bartholomaus

[bartholomaus]

Doriți mere din livezile CeAPeului nostru? Curate, frumoase!

Majoritatea substanțelor ce apar în poze erau extrem de toxice și au fost interzise de cca 20 ani în UE și SUA și în alte țări. Unele au fost interzise în România doar după intrarea României în UE. Ca rezultat, numărul animalelor sălbatice din Ro a crescut semnificativ. Păsări, reptile, mamifere mici și medii. În comunism nu vedeai o rață sau o lebădă pe lacurile din orașe. Și abia vedeai - dacă aveai noroc - câte una prin lacurile din câmpuri. La fel, nr de păsări răpitoare, de zi și noapte a crescut. Deoarece rozătoarele sau hoiturile cu care se hrănesc nu mai sunt infestate cu chimicale din agricultură. Poluarea chimică a apelor și pământului e azi mult mai mică decât în comunism. Deși a crescut poluarea cu deșeuri mari, în special plastic. Dar mult mai puțin toxică decât poluarea cu chimicale. Nu mai zic de calitatea alimentelor. Oricât urlă unii că „E”-uri, mâncarea de azi e de 1000 de ori mai puțin toxică decât cea din comunism. În comunism nu scria nimic pe etichete despre originea sau conținutul produsului. Dupa anii '90 etichetele sunau asa, o eticheta celebra la sucul Frucada: “Produs natural, colorat artificial si aromatizat sintetic”. Cam asa cu produsele curate... -- Am lucrat in agricultura socialista si pot confirma ca tot ce ati mentionat este adevarat. Din cauza asta exportam majoritatea produselor alimentare in URSS, cumparau ieftin dar nu controlau. Iar in prezent alimentele ar fi si mai putin toxice daca fermierii nu ar cere derogari de la prevederile europene care cer limitarea folosirii pesticidelor si mai putine controale de la APIA...daca veti citi cu atentie revendicarilor lor veti afla.... fermierii ăia de fac scandal acum , țipă și fiindcă vor derogări să folosească mai multe chimicale în agricultură, printre alte revendicari vor si derogari de la prevederile privind mediul: rotatia culturilor, lasarea unei suprafete ( 5%) in parloaga si limitarea folosirii pesticidelor... -- Cu aceasta ocazie au reaparut si pestii in Marea Neagra (apele Romaniei) si pescuitul a reinviat - ca nu cred ca vedeam pescarii aducand la mal calcani in 1989 si vanzandu-i la restaurantele dintre Eforii - lucru ce se intampla in fiecare seara de vara intre cele 2 statiuni. In 1998, in practica geografica de primavara, ma plimbam pe plaja din Sulina minunandu-ma de culoriile vii si ireale ale scoicilor (mov, portocaliu, verde). Profesorii ne-au explicat atunci ca scoicile sunt asa colorate de la poluarea apei marine, respectiv cantitatile mari de metale si substante chimice deversate, timp de ani, de industria romaneasca in mare. -- într-un an, erau foarte multe mere la "Aprozar". Multe și frumoase. Și zvonul era că au fost "refuzate la export", ceea ce era indicatorul de calitate (aproape) maximă în comunism. Entuziasmul a scăzut un pic când zvonul a devenit mai detaliat: refuzate pentru că aveau prea mult plumb. Normal, erau de pe lângă Baia Mare... --

un fenomen, și anume la varii insecticide și pesticide dăunătorii capătă rezistență, și te forțează să folosești cantități tot mai mari. Cel mai ușor de observat e la gândacii de colorado, în doar 2-3 generații deja vezi adaptarea nouă. Zeama bordeleză e renumită că ciupercile nu capătă rezistență, si oamenii folosesc soluția de 4% din negura timpului 🙂 doar că e scumpă, și e ușor spălată de ploaie. Acum că sunt mai multe alternative, ocazional schimbi insecticidul, și iarăși îi nenorocești. Plus că acum avem insecticide care-s mai specializate pe anumiți dăunători - pentru omizi la varză, pentru gândaci cu nasul lung care mâncă mugurii la măr, colorado, etc. Nu știu ce legătură are supraproducția, că dacă dai mai multe pesticide nu obții recoltă mai mare. Se mai întâmplă ca oamenii să nu înțeleagă dozajele, și să facă tratamente după ureche - în Moldova de exemplu, eu nu am văzut veci ca un agricultor să ducă mostră de pământ la laborator, și bagă "selitră" cum îi taie capul. Cu insecticidele de regulă respectă dozajele că sunt scumpe. -- ERAU LEGUME SI FRUCTE LA APROZAR? Erau ceva, dar chestii infecte, veștede, cartofi mici plini de pământ. Marfă fff proastă. Orășenii se aprovizionau majoritatea de la țărani, de la piețe. dar și acolo era marfă puțină, și deseori erau cozi enorme la ceapă, ardei, cartofi mai frumoși. -- Chimicalele aprobate în UE sunt de mii de ori mai ok decat otrăvurile de dinainte de anii 2000. Hai 1990... Dovada cea mai bună e că a reapărut după 2007 o faună bogată pe câmpurile din România, de la șerpi și arici, la șoimi și vulturi

[bartholomaus]

Andrei Rubliov al lui Tarkovski . Pe youtube la hi-res. Merită revăzut din când în când. Genială frescă istorică. Asediul orășelului rusesc de către tătari (din partea a 2a), cu ajutorul trădării unui creaz rus este poate cea mai realistă de gen. Fără să apeleze la artificii cinematografice pentru creșterea dramatismului, masacrarea localnicilor și distrugerea orășelului are o incredibilă scară umană... Chiar pornirea la atac începe cu o veselie nemaipomenită din partea liderului tătar. Parcă e un reportaj din epocă... Cu atât mai fascinantă este scena următoare, de iarnă, în care un alt grup de războinici tătari apar în curtea mânăstirii unde trăia Rubliov, foarte veseli și deloc puși pe harțag. Chiar trezesc simpatia unei rusoaice pe care unul din ei o ia cu el să-i fie nevastă. De remarcat atenția deosebită la echipamentul militar și la decoruri. NU mai zic de episodul turnării clopotului. Sunt de savurat fiecare secnă. Atâta atenție pentru detaliu eu n-am văzut în multe filme...Ireproșabile Filosofia ”mesterul Manole”. Iar cruzimea nu era epică.. Aproape nici tragică.. Era firească ca respiratul https://www.youtube.com/watch?v=4JpnrdEOAcM Tătarii din Hoarda de Aur, din Crimeea erau mongoli sadea. Hoarda de Aur s-a format din resturi ale mongolilor din 1240 care nu s-au mai întors în Mongolia după ce au devastat Rusia si Europa. Si acolo au rămas până când i-a deportat Stalin mai pe toți. Nici vorbă ca tătarii din Crimeea să fie urmași de cumani sau alți turanici. S-or fi corcit cu alte neamuri de stepă din zonă, dar baza e mongolă. La un moment dat tătarii au trecut la Islam. După acest moment au început să folosească limba turcă...Vezi aici mai multe https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Horde Mi se pare stupid să spui ”Ce dovezi există că tătarii crimeeni ar fi fost mongoloizi?” când tătarii rămași azi încă în zonă sunt genetic mult mai apropiați de strămoșii lor din Orientul îndepărtat decât alte neamuri turanice, urmași de avari, cumani, pecenegi ce-si au originea în Asia Centrală, cu mult înaintea apariției mongolilor în zonă. Un exemplu care doar aparent e în favoarea teoriei tale e marele războinic Timur lenk-Tamerlan, căruia i s-au făcut studii antropologice în anii 40 (pe scheletul lui). S-a dovedit că era un metis între mongol și populația caucaziană din Transoxiana (Azerbaigean, Uzbekistan). Totusi, ai dreptate într-o oarecare măsură. Dar ca aspect tătarăă sunt foarte mongoloizi. Adica la fel ca si uzbecii sau turkmenii http://www.iccrimea.org/reports/genographic-results.html Ai vazut scena cu tatarii din curtea manastirii și fata blondă, iarna? Parcă e reportaj. Fascinant cum îî ignorau pe călugări și se distrau hrănind câinii cu carne de cal... Ai început cu partea 1 a filmului? E cam lentă si monotonă . Partea a 2-a e mult mai dinamică si mai faină. nu conteaza ordinea. Caci povestea e doar vag liniară. Fiecare capitol are valoare independent. -----------------------------------------

Unul din cele mai bune articole despre ortodoxie pe care le-am citit. Un articol cu niste teme care m-au preocupat de mult timp. Care e problema cu Biserica ortodoxa (greaca, rasariteana) ? Inainte de a te scandaliza, dragă cetitorule, fi înţelept şi aruncă--ţi ochii un pic.

" ...Mai ales ca in viziunea ortodoxa, preotul este legatura, intermediarul intre oameni si Dumnezeu si singurul in masura care sa ii interpreteze cuvantul pentru semenii lui. Un lucru periculos daca avem in vedere ca preotilor romani de-a lungul Evului Mediu si chiar si in epoca moderna timpurie le lipsea stiinta de carte. Ei se multumeau cel mult cu memorarea mecanica a Bibliei si mai important, a traditiilor bisericesti, negasind necesar sa reflecte asupra lor...

Daca in Occident, stiinta a crescut la sanul Bisericii Catolice, ortodoxismul a reprezentat o piedica, deoarece intr-o lume in care totul ramane constant si ramane vesnic acelasi, nu exista nevoie de schimbare. Din aceasta cauza, nu biserica ortodoxa, dar carturarii greco-catolici ai Scolii Ardelene, educati in scolile catolice ale Occidentului au produs cel mai mare act de transformare culturala pe care l-a cunoscut acest popor. Ei au reprezentat motorul trezirii unei constiinte romanesti si cei care au condus primii lupta de emancipare a romanilor. Lor le datoram multe dintre reperele culturale pe care astazi le consideram caracteristice. https://ziare.com/social/religie/ortodoxismul-romanesc-motivul-inapoierii-noastre-opinii-1340383?

>> Ca unul caruia ii place istoria, am simtit de multi ani ca ortodoxismul are ceva vina in ramanerea in urma a romanilor (a unora, caci la greco-catolici se vede schimbarea). Cu timpul am colectat numeroase informatii istorice legate de retardul cultural, educational si implicit social motivat de filosofia ortodoxismului. Numai ca tipul asta a construit un articol coerent in care a adunat in cateva cuvinte esenta acestei proibleme. >>>Omul nu poate trai fara religie. E fapt dovedit. Dar trebuie ca aceasta Religie sa faca bine omului nu doar sa ZICA ca face bine.. Omului de azi. Nu celui din evul mediu. >>>>sasii aveau scoli si inaintea reformei lutherane. Majoritatea bisericilor sasesti aveau scoli pe langa inca din sec 15... Lutheranismul a catalizat mai dihai acest trend deja existent. Nu stiu daca de vina era catolicismul sau spiritul intreprinzator al sasilor >>>>Articolul nu e scris de un teolog, dar chiar daca nu e perfect documentat atinge cateva adevaruri de necontestat. Si intr-un mod in care nu s-a mai spus, desi multi dintre noi am simtit, dar nu am stiut de ce. Inca din evul mediu, de la Sf Grigore Palamas (http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Palamas ) , biserica "greaca" a fost preocupata exclusiv de apropierea cat mai mare de divinitate prin isihasm, rugaciune( http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm ) , izolare, umilinta, suferinta, dispret fata de om, de cunoasterea lumii inconjuratoare. Fiindca, spuneau ortodocsii, Dumenzeu nu poate fi descoperit prin Cunoastere, in sens de Stiinta, Educatie etc...Varlaam Calabrezul (care reprezinta oarecum atitudinea bis vestice http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Calabrezul ) in disputa acestuia cu mai sus-numitul Sf.Grigore spune ca dimpotriva, pt a-l cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa studiezi lumea, stiintele, sa te educi. Asta e in esenta diferenta intre orientul ortodox si vestul catolic/protestant. Pt doritori de teologie un articol interesat (chiar daca tine-evident-partea ortodoxiei) http://ziarullumina.ro/.../controversa-isihasta-sau-cum... . E bine sa intelegem de ce bis ortodoxa are o gandire perdanta in lumea de azi, iar filosofia ei, predata copiilor nu duce la nimic bun. Doar la perpetuarea intolerantei, suficientei, atitudinii anti-Stiinta, Anti-Educatie, a resemnarii si umilintei, si a multot alte tare.... ------ Înţeleg că nu vă pasă dacă această confesiune a îmbunătăţit în vreun fel viaţa credincioşilor şi dacă o face în prezent. Nu stiu in ce fel iti face viata mai buna faptul ca o data botezat esti crestin (adica cum?) pana mori... --------- Nu te lăsa păcălit de faptul că ortodoxia nu a avut Inchiziţie sau Cruciade. Întâi, grecii, bulgarii, sarbii, rusii nu au putut sau nu a avut ocazia sa se foloseasca mai mult de religie in politica lor. Cand au putut n-au ratat ocazia. Imp Bizantin s-a luptat cât a putut împotriva musulmanilor. Acele războaie le poti asimila cruciadelor. Ca şi cele la târzii la care au participat şi principii români( ex Cruciada de la Varna). Inchiziţie nu au avut ortodocsii, e drept. Fiindca nu au avut nevoie. Ortodoxia nu a avut universitati sau academii de unde sa apara intelectuali care sa puna in balanta "adevarurule" religioase. Tarile ortodoxe au fost pana mai ieri preponderent rurale, sufocate de superstitii pagane, cu preoti majoritar analfabeti. Ce tribunal s-ar fi apucat sa curete satele rusesti sau sarbesti, bulgaresti sau grecesti (aflate sub otomani) de "vrajitorii si superstitii"? Desi cred ca pe vremea lui Ivan cel Groaznic, la Moscova, nu ai fi fost tratat cu toleranţă dacă ai fi fost acuzat de vrăjitorie...(Recomand filmul "Ţarul" ca fresca a unei tari ortodoxe in Evul Mediu... Ca o completare la Andrei Rubliov, muult mai bun). Sa nu idealizam ortodoxia!! ---------

[bartholomaus]

Inima mamiferelor are un “termen de valabilitate” de 1 miliard de batai. A oamenilor este o exceptie (in jur de 2 miliarde). Numarul de batai pe minut (bpm) dicteaza durata vietii. De exemplu, rozatoarele foarte mici (ca scorpia pigmeu) ajung pe la 1.300 (!) bpm si traiesc cam un an. Elefantii au 28 bpm si o duc bine pana la 70. Da, nesimtitii traiesc mai mult.

La ce folosesc informatiile astea?

Corpul uman are un mecanism (sistemul nervos parasimpatic) care (fara a intra in detalii) “coboara” pulsul nostru dupa ce facem sport. Adica, daca ai alergat o ora cu puls 130, in urmatoarele 24 de ore vei avea un puls mai mic decat daca nu ai fi facut sport (de exemplu, 50-55, in loc de 65-80).

Astfel, la finalul fiecarei zile iti vei fi “consumat” mai putine bpm-uri din bugetul de 2 miliarde si, astfel, vei trai mai mult. Si mai bine, avand in vedere si restul beneficiilor aduse de miscare.

Spor(t)!

