#pustiu

[theconnollygroup]

SORINEL PUSTIU – FLORAREASO

from MUZICA GRATIS https://bit.ly/3UN744c

#SORINEL PUSTIU – FLORAREASO MUZICA GRATIS muzicagratis

[ancaxbre]

Am dat cumva de Ana cu cea mai de cacat viata din toata literatura romaneasca? Nu-s sigura, dar ma cam obsedeaza viata fetei astea. Si, da, stiu ca amestec doua variante destul de diferite a unei balade pentru toata povestea, ceea ce poate n-ar trebui facut, dar sunt pe prea mult paracetamol ca sa-mi mai pese. So...

Fata de imparat frumoasa ca o stea, floarea florilor etc etc, isi traieste viata linistita pe langa ma-sa cand se trezeste unu' sa se indragosteasca de ea. Cine putea sa fie decat cel mai voinic dintre voinici, brat de buzdugan etc, etc, Iovan Iorgovan fecior de....acelasi imparat. Fata normal ca-l trimite la plimbat de ursi, dar afla parintii si ii blesteama pe amandoi pentru incest. De ce pe amandoi? Ca sa se mire cititorii. Fata nu mai poate cu drama asa ca fuge de acasa si traiese in pustiu ca o fata salbatica. Isi gaseste la un moment dat niste prietene cu care se intelege de parca ar fi surori si zburda impreuna prin paduri, dar alea de dovedesc a fi fake friends ca o lasa intr-o zi de izbeliste in mijlocul padurii cand ea dormea si nu mai stie saraca cum sa iasa din padure. Dar totul e OK e un cuc pe aproape si in n mii de balade cucul e defapt un Fat-Frumos care te scoate la civilizatie daca ii promiti sa te mariti cu el. Amamdoua problemele ei s-ar rezolva cu aceeasi pasare, daca ar avea si ea putina bafta, dar cucul ei e doar pasare si n-are chef nici s-o ajute, nici de insuratoare. Apoi un balaur vrea s-o inghita ca n-o avut fata destule pe cap pana acum. O aude un voinic strigand si vine si omoara balaurul. Is fate finally giving her a break? Nu. voinicul ala e frate-su, Iovan Iorgovan, si inca vrea sa se insoare cu ea. Ca cica 'scumpi, nu mai pe tine te vreau ca esti ca Ileana Simziana si nu se mai gaseste nicaieri in lume alta ca tine' si bla bla si bla bla. Fata normal ca-l refuza iar, si incearca sa-i explice 'mai omu' lu' Dumnezeu, suntem pe valea Cernei nu a Nilului si nu merge cu incest pe aicea.' dar nu se prinde nimic de el. Iovan o leaga si o suie pe cal si nu-i mai ramane fetei nimic de facut decat sa incheie povestea aruncandu-se in Cerna. Dupa ce se ineaca se transforma intr-o floare de colt.

Numai una din variante ii da nume fetei si cred ca nu surprinde pe nimeni ca e Ana. 🙃

Exista cumva vreo Ana in toata literatura romaneasca care nu moare si are o viata fericita?

#romanisme #citesc balade ca-s prea racita ca sa am rabdare de altceva #iovan iorgova #romanian folklore #de fapt imi place setul asta de balade cu cate referinte si conexiuni la alte mituri si legende are dar fata asta... #merita mere si o soarta mai buna #f pentru toate anele din literatura romana

[viatainpasidecuvinte]

Ce-i viața fără iubire și speranță?

E ca o barca ancorată în pustiu

Atârnând d-un fir de ață

Ști și tu cum și eu știu.

Și facem noduri peste noduri

Crezând că nu cădem în gol

Dar cât sa tina si-o sperantă?

Când ce-i cu noi nu e ușor.

Și batem timpul cu privirea

A ta de-acolo si-a mea aici

Cât să ajungă și răbdarea

Când șansele-s atât de mici.

