#întruna

[praf-in-ochi]

Ți-ai ascuns iubirea adânc în mine

Și m-ai forțat să calc pe spini,

Ai dat în sufletul meu cu sentimente,

Mi-ai smuls inima din rădăcini

Și ai transformat-o nemilos în fragmente

de vise, iluzii, și amintiri.

Ai aruncat în ochii mei cu lacrimi

Și mi-ai străpuns pielea cu parfumul pielii tale

În timp ce-mi șopteai la ureche păcate

Pe petalele sufletului meu cu ale tale unghii mă scrijeleai

De dâre adânci și sângerii mă umpleai,

Când mă iubeai, când mă alungai,

Cu mine mereu tu te jucai.

Trupul meu ți-era șevalet,

Și l-ai mânjit cu doruri, fiori și dorințe,

Erai când pictor, când poet,

Pictai și desenai,

Scriai și fredonai

Cuvinte doar de tine înțelese,

În timp ce în mine întruna aruncai

căințe, dureri și suferințe.

Ți-ai ascuns păcatele adânc în mine

Și s-au îngemănat cu ale mele,

M-ai forțat să dansez cu demonii tăi

Însă nu m-am gândit niciodată că ai să fii

pe dinăuntru nemilos și gol

Deoarece iubirea pentru tine era doar un rol.

Răsunai a haos și-a furtună,

a iubire și-a ropote de ură,

Miroseai a pământ ars de foc și-a ploaie

ce mă înecau în puhoaie,

devorându-mi sufletul și trupul,

Aducând în mine lupte de neînvins, războaie

Mi-ai sfâșiat gândul în două, m-ai secat,

M-ai dezgolit și m-ai sfărâmat,

M-ai făcut să șchiopătez cu sufletul,

Și-apoi m-ai îngenunchiat,

Te-am văzut ca pe un erou, un salvator,

Dar tu erai doar un spectator,

Un simplu chip de lut,

Ce trăiai din sentimente doar de împrumut.

praf-in-ochi.tumblr.com

#tumblr poezie #poezie blog #o poezie pe tumblr #o poezie pe blog #poezie poezie #tumblr creația mea #creația mea pe tumblr #tumblr creație #propriile mele gânduri #scriind o poezie #pasiune #scrisul e artă #tumblr artă #postare pe tumblr #tumblr blog #postare tumblr #etichetă pe tumblr #etichetă poezie #etichete #actualizare tumblr #frânturi tumblr #postarea mea #poezia #textul meu pe tumblr #poezia mea pe tumblr

[curierul]

Când o să înțelegeți asta și n-o să vă mai plângeți mereu din orice întruna, o să treceți la alt nivel https://www.instagram.com/p/CjYG9cmNEzB/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[spiritual123]

Corpul eteric vrea să se miște după legile cerești, în conformitate cu cerul. Planetele se mișcă în cercuri. Corpul fizic se îndepărtează de cerc. Corpul eteric ar dori să danseze întruna, făcând mișcări circulare. Cel cu înclinații materiale vrea să-și antreneze corpul fizic ca să atenueze influența corpului eteric. Astfel de oameni se pot axa pe sport. Urmare a sportului, o persoană ar putea să se elibereze de influența corpului său eteric și să urmeze doar mișcărilor și înclinațiilor fizice, pământești. Astfel, o atare persoană ar putea deveni din ce în ce mai atașată de Pământ și îndepărtată de lumea spirituală. --- Să nu se creadă că de lumea spirituală te îndepărtezi doar dacă nu te gândești la acesta. Nu, asta se poate întâmpla și din motiv că o persoană face prea mult sport, dacă, în consecință, este îndepărtată influența corpului eteric asupra corpului fizic. Dacă oamenii încep treptat să renunțe la orientarea către corpul lor eteric, concentrându-se doar asupra corpului fizic, acest lucru poate provoca o stare teribilă pe Pământ. Mișcărilor, ce sunt în întregime orientate spre inserarea omului în corpul său fizic, făcându-l o persoană în întregime terestră, trebuie să li se opună alte mișcări. De pildă, mișcările euritmice, orientate spre corpul eteric. În euritmie vezi mișcările pe care corpul eteric vrea să le facă. În sport vezi mișcările pe care corpul fizic vrea să le facă. Sporturile, dacă sunt practicate de oameni care, în plus, lucrează, sunt foarte utile, deoarece în timpul muncii omul se obișnuiește cu mișcări nefirești, iar dacă, în timp ce face sport, își adaugă mișcări naturale, care sunt mai potrivite pentru o persoană fizică, atunci sportul devine o ocupație utilă. Dar actualmente în sport sunt implicate persoane care nu au nevoie de o astfel de activitate. Atitudinea sportivilor de astăzi poate fi exprimată astfel: „Dumnezeu mi-a dat un corp eteric (vital), dar nu vreau să știu nimic despre el; eu cred în carne și oase; acesta este singurul lucru sacru pentru mine.” -- O persoană devine materialistă nu numai pentru că nu vrea să știe nimic despre spiritual, ci și din cauza unor lucruri, în urma cărora întreaga persoană este ruptă de spiritual.