PS (update): link studii, in comentariu. ---

BREAKING NEWS! Hai sa iti zic ce patesti daca nu mananci niciodata peste: acelasi lucru dramatic pe care il patesc tibetanii, hindusii, jainistii, veganii / vegetarienii sau alte grupuri si populatii “extremiste” care nu pun gura pe peste. Adica: NIMIC. ** Inainte sa te apuce toti dracii, iata cateva informatii (sper) utile (gasesti si link-uri in comentarii):

Pestii (ca si oamenii) nu sintetizeaza (adica nu isi produc singuri) acizii grasi omega-3, ci ii iau din alge / fito (si zoo) plancton sau din animalele marine cu care se hranesc. (1) In general, cu cat este mai mare pestele, cu atat ‘inmagazineaza’ mai mult omega-3, dar si mai mult colesterol plus (bonus) mai mult mercur, pcb, dioxina, pesticide etc., printr-un proces numit bioamplificare. (1), (2), (3) Exista 11 tipuri de omega-3, dintre care cele mai importante pentru corpul uman sunt: ALA (disponbil intr-o multime de plante), EPA si DHA (disponibile in pesti si “fructe” de mare dar, evident, si in alge). Corpul uman poate transforma ALA in EPA si DHA, intr-un procent care variaza intre 0.5 si 10%. Gradul de conversie este potentat de prezenta unor minerale si vitamine (cupru, calciu, magneziu, zinc, fier, B6, B7) si este inhibat de excesul de omega-6. (4) Toate cele 3 tipuri de omega-3 sunt benefice organismului uman, in special inimii. (4) si (4.a) Doza zilnica recomandata de ALA este 1.6 g (barbati) / 1.1 g (femei). Pentru EPA si DHA nu exista un DZR (pentru ca nu sunt considerati acizi grasi ‘esentiali’, lucru care ar putea sa ne mai linisteasca un pic..), dar diverse institutii si organizatii recomanda 250-500 mg. (5) si (11) Daca vrei sa te ‘lepezi’ de pestisori (rudele lui Nemo 🙂), dar ai un stres privind EPA/DHA (desi nu mi-as face mari griji), poti lua suplimente din alge. Am testat pana acum 3 produse disponbile pe piata romaneasca (personal, iau EPA / DHA ocazional, in perioadele cu efort fizic intens; o data pe saptamana ii dam cate o pastila si cainelui nostru vegan, pentru - teoretic - o blana mai lucioasa): ^ Vegan Omega-3 de la Sensilab, cu 300 mg DHA si 150 mg EPA, pret 1 ron / pastila. (6) ^ Vegan Omega-3 Plus de la MyProtein, cu 250 mg DHA si 125 mg EPA, pret 1.5 ron / pastila. (7) ^ Vegan Omega-3 de la GymBeam, cu 334 mg DHA si 166 mg EPA, pret 2 ron / doza (2 pastile). (😎 Cat despre ALA, cred ca am ratat foarte rar DZR-ul in ultimii 11 ani (de cand consum doar plante). E de ajuns o lingurita de seminte de chia sau de in macinat, in shake-ul de dimineata. Sau cateva nuci. Sau un pic de ulei. Sau o portie de varza de Bruxelles etc. ** In concluzie, renuntarea la peste nu o sa te omoare, asa cum ii omoara pe pesti exploatare / consumul lor; si, a apropos, daca nea Dorel pescaru’ (lu’ peste) de la etajul 4 ti-a spus ca “pestii nu simt durerea, da-i in plm!”, studiile arata contrariul (9), iar moartea prin sufocare (cand sunt scosi din apa) este la fel de ‘placuta’ ca cea a oamenilor care se ineaca (10). Sper sa iti foloseasca aceste informatii, culese dupa alergarea de azi (care a fost mai tarzie decat de obicei si m-a tinut treaz mai mult decat imi propusesem) 🙂

---------------

Cateva comentarii (si ponturi), daca aveti vreun stres legat de ‘pesticidele’ din plante: 1) plantele nu “colcaie” de pesticide (si insecticide, fungicide, acaricide etc.). Plantele (si produsele de origine animala) din comertul legal pot contine REZIDUURI de pesticide & co., iar limitele lor sunt stabilite in legislatia UE. (a) 2) spalatul plantelor (sub jet, 5 minute) elimina cea mai mare parte a reziduurilor si este cea mai eficienta metoda. (b) 3) Pentru un plus de ‘curatare’, le poti lasa 10 minute in apa + bicarbonat de sodiu, sau apa cu otet, sau sa le “oparesti” 30 de secunde, sau sa le fierbi / prepari termic 5 minute, sau sa le decojesti (unde e cazul). (b) si (c) * In loc de concluzie: plante sau animale? Animale din ferme consuma cantitati uriase de furaje. O vaca, de exemplu, 10-15 kg / zi. Pesticidele din plantele cu care sunt hranite aceste animale (presupunand ca nu le spala nimeni cu bicarbonat inainte…) sunt stocate in animal - ficat, muschi, rinichi etc. (d) -, apoi ajung in corpul celor care le mananca, in cantitati mult mai mari decat in plante, respectiv (e):

carnea: de 14 ori mai mult. lactatele si branzeturile: de 5 ori mai mult. 95% din expunerea umana la dioxina (poluant organic provenit din pesticide si din alte surse), o cauza „probabila” a cancerului si a altor riscuri pentru sanatate, vine din consumul de carne, peste si lactate. (e) Acum stii ce ai de facut. Ramane de vazut daca o sa si faci. Succes!

[bartholomaus]

Exact, e ca jocul de Marocco, mai scoti cate un bat pana se prabuseste tot. la noi risipa a devenit normalitate. Risipa oamenilor, risipa resurselor, risipa sănătății. Jocul de-a avocatul diavolului în acest context nu are sens. -- Eu am fost provocat de multe ori cu întrebarea absolut idioată, ce e mai important, omul sau natura. Le-am răspuns că la fel, dar să țină seama că natura poate exista fără oameni, dar oamenii nu fără natură. -- Răspunsul pe care am ajuns să îl folosesc eu mai nou la întrebări similare, e un citat care îmi place că exprimă o schimbare conceptuală în mentalul colectiv: "eu nu apar natura, eu sunt natura care se apără pe ea însăși". Cred că tocmai această diversitate care dă naștere și activiștilor de mediu și avocaților diavolilor, e o meta-ironie din care putem învăța cat de importanta e diversitatea ca și strategie de supraviețuire, dar și cât de importantă e incluziunea, unitatea in diversitate. -- Multi sunt inca sub influenta paradigmei "omul se lupta cu natura, o invinge si o transforma in interesul sau" si nu realizeaza ca tot ce e bun pentru natura / mediu in general e bun si pentru om si viceversa, pentru ca uneori conexiunea e mai complexa si nu imediata si deci mai greu observabila si chiar contraintuitiva pentru cei care nu au notiuni de baza de biologie si ecologie. Foarte multi cred ca natura e un moft, ca omul poate trai fara ea, ca nu e o problema de viata si de moarte chestiunea biodiversitatii si ca putem antropiza complet planeta ( inca mai circula aberatiile cu "planeta poate hrani x zeci de miliarde de oameni" - calculand ca transformi in teren agricol tot ce nu e oblinda de apa, gheata / zapada permanenta, stanca sau desert...).

Shifting baseli e syndrome este un fenomen ce merita inclus in intelegerea situatiei oamenilor si a naturii -- Chiar aseara am schimbat niste replici pe FB, de data aceasta pe un subiect mai degraba social. Iar intrebarea care se punea este: de ce ar trebui sa investim in relatiile cu ceilalti (prieteni, cunostinte), cand oricum avem "alte priorotati" si "o viata foarte ocupata", Familie, "a lot to achieve" etc. Mie mi se par declaratiile astea atat de brutale. 😳 Si ma gandeam asa, cum poti convinge oamenii astia de ceva, cand pe ei nu ii mai intereseaza nici de cei cat de cat apropiati, daramite de natura. Simt civic? Solidaritate? Voluntariat? Cu Cine? 🙁 ---->cei care va spun asta foarte probabil nu sunt fericiti si impliniti. Nu bag mana in foc ca este asa, nu interpretati ca si cum ar fi feedbackul unui guru. Dar sanatatea sociala este atat de vitala cum este sanatatea individuala pentru viata umana. Si trebuie avut grija si de sanatatea sociala, prin interactiile + cu alte persoane. ------>Cred că este un rezultat, pe de o parte al bunăstării (știi că poți acumula), dar și al timpului și efortului tot mai mare pe care ți-l cere societatea. Pe vremuri, aveai să-i comunici ceva cuiva, îi scriai o scrisoare, te duceai să-i cumperi un timbru, o puneai la poștă, așteptai un răspuns,care venea sau nu venea. Acum, scrii un email sau un chat. Ai o viață mai tihnită? Nu. Nu o spun ca o scuză, ci pentru că acei oameni, care își pun problema investiției sociale, sunt cei care sunt sus și în ale căror "mâini", noi ceilalți ne-am pus viața. -------------------------- A doua frază mi se pare o interpretare mult mai viscerală a ”ipotezei rivet” (nu cunosc o traducere în lb.română, în maghiară s-a stabilizat termenul ”szegecs-hipotézis”) formulat de soții Paul și Anne Ehrlich în 1981 (în cartea intitulată "Extinction: The Causes and Consequences of the Disappearance of Species"). (Pe scrut, despre ipoteza rivet, conform ChatGPT: Ipoteza rivet face o analogie între biodiversitate și o aeronavă, sugerând că speciile dintr-un ecosistem sunt asemenea niturilor care țin împreună o aeronavă. Conform acestei ipoteze, pierderea unei specii este similară cu pierderea unui nit, iar dacă pierderea acestora continuă, ecosistemul ar putea să-și piardă funcționalitatea și stabilitatea. Ideea centrală a ipotezei rivet este că biodiversitatea joacă un rol esențial în menținerea funcționalității și stabilității ecosistemelor. Pierderea speciilor poate duce la declinul calității ecosistemului și poate afecta serviciile pe care le oferă oamenilor, cum ar fi polenizarea plantelor, controlul dăunătorilor, filtrarea apei și multe altele. Este important să menționăm că ipoteza rivet a fost subiectul dezbaterilor și critici, iar unii cercetători susțin că metafora niturilor poate să nu reflecte întotdeauna complexitatea interacțiilor din ecosisteme). Este originală această analogie cu organimsul uman/falangă. --->

interesant este ca eu m-am inspirat din alte surse, dar tin si asta minte. Sursele mele sunt articole care prezinta biodiversitatea ca element de asigurare pentru navigarea incertitudinii. Disparitia speciilor in stadiul initial nu afecteaza negativ serviciile ecosistemice, stabilitatea naturii. Oamenii deci traiesc in disonanta cognitiva-conceptuala atunci cand ecologii spun ca disparitia speciilor este egal cresterea vulnerabilitatii sociale (pe axa asta: Ce puii mei au ecologii astia, ca speciile tot dispar dar tot avem fructe, culmea, mai multe, in contextul declinului polenizatorilor). Asa oamenii se obisnuiesc cu pierderea speciilor ca si cum ar fi fireasca, iar brusc se trezesc ca daca nu folosesc pensule, nu mai au mere - pentru ca prin disparitia speciilor scade diversitatea de raspuns, dar functia ramane (polenizarea merelor ramane si daca din 100 de specii de polenizatori se scade la 5, care devin mega abundante, omul nu simte asta la buzunar, dar sistemul este mult mai vulnerabil, gradele de libertate au scazut). Ei, eu din asta am scos analogia de mai sus, dar Ehrlich este mai fain as zice. Ehlich tot spre asta batea.

Asta cu pierderea organelor aparent neimportante in contextul in care corpul are randament economic, am creat-o singur.

Nu stiam cum sa explic situatia complicata fara sa folosesc termeni stiintifici si am trantit raspunsul postat mai sus in poza. --------->

Chestiunile complicate trebuie cumva explicate folosind exemple pe care omul ne-trainuit in chestioni abstracte, sa le poata simti, accesa, vizualiza.

Cam tot asa este si cu salcamul. Este ca si cand un intreg sistem educational s-ar califica ca si ok, pentru ca elevii trec bacul, de exemplu, sau creste procentul oamenilor cu diploma universitara. Wow ce succes! Dar asa cum ne invata Romania, oamenii cu scoala nu neaparat inseamna calitate crescuta a expertizei....tot asa, avand o plantatie de salcam care are 10 ani si este verde, frumoasa, nu ajunge sa zicem ca viitorul zonei va fi verde. Va colapsa cu schimbarile climatice (plantatia de salcam) asa cum si RO este esuata (procentul analfabetilor functionali este mare) cu toate ca avem scoala....poate este trasa de par analogia asta, dar vreau sa ilustrez prin comparare -------->Printre slabiciunile mele uriase se afla si cititul cartilor de popularizare a stiintei. Sunt puternic setat pe articole, carti faine le am pe raft, asteapta sa fie citite...si for fi candva...cand ma decid sa ma apuc de scris carte. ------------------- Foarte bună explicație, am scris că eu consider mai viscerală și astfel mai palpabilă decât cel cu avionul, aripa și niturile lui Ehrlich. Organismul uman, ca și ecosistemul, este tot un sistem, dacă pierzi din el elemente, la un moment dat, la un prag critic intră în colaps (cam asta înțeleg din ce au scris Ehrlich). Omul știe despre el că poate să piardă o falangă, chiar o mână, un braț, un rinichi, un ochi, parte din plămâni, din ficat, sânge, etc….dar după prea multe pierderi dai de ortu` popii. Omul de rând asta poate să conceapă mai ușor. Dacă sunt întrebat ”apoi câte specii pot să dispară din ecosistemul cutare?”, pot să răspund cu același întrebare: ”apoi tu câte părți din corpul tău poți pierde până ce intri în moarte clinică?”. Depinde…de sănătatea organismului, de importanța organului pierdut, de mărimea bucății/cantității de organ pierdut… etc. Dacă pierzi o falangă, încă nu mori, dar dacă pierzi inima, mori. Dacă din pășunea cu arbori dispare o populație de fluture, rămâne încă pășune de arbori. Dar dacă elimini arborii, nu mai este pășune cu arbori. (offf, e încă prea luni pentru mine 😃 -------------------- Eu nu consider o slăbiciune că nu citești cărți de popularizare, ești setat pe ceea ce este mai eficient în munca ta. Eu am citit cartea soților Ehrlich mai în tinerețe, când nu prea aveam acces la articole științifice (am o traducere în lb. maghiară apărută în anul 1995), dar de atunci de multe ori m-am întâlnit cu citări în diverse publicații legate de conservarea naturii, și mereu reveneam la textul original. Am procurat cartea, ca să-l am la dispoziție. Cu cărțile așa stă treaba: așteaptă să fie citite. Eu încerc să mențin un procent de 70-75% cărți citite din totalul de 100% procurate, acelea 25-30% așteaptă să fie citite, unele de ani de zile, chiar înfoliate (constituie colecția mea de ”antilibrary”: https://nesslabs.com/antilibrary -------- END ----- ne chinuim sa explicam dar, in afara unui cerc restrans, putin numeros de oameni, este totul in zadar. distrugerea se va continua si chiar amplifica. pentru ca on the other side sunt influenterii care au tot interesul sa atate oamenii pe calea distrugerii. ei castiga din asta (ba prin vizualizari ba sau si prin plati directe din partea lobbistilor). asta este

[bartholomaus]

Verbriefte Freiheit und Eigenverantwortung seit 799 Jahren

Das Privilegium Andreanum von 1224 als grundlegende Verfassungsurkunde der Siebenbürger Sachen und ihrer Kirche im Spiegel von „verantwortlich handeln, nachhaltig verwalten“ – Jahresmotto der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien für das Jahr 2024

Vortrag im Rahmen der 92. Landeskirchenversammlung der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien

Thomas Sindilariu

Warum gibt es uns überhaupt hier in Siebenbürgen und nicht an Rhein und Mosel?

