#am uitat ce voiam sa zic aici

[toxicsoulsblog]

Ajung iar sa scriu aici, simt nevoia sa mi scriu gandurile undeva si nu cuiva. Invat sa fiu singura, invat sa ma descurc in situatii de genul pentru ca da, am ramas din nou singura si e al naibii de dureros. Aceeasi poveste care din pacate trebuia sa aiba si un final.

Atat de indecisa, atat de pierduta si nefericita am ajuns… nu ma vedeam iar in stadiul asta, nu voiam sa trec iar prin asta, insa s a intamplat.

S a intamplat sa ajung aici, in punctul asta dureros. Eram neinteleasa, mai putin iubita si mai putin importanta… asta a facut ca eu sa fiu cea care a pus stop… dar cireasa de pe tort a fost: “ tu mă stresezi”.

Doare, doare ca naiba si parca iar nu mi gasesc cuvintele, e haos la mine in minte si nici nu mai zic de inima, care e varza in momentul asta, care e dezamagita, tradata si umilita, care nu mai simte ca ar vrea ceva.

Pe o parte imi vine sa ma invinovatesc dar nu as vedea rostul, de ce eu? De ce ar trebui sa iau vina asupra mea? Un om nu era fericit langa mine si a inteles asta aproape dupa 4 ani… nu era fericit in prezenta mea, eram stres. (Partea asta nu o inteleg dar ce rost are, multe din ce o sa scriu aici nu o sa aiba sens, o perioada din viata mea nu o sa aiba sens)

Privesc in gol si ma gandesc la amintirile cu el, ma gandesc unde sa le depozitez, unde as putea sa le fac loc ca sa fac mai apoi sa fie uitate… cu greu o sa se intample, cu greu o sa i fac fata, trebuie sa merg mai departe, imi repet…

Am fost un stres, unde sa arunc cuvintele astea? Macar pe ele sa le uit, sa stiu ca 4 ani nu au fost in zadar. Le as da foc dar oare o sa arda? O sa se faca scrum la fel cum e si inima mea? O sa se piarda la fel ca mintea mea?

Unde a incaput atata iubire? Dar de ce există iubirea asta? De ce trebuie sa suferim? Cu ce tratez “boala” asta?

Sunt puternică! Repet aceste cuvinte de parca ar exista doar ele doua, ma agat de ele si ma balansez in golul din inima mea, ma fac sa nu o iau razna! E bezna, e liniște, prea liniște, nu e nimeni aici, sunt doar eu.

Oare o sa vina? Slabe sanse, eu l am gonit. La unii oameni, orgoliul e mai presus de orice, la fel si in cazul lui.

Poate s a luptat pentru viitor desi eu simteam ca stam pe loc, poate s a luptat pentru viitor dar relatia noastra se pierdea, haos, mare haos. Daca nu o sa intelegi, gandeste te ca scriu pentru mine, sa ma eliberez.

Sa stii ca te cert, te cert la mine in minte pentru ca iar nu te ai tinut de promisiune! La mine in minte te certam mai mereu pentru ca acolo stiam ca nu mi vei spune “ iar incepi? Iar cauti cearta? Iar esti nemulțumită?” Haha, ma saturasem de intrebarile astea insa uneori explodam si iti ziceam cu voce tare.

E haos la mine in minte dar liniște la mine in camera!

[nox-scrie]

seara aia nebunatica a meciului

Acum doi ani, stiam ca imi place sa scriu; nu am avut insa niciodata motivatia sa ma pun jos si chiar sa scriu o chestie importanta pentru mine, la care sa ma uit si sa imi zic: da, asta e. Asta e bine. Pe masura ce am scris din ce in ce mai mult, totusi, am inceput sa fiu mai comoda cu scrisul meu, sa ma regasesc in el, sa am o poveste de zis. Cumva, totul a inceput cu povestea asta. Cred ca in momentul in care am scris-o era ceva de venting, si mi se intampla sa ma gandesc uneori la ea si parca ma trece un fior. E exact ce zice titlul, dar de asemenea ceva EXTREM de dubios. Aveti dreptul la interpretare a ce am vrut sa zic acolo; chiar va rog sa o faceti (poate ma lamuriti si pe mine). Daca as scrie ceva atat de concis incat textul meu sa nu poate fi interpretabil, atunci nu as mai fi eu. Ma rog, asta e povestea unui tip, a lui ta-su si a unui meci de fotbal. Sper sa va placa <3 !!!!!!!!