#antroposofia #eteric #rudolf steiner

[dininimapentrumine]

Din valea de necaz și de suspine

Din valea de necaz și de suspineTe chem Părinte Sfânt și înduratCăci valuri vin întruna peste mineȘi singur în vâltoarea lor mă zbatDă-mi iarăși bucuria mântuirii Și-nviorează iar ființa meaTe rog privește-a inimii zdrobireȘi sprijină-mă cu iubirea TaO Dumnezeul mântuirii meleCe locuiești în slăvi de nedescrisTu Cel ce chemi pe nume mii de steleTe-opreste-ndreptul meu cum ai promisPentru-al Tău…

View On WordPress

[viatainpasidecuvinte]

omul iubit de Dumnezeu întruna îndură

#suflet

[rygacripto]

Testamentul lui Ștefan cel Mare

Ioan Alexandru

Vorbe puține de la el ne dor

Bronzul clopotelor le mai știe

Poeți născuți în tânguirea lor

Pe limba lui se trag la veșnicie

Ștefan e mare pentru că-a fost smerit

Pe cât de mic se micșora întruna

De Dumnezeu să poată fi zărit

Una cu neamul pentru totdeauna

Pe câmpul Direptate fost-a uns

Din Rusalimuri mirurile-n nave

Să te știi de neamul tău pătruns

Ungerea-i de dincolo de slave

Să intri-n inima unui popor

Cea mai strâmtă poartă dintre toate

De nu ești jertfă-n lacrimile lor

Nu-i cum pătrunde în eternitate

Putna spune Ștefan că-i smerit

Vinul roșu răstignit în pâine

Că-n genunchi era nebiruit

Sub cupola sfintelor fărâme

N-a fost de nimenea îngenuncheat

Numai la ceruri pravila ne-o cere

Ca pulberea din care-ai fost luat

Să miroasă-n cosmos a-nviere

Nu și-a dat odihnă pe pământ

Până ce Moldova-n întregime

De cetăți și mănăstiri la rând

O închise dinspre tătărime

Unde-a fost sămânța unui schit

Un sihastru-n peștera de piatră

Clopote de-argint a slobozit

Peste țară aur să abată

În pomelnice unde a dat de-un domn

Pe jertfa rănilor din mână

Să-l strămute-n sanctuar din somn

De priveghi cu neamul să rămână

Iar că-avem și noi ceva mai sfânt

Decât munți pe zările albastre

Spânzură-ntre stele și pământ

Voronețul lacrimilor noastre

Cel din urmă legământ al lui

Până astăzi încă în putere

Să nu dați pământul nimănui

Căci prin el ținem de înviere

Oricine va cere de la voi

Să vă lepădați de cele sfinte

Cât veți fi de prigoniți și goi

Ardă candelele pe morminte

De cumva vei îndrăzni să pleci

Dintre moșii tăi din țintirime

Neodihna vecilor de veci

Se va ține umbră după tine

Mai degrabă să primești să mori

Decât viețuire rușinoasă

Dintre morți e dat să te strecori

Stricăciunii Mielul nu ne lasă

Suferința-i sfântă pe pământ

Din iubire-i stingere de sine

Câtă vreme Logosul Cuvânt

În Carpați de-o lacrimă se ține

Câte-mpărății nu sunt năluci

Pustia le-a sorbit pe-o-nghițitură

C-au mâncat nădejdea de pe prunci

Și-au scuipat pe văduvă în gură

Un mileniu jumătate-i dus

Altele puhoaie o să vină

Dar Moldova noastră cea de sus

Peste cea telurică-i divină.

Eminescu bronz liniștitor

Lângă mormântul tău de priveghere

De-atâtea oseminte-ntr-un popor

Locu-i pregătit de înviere.

#stefan cel mare #ioan alexandru #poezie istorica #testamentul lui stefan cel mare #romania

[hello-darkn3ss]

Ea-l lua prea în serios

El se-ntrecea cu gluma

Ea era iertătoare

Dar el greșea întruna, întruna.

Releveu

#releveu #versuri din melodii #versuri #el si ea #el #ea #iertătoare #serios #glumă #greșeli #întruna #sentimente #emotii #ganduri nocturne #ganduri #iubire #iertare

[blackks0ul]

"Îngerașul meu pleacă cam des de-acasă, îl mint întruna că-s bine ca să se întoarcă."