#trist #inspiratie de viata #tu #eu #ceva #iubire

[virgotales]

... Si cand imi spuneai în noapte

că doar a ta sunt,

când îmi luai inima-n brațe

Și mă lăsăm dusă de vânt.

Când ne duceam poveri în spate

Sa nu simțim atâta dor

Treceau orele-n uitare

Cu visele pictate-n nor.

Când râdeam la orice glumă

Fie ea de noi, sau ei

Sau pe suflet era brumă

Eram acolo, ca de obicei.

Dar umbrele din viața ta

Te-neacă în praf de pustiu

Și eu nu mai sunt a ta

Sau cel puțin, eu nu mai știu.

Din miile de lucruri bune

Ce ți-au colorat privirea

Vezi doar negre urme

Și cauți din nou ieșirea.

Din brațe calde ce-ai avut

De ce transformi o piatră?

Ți-e teamă ție de trecut

Dar, nu e ca altădată.

Iubirea, tu nu știi ce-înseamnă

Sa plângi de fericire

Habar n-ai tu la ce te-ndeamnă

O sinceră privire.

Calci pe ale noastre vise

Le arzi, le sufli și le-ngropi

Ca tu nu ai știut de fapt....

Dacă să iubești poți. "

03.02.2024 noaptea

#C

#Vise #dece #poezie #virgotales #virgo #love

[cuvantul]

ce liniste, ce pustiu. ce priveliste, ce tarziu.

cuvantul.tumblr.com - eu si cand sunt linistit fac zgomot.

#poate ca inca mai stiu sa scriu

[mioritic]

Ion Pillat (1891–1945)

"Scrisoare", 1925

Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani, Și sgomotul pe care l-am auzit de ani, Cu pulberea luminii sosește pân’ la mine: E mugetul cirezii ce 'ncet cu seara vine, Sunt scârțâiri de care pe drumul greu de rod, E tunetul căruții ce trece peste pod, Sunt chiote de oameni... Ce stranie prelungire Le face să se piardă deodată'n amintire! O toacă bate tainic, un clopot sună lung — Sânta Măria mică e mâine; să te-ajung Nu pot decât cu scrisul, cu gândul și cu dorul. Pe chipul tău, pe timpul ce fuge, trag zăvorul Să mi te prind aicea, tu, cea de eri, de azi, Tu, pururea aceeași la cuget, la obraz. În parcul vechi și unde nimica nu se schimbă, Ci numai anotimpul cu pas pustiu se plimbă, Cum vrei să măsor ziua cu bietul nostru ceas!... De ce apuc condeiul să-ți scriu, când mi-ai rămas! Întâia frunză cade, întâia barză pleacă. Vor da alți muguri mâine și păsări noi pe cracă S'or legăna. Tu singură vei sta când ele s'or fi dus. În juru-mi înserarea pe țarini a apus, Cenușă înoptării pe mâna mea se lasă, O lampă c'o privire a luminat în casă, Că sufletul tău darnic, deschis și liniștit. În drumul vieții mele Miorcanii m'au oprit.... Am fost bolnav de setea de-a fi și eu om mare, Am sîngerat zadarnic svârlindu-mă 'n vâltoare, M'au vindecat copacii. Acuma sunt în stare Cu frunza cea mai mică să mă anin de cer. A înnoptat: orașul și-aprinde cafeneaua; Aici la câmp sting lampa să se apropie steaua Ce-a licărit stingheră la margine de sat. Pe-aleea nevăzută se-aude apăsat Unitul pas al tatii și-al mamii mele; pasul Ce 'l auzeam pe vremuri, copil, când suna ceasul Culcării, așteptându-i să mă sărute 'n pat... O rază albă ramul din geam l'a desgropat: Din umbră mii de ramuri misterios se lasă Cu crengi catifelate pe pajiști de mătasă, Și bolți de întunerec se farmă și se frâng. Ce-a fost adânc în noapte, se face mai adânc Sub arcuri nesfârșite ce tremură 'n lumină, Când se revarsă luna ca o fântână plină... Deschid fereastra: pace, părere și pustiu — Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu Și o fărâmițează cu fie-care clipă. Pe iarbă cade-o poamă, prin frunză-o aripă. Și mă gândesc departe, la tine, la copii, La moartea tuturora ce vine când nu știi, La viața care curge, cu murmure de apă...