Meciul de fotbal era in plina desfasurare, iar Mike parea prins in actiune mai mult decat orice alt tanar ce se uita la meci in acelasi timp cu el. Tatal lui, aplecat, se uita cum jucatorul sau preferat urma sa dea gol. Mike se concentra, aplecandu-se in fata, imitandu-i pozitia tatalui sau, cand mingea a intrat in poarta. Doamne, Mike iubea cand tatal sau sarea de pe canapea sa il imbratiseze. S-a ridicat de pa canapea, asteptand imbratisarea, insa aceasta nu a venit.

Totul pare ciudat. Mike s-a dus la bucatarie, a deschis frigiferul, a luat una dintre multiplele doze de bere. S-a sprijinit de raft, uitandu-se la sufrageria luminata doar de exranul televizorului. Parea sa astepte ca tatal lui sa ii zica ceva, poate sa ii aduca o bere, sau sa il grabeasca pentru a vedea reluarea golului ce asigura victoria echipei lor preferate. Insa nimic nu s-a intamplat.

Mike se uita in fata acum, parca privind prin mine. A deschis doza cu o mana, intorcandu-si privirea la tatal lui, ce inchidea televizorul si inainta pe hol spre dormitorul sau.  Cu doza in mana, deschisa, dar nebauta, Mike a urcat scarile spre camera sa. Putea foarte bine sa fie camera oricarui altcuiva, sau o camera de hotel, sau una de spital. Tot ce reprezenta Mike era ascuns de ochii lumii, insa eu puteam vedea.

A deschis dulapul, scotand cutia veche so prafuita de pantofi. In ea, sub mai multe tricouri vechi de fotbal, erau figurinele sale cu super eroi. Putine mai aveau toate membrele, si imi placea sa ne jucam cu ele atunci cand eram mici. Mike se uita la mine pentru un moment, dar apoi a clatinat din cap si a continuat sa se uite prin cutie.

Vedeam ca e incruntat. Probabil se intreba de ce e tatal lui asa rece. De ce nu vorbea cu el. De ce nu il imbratisase cand jucatorul lor preferat daduse golul castigator. De ce nu pot sa ii dau raspunsul.

Pot, Mike. Uita-te la mine. Trezeste-te.

***

Afara, respiratia lui facea ca abur sa iasa. Alerga, si parea sa alerge spre infinit. Lovea mingea cu piciorul, iar transpiratia ii curgea siroaie pe tample. Era in fata mea acum. Ma privi fix cand lovi mingea in poarta, asa tare, ca plasa de care eram sprijinit se cutremura. Portarul se uita trist la mingea pe care nu a apucat sa o prinda.

Eram in tribune acum, si vedeam cum era aclamat de coechipierii lui, imbratisat si ridicat sus, pe bratele lor. Pare ca isi aminteste ceva. M-am aplecat, coatele pe genunchii mei, iar el mi-a prins privirea.

Ti-a fost de ajuns, Mike? Vrei sa mergem inapoi?

***

Pe canapeaua lui, de unde a inceput totul, Mike vedea meciul de fotbal. Fiul sau era langa el, si bea o doza de bere de-abia desfacuta. Avea 18 ani, pana la urma. Ar fi fost gresit daca nu ar fi baut bere cu tatal sau pe canapeaua lor, in timp ce se uitau la meciul ce i-a adus tatalui lui faima in urma cu 30 de ani.

Avea 18 ani, cel mai tanar membru al echipei, cand a inscris golul castigator. I-a adus faima, cel mai bun jucator pe care l-a avut vreodata echipa lui, insa doar pentru cinci ani.