Schuld ist der Klimawandel, nicht der gegenwärtige, sondern jener, der um das Jahr 1200 zu verzeichnen war, ehe die sogenannte kleine Eiszeit rund 200 Jahre danach einsetzte. Man weiß heute nicht genau, durch was es damals wärmer wurde, also durch Menschenhand oder aufgrund anderer Faktoren, aber es war damals so warm, wie schon lange nicht davor. Dies bedeutete zunächst mehr landwirtschaftliche Flächen – so hoch über dem Meeresspiegel wie noch nie, wurde z.B. Weizen angebaut. Es gab allgemein mehr Ernte, es überlebten mehr Menschen, bald zu viele Menschen. Hungersnöte und eine gewisse Radikalisierung der Gesellschaft waren die Folgen, ein Ventil musste her und wurde u.a. im Kreuzzugsgedanken und der deutschen Ostsiedlung gefunden.

Den Kreuzfahrern standen zwei Routen zur Verfügung, eine für, sagen wir mal Reichere, die über Jesolo und Venedig per Schiff ins Heilige Land führte. Für ärmere Kreuzfahrer ging es per pedes durch Ungarn, die Balkanhalbinsel über Kleinasien Richtung Jerusalem. So zogen denn die Teilnehmer des Zweiten Kreuzzuges 1147 durch Ungarn, unter ihnen Bischof Otto von Freising, der Chronist von Kaiser Friedrich Barbarossa. Zu Ungarn hielt er fest, dass es ein „Paradies Gottes“ sei und verrät dadurch, was die Kreuzfahrer mehr suchten als die Befreiung des Grabes Jesu Christi von den Heiden, nämlich besiedelbares Land, wie in Ungarn verfügbar. Es sei noch erwähnt, dass es damals beim Durchziehen eines befreundeten Heeres üblich war, Geiseln zu stellen. Diese wurden nicht in Gefangenschaft gehalten, sondern, so lange das durchziehende Heer sich friedlich verhielt, als Gäste behandelt, mit denen man gemeinsam auf die Jagd ging und sämtliche Formen des höfischen Lebens teilte. Ungarn und auch Siebenbürgen rückten auf diese Weise ins Blickfeld der Westeuropäer. Das besondere Kennzeichen der deutschen Ostsiedlung, zu der auch die Ansiedlung der Vorfahren der Siebenbürger Sachsen gehört, ist, dass sie die einzige Völkerwanderung war, die von West nach Ost verlief.

Welche globalen Bevölkerungsbewegungen der gegenwärtige Klimawandel auslösen wird, ist noch nicht abzusehen. Vielleicht ist ja auch eine neue kleine deutsche Ostsiedlung mit dabei, immerhin gibt es ja vielerorts schon Glasfaserkabel in den entlegensten Ortschaften, was als attraktiver Pluspunkt nicht zu unterschätzen ist. Die Sonne scheint mehr als an Mosel und Rhein etc.

Die Deutsche Ostsiedlung war keine Armutsmigration, sondern eine von spezialisierten Fachkräften in militärischer, landwirtschaftlicher und städtebaulicher Hinsicht – dasselbe gilt auch für Handwerk und Handel. Will man eine derartige Bevölkerung ansiedeln, so muss man ihr auch etwas anbieten, damit sie ihre Heimat verlässt, am besten das, was an Rhein und Mosel durch die Intensivierung der landesfürstlichen Herrschaft und des bischöflichen Regiments verlorenzugehen drohte. Das war im Wesentlichen die freie und eigenverantwortliche Verwaltung der weltlichen und kirchlichen Gemeinde.

Die Einleitung des Andreanums von 1224 bestätigt diese Sichtweise, wenn es da heißt, dass die deutschen Siedler König Andreas II. baten, ihre alten Freiheiten, mit denen der Großvater von König Andreas sie angeworben hatte, zu schützen und zu bestätigen. Das Wort „Großvater“ aus dem Andreanum führte übrigens dazu, dass die Ansiedlung der Siebenbürger Sachsen mit dem Herrschaftsantritt jenes Großvaters datiert wurde – das war 1141 mit der Krönung von Géza II. der Fall. Mehr an Quellen haben wir dazu nicht. Die neuesten Forschungen übrigens deuten darauf hin, sogar einen noch früheren Siedlungsbeginn anzunehmen, gewissermaßen im Windschatten des Ersten Kreuzzuges um das Jahr 1100. Im Nicken von Altlandeskirchenkurator Prof. Dr. Paul Niedermaier, dem Fachmann für die siebenbürgische Siedlungsgeschichte, erkennen Sie bitte die hier nicht mögliche wissenschaftliche Absicherung durch Fußnoten.

Eine goldene Bulle im diplomatischen Sinne war das Andreanum übrigens nicht. Die Bezeichnung goldener Freibrief kann nur auf die Großzügigkeit des Inhalts bezogen werden. Das Andreanum ist nämlich das umfassendste und großzügigste Siedlerrecht gewesen, das im Rahmen der deutschen Ostsiedlung, also zwischen dem Baltikum und Siebenbürgen verliehen wurde.

Was bot diese Verfassungsurkunde, das Andreanum eigentlich?

Zunächst heißt es darin „unus sit populus“, eine Einheit sollten die deutschen Siedler weiterhin bilden können und unter einem einzigen Richter stehen, dem späteren Comes der Sächsischen Nation. Das heißt nichts anderes, als Rechtsgleichheit und damit schlicht Gleichheit unter den Siedlern und damit Ausschluss jeglicher Adelsvorrechte.

Zweitens freie Wahl der Richter und Beamten aus den eigenen Reihen, eigenverantwortlich sollte das geschehen und ohne jede Einmischung von außen.

Drittens sollte als einzige Steuer 500 Silbermark jährlich entrichtet werden. Für das in Überarbeitung begriffene Schulbuch „Geschichte und Traditionen der deutschen Minderheit in Rumänien“ haben wir diese Angabe umgerechnet: die Siebenbürger Sachsen führten jährlich 117 kg Silber abführen – das war ganz und gar nicht wenig! König Bela III. zum Beispiel gab 1186 mit seinen Steuereinkünften seitens der Siebenbürger Sachsen an, als er sich Brautwerber in Frankreich bemühte. Seine Angaben waren mit 15.000 Silbermark „leicht“ übertrieben. Brautwerbung eben…

Viertens sollten die Siedler dem König 500 Bewaffnete stellen, wenn es um Konflikte im Inneren des Königreiches ging, wenn also Bürgerkrieg herrschte. Das ist eine essentielle Bestimmung, da der König im Inneren gerade machtlos geworden war durch die Goldene Bulle für den Adel aus dem Jahre 1222, die es dem König untersagte, im Inneren des Reiches Gefolgschaft von den Adligen einzufordern. Zog der König gegen eine ausländische Macht, sollten die Sachsen im Gegenzug lediglich 100 Bewaffnete stellen. Dr. Harald Roth hat jüngst herausgearbeitet, dass das Andreanum im November-Dezember 1224, also vor ziemlich genau 799 Jahren ausgestellt wurde und einem ganz konkreten Zweck diente: der Vertreibung des Deutschen Ordens aus dem Burzenland, die aller Wahrscheinlichkeit infolge eines Winterfeldzuges zu Beginn des Jahres 1225 geschah.

Fünftens heißt es: „Sie sollen ihre Pfarrer frei wählen und die Gewählten dem Bischof vorstellen [aber nicht bestätigen, sondern nur vorstellen]. Sie sollen dem Pfarrer den Zehnten geben und in allem kirchlichen Recht sollen sie [die Siebenbürger Sachsen] ihren Pfarrern nach altem Herkommen Rede und Antwort stehen“. Hier werden Konturen der Kirchlichkeit der Siebenbürger Sachsen sichtbar, die auch die Reformation lang überdauert haben.

Sechstens sollen die Siebenbürger Sachsen nur nach ihrem Gewohnheitsrecht gerichtet werden und eben nach keinem anderen Recht.

An dieser Stelle überspringe ich einige Punkte, die weniger essentiell sind. Die freie Nutzung der Wälder und Gewässer tritt der König den Siebenbürger Sachsen und zwar „für Reiche und Arme“ gleichermaßen ab – erneut dringt hier der Gleichheitsgrundsatz als Basis des siebenbürgisch-sächsischen Gemeinwesens durch. Es wird ferner ein Widerstandsrecht eingeräumt im Falle von Ansprüchen des Adels auf eine der Siedlungen der Siebenbürger Sachsen. Hier deuten sich die späteren Auseinandersetzungen um das ausschließliche Siedungsrecht der Siebenbürger Sachsen auf dem Königsboden an. Schließlich wird freier und abgabenfreier Handel im gesamten Königreich gewährt – soweit die wichtigsten Bestimmungen des Andreanums.

Teile des Andreanums galten auch für die Sachsen, die auf Adelsboden lebten – immerhin ein Drittel der Gesamtzahl. So galt zum Beispiel für die sogenannten drei Dörfer, Meschendorf, Deutsch-Kreuz und Klosdorf, die Kerzer Abtei unterstanden, dass sie zu den 500 Silbermark Jahressteuer der freien Sachsen mit beizutragen hatten, die Pfarrer und Ortsvorsteher wurden allerdings vom Abt ernannt, letztere zumindest aus den Reihen der Ortsbewohner. Man kann also sagen, dass das Andreanum in abgeschwächter Form auch für die unfreien Sachsen Siebenbürgens galt. Die genaue Entwicklung dieses Aspekts insbesondere in kirchlicher Hinsicht, soll hier aber nicht weiter Vertieft werden.

Die weitere Geschichte ist ein zähes Festhalten an der errungenen Verfassungsgrundlage. Die lange Dauer dieses Festhaltens erlangte mentaliätsprägende Kraft, die lang über den Zeitpunkt der Aufhebung der verwaltungsrechtlichen Wirksamkeit des Andreanums im Jahre 1876 nachwirkte und heute noch wirkt.

Wenn wir unsere Gemeinschaft irgendwo in der Welt vorstellen sollen, dann reden wir über Geschichte, Statuten und Ordnungen, Zusammenhalt, Gleichheit, Freiheit etc. Wir erzählen also nichts anderes als das Nachwirken des Andreanums als eine Geschichte des verantwortlichen Handelns und nachhaltigen Verwaltens.

Als Schlussbemerkung möchte ich anführen, dass man bei uns in Siebenbürgen Romane wie „Der Untertan“ von Heinrich Mann nicht hätte schreiben können. Stattdessen aber literarische Stoffe wie in „Da keiner Herr und keiner Knecht“ von Georg Scherg immer wieder in unserer Regionalliteratur anzutreffen sind. All das ist auch Gegenwärtigkeit des Andreanums.

Zu den beigefügten Illustrationen:

Die älteste erhaltene Fassung des Andreanums von 1224 ist die Bestätigung der Urkunde durch König Karl Robert aus dem Jahr 1317. Sie wird im Hermannäster Staatsarchiv aufbewahrt.

Darstellung von König Andreas II. in Thuróczis Bilderchronik.

Bucheinband der Erstausgabe von Georg Schergs Roman „Da keiner Herr, da keiner Knecht“ aus dem Jahr 1957.

[bartholomaus]

Cel mai bun articol de presa despre sasii transilvaneni il puteti gasi in numarul din octombrie al revisteti National Geographic (autor Catalin Gruia). Un articol din care poti intreezarii adevarata dimensiune al fenomenului civilizator pe care l-au reprezentat acest popor venit cu 800 de ani în urmă. Şi cât de mult am pierdut, noi ca ţara şi ca popor, ajutând la dispariţia lor. Daca nu poti cumpara revista, citeste-l aici urmarind cele 4 linkuri. 

https://web.archive.org/web/20160321144950/https://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9665-ans-ratat?

-- Cum ne-am pierdut sașii?! Primul pas a constat în dispariția condițiilor care l-au îndemnat pe strămoșii lor să se stabilească în Transilvania. Aici mă refer la autonomia lor multifațetată, economică, politică, teritorială. Și să nu  uităm nici faptul, că cu tot spiritul lor practic au devenit o comunitate închisă care nu - și prea avea contacte demografice cu populațiile din jur. Orașele lor au devenit mici și înapoiate în comparație cu orașele din Occident. Dacă vă uitați la datele demografice ale orașelor săsești la începutul sec. XX. veți observa că numărul sașilor devine din ce în ce mai mic. Românii și maghiarii locuiesc la periferia acestor orașe și cu greu sunt acceptați în comunitate cu toate că ei reprezintă cam 2/3 din totalul locuitorilor în unele cazuri (Brașov, Sibiu) în aceea perioadă. În sec. XVI. existau legi orășenești care interziceau ungurilor să se stabilească înăuntrul zidurilor și să devine membri în bresle iar populația românească a fost folosită (sic!) ca iobagi ale orașului ca senior feudal. Concluzionând: odată cu aceste procese de la zorii epocii moderne și cu venirea statului național, mai apoi comunist, o comunitate ancorată în evul mediu, cu spiritul ei exclusivist nu prea avea șanse! Erau închiși în sine, desconsiderând - l pe cei din jur! În schimb conaționalii lor din Slovacia au fost mai deschiși! Au acceptat să intre în rândurile lor și alte elemente etnice (maghiari și slovaci) astfel s-au adaptat mai bine noilor încercări! Până când au venit comuniștii și acolo și l-au expulzat pe cei rămași după sute de ani de conviețuire! Minoritățile au dispărut și vor mai dispărea atâta timp cât comunitatea majoritară nu realizează faptul că o țară cu o singură limbă și obicei e săracă și firavă (și aici am citat pe Sfântul Ștefan, 1001-1038, rege al Regatului Maghiar, multietnic și multicultural și a cărui urmași l-au invitat pe strămoșii sașilor în sec. XII. - XIII pentru că erau mai pricepuți în unele lucruri ca celelalte națiuni). Pe lângă acestea mie mi se pare toată frenezia aceasta cu sașii o măsură tardivă! Nu se vor întoarce niciodată, România nu este la fel cum era odată Transilvania, Land des Segens ( Imnul sașilor ardeleni). Este o țară ponton între Est și Vest, cu politicieni inculți, fără viziuni care nu văd sau nu vor să vadă ce posibilități li - se pierd între degete! Iar mi se pare o prostie capitală să ne uităm după exemple la o comunitate care nu mai există, care a dispărut sub presiunea timpurilor, care a reprezentat un model necompetitiv în epoca modernă! Sincer nu cred că romantismul tardiv ne va salva de la crizele economice și politice, sau ne va restaura bisericile fortificate și castelele nobiliare în paragină! -- Mie nu mi se parea ca erau chiar atat de "in afara vremurilor". Ai citit articolul? Sistemul bancar sasesc , de educatie, de intrajutorare era destul de eficient in epoca interbelica..In anii cooperativizarii, desi fusesera teribil de chinuiti, deposedati, deportati in Rusia, etc, aveau cele mai prospere CAP-uri!! Bai frate, asta sfinteau locul cu obsesia lor pt lucru bine facut cu eficienta si corectitudine. Era o vorba spusa de romanii din Brasov si Sibiu: "Sa fi prost ca sasul"... Erau atat de corecti si rigizi in corectitudinea lor, incat romanilor, mai maleabili, li se parea prostie... Am intanit sasi de toate tipurile. Si cumsecade si stupizi, si buni si rai...Eu stiu una si buna. O sa ii admir din toata inima pe nemtii nostrii fiindca au fost tot ceea ce noi, romanii nu am fost. Jumate din monumentele istorice din Ardeal li se datoreaza, in frunte cu Branul, Rasnov, Biertan, Sighisoara, orasul Sibiu, Brasov, Medias, Sebes, Bistrita si cele peste 100 de monumente bisericesti medievale din sate, etc. As vrea sa stiu cate din aceste monumente sunt in top 10 ale obiectivelor vizitate de orice strain venit in Romania.