#ion pillat #poetry #romania #romanisme

[differentdreamer]

Ți-aș începe sa descriu

Dragostea mea pas cu pas

Chiar de as fi și in pustiu

Doar cu linii ș-un compas

Dragostea nu o alegem

Ea apare printre noi,

Prin viata atunci cand mergem...

Nu mai privim înapoi;

De-aș descrie în cuvinte

Tot ce simt și îmi doresc

Nici nu as avea cuvinte

Nici cerneala sa o povestesc.

#me post #me text

[ccristine]

spațiu

gol și plin.

timp

mult și puțin.

poate astăzi

am să fiu

ceva mai mult

decât pustiu.

[inabusire]

- La ce te gândești în noapte, când rămâi singură?

- Am început să scriu sub formă de dialoguri doar ca să pară că m-ascultă cineva. E ceva din aerul vremurilor noastre care emană un damf bolnăvicios, ceva ce oamenii sensibili resimt dureros. Îmi e greu să-mi păstrez mințile. Mă simt dată peste cap, răsturnată, stingherită-n locuri în care nimeni nu m-așteaptă, încercând să mă mint că negrul e alb. Niciodată n-am avut o singură nuanță, iar ce lor li s-a părut definitoriu, îmbrățișând prejudecățile, mie mi s-a părut a fi doar o altă fațetă.

- Erau niște versuri... "Sunt o grenadă eficientă/ Te poți autodistruge cu ea sau arunca în aer lumea asta dementă." Încă n-ai învățat să te aperi?

- Nu știu ce să fac cu lucrurile bune din mine. Nu știu cum să mușc, să lupt; sunt agresivă și sfidătoare, dar e doar o atitudine ce răsare în clipe ultime, ca un fel de reflex extrem de respingere.

Dă-mi putere, Doamne, să nu uit gustul adevărului, să nu confund ceea ce este cu ceea ce pare și nu-mi orbi ochii oricât de tare mi-aș dori să pot să nu văd. Limpezește-mi mintea în clipele în care disper și simt nevoia căderii; nu mă lăsa pradă urii, fiindcă știu că-i asemeni unei găuri fără fund. Ajută-mă să rămân ceea ce sunt și să nu-mi mai doresc să mă pot anula, să dispar ca și cum n-aș fi fost, să șterg urmele mele pe care-am călcat plângând, privind cum toate pică. Când noaptea mușcă din carne, alină-mă. Am uitat că suntem suflete. În zilele de-acum, nimic nu mai are însemnătate; ne sărutăm pătimaș încercând s-ascundem nimicul din noi, să ignorăm prin plăcere sunetul pustiu din vintrele noastre.

[fara-posts]

Ce mi ai facut de te iubesc...asa...

Cu tine rasaritul e o povara dar fara tine nu pot rasari ,in mine e pustiu si ochii ...doara...doară,n o sa imi spui ca e tarziu...cu tine ineptia e amara ,cu tine jocul e in toi... iar fara tine ,eu,ca o vioara, sunt pustiita de intretaierea dintre noi,cu tine umblu iar desculta si ntr o doară ...si ma gandesc sa aflu un apoi ...dar fara tine pentru a mia oara ,ma ntorc la tot ce nu mai sunt si nu i apoi,pustiul a mbobocit a mia oara si sub privirea ta iti cant ceva si nu stiu chiar nimic ...pentru a mia oara te ntreb....ce mi ai facut de te iubesc....asa....