A fost internat intr-un spital de boli mintale la varsta de 23 de ani, deoarece avea vedenii, vorbind cu prietenul lui cel mai bun din copilarie, ce nu mai era in viata. Coechipierii au explicat cum parea ca se afla in alta parte, si de multe ori, cand alerga pe teren, nici macar nu era acolo. Cand se intorcea, insa, era cel mai bun.

Stateam pe canapea cu ei. Mike a inchis televizorul, si s-a uitat la fiul lui, plangand. Fiul lui parea speriat. L-a imbratisat, iar tatal sau a inceput sa planga in hohote. M-am ridicat, si am luat doza de bere a fiului de pe masa.

Mike incepu sa planga si mai tare cand m-a vazut, iar eu am ridicat doza, dand norc cu aerul, ca mai apoi sa o dau peste cap.

#scrisul meu #ROMANIA #GEN #ahm #am uitat ce voiam sa zic aici #romanian post #natash scrie #e mike okay??? save mike 2k18 cand am scris asta #plot twist totul se intampla in camera comuna a unui spital de boli mintale uwu #berea este apa de mamaliga #KJSADSKHDA CE E ULTIMUL TAG #abia astept sa am 30 de ani si sa vad asta si sa fac pe mine de ras #CRED CA ASTA E TAG UL VIETII MELE FKDJAKLSJ #horror? #thriller? #ceva dubios #bere???

[tataruoliver]

Scrisoare pentru tine, iartă-mă că nu am putut să ți-o scriu pe o foaie.

De unde am început și unde am ajuns. Cu cine am început și cu cine am ajuns la acest final.

Am început împreună, dar acum nu mai ești aici. Nu mai ești de mult timp. Nu știu pe unde te-ai rătăcit, la alt capat de drum cred. Nici nu cred ca m-ai însoțit până aici, o fi fost doar umbra ta. M-am uitat de mii de ori înapoi, că poate te văd, că poate mă ajungi din urmă. Dar nu, în zadar. M-am uitat și înainte, crezând că poate mă aștepti la un capăt de drum, cerându-ți iertare că nu m-ai așteptat. Dar nu. Nici lângă mine nu ești. M-am uitat și în stânga și în dreapta. Nu ești nicăieri.

Am ochii plini de lacrimi și bratele goale de tine.

Acum realizez, după atâta timp, după atâtea dezamăgiri, că tu.. Da, că tu ești un singur lucru: fie trecutul meu care mă urmărește acum, în prezent, fie prezentul meu pe care nu vreau sa îl fac trecut.

Cu fiecare pas făcut, cu cât înaintam mai mult cu atât tu mă trăgeai înapoi, pentru că asta ai fost tu pentru mine. Nu ai fost persoană care mă ținea pe loc, ci persoana care mă trăgea înapoi. Trei pași înainte, zece înapoi. Vezi cât de înapoi m-ai adus? M-ai distrus și nu știu ce ai mai vrut.

Ce? Eu nu știu. Nu știu. Și nu cred că voi ști vreodată. Degeaba stau lângă telefon așteptând poate să sune. Un semn. O minune. Aștept să suni.

Oare va suna? Oare va veni? Aștept o străină care mi-a fost atât de dragă. O străină care mă adora. Ce idiot, nu?

După ce ne-am despărțit, încă te sunam. Blocat sau nu, tot te sunam, prințeso. Voiam să te aud, să știu ce faci, dacă ești bine. Așteptam să îmi spui că totul va fi bine și ca nu s-a terminat așa. Că nu ma vei lăsa niciodată, așa cum mi-ai promis atunci, în acea seară. Că mă iubești și că îți lipsesc. Cerşeam cuvinte. Ce ridicol..

Ce ridicol eram probabil în fața ta. Am așteptat atât de mult să se întâmple o minune. Probabil că.. nu am avut noroc.