-Killa

#șatra #killa #înger #îngerașul meu #pleacă cam des #îl mint întruna #că-s bine #hai acasă îngerașule #versuri

[mr-anonymous-world]

"Când îmi fuge pământul de sub picioare

Mă ambiționez și fug și eu mai tare

Beau întruna, știi că nu mă pot schimba

Par singur la masă, dar restul sunt sub ea"

[loveofmoon237]

Totul s-a schimbat când l-am întâlnit pe el. Un străin. Genul acela de bărbat care îţi dă lumea peste cap. Care intră în viaţa ta și semnifica linistea dinaintea furtunii şi distruge tot ce îi iese în cale. Care te face să îţi dai seama că tot ceea ce credeai tu despre dragoste, era doar praf de stele. După câteva secunde, simţeam că îl cunosc de o viaţă. Ca şi cum toate gândurile mele erau conectate cu ale lui. Ca şi cum ciudăţenia mea se împletea cu a lui. Ca şi cum toată viaţa alergaserăm unul spre celălalt..

Când ne-am întâlnit, a desenat un cerc invizibil în jurul cicatricilor mele, arzându-mi pielea. Şi apoi am simţit că sunt un cub de gheaţă, care se topeşte în paharul cu whisky din faţa lui. Mi-a oferit buzele şi i-am gustat cuvintele. Mi-a oferit cuvintele şi i-am gustat vocea. M-a sărutat apăsat până a devenit un cuvânt scris adânc în pielea mea. Pentru tot restul vieţii mele. Atunci am înţeles cu adevărat, tot ce s-a scris şi se va mai scrie despre dragoste.

M-a luat de mână şi ne-am îndreptat spre celelalte cupluri care dansau. Eram încă ameţită după sărut, dar l-am urmat ascultătoare. M-a tras mai aproape de el, până i-am simţit căldura corpului. Mă simţeam atât de fragilă în braţele lui. Degetele lui lungi alunecau leneş şi posesiv pe spatele meu. Când ni s-au întâlnit ochii, mi-am dat seama că ai lui erau încărcaţi de dorinţă. Mi-am muşcat buza de jos şi mi-am ţinut respiraţia. Şi apoi am roşit. Ca să nu îmi observe roşeaţa din obraji, mi-am lăsat uşor capul pe pieptul lui. Mirosea ca o dimineaţă rece de octombrie. Mirosea a interzis. Mirosea a pericol, dar braţele lui îmi promiteau siguranţă. Degetele lui împletite cu părul meu lung, erau dulce tortură. Întotdeauna fusesem o neîndemânatică, dar în seara aceea paşii noştri se sincronizau. Mă simţeam în largul meu. El mi-a liniştit liniştea. Mi-a topit toate insecurităţile.

Am dansat în linişte, minute, ore, ani, secole. Timpul nu mai însemna nimic. Muzica era o cortină ce ne separa de restul lumii. Totul a dispărut, până am rămas doar noi doi. Pe el nu îl deranja că sunt visătoare, timidă, fragilă sau că uneori eram tristă. El ştia că sunt o altfel de tristeţe. O tristeţe care ştie să râdă. El ştia că darul meu cel mai de preţ este sensibilitatea. I-am zis că mă tem de liniştea aceea care mă-nconjoară când sunt singură, când mă lupt cu proprii demoni. Mi-a zis că demonii lui o să îi sperie pe ai mei. I-am zis că o să-şi piardă minţile dacă va încerca să înţeleagă ce e în mintea mea. Mi-a zis că merit riscul.

Dar am intrat într-un joc pe care nici unul dintre noi nu îl va câştiga. Regulile lui se schimbă întruna. Eu sunt furtuna și el e liniştea dinaintea furtunii. Viitorul nostru e o cutie violet pe care nu ar trebui să o deschidem..

[modalitate]

Eu, tu, marea, luna

Eu, tu, marea, luna și stelele în zare hai să le privim întruna, avem galaxia la picioare.

Prinde-mă de mână și așteaptă primul val care ne va cuprinde corpurile sub clar de lună exact ca un cearceaf.