[s-t-a-r-r-y-n-i-g-h-t]

m-am surprins comparându-mi sufletul

cu un tren

și viața

cu istovitoarea călătorie, vara

peisajul – amintiri

peste tot verde

monotonie, când nu ești atent

ici colo desișuri

probabil regrete adunate în timp

un porumbel singur

o fântână abandonată

gânduri uitate

prieteni pierduți

un zid dărâmat în pustiu

iar el, trenul

scârțâind din toate încheieturile

oprește totuși

la fiecare stație

aici e doar un om, care oricum coboară la următoarea?

oprește

dar la capăt de linie

cine mai e?

câți dintre pasageri n-au mers o stație

sau două

coborând apoi grăbiți

cu bagajul bine făcut

cu scuzele de rigoare la subraț

și în buzunar

cu o bucățică din tine?

[un-suflet-anonim]

De ce totul în jurul meu este atât de pustiu?

Încotro să mă duc, când nici eu nu mai știu?

@un-suflet-anonim

#un suflet anonim #cuvinte #blogul meu #frânturi #postare text #postare text pe tumblr #emoții #sentimente #trăiri #gânduri și cuvinte #cuvinte și sentimente #frânturi de sentimente #frânturi de text #frânturi de gând #gânduri pe tumblr #gânduri și sentimente #textul meu #postarea mea #un text și atât #tumblr cu sentimente #sentimental

[viatainpasidecuvinte]

Ce-i inima fără iubire ?

Un labirint pictat în gri

În care un ochi far' de privire

Căuta neîncetat iesiri.

Și căuta azi și căuta mâine

Pan'ajunge în pustiu

Unde se găsește doar pe sine

Stând lângă un lac străveziu.

Și brusc își găsește privirea

Pierdută de lipsa de sine

Căci a înțeles ca întâi iubirea

Trebuie găsită în tine.

#self love #iubire

[arhitectul]

articol manifest #4

de ce încă mai există atâta nedreptate în lume când socieatea a evoluat atât de mult? de ce avem bătrâni, care trăiesc în pustiu de pe o zi pe alta și care așteaptă ultima zi ca pe o scăpare? de ce avem copii subnutriți, neîngrijiți, abandonați, triști, cu multe dorințe și niciuna îndeplinită? de ce avem atâtea categorii sociale, de ce sunt politicieni corupți? de ce vrem mai mult decât avem? de ce ni s-a umplut sufletul de materialism și am devenit pustii în spiritualitate.  de ce stăm cu ochii-n telefoane? de ce ne atacăm pe la spate? de ce mințim? de ce privim oamenii doar după greșelile lor? de ce nu răspundem la telefon?  de ce ne pierdem atât de des? de ce înnebunim de invidie? de ce? de ce? de ce?

@arhitectul

#manifest #arhitectul #articole

[jurnal123]

Dacă pleci

Dacă pleci acum Și mă lași în drum, Poți atunci să iai Și al vrerii grai

E pustiu aici Și nu mai înviu Fie noapte-ori zi, Zi sau asfințit

Nu m′atinge, grai; Nu m′animă, nai; Soarele-a-asfințit Luna-a′ncremenit…

Dacă vrei să pleci Dacă tot plecai Dacă ai plecat…

Totuși, știu că pleci Căci tu vrei s-o faci Cică vrei să′ncerci Tu ai vieții furci

Dar rămîn oricum Nici tu foc, nici scrum, Ca un fel de umbră, O durere lungă

Sînt în umbra ta, N′o pot despuia Chiar și dacă pleci Ești cu mine′n veci

Nu pleca acum Nu pleca deloc... Pleacă dacă vrei…

#youtube

[half-devil-half-goddess1923-blog]

Cand totul parea pustiu si rece ai apărut din senin mi ai umplut inima si sufletul cu iubire încredere fericire curaj cu toate bogățiile ce bani nu le pot cumpăra iti voi fi veșnic recunoscătoare pentru iubirea ce mi-o porti chiar daca suntem la kilometri distanta iti simt si iti vad iubirea in fiecare clipa iti mulțumesc ca exiști sufletul meu frumos te iubesc si te voi iubi mereu sufletul meu pereche ❤ Ai fost cadoul meu din luna cadourilor doar ca mai special ai devenit îngerul meu trimis de Dumnezeu

XIX- XII-MMXXII