Azi îți zic.. „ramas bun” deocamdată, mai am multe de spus. Atât de multe. Și nu am să te uit niciodată. Te voi păstra în inima mea ca fiind cel mai.. nu mai conteaza asta, nu pentru tine. Și să știi că voi fi mereu aici pentru tine. Mi-ar fi plăcut să fi rămas prieteni.. buni prieteni. Să mă suni, să îmi ceri un sfat și să îmi povestești despre relațiile tale amoroase cu alții, poate prieteni mai buni ca mine. Să îmi spui cat de mult îl iubești și cât de mult te iubește. Dar va rămâne doar o dorință. Un vis. Și îmi va trece. Acum doar în vise mai suntem amândoi, pentru că realitatea e mult prea cruda pentru mine. Prea dură să o pot suporta singur. Am atât de mare nevoie de tine, să mă ajuți să trec peste toate.

Ce tot spun? Trebuie să fac față singur. Fără tine. Să învăț să trăiesc fără tine. Oricum, nici cu tine nu as fi putut trăi. Dar știi? Nu îmi pare rău că te-am iubit. Că te iubesc. Ca ți-am dat tot ce a fost mai bun şi mai fumos in mine. Mai pur. Mai sincer. Eu măcar am reușit să iubesc. În schimb tu, doar ai mimat.

Îți mulțumesc pentru tot. Îți mulțumesc pentru că măcar mi-ai dat iluzia că mă iubești. Îți mulțumesc pentru că m-ai făcut fericit.

Atât de fericit..

Am atins punctele maxime. Ca mai apoi sa le ating si pe cele mai de jos ale suferinței. Nici asta nu regret. Nu îmi pare rău de nimic. Doar atât: că s-a terminat, că nu am putut să fac nimic ca să mai rămâi, ca nu te-am făcut să rămâi. Nu ți-am dat motive să rămâi, să nu pleci. Probabil aş fi preferat să mai fiu mințit, cât de puțin. Ca să mai fiu cu tine câteva clipe. Îți mulțumesc chiar și pentru clipele în care am avut atât de mare nevoie de tine și nu ai fost aici. M-au făcut mai puternic, ce-i drept. Și ele m-au ajutat mult în desprinderea de tine. Să mă înstrăinez de tine. Îți mulțumesc chiar și pentru clipa aceasta în care mă indepartez de tine. Voi reuși. Poate.

M-am săturat să traiesc în trecut, căci asta am făcut până acum: mi-am transformat prezentul în trecut. Ai plecat când mi-a fost cel mai greu, dar nu sunt suparat pe tine. Sunt suparat pe mine. Față de tine, mai bine zis, am un sentiment de dezamăgire, trădare. Mi-a fost cel mai tare frică, ca într-o buna zi te voi pierde. Și mă întreb cum să te pierd, când probabil nu mi-ai aparținut niciodată. Nu știu dacă te voi mai vedea vreodată în fața mea, trecând fără să mă recunoști. Încerc să îmi iau rămas bun de la tine.

Vreau să ajung la un ‘Adio’ mai puțin dureros pentru mine, dar tot ceea ce fac, este să îmi fie dor de tine, să te strâng în brațe și să te sărut aşa, în gandul meu..

- @tataruoliver

#r

[c-o-z]

povestea vietii

Totul incepea si se termina la cat de smecher eram in anturajul meu.Smecheria nu se masura in bani, ci in statut. Pe cine cunosti, cu cine ti-o arzi, cine esti in cercurile prin care te invarti.Daca erai vreun parlit care atarna si el de colo colo pe unde se intampla ceva, toti te miroseau de fraier si ajungeai mascota tuturor.Trebuia sa te tii tare, sa faci chestii iesite din comun,sa fii cineva ca sa impresionezi pizdele care erau plictisite de libidinosi care incercau sa le incante cu masini scumpe si cu teancuri de bani chelutiti pe vodka cu suc de mere in cluburile de fitza.Ma imbracam cu haine simple. Tricouri luate de prin malluri, cele mai ieftine, adidasi ieftini, dar stiam cum sa mi le insusesc si cum sa ma pun in evidenta.Pe langa toate astea mai pune si o atitudine de miserupism complet, durere in cot si mistocareala pe seama altora la greu.Zilnic mintea mea era la combinatii, futut, cum sa ii fac pe fraieri si cum sa mai fac niste bani “cinstiti”.Eram pe picior mare. Pana cand… lucrurile au luat o intorsatura neasteptata…

Avea un nume mișto. Nu era cea mai frumoasa tipa, era de-un 8.