Eu stiu una si buna. O sa ii admir din toata inima pe nemtii nostrii fiindca au fost tot ceea ce noi, romanii nu am fost. Jumate din monumentele istorice din Ardeal li se datoreaza, in frunte cu Branul, Rasnov, Biertan, Sighisoara, orasul Sibiu, Brasov, Medias, Sebes, Bistrita si cele peste 100 de monumente bisericesti medievale din sate, etc. As vrea sa stiu cate din aceste monumente sunt in top 10 ale obiectivelor vizitate de orice strain venit in Romania. -- Am citit, dar la noi în secuime exită o altă percepție despre sași! Sunt considerați ca oameni întradevăr harnici dar și îngâmfați și închiși în sine, șireți! Exisă anecdote la noi care vorbesc despre comerciantul sas care întotdeauna o păcălește pe secuiul sărac care se ducea la Brașov să-și vândă scândura. Eu nu am mai avut șansa să-l întâlnesc pe vreunul dintre ei, dar asta-i norocul meu! Știu despre ei din câte am citit pe ici-colo. Și acolo am citit lucruri interesante, ca de exemplu cum au distrus orașele săsești satele săsești prin protecționismul lor excesiv, în perioada în care comerțul levantin nu mai mergea ca în sec. XV. Meșteșugarii de la sate erau marginalizați de către breslele orășene, li - se interzicea să-și practice meseria. Exista o anecdotă ardeleană în secolul XIX. care vorbea despre mentalitatea existentă la cele trei națiuni autohtone. Românul nu era în stare să lucreze suficient ca să - și procure hrana de zi cu zi, ungurul lucra pentru a asigura hrana familiei iar sasul lucra pentru profit. Dar această iubire de muncă a sașilor este o stare de spirit care este altfel la fiecare națiune. Românul este mai descurcăreț, ungurul lucrează pentru supraviețuire, iar sasul cu o etică protestantă, pentru profit. Eu zic că hărnicia lor este un exemplu bun, dar starea de spirit ceea ce nu-i proprie unei națiuni nu poate fii învățată! Este vorba despre un proces lung de formare care după părerea mea s-a derulat odată cu formare națiunilor moderne! Noi ceilalți altfel ne-am format. -- E foarte interesanta perceptia voastra fata de sasi. E drept ca noi, mai ales regatenii, i-am idealizat pe sasi. Si stiu ca ai dreptate in multe privinte, dar ai si o doza de subiectivism. Secuii nu s-au iubit niciodata cu sasii, mai ales dupa rascoala kurutilor. Dar repet, stiu ca ai dreptate in multe privinte!! Daca as fi trait acum 200 de ani nu mi-ar fi fost sasii atat de simpatici, ba dimpotriva!!

[bartholomaus]

O extrem de scurta si hiper simplificata istorie a religiilor - că iar începe un război religios.

Prima etapa : oamenii trăiau in triburi mici, vânau si culegeau fructe. Si-au imaginat mulți zei - care arătau ca animalele pe care le vânau. Si aveau un vraci șaman in trib care se ocupa cu temele astea si era si un fel de doctor, ii trata de boli.

A doua etapa : începe agricultura. Apar zeițe feminine care simobilizau fertilitatea (a pământului, similară cu uterul femeii) si multe povesti despre ciclurile naturii / agricole (renașterea, iadul si raiul etc). Dar tot cu mulți zei era, fiecare se ocupa de ceva din viața oamenilor.

A treia etapa : apar societății mai avansate.

- Prima in actualul Iran (Mesopotamia). Si apare primul Dumnezeu unic - in Zoroastrism (1500-1200 îCh). Si următoarele concepte cheie : un singur Dumnezeu care a creat Universul, binele contra răului, ingeri si Diavoli, ziua judecății de apoi, așteptarea unui Mesia salvator.

- evreii ajung in Babilon (unde erau persanii care credeau in zoroastru) si preiau cam toate temele astea in Biblia Evreiasca (Tanakh, care include mare parte din Vechiul Testament). Asta s-a întâmplat gradual între 1000 îCh si 200 îCh

- Biblia creștina e scrisă in perioada 50-200 dCh. E o completare fata de vechiul testament - practic spune ca Iisus era Mesia din cartea precedentă. Si - ca sa convertească cât mai mulți care credeau in mulți zei - au inventat “Sfinții” ca sa te poți ruga la mulți, îți alegi tu pe cine placi. S-a răspândit in imperiul roman pentru ca era o societate avansată atunci.

- Islamul e scris in 600 si ceva. Nu spune ca Mohamed e fiul domnului dar e tot un fel de Mesia. E o versiune adaptata pentru arabii de atunci (recunoaște Dumnezeul evreilor si creștinilor, Ba chiar si pe Iisus ca profet).

- după religia creștina se sparge in câteva sub-categorii dar diferențele sunt super-minore. in anul 1000 si ceva ortodoxia se separa de catolicism (pentru ca Constantinopole devenise mai puternic si bogat decât Roma, după caderea imperiului roman de vest). Si in 1517 Luther lansează protestantismul (ca reacție contra bisericii din Roma - pentru ca era boom economic, se descoperise America, si nordul Europei devenea așa bogat si nu avea de ce sa accepte sa ramana sub sud).

Si aicea suntem. Evoluție reala zero de peste 500 de ani in vest, de peste 1000 de ani in estul europei / ortodoxie, de peste 1400 de ani la musulmani.

Problema e ca societatea a cam evoluat in sutele astea de ani. Ar fi nevoie de un update ceva. Care nu poate veni pentru ca bisericile sunt atât de bogate si puternice. Si atunci e haos - lumea sau se duce in negurile trecutului sau merge la psihologi, numerologi, crede in reptilieni, extratereștri, energii dacice si pământ plat. Ca par mai rezonabile chestiile astea decât texte atât de vechi. >>Pe scurt ca sa Simplific la maxim - cam tot ce credem toti creștini musulmani evrei - e ce a scris Zoroastru acum 3000 de ani in actualul Iran. Adaptările sunt absolut minore - se schimba personajele si decorul si costumele cam atât. Devine complex dacă includem in poveste si Asia depărtată. Schimburile culturale erau foarte reduse acum 2000-3000 de ani deci acolo evoluția a fost separată. Oamenii marea masa are nevoie de așa ceva, e important pentru menținerea speranței unei vieți de apoi si niște reguli comune de conviețuire. Va recomand cartea asta sa vedeți câte “Evoluții” a avut conceptul de Dumnezeu in textele sfinte. Sunt nu știu câte versiuni fiecare făcută de aia in funcție de situația lor economică / politica / militară etc. Sunt nu știu câți “Dumnezeu” in funcție de ce vroiau sau își imaginau oamenii atunci. (Karen Amstrong, A history of God)

Eu am o mare problema cu religiile organizate si cu cărțile “sfinte”. Va zic sincer. Chit ca NU sunt ateu.

Dar totuși in Bib_lie Dumnezeu s-a enervat si a om-or-ât sau aproape pe toată lumea (potopul) sau orase intregi (sodoma si gomora). Dar ne iubește ! Dar - dacă cumva nu ești perfect si nu respecti fix tot ce scrie in carte - te condamna la o eternitate de stat in lavă în iad. Dar ne iubeste. Mda.

In Co_ran tot așa - il cearta pe Mohamed ca i-a lăsat in pace pe niște prizonieri de război si ca nu i-a om-o-rât pe toti. Si mai zice acolo ca dacă Luptătorii au sclave sau prizoniere de război, pot sa le facă orice ca sa înțelegeți voi, le dă voie. negru pe alb. Dar e bun, tolerant, iubitor de oameni. Sigur ca da.

Astea sunt cărți scrise DE OAMENI. Ok? De oameni. Nu de Dumnezeu. Cuvinte pe niste foi. Scrise de unii cu stiloul sau ce aveau. Acum enorm de mult timp, in timpuri TOTAL diferite de azi.

[bartholomaus]

---------------------------------------------------------------

"Eu am trăit 18 ani în Germania, am construit casă acolo, am avut pământul meu cumpărat, am avut firmă cu angajați germani, am avansat social în timp, de jos până la un level mai ridicat, mi-a fost extrem de greu, nu-i ușor! Am fost respectat și apreciat cum nu am fost nicio secundă în România (vorbesc de stat, de colegi, de vecini). Prostie, primitivism, răutate, mizerie, mitocănie mai mare ca în România nu am văzut în toată Europa! Știu despre ce vorbesc! Cărtărescu are perfectă dreptate! L-am întrebat la o lansare de carte la Sibiu, de ce nu se implică mai mult elitele. Știți ce a răspuns? Nu mai avem elite, aproape toate elitele sunt mitocani!!! "Dacă traiești numai in România, e posibil sa nu-ți dai seama că e ceva in neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te miști o data cu el. Ești una cu toți ceilalți.

Dar dacă te întorci, după o vreme îndelungată, în țară e cu neputință să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici. De cât de chinuiți sunt oamenii si de cât de răi devin din cauza asta.

Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supraviețuire este mitocănia agresivă.

În orice țară civilizată oamenii încearcă să-și menajeze nervii cât se poate de mult. Sunt prevenitori unii față de alții în forme duse aproape până la caricatură.

Și-au dezvoltat zâmbete sociale și ritualuri de contact care să elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte.

Când cineva te contrazice, îi zambesti și spui: "We agree to disagree" ("am căzut de acord că nu suntem de acord").

Când cineva te calca pe picior, te grăbești sa-ți ceri tu scuze. O ipocrizie blândă si surăzătoare te întâmpină peste tot, ca un balsam care alină toate rănile si satisface toate susceptibilitățile.

Această ipocrizie poartă numele de politețe si e esentială pentru fluidizarea substanței sociale.

Românul nu este așa pentru că nu poate fi, obiectiv, așa. Pentru ca la noi, daca ești bun, esti călcat în picioare.

Să ne imaginăm o tânără care devine vânzătoare. Îsi iubește meseria și își propune să fie cât mai drăguță și mai serviabilă cu clienții. Zâmbetul profesional, acel zâmbet care vinde marfa, i se va șterge însă curând de pe față dupa ce vreo cinci-șase inși îi vor trânti câte-o bădănărie sau vor începe să urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru.

Sunt toate șansele ca după o lună de zile zâmbetul să-i dispară complet, iar după un an să avem vânzătoarea noastră standard, acră și scârbită, care te repede de nu te vezi.

Bădăranii de care-am vorbit nu sunt nici ei bădărani din naștere. Și ei sunt bieți oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliți de cand se știu. Au devenit scârboși pentru ca au simțit pe pielea lor ca nu ține să fii draguț cu ceilalți.

Pentru că, la toate ghișeele, au rezolvat numai urlând. Pentru că doar fiind mitocani au avansat social, călcând peste cei blânzi. În armată, soldații sunt extrem de chinuiți "în perioada" de sergenții lor. Când ajung ei înșiși sergenții, îi chinuiesc pe noii recruți și mai abitir.

Și tot așa, în toate straturile sociale și la toate nivelurile, românii sunt proprii călăi și propriile victime într-o societate profund alienată psihic, o societate isterică.

Cred că asta ne distinge, ca români, în lume, la ora actuală: tensiunea continuă la nivelul vieții cotidiene. Starea continuă de explozie, care ne provoacă ulcere si atacuri cerebrale.

Conflictul generalizat al fiecăruia cu fiecare. Nu vreau să spun prin asta că suntem fundamental răi.

Firește, ne-au împins spre asta sărăcia și lipsa de orizont, carențele de educație, perplexitatea maselor țărănești dezradacinate si aduse în ghetourile marilor orase. Pot fi și alte explicații obiective.

Dar e încă ceva, mai subtil, mai întunecat in tot acest cinism social. Înrăiți de lumea in mijlocul căreia trăim, cu timpul începe să ne placă să fim răi. Sadismul nostru răbufnește atunci în insultă si obscenitate.

Începem să ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului.

Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca tărfele si noii îmbogățiți.

Ascensiunea (sau doar supraviețuirea) noastră socială e marele premiu câștigat cu prețul mitocăniei.

Iar cercul acestei nevroze naționale nu ar putea fi spart decât printr-o lungă terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lungă, scumpă și cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata." Cărtărescu >>> DE CITIT SI https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/meningita-morala-1510121.html

[bartholomaus]

"Regiunile istorice sunt cele mai eficiente construcţii administrativ-teritoriale."

Boia: ”Da, poveștile astea au prins și e foarte greu să mai ieși din situația asta. De exemplu, întîlnim mitologia asta a unității și la Bălcescu, și în perioada interbelică, dar nu în maniera absolută, dusă pînă la absurd, pe care a imprimat-o naționalismul din vremea lui Ceaușescu. La un moment dat, prin anii ’80, se dăduse consemn să nu se mai pronunțe nici numele provinciilor istorice. Punctul culminant a fost acela cînd meteorologii n-au mai avut voie să dea informațiile potrivit provinciilor istorice. Nu se mai spunea că plouă sau ninge în Moldova, ci că plouă sau ninge în nord-estul țării. În viziunea aceea era o crimă să atentezi la unitatea dintotdeauna a țării (începînd de la daci), împărțind-o în tot felul de regiuni. Pentru mulți, lucrurile s-au fixat în maniera asta rigidă. Cînd un istoric cu o poziție importantă în instituțiile istorice ale țării vorbește despre națiunea română medievală, comite o aberație.”O aberație... Președintele Academiei Române nu ar da like la asemnea afirmație adevărată. Dar citește tot interviul https://dilemaveche.ro/sectiu ne/tema-saptamanii/articol/n-o-sa-l-intrebam-pe-stefan-cel-mare-cum-ar-trebui-guvernata-romania-de-azi-interviu-cu-lucian-boia

--

1. "Românizarea" din timpul regimului ceaușist a fost o catastrofă majoră pentru Transilvania și Banat. Această românizare s-a făcut extrem de dur și fără o minimă rațiune şi ne-a costat plecarea masivă a saşilor, a şvabilor şi a evreilor(în epoca post-comunistă, li s-au adăugat sute de mii de maghiari și peste un milion de români).

2. Așa numitul "pericol maghiar"(Lucian Boia vorbește de „psihoza maghiară”) legat de pretinse "asalturi iredentiste", asupra Banatului și Transilvaniei, nu are nici un fel de justificare.

Psihoza aceasta, abil întreținută de politicieni și serviciile secrete, constituie un alibi pentru amânarea sine die a reformei administrative, a regionalizării, al căror rost ar fi descentralizarea masivă a puterii în România. ---

...Centralismul este boala structurală a României. Centralismul distruge pur și simplu România. După cum vedem, până și oamenii foarte educați nu reușesc să iasă din această perspectivă și nu văd țara decât prin ochii unui locuitor al Bucureștiului...