#poezie #poezii #Romania

[curierul]

Când o să fiți focused pe un singur om, o să aveți parte doar de lucruri bune, până atunci când sunteți obsedate de atenția tuturor băieților, o să suferiți întruna, e simplă viața, de ce tot încerci să ți-o complici cu lucruri inutile? https://www.instagram.com/p/CeBnQUHMDqZ/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[spiritual123]

Clădirea mea

Clădirea mea - ea numără eoni

Într-însa am trăit de multe ori

Şi marii arhitecţi aşa-au gândit-o:

Nu poate fi-n continuu folosită

Măreţii cu răbdare mă aşteaptă

Când vin deja sunt gata să înceapă

Eu casei loc găsesc şi-ncepe totul –

Clădirea ei cu mine înăuntrul

Când eu devin - şi ea devine, creşte

Apun şi plec - şi ea se ofileşte

Suntem pe-o vreme una - lut şi vânt

Şi ea se schimb-atunci când eu mă schimb

Clădirea-al cărei plan îl port în mine

Suflări şi feţe a avut mulţime

Mă-ndeamnă şi mă cheamă ele toate

Să vreau din nou la ea a mă întoarce

Şi dorul să revin nu mă mai lasă

Ea este însăşi firea-mi întrupată

În casă am trăit de-atâtea ori

Mereu revin la ea cu noi fiori

Ascultător acelei dragi chemări

Mă reîntorc, m-avânt dintr-al meu cer

Îmi schimb şi caracter, şi-nfăţişare

Revin şi reînviu draga lucrare

Căsuţa mea îmi este mie bună

Perfectă pentru mine, pe măsură

Şi eu am conlucrat l-a ei clădire

Sub îndrumare şi supraveghere

În casa mea eu tind să fiu stăpân

Şi bune-aici, şi rele-mi-aparţin

Mai dau prin greble, dau şi peste zoi

Chiar dac-am fost aici mult timp şi ori

În casă am noroc de-ndrumători –

Măreţi şi darnici - bravi susţinători

Maeştri înţelepţi şi invincibili

Părinţi şi fraţi - vizibili şi-nvizibili

Ei înşişi se inspiră din înalturi

Cu ei clădirea-mi este mai curată

Suflarea lor e-ndemn înălţător

Lucrarea-i nobil mir mângâietor

Atât cât în clădire vieţuiesc

Şi eu, şi ea întruna ne schimbăm

Această transformare-i pozitivă

Când stăpânirea-mi este tot mai plină

Şi-această înviere reciclată

O fac sperând c-odată şi odată

Mă voi trezi din mrejele uitării

Mărindu-mi sfera conştientizării

Înnobilându-mi propria mea vrere

Voi fi stăpânul bun clădirii mele

Voi fi ce vreau şi vrerea-mi o să fie

Cu vrerea Celui Mare ’n-armonie

Şi-aşa eu - călător - continui drumul

Clădind, transfigurând, schimbând întruna

’Nainte şi la bine, şi la rău

În asta să m-ajute Dumnezeu

Străluminat de Soarele cel Mare

Străluminez clădirea mea întreagă

Şi tot mai mult din mine-n ea rămâne

Se schimbă ea în paralel cu mine

Cu cît mai mult revărs dintr-a mea viaţă

Cu-atât mai mult din casă-n mine-adastă

Nimic nicicând n-o poate nărui

Şi-n veşnicie ea va dăinui

#poezie, #arta, #metamorfoza,

#poezie #arta #metamorfoza

[dininimapentrumine]

V O R B E

“A ierta este un efort ce trebuie întruna reînceput.” Vladimir Jankélécitch

View On WordPress

[zaturk]

Trupa om la lună a lansat clipul pentru piesa "Noapte bună"

Trupa om la lună a lansat clipul pentru piesa “Noapte bună”

Bucureştenii de la om la lună au lansat videoclipul pentru piesa “Noapte Buna“. Băieţii au postat clipul pe reţelele de socializare însoţit de următorul mesaj: Pe umeri îți va crește lunaIar eu am să te iubesc întruna Și în sărut te-am învelitDe noapte bună de iubit. Un gând bun, plin de recunoștință pentru cei pe care îi iubim și pe care îi purtăm în suflet oriunde am fi. Să vă fie de…

View On WordPress

#music #music news

[rygacripto]

Odă limbii materne

Vasilii Parfeni

În versurile mele

Pe tine te slăvesc-

O, limba mea străbună,

O, graiul românesc!

Tu, fagure de miere,

Cu slove din latini,

Te vor vorbi întruna

Copil, adult, bătrân.

Căci i-ai avut ca paznici

Pe Mircea şi Bogdan,

P e Ţepeş, domnitorul,

Pe falnicul Ştefan!

Ei au luptat cu hoarda,

Cu crudul Baiazid,

Ce au râvnit la Ţară-ne,

Dar fost-au izgoniţi.

De dragul tău, o limbă,

Căzut-au mulţi eroi,

Ce părăsindu-şi casa,

Plecat-au la război.

De dragul tău, o, limbă,

Şi astăzi ne jertfim-

Să fii oricând curată,

Mereu te-mbogăţim!

Nu cu cuvinte goale,

Cu vindere de neam-

Păzindu-ne comoara

De peste ani şi ani!

#romania #vlad tepes #stefan cel mare #mircea cel batran