Intr-o seara, ne stransesem intr-o parcare pentru niste combinatii, eu si restul anturajului si cativa pe care nu-i stiam foarte bine.

Din masina unui tip pe care-l stiam doar din vedere, iese gagica asta.

Ceva ciudat se intampla…. nu mai ziceau nimic, iar noi cocosii incercam sa epatam.

Ea statea indiferenta pe capota unei masini.

“Daca nu fac nimic acum… n-o s-o mai vad… Nu stiu ce stie despre mine, ce a auzit de la astia… e momentul sa fac ceva”

Care-i cea mai buna metoda sa atragi o femeie care-ti place cand sunt mai multi, barbati si femei, prin preajma?

Ignor-o complet si elimina competitia. Ataca orice inseamna prezenta alfa si devino alfa tu insuti.

Nu o face in mod agresiv ca sa opuna rezistenta. Baga-te pe sub pielea lor, domina-i si lasa femeia sa te remarce in timp ce o ignori COMPLET.

Tipul cu care venise, era tinta principala, el trebuia desfiintat cat mai rapid din schema.

“De unde va stiti?” il intreb fara sa privesc spre ea.

“Dintr-un grup de prieteni… de ce intrebi?” intrebarea mea il pusese deja in garda dupa modul in care a raspuns.

“Nu prea pare de incredere… nu stiu pe unde ai gasit-o” ii trantesc replica si ma intorc catre ceilalti, ignorandu-i complet.

Mi-as fi dorit sa vad expresia ei cand am spus asta, dar daca as fi privit-o… tot efectul s-ar fi evaporat, iar planul meu se ducea pe apa sambetei.

Ii iau pe cei care venisera cu mine sa mergem in alta parte sa bem ceva.

Statutul meu alfa era instalat.

Il desfiintasem pe tip in fata ei. O provocasem indirect pe tipa. Mi-am exercitat autoritatea in fata tuturor luandu-mi gasca de acolo.

Mesajul ei a venit dupa 2 zile!

“cum adica nu sunt de incredere?” – mesaj de la un numar necunoscut.

“Cine esti?” raspund inapoi.

“Hai durule, ia adu-ti aminte, cui i-ai spus tu ca nu par de incredere?”

“ah… esti tipa care a venit cu Razvan alalteieri… nu?”

“Mimi, vrei sa spui!” raspunde ea pe un ton sarcastic.

“Ah, am uitat cum te cheama! Nu cred ca e nevoie sa ma mai prezint, cred ca ti-a spus el tot”

“Auzi ma… daca tot esti asa cocos, de ce nu ma inviti undeva sa bem ceva?”

“Eu pe tine? Neah. Nu-s genul tau. Tie iti plac baietii astia mai pampalai, Razvan e exact ce-ti trebuie”

“De unde stii tu ce-mi trebuie mie? Ha?

“esti insistenta, nu gluma… de unde ai numarul meu?”

“ce mai conteaza, zi vrei sa iesim sau esti prea “cuminte” pentru mine?”

“daca-mi dai un motiv bun sa ies cu tine… ok”

“nu ti-am scris sa te conving… daca vrei, iesim la o tigara la mine la scara, daca-mi place mai stau 😉”

Stia ce vrea… spre deosebire de tipele pe care le manevram dupa cum voiam eu, tipa asta parea sa aiba personalitate, ba mai mult, parea versata in a obtine ce vrea de la barbati.

Cred ca o sa fie o intalnire interesanta. Mi-am spus.

Pana acum mi-am jucat cartile foarte bine. Am facut-o sa ma caute, sa imi ceara sa ne vedem si totul in conditiile in care am vrut eu.