...Să treacă pur și simplu dincolo de Bariera Vergului, să se mute cu mintea la Bacău, Suceava, Vaslui sau Galați. Sau la Tulcea, Caraș-Severin, Satu Mare ori Brăila.

Lumea se vede altfel dinspre aceste orașe sau zone subordonate, sacrificate mereu, fără înțelegere, unui „bine mai mare”, așa-zis național...

Ieșiți din modul centralist de a vedea această țară. Paradigma conducerii absolute din Capitală a distrus regiunile, Moldova în primul rând, un Principat mai dezvoltat decât Muntenia la momentul Unirii. --

 Cam toată lumea a auzit de subsidiaritate, regionalism, descentralizare, autonomie locală, financiară, teritorială, chiar dacă unii au greutăți în a înțelege corect sensul acestor cuvinte.

Hai să mai discutăm despre un termen mai puțin cunoscut românilor, devoluția.

Devoluția este delegarea statutorie a puterilor de guvernare de la nivelul administrației centrale a unui stat suveran la un nivel inferior, cum ar fi cel regional sau local.

Este o formă de descentralizare administrativă. Teritoriile devoluate au puterea de a iniția măsuri legislative relevante pentru zona respectivă.

Aplicabil perfect într-un stat unitar, cum este România. Devoluția nu înseamnă federalism, ca să fie cât se poate de clar și pentru spărieții de serviciu.

Cel mai bun exemplu de devoluție, adică de împărțire a puterii centrale(democrație consociaționistă) și a competențelor, cu factorii de decizie locali și regionali, este Marea Britanie(vezi Irlanda de Nord, Țara Galilor și Scoția).

 Citez pe domnul profesor Bakk Miklós:

…”profesorul Paul Philippi(sas transilvănean)…considera esențială și moștenirea constituțională a Transilvaniei. Este vorba de constituția nescrisă, istorică a acestei regiuni (cuprinsă în cutume, reglementări istorice locale și regionale, în jurisdicții diferențiate), dar în care sașii erau prezenți pe lângă maghiari și secui ca colectivitate istorică, constituțională a provinciei.

În Transilvania nu trăiesc minorități, ci popoare, susținea Paul Philippi – de altfel, cum este cuprins și în Rezoluția de la Alba Iulia din 1918.

Iar popoarele sunt entități constituționale, și moștenirea Transilvaniei nu cuprinde numai peisaje urbane dar și o masă succesorală de soluții constituționale, foarte diferită de cea primită, adoptată de vechiul regat, al statului iacobin organizat de Cuza.

Modelul transilvan este modelul confederal și consociaționist al democrației, desigur, la nivelul vremii, care s-a cristalizat cu o participare mai redusă a românilor transilvăneni și care, începând din secolul al XV-lea, prin Fraterna Unio chiar i-a și exclus pe români din conducerea Transilvaniei.

Însă această excludere, și mai ales interpretarea ei traumatizantă, nu justifică, de loc, abandonarea modelului însuși.

Mai ales datorită faptului că întreaga construcție europeană în sine, dar și reconstrucția mai multor state europene de după cel de al doilea război mondial demonstrează caracterul reînnoitor al tradițiilor de acest tip.”

Viitorul logic ar fi realizarea unui model de regionalism, să-i zicem, evolutiv, unde cadrul juridic al regiunilor se va dobândi treptat, pas cu pas,prin acorduri bilaterale între autoritatea centrală şi reprezentanţii comunităţilor regionale…

 PSD a blocat Centura Metropolitană a Clujului chiar dacă s-au dat bani de la Uniunea Europeană, iar Consiliul Local Cluj a plătit, din banii clujenilor, studiul de fezabilitate. Prin regionalizare nu și-ar mai bate joc nimeni de clujeni.

Brașovul se roagă de 17 ani de București să-i dea bani de Aeroport și Autostradă. Prin regionalizare ar fi primit imediat bani de la Uniunea Europeană. Mai mult, ar fi negociat direct cu aceasta.

Iașul se roagă de ani buni de București să-i dea bani de o Autostradă care să lege Moldova de Ardeal și de acolo spre Vestul Europei. Sunt tratați ca și când ar fi o colonie a Bucureștiului.

 Însă, cei de la putere, PSD -Sud, trimit 360 de milioane de euro în Teleorman pentru drumuri, fac un stadion la Târgu Jiu pentru o echipă care retrogradează și așa mai departe. --

"Naționalismul este cea mai mare mizerie a lumii moderne. Chiar dacă, uneori, pare a fi o virtute, naționalismul nu este altceva decât înapoiere și sentimentul primitiv de apartenență tribală. Astăzi, acesta este apanajul societăților subdezvoltate, societăți pentru care apartenența etnică este primordială iar valoarea individului este condiționată de această apartenență.

Credeam că, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, demonii naționalismului și ai xenofobiei să dispară sau dacă nu, măcar să devină o parte insignifiantă a societății. Din nefericire, astăzi, în era tehnologiei digitale, societatea est europeană în general și societatea românească în particular răbufnesc într-un spectacol grotesc de naționalism xenofob." --

Cum se perpetuează distorsiunile bucureșteano-regățenești:

Dacă vrei să afli pe wikipedia ce și cum cu mult-iubita noastră capitală, primul text care-ți e vârât sub ochi, încă înainte să dai click pe articolul respectiv, e cel de mai jos:

„Bucureștiul este cel mai mare centru economic al României. Regiunea Bucuresti-Ilfov a contribuit in anul 2018 cu 26,6% din PIB-ul la nivel național, respectiv 251.350 miliarde lei (54.013 miliarde euro). [66]”

În corpul articolului wikipedia informația respectivă e plasată undeva spre treimea ultimă a textului. Dar chiar înainte de a accesa articolul trebuie să ți se vâre în creier minciuna centralisto-regățeano-bucureștenească, în virtutea adevărului relevat de experimentele psihologice, după care cele mai eficiente și mai ușor de introdus în creierii subiecților sunt enunțurile scurte. Nu contează cât sunt ele de aderente la adevăr. De preferabil ar fi să nu fie- cu atât mai mare e reușita dresajului. Ceea ce și vedem în jurul nostru.

Dar să gîndim un pic logic. Acea pură hoție centralist-bucureștenească numită Sistemul Marilor Contribuabili face ca toate firmele mari din țară să-și plătească taxele și impozitele la București. N-are parazitara noastră capitală nici un merit în funcționarea și prosperitatea lor- dar taxele și impozitele se plătesc de parcă Bucureștiul le-ar fi adus mana de pe cer. Am dat exemple flagrante chiar pe aceasă pagină- firme care-și desfășoară activitatea exclusiv în provincie- dar din ale căror realizări economice se ghiftuiește cloaca gentium, cum duios numea Vaida Voevod cetatea ciobanului Bucur. Credeți că acele sume colosale nu intră în calculul celor 26.6%? Intră, cum să nu intre.

Ce să mai vorbim despre șantajul continuu prin care Finanțele determină firmele străine sau autohtone să-și mute sediul în București sau măcar în Muntenia? Ursus vă amintește ceva, clujeni? Dar vouă, medieșenilor, Romgazul?

Ce să mai vorbim de șmecherii porcești tipic bucureștenești- regii autonome, firme și instituții, ba chiar întregi ministere, cu parcuri auto extinse, care sunt folosite în teritoriu, dar care musai sunt înmatriculate la Bukkale și pot fi asigurate numai și numai de sucursalele bucureștene ale firmelor de asigurări? Ce ziceți, într-o asemenea competiție economică, măsluită după tipicul bucureștean, care asigurători vor primi titlul de fruntași pe ramură?

A propos, de ce toate autovehiculele vândute în leasing trebuie să aibă număr de București? Din nou, doar pentru ca asigurătorilor de acolo să li se creeze o situația favorizată într-un mod atât de necinstit bucureștenesc? Și dacă ăsta e sistemul în domeniul asigurărilor, credeți că lucrurile stau altfel în restul domeniilor păstorite de centralismul bucureșteano-regățenesc?

Să judecăm problema și din alt unghi. Firmele alea nemaipomenite, din București-Ilfov, nu subzistă doar din încasările făcute acolo. Grosul realizărilor e obținut de sucursalele din toată țara. E, acum puneți-vă problema logic: de unde va veni cea mai mare parte a acelor încasări? Din Ardeal și Banat? Sau din Muntenia și Moldova, cele două regiuni care conțin în ele polii sărăciei în UE- Regiunea Sud-Vest Oltenia și, respectiv, Regiunea Nord-Est? Vedeți de ce tot afirmăm și repetăm la nesfârșit că Ardealul și Banatul contribuie cel mai mult la bugetul României și primesc cel mai puțin? Nu vi se pare absolut evident acest lucru?

Cândva, în negura vremurilor, un cioban, pe nume Bucur, a întemeiat o așezare umană, București. Nu știu câte își imagina ciobanul respectiv despre destinul viitor al localității sale- de călău al provinciei, de ucigaș cu sânge rece al vieții economice, politice, sociale și culturale din arealul căzut, spre ghinionul său, sub fetida dominație bucureșteană. Știu doar că un oraș înființat de un cioban a perpetuat ciobănismul cel mai mitocănesc în relația cu teritoriile cărora le este capitală.

Din punctul meu de vedere, m-aș simți extrem de bine într-o realitate politico-statală regională care să nu mai aibă parte de cele 26.6% din contribuția la PIB. Sunt oricum procente jefuite de la provincii, procentele hoției și nesimțirii regățeano-bucureștenești, de care Ardealul și Banatul n-au beneficiat, nu beneficiază și nu vor beneficia niciodată, în nici un fel.

Cât despre București- a fost întemeiat de un cioban. Dar acum, de ceva decenii, un alt cioban s-a sculat dîn Pipera și demonstrează că are valoare. Încât parcă mi-l pot imagina pe distinsul domn George Apostol B. spunând : „Cum sună Bucur și cum sună Becali?” Adevărul e că s-a numit destul București. A venit momentul să-și schimbe numele în Becali. Aceeași ciobănie, dar cu altă pălărie ciobănească.

M-ai înțeles? ----

În timpul facultăţii am urmat un curs opţional de Istoria Africii. Ce mai reţinem de acolo este următorul fapt: când puterile coloniale europene au început, în secolele XVIII-XIX, să ocupe teritorii de pe continentul negru, le-au delimitat, administrat şi denumit conform propriilor interese, fără a ţine cont de realităţile etnice şi de specificul zonal. Prin urmare, coloniile africane, devenite ulterior, în perioada postbelică, state independente, aveau nişte graniţe complet arbitrare, unele înglobând mai multe populaţii sau formaţiuni tribale diferite, iar alte populaţii sau triburi fiind divizate în mai multe state. În plus, vechile colonii erau împărţite administrativ conform intereselor europenilor, fără a se ţine cont în niciun fel de tradiţiile şi diferenţele locale. Astfel, aceste subdiviziuni au primit denumiri edificatoare, conforme intereselor noilor stăpâni: Nord, Sud, Vest, Centru, Sud-Est, Nord-Vest etc. Atlasele geografice mai vechi abundau în asemenea denumiri administrative.

Ulterior, în Africa situaţia s-a mai schimbat. Se petrece în schimb un fenomen asemănător celui de acum două secole tocmai în Europa, unde state ca România, Bulgaria şi probabil şi altele au început să fie împărţite administrativ în regiuni denumite Nord, Sud, Centru… O ciudată repetare a istoriei, am putea spune. Această teribilă coincidenţă trebuie însă să ne dea de gândit. Că asemenea denumiri arbitrare sunt impuse de “puterea colonială”, complet necunoscătoare a realităţilor locale, este evident. Ce pretenţie putem avea faţă de unii care încurcă şi acum Bucureştiul cu Budapesta? Însă cel puţin noi ar trebui să ştim că în trecut regiunile României nu se numeau Est, Vest, Nord, ci Moldova, Banat, Maramureş. Cât ar fi de greu să denumim viitoarele regiuni administrative conform tradiţiilor şi specificului lor de aproximativ o mie de ani? Europenii ar putea fi tentaţi să ne împartă în Centru, Nord-Est sau Sud-Vest, dar noi le-am putea arăta politicos, în cazul unei minime verticalităţi, că aceste regiuni trebuie să se numească, după istoria pe care o au, Transilvania, Bucovina sau Oltenia. Chiar dacă avem un statut de colonie, nu trebuie să fim confundaţi chiar cu africanii secolelor XVIII-XIX.

În aceasta ar consta aşadar rolul autorităţilor româneşti. Să susţină cu hotărâre tradiţiile noastre istorice. Pe harta noii Europe trebuie să existe şi denumiri româneşti, nu convenţionalele puncte cardinale. În cel mai rău caz, regiunile ar trebui lăsate să îşi aleagă fiecare denumirea pe care o consideră mai potrivită.

Iar dacă, de exemplu, proiectata Regiune 5 Vest şi-ar lua numele de Banatul Românesc, prin analogie cu cel sârbesc şi cu cel unguresc, nu am avea nimic împotrivă. -- Ce înseamnă să fii ardelean? Simplu: să nu minți să nu furi, să fii harnic, să nu corupi și să nu fii corupt, să fii curat, să fii ordonat, să respecți pe toți oamenii, să respecți legea, să respecți natura, să respecți animalele, să citești, să scrii corect în limba ta maternă, să crezi, să ajuți și să fii implicat civic pentru comunitatea ta! No, simplu, io-s ardelean! Tu? --

''Habar nu am de ce, dar odată cu moartea regelui Mihai îmi doresc o Transilvanie liberă de România. Țara asta nu ne-a adus nimic bun, i-a confiscat locomotiva austriacă a lui Iuliu Maniu când s-a dus să semneze unirea. Ne-a dat un semnal pe care îl înțelegem abia după o sută de ani... O să vă furăm, o să vă împilăm, o să vă subjugăm, cadou pentru că v-ați unit cu noi...

Ce ne-a adus nouă Unirea? Peșcheș, ciubuc, șpagă? Confiscare? Plocon la București? Ce altceva ne mai ține împreună în afară de limbă?'' --

Toate țările din Europa de Vest au administrațiile descentralizate unde puterea decizională a fost distribuită comunicațiilor din regiunile autonome respective! România are sistem administrativ hipercentralizat, din această cauză nu se poate prospera, din această cauză au fugit peste 7 milioane din România, de aceea suntem unde În suntem, ultimii la toate! Italia, sunt peste 3 milioane care au fugit din România!

"Regiunile Italiei au un grad de autonomie regională conform constituției din 1948. Totuși, cinci (din cele 20) regiuni, și anume: Friuli-Venezia Giulia, Sardinia, Sicilia, Trentino-Tirolul de Sud și Valle d'Aosta, au statut special care le conferă o autonomie politică și posibilități culturale mai mari. O regiune se subdivizează în provincii iar provinciile la rândul lor în comune. Centrele comunale fiind de regulă localitățile cu același nume (numele comunei respective)." --- Cherdere de vreme! Națiunea(poporul) română NU există! Se tot încearcă de prin 1860 să formeze o națiune/popor, fără șanse! O națiune( un popor) trebuie să aibă o istorie, ori ceea ce prezintă ei sunt numai minciuni legende și basme! O națiune (un popor) trebuie să aibă rădăcini vechi pe locurile respective, o națiune un popor trebuie să aibă o mentalitate comună sănătoasă! Doar dacă există o națiune un popor atunci este unitate! De exemplu maghiarii sunt o națiune un popor! Ardelenii la fel, bănățenii la fel, moldovenii la fel valahii la fel! România/românii NU sunt o națiune, nu sunt un popor!