Nu-mi dadeam seama de ce, dar simteam ca tipa asta e intr-adevar o provocare, iar pana aici am facut fata cu brio. Mai ales că femeia mea, mă aștepta acasă. Iar eu făceam orice puteam să o evit.

Prima tigara a condus la tigara de dupa si la inca una. Era ceva ce-mi placea rau de tot la tipa asta.

Pasiunea cu care mi se daruia in pat, modul in care ma provoca, cum ma facea sa ma simt.

Era totul atat de natural incat incepusem serios sa ma gandesc ca poate si-a calculat orice miscare de dinainte ca totul sa fie atat de bine.

Am continuat sa ma vad cu ea, pe ascuns.

Din ce in ce mai mult timp il petreceam cu ea, iar cu gasca ma vedeam mai rar, combinatiile erau mai putine, femeia mea disparuse din peisaj.

Eram doar eu cu ea… era 3 dimineata si tocmai terminasem a 2-a sticla de vin si-al 3-lea numar…

O tineam in brate si ma uitam in ochii ei… era aproape o luna de cand ne-am vazut prima data… eram atat de atras de ea, ma simteam atat de bine in bratele ei, in timpul asta atat de scurt, ea devenise intreaga mea realitate…

“In momentul asta… as putea sa mor linistit” mi-am spus imbatat cu extazul clipei.

In viata mea nu mai simtisem o conexiune atat de puternica.

Ma simteam gol in fata ei, nu doar fara haine…

Momentele cu ea erau atat de intense… totul era parte dintr-o poveste… puteam sa fiu eu cu ea, fara sa fiu smecher, fara sa impresionez pe nimeni… doar eu asa cum sunt.

Traiam fiecare clipa la maximum si imi doream sa nu se mai termine.

Era cel mai fericit moment din viata mea de pana atunci!

“daca mor acum, nu mai am niciun regret, mor fericit, in bratele femeii pe care o iubesc cu adevărat”

Devenisem atat de vulnerabil, atat de sensibil, parca eram un copil care in sfarsit gasise alinare sufleteasca.

Dragostea pe care o simteam era orbitoare.

Uitasem de prieteni, de combinatii, de statut, tot ce voiam era sa mai petrec o clipa in bratele ei.

Totul era prea frumos ca sa fie adevarat!

“O minune nu dureaza mai mult de 3 zile” spunea o vorba veche.

Trebuia sa ma simt norocos daca la mine a durat mai mult de 3 zile?!

Urmatoarea zi nu mi-a mai raspuns la telefon. Nici la mesaje.

Am cautat-o in disperare, dar NIMIC. Nu mai intelegeam nimic.

Totul era frumos si dintr-o data EA dispare…

M-am trezit abandonat, singur si fara prieteni, iesisem din combinatii, uitasem de femeia mea… pierdusem respectul anturajului din care acum nu mai faceam parte.

“hei, de ce nu raspunzi…

Ai patit ceva…

Ce s-a intamplat…

Esti bine…

Nu vrei sa mai vorbesti cu mine?”

Femeia de care eram indragostit pana peste cap, a disparut dintr-o data si nu-i dau de urma.

Oare o fi patit ceva sau doar nu vrea sa mai vorbeasca cu mine?

Eram ingrijorat, confuz, frustrat, stresat, dezamagit, plin de draci… nervos pe mine ca am fost fraier, nervos pe ea ca m-a tradat, frustrat pe viata si pe femei…

“toate niste curve! N-o sa mai las vreodata o femeie sa ajunga atat de aproape de sufletul meu si sa-si bata joc… niciodata!” mi-am promis inversunat si ofticat.

Trecuse aproape o saptamana de cand nu mai vorbisem cu ea, ma impacasem cu ideea ca a fost ceva ce a trecut deja, iar eu ca fraier ce am fost am picat in plasa ei.Incercam cumva sa repar relatia cu femeia cu care eram impreuna de aproape 2 ani de zile. Dar gandul imi era doar la Mimi..

“Hei, ce faci?” era 10 seara cand primesc mesajul ei.