[bartholomaus]

Afirmatia "plantele invazive sunt daunatoare sau sunt raspunsul de adaptare al naturii la schimbarile climatice?" poate fi interpretată în moduri diferite, în funcție de contextul în care este utilizată.

Pe de o parte, există argumente că plantele invazive sunt daunatoare pentru mediul natural și biodiversitatea acestuia. Aceste plante, care sunt introduse din alte zone geografice, pot lua locul plantelor native și pot crește rapid, ceea ce poate duce la distrugerea habitatelor naturale ale plantelor și animalelor locale. Plantele invazive pot, de asemenea, afecta ciclurile nutrienților și pot schimba compoziția solului, ceea ce poate duce la un impact negativ asupra plantelor native și animalelor care depind de acestea.

Pe de altă parte, unele cercetări sugerează că plantele invazive pot fi considerate un răspuns de adaptare al naturii la schimbările climatice. Aceste plante pot fi mai rezistente la temperaturi ridicate și la condiții de secetă decât plantele native, ceea ce le permite să prospere în noile medii în care au fost introduse. În acest sens, plantele invazive pot fi considerate ca un mecanism de adaptare al naturii la schimbările climatice.

Cu toate acestea, trebuie menționat că majoritatea plantelor invazive sunt introduse de oameni într-o zonă nouă, prin intermediul transportului, agriculturii sau grădinăritului, iar această introducere poate avea efecte negative asupra mediului natural. În general, plantele invazive pot fi daunatoare pentru ecosistemele naturale, iar introducerea lor trebuie să fie gestionată cu atenție pentru a minimiza impactul asupra biodiversității și a mediului natural.

Salcam, mai multe soiuri de artar, otetarul, sunt multe.

Parerea mea e sa trecem totul prin filtrul ratiunii si sa evitam extrmismele de-o parte sau de alta, adica acolo unde speciile native se dezvolta bine, sa folosim specii native dar acolo unde se vede clar cum speciile native se chinuie si dispar, in loc sa lasam locul sterp sau sa tot incercam fara succes sa replantam acelasi lucru, sa studiem putin imprejurimile si sa vedem cum s-au instalat specii noi si cum s-au dezvoltat

e chiar interesant de studiat fenomentul la Garbova. Pe dealul din spatele casei era o padure de pin. Cu cateva zeci de ani in urma pinii au inceput sa se usuce, dupa care au fost taiati.

Acum e o padure de salcam, neplantata de nimeni si care a preluat rolul predecesorilor de a fixa dealul abrupt si predispus la alunecari de teren.

Interesant e ca padurea de salcam se invecineaza cu o pasune care n-a mai fost exploatata si care s-a impadurit natural cu paducel, porumbar, cires salbatic, par salbatic, mar salbatic, maces si altele, fara ca salcamul, considerat de unii specialisti specie invaziva, sa intre in competitie cu plantele native.

Desi sunt perfect lipite, sunt doua paduri diferite ----

Pasune cu arbori (peri salbatici), poza de manual. In partea dreapta, unde arborii sunt rari, se vede o mare alunecare de teren(activa, o urmaresc de doi ani). Alunecarea e superficiala si se vede perfect ca acolo unde sunt arbori, terenul a ramas pe loc, fixat de radacinile pivotante ale perilor salbatici (rădăcini pivotante sunt cele la care axa principală se dezvoltă foarte mult în raport cu gradul de dezvoltare al radicelelor,și au forma unui țăruș). In partea stanga, unde perii sunt mai desi, terenul e stabil. Am incercat sa mut un par salbatic mic, cred ca avea maxim 60-70cm inaltime si radacina de vreun metru. Din pacate, pe pasunea respectiva nu se inmultesc perii din cauza pasunatului cu oi, desi ar fi mare nevoie si ar rezolva problema. Din pacate uneori sunt taiati arborii. E foarte interesant de urmarit ce creste si unde creste, vegetatia iti da in general si raspuns la intrebarile despre ce e dedesubt. In jurul Gârbovei, fiecare deal e diferit si fiecare deal e acoperit de alta vegetatie (ma refer la cea spontana, nu la culturi), pe un deal sunt peri si meri salbatici, pe altul mesteceni, pe altul pini, carpeni, stejari, fagi. Cred ca intr-o zi lucrurile astea o sa se studieze si la scoala generala si copiii o sa invete sa vada cu alti ochi natura care-i inconjoara 🤗. Fara mare legatura, mai mult pentru ilustrarea felului in care oamenii au observat natura dintotdeauna, minerii din Apuseni cred ca acolo unde cresc mesteceni, o sa gaseasca aur. Evident nu oriunde cresc mesteceni e aur dar o legatura exista, mestecenii cresc pe soluri sarace si subtiri, care acopera un teren stancos. Mestecenii protejeaza stratul superior de eroziune (sa nu fie spalat de vreme de pe stanci), perii fixeaza stratul de sol de straturile de argila, ca sa nu alunece cand se formeaza filmul de apa de infiltratie si tot asa. Natura stie exact ce sa faca si unde sa faca, totul e sa incercam sa invatam cat mai mult si sa observam cat putem. D-aia sunt extrem de importante ariile in care omul nu a intervenit ai d-aia e important sa le pastram, ca sa avem de unde invata. Ca regula generala, nu exista nici un loc pe planeta asta in care sa fi intervenit omul si sa fi imbunatatit ce face Natura.

Un aspect mai puțin cunoscut despre mesteacăn este legat de licheni. Lichenii sunt organisme simbiotice formate dintr-o asociere de alge sau cianobacterii cu fungi. În cadrul acestei relații simbiotice, unele specii de licheni, pot trăi pe scoarța mestecenilor și a altor arbori. Acest lucru nu numai că le oferă mestecenilor o anumită rezistență la solurile sărace în nutrienți, dar poate și să adauge o dimensiune suplimentară de biodiversitate și complexitate ecologică în păduri, deoarece lichenii au un rol semnificativ în ciclurile de nutrienți și calitatea aerului. Datorită sensibilității lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoroși ai gradului de poluare al atmosferei ca și ai unor condiții ecologice staționare. Deci, unde vedeti licheni pe stanci sau pe copaci, trageti adanc aer in piept 🤗. Si unde vedeti mesteceni, opriti-va si admirati-i, ca sunt o minune a naturii.

[bartholomaus]

Din punctul meu de vedere, Platoul Breite si rezervatia de stejari seculari de acolo, e cel mai frumos loc in care am fost pana acum.

Sa te plimbi printre cei 600 de stejari multiseculari (inclusiv “bunicul” de peste 800 de ani), raspanditi pe 130 de hectare si sa te gandesti la cate au fost martori, prin cate au trecut (unii au apucat si prima invazie mongola, pe vremea comunistilor, in anii 80, vrand sa faca aerodrom, au sapat santuri de desecare si au afectat grav ecosistemul, dupa comunisti asta e locul unde politicieni au vrut sa faca un parc tematic Dracula, 80% din stejari au fost incendiati de-a lungul timpului, unii se obstineaza sa traiasca ca prin minune si tot asa. Toata rautatea si prostia oamenilor s-a revarsat asupra lor si ei sunt tot acolo, martori tacuti ai istoriei), e o experienta care trebuie traita neaparat.

Orice profesor de istorie, biologie sau geografie, care nu se zbate sa duca elevii in excursie in locul asta, pierde o oportunitate uriasa de a tine cea mai frumoasa lectie a carierei.

Cand vizitati Sighisoara, nu uitati sa faceti o plimbare in rezervatia de stejari seculari de la Breite.

Unica in Europa, pasunea cu stejari se intinde pe 74 de hectare si cuprinde 500 de stejari cu varste cuprinse intre 200 si 800 de ani.

Cel mai batran exemplar, cel de aproximativ 800 de ani se afla acolo din secolul XIII (anii 1200).

De sute de ani, turisti din toate colturile lumii vin sa admire minunea asta pe care oamenii locului au stiut sa o pastreze si sa o ingrijeasca.

Desenul atasat arata modul de dezvoltare al radacinilor de stejar, ca sa intelegem mai bine rolul regelui padurilor.

Rezervatia se afla in sudul judetului Mures, in apropiere de limita cu judetul Sibiu.

Ca fapt divers, stejarul cel mai batran e de-o varsta Sighisoara. ---

Deasupra Gârbovei, in capatul vaii Dobârcii, pe versantul Dobârcean, ne clatim ochiul cu o pasune arhetipala, cu carpen si paltin.

Spre surprinderea si bucuria mea, carpenii, unii cu diametrul impresionant, par a fi trecut in vremurile de demult, prin taierea pe care o practicau sasii, taierea in scaun. Practic, se taiau pomii la o inaltime de circa 2 metri. Astfel se recolta lemnul dar nu se omora arborele pentru ca sasii stiau ca pasunile cu arbori nu numai ca sunt mult mai productive, ca permit vitelor sa stea la umbra si ca oricat de seceta ar fi, iarba e mai verde la umbra, dar si pentru rolul esential in fixarea solului si mentinerea panzei freatice.

Pasunea se invecineaza cu un corp de padure seculara (si multiseculara) de stejar, cu parcele exploatate dupa tehnicile “moderne”, adica la ras (in plin proces de regenerare).

Acum, n-am zis nimic despre speciile de carpen si artar (paltin) de pe pasune, pentru ca am niste nelamuriri. Oricum, absolut superbe exemplarele iar toaletarea facuta de capre e foarte eleganta.

Oricum, Valea Dobarcii, mai devreme sau mai tarziu, intr-o lume ideala, va trebui sa devina arie protejata. Cu uriasele beneficii pentru ambele sate, atit ca obiectiv turistic cat si pentru cercetare.

Nu stiu daca apuc io vremurile alea dar sper sa apuce copiii mei.

--

Se naste un nou “Trans”, Transapuseni mai exact. Ma rog, nu se naste, se asfalteaza. Peisajul e absolut superb.

Din pacate, deja sunt in constructie multe imobile, A-frame, cotet cu tabla “tip lindab”, cabana din bustean rotund, “vile” cu decorativa, orice numai casele tipice din caferi si “caciula” din fân nu. Alea sunt lasate in parasire si se descompun.

Cine vrea sa-si clateasca ochiul, sa o faca la anul ca pe urma, incet-incet, ajungem la balciul de la Balea Lac sau de pe Transalpina, intotdeauna in cele mai frumoase locuri ca doar acolo opreste turistul sa faca poze.

Asta ca tot se intreba lumea ce rol are prefectul pe lumea asta. Exact asta, sa incurajeze cocalareala.

-- De manual. Stanga, teren pasunat cu oi, dreapta, teren pasunat cu vaci. Gârbova, august 2023

Bine că n-au păscut și capre pe acolo! Arbuștii ăia nu ar mai fi existat. Nu prea înțeleg limita aia clară dintre zone. Ce anume ține oile sau vacile să între în cealaltă zonă? De aia pe vremuri se transhumau oile pe distanțe mari. Ca să pască în trecere. Îi ia un ciclu anual terenului să își revină după oi, dar își revine. Și eu am permis unui cioban să îmi tranziteze terenul ca să facă iarba să dispară, altfel ar trebui cosită. Dacă iarba apucă să crească mare oile nu o mai pot paște, trebuie "intrat" cu vacile. Iar pentru lăstăriș și "toaletare" arbori se acționează cu caprele! -- R>>Sunt si capre in partea cu oi, aia nu/s arbusti, sunt peri salbatici si daca te uiti atent vezi cum i-au “toaletat” caprele in partea de jos.

E un gard electric intre pasuni.

Diferenta de culoare vine exact de la ce-ai spus, oile cauta doar iarba proaspata si nu se ating de cea mare, vacile o pasc pe cea mare si ramane cea mica si verde. -- In fiecare an tot mai putine, din pacate.

Asa cum tratam natura, tratam si istoria. Cine crede ca turismul o sa se dezvolte numai din stranduri si tarabe cu gratare si gogosi, se insala.

Satele in care se pastreaza (si intretin) caracteristicile originale, unde natura nu-i sufocata de gunoi, au un viitor. --

The most underrated. Dragostea mea secreta, in Transilvania, e Podisul Tarnavelor. Poate pentru ca-mi aduce aminte de alte vremuri si locuri, poate pentru natura sau drumurile pustii sau poate pentru ca imi doresc sa-mi intiparesc bine in minte locurile astea cat timp mai arata asa.

Podisul Tarnavelor face parte din ariile aflate in pericol de desertificare din cauza modificarilor climatice.

Cert e ca nu ma mai satur sa o explorez. --

Spre bucuria mea, dupa ce au plecat utilajele, s-au intors prigoriile si chiar au inceput sa-si faca cuiburi noi.

Candva o sa fie atractie turistica, locul, ca indeplineste mai multe criterii:

- geologic, trovantii sunt formatiuni interesante, pentru iubitorii de stiri de tabloid, “singurele pietre care cresc”.

- belvedere cu priveliste asupra Garbovei si a vaii Garbovei

- zoologic, prigoriile, vulpile si iepurii

Deocamdata nu e. >>Erau și în Dobrogea extraordinar de multe, își făceau cuiburi în malurile de loess compactat dar de câțiva ani au dispărut pur și simplu. Cred că din cauza extinderii agriculturii. Nu prea mai sunt zone sălbatice iar terenurile agricole sunt tratate cu ierbicide, insecticide, pesticide și îngrășăminte ceea ce cred că a dus la extincția celor mai multe dintre insectele cu care se hrăneau prigoriile. Prin urmare au plecat undeva unde găsesc de mâncare, eu cam așa cred. Mâncare și liniște. >>>>

insectele si mai exact albinele si viespile sunt hrana favorita a prigoriilor.

In Baragan si Dobrogea, cu derogare, se folosesc pesticide care omoara tot, inclusiv albine. Dar sunt mai ieftine si asa a ales statul asta de specialisti sa protejeze fermierii. -------

In principiu o lectura usora ce incearca sa explice mai pe intelesul tuturor de ce si cum se face managementul de mediu in Romania.

Pe scurt, desi exista metode precise, ministerul mediului ia de buna doar numaratoarea facuta de asociatiile de vanatoare(ca la prosti) dupa care, desi se cheama minister al mediului, alege cea mai simpla(si cea mai proasta) metoda de management, adica aloca cote de vanatoare tocmai celor care au numarat ursii si au zis ca-s prea multi.

La asta, ca sa avem si sprijinul opiniei publice adaugam:

- obisnuitul ursilor cu hrana pusa de om in anumite locuri

- hranirea lor in apropierea asezarilor

- mesajele Ro-Alert care sa induca impresie si panica

- raspandirea prin mass-media a cat mai multor reportaje senzationale

Asta ca sa nu credem ca doar propaganda rusa si conspiratiile manipuleaza opinia publica, o fac si reprezentantii statului, din interese meschine sau de grup, in nici un caz in interesul public. Getting the numbers right to better protect the brown bear in Romania WWF PANDA. -----

Apoldul de Sus, Großpold, unul dintre, daca nu cel mai frumos si bine conservat sat din Transilvania.

Cred ca administrativ tine de Miercurea Sibiului si stiu ca in Miercurea primaria e foarte strica in privinta urbanismului si conservarii patrimoniului.

Ce il face special e faptul ca e unul dintre cele trei sate in care etnici austriaci au fost deportati din motive religioase in secolul XVIII si si-au pus amprenta atat asupra culturii cat si arhitecturii. Landlerii.

Exista si un muzeu care merita vizitat. In Miercurea Sibiului tocmai s-a incheiat restaurarea bisericii fortificate si se va deschide publicului cat de curand.

Merita vizitate ambele localitati, abia asa o sa ne dam seama, trecand prin multe altele, cum am reusit in cateva zeci de ani sa distrugem sau sa uratim un patrimoniu de cateva(multe) sute de ani. >===>>==>>

Comentariile ne arata cat amar de drum mai avem de parcurs pana sa intelegem ceva din lumea in care traim.

Marele pacat e ca atunci cand o sa intelegem, o sa fie prea tarziu si Romania o sa fie un desert acoperit de asazise “case moderne”, fara suflet si fara istorie.

Strada asta din Aciliu e o bijuterie iar oamenii de pe strada aia, români si sasi, isi iubesc satul, strada si traditia.

Cumva sunt gelos ca au ajuns si altii pe strada aia, o tineam cumva doar pentru sufletele noastre si ale apropiatilor nostri.

La fel ca unele parti din Amnas, satul alaturat si unit de Aciliu printr-un drum de vis peste deal, prin padure si pasuni. --

Apoldul de Sus (Großpold), unul din satele noastre preferate pentru plimbare si admirat case. Ce-l face deosebit? Faptul ca e unul din cele trei sate in care au fost deportati, in secolul XVIII, din ordinul Imparatesei, etnici austrieci, asanumitii “landleri”.

Statuia din zidul gardului ce inconjoara Biserica Evanghelica, scoala veche si casa parohiala ne intriga si nu reusim sa aflam mare lucru despre ea.

Daca ar fi sa speculez si sa-mi las imaginatia (bolnava) sa zburde, i-as lega originile de perioada Romana, avand in vedere vestigiile(doua “villa” adica ferme ale colonistilor romani, un castru si altele), dar probabil ca originile sunt de prin secolul XIII.

Bonus cateva fatade din Apoldul de Sus, nici pe departe cele mai frumoase, doar ca astea ne-au iesit in cale la ultima plimbare.

Apoldul de Sus tine de oraselul Miercurea Sibiului, la fel de frumos si plin de istorie, meritul primariei din Miercurea e ca a impus reguli stricte de pastrare a arhitecturii originale, a culorilor, a tiglei, etc.

Cu siguranta viitorul, atat turistic cat si valoarea fondului imobiliar o sa-i rasplateasca pe locuitorii care au inteles ca daca nu-ti bati joc de istorie, poti trai bine-mersi de pe urma ei, din turism.

Se renoveaza foarte frumos multe case, se respecta arhitectura, materialele si culorile originale, o sa fie o perla peste cativa ani. Se vede deja din pretul imobilelor scoase la vânzare.

-----

Cand treci muntele dinspre Jina si incepi sa cobori spre Dobra si Sugag, pe marginea drumului se afla o cariera de piatra.

Merita oprit putin ca o cariera e ca o felie de tort si poti, in acelasi timp, sa inveti si ceva geologie si geomorfologie urmarind stratele contorsionate si sa-ti aduci aminte cum s-au format muntii de incretire dar si o lectie de ecologie cand vezi cat de fragil e echilibrul naturii, cat de subtire e stratul vegetal si cum, totusi, pe un strat fertil de numai 30-40 de centimetri, s-au dezvoltat pasuni, tufarisuri si paduri.

Opriti si aratati-le copiilor ce sacrificii face natura pentru bunastarea oamenilor, invatati-i ca, pentru fiecare casa, drum, pavela pe care calca, a fost smulsa o bucata dintr-o stanca de undeva. Dispar munti care sunt transformati in ciment sau alte materiale, dispar albii de rau pe sute de km pentru obtinerea de balastru, dispar paduri intregi ca sa ne incalzim si sa ne facem case si mobila. Macar sa avem grija sa nu risipim si sa nu ne batem joc de resurse, ca atunci cand indindem copita, definitiv, sa o facem cu gandul ca am lasat ceva copiilor si nepotilor. --

Ce ma fascineaza in Transilvania e cat de repede se schimba totul in cateva zeci de kilometri.

Arhitectura, peisaje, culori si mirosuri, pâna si materialele de constructie si gardurile difera radical.

Cand mergi de-a lungul Muresului, dinspre Alba Iulia spre Geoagiu, treci prin Blandiana (de unde urci pe forestiere pana la niste catune pierdute in munte, cu doar cativa locuitori, Racatau, Poieni, Ibru), Bacainti (de unde urci sustinut spre Ceru-Bacainti, Cucuta, Bolovanesti, Grosi, cu casele rasfirate fiecare pe cate un deal, cu privelisti care-ti taie rasuflarea), ca sa ajungi apoi in Geoagiu de unde o cotesti spre Geoagiu-Bai cu biserica rotunda, cea mai veche din Romania si poti continua si trece muntii spre Zlatna si cvadrilaterul aurifer.

Garduri joase din piatra cioplita, suri si case din acelasi material, pajisti si rauri care curg vioi si mai presus de toate o curatenie absolut exemplara. N-am văzut pet in nici in rau, n-am vazut nici un fel de gunoi, nimic.

[bartholomaus]

Unele din comentariile constante ale românilor din ultimii ani se referă la ”pierderea tradițiilor”. De la politruci populiști și conservatori, la jurnaliști vicleni și până la oameni respectabili, dar în vârstă, toți deplâng „pierderea tradițiilor” sub asediul modernității occidentale, a globalizării, a „progresismului” etc.

Am tot încercat să îmi răspund la ce se gândesc oamenii când vorbesc că ne pierdem „tradițiile”. Se referă la muzica populară cu care eram sufocați înainte de 89, la tezaure folclorice, discuri scoase de Electrecord, la Cântarea României? Că nu se mai naște un Dolănescu?

La faptul că oamenii nu-și mai construiesc în mediul rural case din paiantă de 2 camere și-și fac vile de beton (oribile, fie vorba între noi)? Că merg mai rar cu căruța? Că nu mai sunt fierari potcovari, cojocari, dulgheri și fanfare la înmormântare? Reparatori de brichete, ochelari, remaiat ciorapi de dame? Vânzători de sirop cu sifon în stații de autobuz? Că nu se mai face borș în apartamente? Că nu mai sunt sifonării?

Că unele produse făcute mai ieri în casă sau în mici manufacturi, acum se fac industrial? Și cuiele se făceau până acu 130 de ani la fierar. De ce ar mai exista unele meserii? Are nevoie lumea de ele?

Aceste meserii or fi tradițiile deplânse de conservatori? Oare? Sunt meserii care dispar tot timpul fiindcă lumea nu mai are nevoie de ele. Mai găsești reparatori de televizoare cu tub catodic sau de video-uri VHS?

Plâng unii că nu ne mai îmbrăcăm în ii și ițari. Și nu mergem cu opinci legate cu nojițe. Pe bune? Nimeni – nici măcar Șoșo sau Simion, nu cred că ar fi în stare să mai îmbrace un costum popular croit ca acum 150 de ani. Preferă să poarte un fel de cămășuțe înflorate kitchoase cu iz bulgaro-ucrainian făcute din pânză topită și cusute mecanic.

Că nu se mai cântă muzică populară sau lăutărească... Dar muzica populară nu a dispărut ci doar s-a transformat. În manele.

Pe de altă parte există meserii extrem de necesare care fac apel la tehnologii tradiționale și nu mai găsești meșteri să dai cu tunul, deși ar avea de lucru. De exemplu în restaurarea de monumente istorice abia mai găsești un meșer pietrar/cioplitor bun sau un făcător de șiță/șindrilă. Sau un fierar să îți forjeze niște balamale frumoase. Sau – de ce nu?– un gard ca la 1900. Bine, nu mai găsești nici sudori. Importăm din SriLanka.

De exemplu eu nu găsesc în București un singur pălărier profesionist care să-mi facă o pălărie de fetru de calitate. Ăla din Pasajul Englez nu mai lucrează de mult – dacă o mai trăi. Sau un cizmar bun. Sau un ceasornicar serios.

În domeniul alimentar văd că lumea suferă enorm că nu mai mâncăm ca „odinoară”. Faza cu roșiile de la supermarket „care nu mai au gustul din copilărie” e tâmpenia supremă!

Mergi printre blocuri și toate cucoanele în tradiționalul furou, prăjesc cârnați și ceapă și coc plăcinte cu ușa și geamurile deschise, de miroase tot cartierul. Sărăcia de veacuri a românilor și-a găsit împlinirea în anii ăștia de „pierdere a tradițiilor”. Toți aceștia se indignează, „tradițional” că lumea e grăsuță și nu mai sunt piele și os ca pe vremuri, când țăranii făceau răscoale de flămânzi ce erau. Și-ți dau ca exemplu niște vederi ONT cu litoralul, din 1974, cu niște fotomodele în prim plan (probabil de când erau ei tineri).

Hai să vedem ce tradiții au pierdut românii în ultimii 100 de ani. Locuirea în bordeie. Adusul apei cu sacaua. Ținutul cărnii în lăzi frigorifice de lemn cu tablă, pentru care trebuia zilnic să cumperi gheață. Fumatul de țigări făcute în casă, din tutun cultivat în curte și rulate în ziar. Mâncatul de mămăligă mucegăită de 3 ori pe zi până când făceai pelagră. Pusul de ventuze. Făina de grâu măcinată la moară, plină de nisip (de la pietrele de moară). Adusul acasă a icoanei făcătoare de minuni când moșu e bolnav de holeră. Cinema mut cu cântăreț la pian, cu jurnal de știri în introducere. Seceratul manual la seceră și treieratul la batoză. Statul desculț vara și cumpăratul unei perechi de ghete o dată la 5 ani. Negustorii stradali ambulanți. Ploșnițele din hanuri și oteluri (chiar nu mai avem?). Bătaie, pușcărie sau moarte pentru proteste politice sau greve (in toate regimurile). Variola, rujeola, vărsatul, ciuma, ftizia, scorbutul, holera și alte molime. Și mai ales mortalitatea infantilă extremă! Da, da, acestea erau vechi tradiții românești. Ca și frica de vaccinare de fugeau țăranii prin păduri - ca de frica tătarilor - când veneau medicii la țară... (Pardon?). Ulițe desfundate și pline de noroaie (opa, de alea mai avem!). Analfabetismul....Legionari în Parlament... Ieșitul cu icoana și soboru pe timp de secetă...(waait!!)

Heiii, dar stai că încă avem o groază de tradiții încă vii!

Gravura de Auguste Raffet - Târg în Valahia, cca 1830.

Și totuși undeva există un adevăr. Ne pierdem la modul grav cultura, sub toate aspectele. Cultura ca ansamblu de manifestări ale spiritului, în sens antropologic. Cultura e cea care dă identitate unei țări. Cultura este ambasodorul cu care se mândrește orice țară. Iar cultura românească este complet la pământ.

Artele plastice, artele decorative, teatrul și cinema, arhitectura, urbanismul, muzica, literatura, editurile, consumul de carte și reviste, televiziunile, radiourile, salvarea și îngrijirea patrimoniului natural al țării (ape, rezervații, păduri etc), restaurarea și salvarea patrimoniului construit, clasat sau neclasat, salvarea și/sau punerea în valoare a monumentelor istorice, respectarea ansamblurilor arhitecturale de valoare din sate si orase, îngrijirea si punerea în valoare a patrimoniului mobil din muzee și colecții private, muzeele țării, naționale, județene, private, case memoriale, bibliotecile, cercetările arheologice, EDUCAȚIA primară și universitară, cercetarea științifică (face parte tot din cultura unei nații!!!), instituții de cultură diverse, Academia Română etc etc ...toate aceste aspecte și multe altele țin de Cultura României în ansamblu și toate supraviețuiesc la limită, pe muchie de cuțit. (Singurele instituții culturale care o duc bine sunt cultele (BOR mai precis) și academicienii - nu Academia - fiindcă sunt utili politicului)

Majoritatea domeniilor de mai sus sunt bugetare. Sistemul e sufocat de paraziți și incompetenți. Și de o enormă sub-finanțare. Suntem o țară bogată, cu o cultură contemporană săracă și tristă... Iar exodul permanent de oameni capabili nu ajută. Conservatorii care se plâng că ne „pierdem tradițiile”, simt ei ceva, dar nu-s în stare să își dea seama exact ce e în neregulă. ---- Poate ar trebui să facem niște țarcuri cu reenactori care să presteze - ca la zoo - niște meserii străvechi, doar pentru plăcerea unor turiști occidentali. Niște fete care dansează în costume populare, niște ciobănași cu mițoase care cântă din fluieraș sau drâmbă, ceva mămăițe care să frâmânte un aluat, lângă un cuptor cu lemne. De fapt chestiile astea le mai întâlnești la Muzeul Astra din Sibiu și sunt ff mișto. Sau la muzeul satului Skansen, din Stockholm... Dar tot muzeu sunt. Fiindcă, când grâul e secerat cu combina, nu mai poți cere țăranilor să folosească secera, doar așa, că e frumos. -- Mărțișorul e pe baricade foarte serios! Iar cel puțin la Buc, e plin de creștini cucernici - bigoți de-a dreptul - mai ceva ca acum 100 de ani. Sunt pline bisericile de Paște, de ouă, pască, cozonac si vin. Chimirele și căciulile de miel le poți purta, dar ele aveau sens într-un anumit mediu cultural. Dacă e, le putem folosi în reenactment care reconstituie viața la țară acum 100 de ani. Țările cu culturi vechi și puternice și-au păstrat ff multe rânduieli și obiceiuri, „trăiesc” foarte bine împreună cu modernitatea. Franța, Spania, Italia, Anglia... Dar nu neapărat obiceiurile legate de un mod de viață rural care a dispărut fără urme. Nu mai zic că tu sau alții regretă niște obiceiuri pe care le-au „prins”. Care erau ultimele zvâcniri ale unor culturi țărănești din interbelic, care existaseră la pachet cu multe ale neajunsuri, sărăcie și greutăți de neimaginat azi. De ce nu regreți obiceiuri de la 1750 sau de pe vremea lui Cantemir? Sau ale lui Ștefan cel Mare. Peste 50 de ani, vor fi unii care vor regreta anii de acum și obiceiurile de azi (alea care or fi). -- Ideea e că - cultural vorbind - noi nu avem ce tradiții străvechi să regretăm. Fiindcă am avut o cultură rurală săracă și primitivă. Și una urbană tânără. De exemplu, în țări ca Franța sau Olanda se păstreaza cultura fabricării de brânză la niște standarde extraordinare. Iar tradiția merge mai departe, păstrând ce e vechi si valoros, dar evoluând. La alte țări se continuă tradiția educației universitare la un anumit standard (vezi universitatile medievale, încă vii). La unele manastiri se mai face bere. Exista ateliere care fac ...inscripții stradale sau firme folosind tehnici de sec 19, pe sticlă sau smalț. Țările care au avut culturi puternice și în sec 18-20 normal că își continuă anumite tradiții și meserii, atâta timp cât vor fi relevante și/sau vor avea clienți. Tu ce tradiție românească din sec 19 regreți? -- Obiceiurile sunt fluide si se schimba -aparent - tot la 2-3 generații. Toți regretă amintirile lor, dar cu 2 generații în urmă era altfel, al 1850 era și mai altfel... Deci e o tâmpenie. Parcă toți regretă o țară rurală și medievală.

[bartholomaus]

Numeroase mărturii ale medicilor din prima jumătate a secolul 20 (dar și mai dinainte) aduc în discuție promiscuitatea sexuală a țăranilor. Se aduc în discuție obiceiul țăranilor de a dormi în același pat și cameră (întreaga familie), relații sexuale dezordonate, ale părinților lângă copii, amantlâcuri, incesturi, boli etc.

Mai jos, fragmente dintr-o anchetă sanitară realizată în satul Măguri, (plasa sanitară Gilău înființată în 1931), în anii 30 (nu e trecut anul exact) de către o echipă condusă de doi medici de la Institutul de Igienă din Cluj, în colaborare cu specialisti de la Institutul de Fisiologie și Institutul de Geografie, de asemena din Cluj. Documentul se află la Arhivele Naționale din Cluj, și are 28 pagini. Nu am cota, nu stiu mai mult, mi l-a dat si mie cineva acum cativa ani.

”(...) În privința băilor am găsit doar două familii intelectuale care fac baie o dată pe săptămână, în putină de lemn. Opt familii ne-au declarat că fac baie o dată pe lună, 46 fac baie ocazional, vara în Someș, iar restul de 266 că n-au făcut baie niciodată.

(...) În privința lingeriei de pat situația este mult mai nesatisfăcătoare căci în 212 familii ea lipsește cu totul. Oamenii dorm cu cămașa și pantalonii de zi, acoperiți cu pături.

Camerile sunt de asemenea suprapopulate. Singure în cameră dorm doar 10 persoane, câte 2 în 62 familii, câte 3 în 67, câte 4 în 68, câte 5 în 55, câte 6 în 39, câte 7 în 20, câte 9 în 10 familii.

Igiena sexuală e ca și inexistentă. Femeile nu practică nici un fel de toaletă intimă.

Viața sexuală

Din informațiunile pe care le-am cules, căutând să verificăm la cât mai multe persoane, rezultă că viața sexuală a populației este destul de intensă și foarte dezordonată.

Fidelitatea conjugală este foarte rar respectată, aproape toate femeile măritate au câte un „drăguț”, cu care trăiesc cât timp soțul legitim este plecat la pădure sau la târg. În regulă generală bărbații lipsesc din sat 3-4 zile pe săptămână, chiar mai mult. Ne-au fost semnalate mai multe femei care își permit luxul să țină mai mulți „drăguți”.

Faptul că o femeie măritată are și amant nu este considerat rușinos, adeseori bărbatul legitim știe despre asta și se împacă cu situația.

Fetele însă sunt caste până la căsătorie și cele câteva care au greșit sunt cunoscute în sat și desconsiderate.

Desigur că această promiscuitate sexuală favorizează răspândirea bolilor venerice. Se pare că blenoragia este foarte frecventă căci dintre bărbații chestionați un mare număr au răspuns afirmativ. Sifilisul de asemenea.

Femeile lehuze sunt considerate „spurcate” și n-au dreptul să intre în biserică și nu practică contactul sexual timp de 6 săptămâni și numai după ce preotul le-a dat dezlegare” -- Mărginimea Sibiului, ca si Scheii Brasovului au beneficiat de apropierea de niste orase occidentale, super-civilizate. Dar și de foarte mulți bani proveniți din oierit. Este stiut că armata imperială cumpăra lână pentru postavul uniformelor militare de la mărgineni. Dar zonele românesti din periferia săsimii sunt cazuri excepționale. -- Nu am înțeles de ce ar scuza execuțiile din orașul Sibiu din sec 14, primitivismul rural al satelor românești din sec 20. Ce-i aiureala asta? De ce nu argumentați cu descoperiri neolitice? Sau cu oase de dinozaur. Ori vorbim cu mintea deschisă despre ruralul românesc din ultimii 200 de ani și acceptăm cultura satului românesc cu bune dar ai ales rele (bineînțeles, situație motivată de condițiile social politice) ori ne purtăm ca niste naționaliști frustrați care nu-și acceptă trecutul și postează aiurea tot felul de bombăneli și comentarii fără nici o relevanță. Exemplele personale sunt irelevante. Am scris acum 2 ani un text documentat pe scrieri de epocă (sfarsit de sec 19 si pana spre 1910) despre cât de prost mâncau țăranii din Muntenia și Oltenia. Și cât de bolnăvicioși erau din cauza asta. Și a sărit o gramadă de cuconet vexat care știau ele de la țară, din anii 1960-1980, ce bine gătea bunica, de ziceai că „bunica” e MasterChef la Capșa. Le tot explicam : - Măi, e vorba de acum 140 de ani (aveți voi 160 de ani)? Măi (le mai ziceam), e vb de Valahia (3 sferturi erau din Ardeal și un sfert din Bucovia-zone bogate). Era imposibil să le dovedești.

[bartholomaus]

În urmă cu câțiva ani am facut coperta unei cărți: Amintirile doctorului C.D.Severeanu, unul din marii doctori chirurgi ai finelui de secol 19 și ai primului sfert al sec 20, elev al lui Carol Davila. Tot de numele său este legat și întemeierea muzeului de antichități ce îi poartă numele, aflat într-o casă veche, îndelung restaurată, vis a vis de Casa Macca-Institutul de Arheologie de pe str. Henri Coandă. Doctorul Severeanu a provenit dintr-o familie săracă din jud. Mehedinți iar amintirile lui legate de atmosfera ”patriarhală” a primei jumătăți de veac 19 nu sunt deloc măgulitoare față de nivelul de ”civilizație” al țăranului român. Iată cîteva fragmente:

In anii 1850 viata era mai buna decat inainte cand erau turcii care veneau dupa biruri: vinariciu, oieritul, strângerea untului, a mierii, zaharele...Pentru oştirile lor. Mulţi nu erau turci adevăraţi, unii erau chiar ţigani deştepţi care se îmbracau în straie turceşti fie furate, fie cumpărate şi plecau prin sate să jefuiască. Îndrugau câteva vorbe cu accent turcesc să creadă lumea ca-s trimişi turci să strângă angaralele. Deseori cei ce veneau sub nume de turci la noi erau albanezi, greci, ţigani sau cuţo-valahi, fraţi macedoneni de-ai nostrii cărora de frică şi ruşine nu spuneau că erau români. Toţi aceştia serveau de spioni turcilor.

Rău de tot trăiau românii la sate. N-aveau nici o proprietate, nici un drept...La 1830 ofiţerul german Moltke care trecând pe la Tg Măgurele, venind de la Nicopole spunea că drumul trecea peste bordeiele ţăranilor [peste acoperișurile bordeielor] iar singura lor avere era luleaua şi aţa mămăligii.

Oamenii se speriau tare la o eclipsă de lună, trăgeau cu pistoalele, trăgeau clopotele, ţipau şi se rugau groaznic la Dzeu să nu mămânce vârcolacii luna. Când a trecut eclipsa toţi se bucurau ca de o mare minune...

Cei mulţi călătoreau pe picioare, puţini călări pe cai..Doar care..Căruţe cu coviltir erau mari minuni...

Oamenii trăiau într-o stare primitivă de misticism, credeau orice le spunea popa. Mai aveau puţină ruşine şi omenie, dar între ei se certau tare, femeile ocărau ca netoatele, aşa că te îngrozeai de cuvintele murdare ce le spuneau unul altuia. Adesea se băteau, dădeau cu pari, se răneau şi apoi plecau cu plocon la zapciu, care, după ce le lua plocoanele, punea de-i bătea pe toţi. Se fura şi pe atunci, dar nu prea avea ce se fura, mai mult din răzbunare, stricau semănăturile, dădeau foc, sluţeau vitele.

Nunta se făcea cu mare halai şi veselie la început şi adesea se termina cu înjurăuri, ceartă, bătăi. Singurul joc era hora sau bătuta şi cânta un toboşar sau un cimpoier şi rar de tot un ţigan lăutar cu vioară.

Ori de câte ori se năştea o fată era nemulţumirea mare în casă şi era certată mama.

Preotul era şi la fel de incult ca restul satului dar spunea şi el în biserică lucruri mistice pe care sătenii, neînţelegându-le le luau ca binevenite de la sfinţi şi Dumnezeu. Vaccinarea contra variolei se făcea şi nu prea. Această operaţie era spaima locuitorilor şi trebuia făcută prin surprindere căci dacă se afla, mamele cu copii fugeau în pădure. Deseori erau certuri şi bătăi înte săteni şi autorităţi.

[bartholomaus]

marii Poeti ai romaniei si porcariile pe care le scriau. Eminescu, Creanga, Toparceanu

Eu zic ca trebuie NEAPARAT sa interzicem pe astia care zic porcarii in versuri. Groaznic.

Trebuie sa ne intoarcem la Eminescu !!!!!

Hai sa ne intoarcem. Va dau deci mai jos poeziile lui deocheate (Gheboasa e super super light, Eminescu e the real deal).

Așa de început ca sa va trezesc interesul:

“[„Şezi călare…”: de Mihai Eminescu]

(1880 – 1882)

Şezi călare drept în dop

Şi să mergem în galop

Ohohoi cum salt [cu] gust

Şi te zvârl din plu_a-n sus

Şi te prind în plu_a iar,

Dulce fata ca un dar

…”

(Link la Toate poeziile) https://andrafarazahar.ro/eminescu-explicit-poeziile-cu-care-toata-lumea-ar-lua-bacul/ https://racoltapetru6.wordpress.com/2013/05/03/poezie-populara-deocheata/ https://cum-se-scrie.ro/10-poezii-deochiate-de-mihai-eminescu sau: povestea poveștilor de Ion Creangă Emil Brumaru, sonetele din volumul " infernala comedie" "pe uliţa mare" scrise de Eminescu şi Creangă.

[bartholomaus]

O carte apărută în anul 1956:

,,Vom reduce de manieră drastică educația pentru ca un individ incult are un orizont de gândire limitat, cantonat în preocupări mediocre. Trebuie să facem în așa fel încât accesul la știință să devină din ce în ce mai dificil și elitist, între popor și știință să existe o prăpastie iar informația destinată publicului larg să fie lipsită de orice conținut cu caracter subversiv.

Mai ales fără filozofie. Și aici trebuie să folosim puterea de convingere și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care să se adreseze doar laturii emoționale sau instinctive. Mințile vor fi ocupate cu ceea ce este inutil și ludic.

Este bine, printr-o vorbărie și muzică neîncetate, să împiedicăm mintea să gândească.

Vom pune sexualitatea pe primul loc al intereselor umane.

Nu există un tranchilizant social mai bun.

În general, vom face în așa fel încât să eliminăm partea serioasă a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încât euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel ea singură o asemenea integrare, încât unica frică – pe care va trebui să o întreținem - va fi cea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accede la condițiile necesare fericirii.

Omul de masă - astfel produs, trebuie să fie tratat precum ceea ce este: o vită. Si trebuie să fie supravegheat cum trebuie să fie păzită o turmă.

Tot ceea ce conduce la adormirea lucidității sale este bun din punct de vedere social, iar ceea ce ar amenința să îl trezească trebuie să fie ridiculizat, înăbușit, combătut. Orice doctrină care ar pune sub semnul întrebării sistemul trebuie să fie desemnată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin vor fi apoi tratați ca atare".

Günther Anders - ,,L'obsolescence de l'homme: sur l'âme à l'époque de la deuxième révolution industrielle" (1956)" -- Știu de multă vreme cartea. Autorul spune că există un grup care planifică, deliberat, aceste efecte socio-psiho-educaționale, cu scop distructiv, pe plan mondial. Dar cam aceleași idei le găsiți și la un alt gînditor mai "soft", Marshall Mc'Luhan, tradus și studiat de multă vreme în România. Ironia este că aceste efecte - vizibile, reale astăzi - se produc fără nici o intenție malefică conspiraționist programată. Ele vin de la sine, ca rezultat firesc al dialecticii faptelor produse de om, prin hipertrofierea factorilor mass-media clasice și digitale, prin anestezierea simțului măsurii, prin ruperea echilibrului dintre om și natură etc. În cartea neamțului Günther Anders greșite ar fi doar cinismul său și vocea la persoana I, în rest, el poate apărea chiar un tip vizionar. Adică, premoniția asupra unei catastrofe. -- Ziua în care filozofia o să se vândă mai bine ca sexul este ziua în care rasa umană o să se condamne la extincție.

[bartholomaus]

O lecție video de istorie frumoasă și destul de corectă istoric (mai ales prin comparație cu ce se găsește online). Despre geți, daci și războaiele cu romanii.

Sunt totuși trist la gândul că un asemnea material (și altele asemănătoare) nu ar putea avea impact asupra culturii populare românești. Nici măcar cu 0,5%.

Fiindcă, deși o grămadă de tineri știu bine engleza, majoritatea nu știu, așa că s-au uita la un asemnea video ca vițelul la poata nouă. Dacă s-ar uita.

Chiar dacă ar activa ceva traducere automată, tot nu ar înțelege, din motive de analfabetism funcțional. E greu cu idei care se rostogolesc cu rapiditate, cu hărți care se mișcă.

Românul nu vrea de la Istorie, cercetare, hărți cu săgeți, statistici, explicații, teorii, cioburi și rugină, politică, viață cotidiană ci afirmații tranșante și lozinci.

Mult mai mare succes ar avea la români clipuri cu fundal de muzică de buciume, tulnice și coruri epice ceaușiste, cu lozinci spuse cu voce groasă, dramatică (cu puțin ecou, ca și cum ar vorbi Decebal călare pe sfinxul din Bucegi), care să se repete ca o mantră, dar fără să spună nimic : ”...cei mai drepți și mai viteji...”, „...pe veci stăpâni...”, ”frate cu românul”, ”...singurii și cei mai vechi stăpânitori...”, ”...pe plaiurile de legendă...”, ”,, făurirea primului stat...” ...ridicării și izbăvirii neamului...”, ”blagosloviți cu ....meleagurile pline de frumusețe”, ”glia îmbibată de sângele strămoșilor”, ”...dușmanii lacomi au năvălit”, „dar oropsiți... viclenia străinilor de neam”, „neatârnarea acestui brav...”, ”... în această vatră nemuritoare... credința în izbăvirea..”, ”...rostul vechilor noastre rânduieli...”, ”iobagii obidiți”, ”...biruința alor noștri...” ”...doar credința în Dumnezeu...”, ” „...să plece la Zamolxe”, ”holdele bogate și poamele pârguite”, ”secretarul papei a afirmat despre români că...”, ”...cele mai vechi, s-au descoperit la noi...”, ...vatra veșniciei”, etc

Asta vor oamenii de la istorie și arheologie... https://youtu.be/pX8xD9N5l90?si=94e_jOtju9GzWgjF -- ăștia vor de fapt filme de tip Sergiu Nicolaescu, nu istorie ; cum in ziceam unui cunoscut “da’ de ce crezi toate prostiile alea, stii bine ca nu sunt adevărate”, la care răspunde “da, da’ sună mai interesant”. poate sună mai satisfăcător nu mai „interesant”. Cât de interesant este un „păăă ieii vitejii meiii! ”??