Un gol in stomac, un nod in gat si o presiune in mijlocul pieptului au inceput sa puna stapanire pe mine.

Sa ii raspund? Sa nu ii raspund?

Daca da… ce ar trebui sa ii zic? S-o fac cu ou si otet pentru tot ce mi-a facut...?

Eram confuz de-a binelea.

Ma luptam cu emotiile si incercam sa iau o decizie rationala, inteleapta… dar eram praf.

Peste 10 minute, alt mesaj:

“esti ok? Voiam sa te vad sa-ti spun ceva… sper ca nu esti suparat pe mine”

OOOOK! Sunt eu paranoic, m-au luat filmele aiurea pe cand tipa e super ok, mi-a vorbit frumos prin mesaje…? Sau e o schema de-a ei…? decid sa ii raspund.

“Hei, n-am mai auzit de tine de ceva timp… ai patit ceva?”

“Nu chiar… o sa-ti povestesc daca vrei sa ne vedem… e prea mult ca sa-ti zic prin mesaje… vrei sa ne vedem?” raspunde ea imediat.

“Pai acum n-am nimic de facut, unde esti?” ii raspund entuziasmat.

Incercam sa-mi ascund emotiile ca nu cumva sa par slab in fata ei. Imi facusem planul in cap de dinainte, sa nu cumva sa ma ia prin surprindere ceva.

“Deci… ce s-a intamplat?” o intreb eu incercand sa par degajat.

“Pai stii tu… Razvan… a tot incercat sa se dea la mine… mi-a spus tot felul de lucruri despre tine… initial l-am crezut… suntem amici de foarte mult timp si e un om in care am incredere…”

“Futu-ti mortii ma-tii, Razvane… ce plm i-ai zis de spre mine?” eram rosu la fata… imi auzeam inima in urechi si imi venea sa-l strang de gat daca era acolo…

“Nu are sens sa-ti spun ce mi-a zis despre tine… saptamana asta m-am tot vazut cu el si ma gandeam ca e ok sa stii avand in vedere ca sunteti prieteni”

“vrei sa spui ca te-ai futut cu el adica…” o intreb eu incercand sa par indifferent.

Se uita in jos si nu spune nimic… preferam sa iau o bataie zdravana decat sa aud toate lucrurile astea din gura ei.

Se futuse cu ala pe care l-a tinut in friend-zone de ani de zile, mie nu mi-a raspuns o saptamana dupa ce mi-a dat iluzia ca e indragostita e mine...

Vedeam negru in fata ochilor.

“hei… linisteste-te…” venind sa ma ia in brate...

O resping. Ea insista.

“Dragule… te vreau pe tine… nu pe el… mi-am dat seama ca mi-a spus toate astea doar ca sa ma futa si sa ma desparta de tine, dar eu pe tine te vreau”

Auzindu-i vorbele pulsul incepea sa-mi scada si atingerile ei ma faceau sa ma linistesc.

Am facut sex nebun in noaptea aia si totul revenise la normal, ca si cum nimic nu s-a intamplat vreodata.

“Nu vreau sa mai vorbesti cu Razvan! Ai inteles? O sa am eu o discutie cu el si daca te mai cauta, imi spui mie”

“ok, babe” imi raspunde cu un zambet increzator.

Femeia asta mi-a dat lumea peste cap.

M-a facut sa ma indragostesc de ea,desi eu credeam ca imi iubesc femeia care mi-a fost alaturi atata timp. Dupa care m-a trecut prin iad, ca mai apoi s-ajung din nou in rai in bratele ei cuprins de dragostea pe care eram sigur ca mi-o purta…

…pana cand…

Intr-o seara a devenit rece…

“Nu stiu daca o sa functioneze treaba asta dintre noi… tu esti cu combinatiile tale, baieti de cartier, ai anturaje periculoase, o ai pe Ea… nu stiu daca pot trai cu ideea ca ai putea pati ceva… chiar nu pot.

Vreau sa incheiem aici!”

“femeie, esti nebuna?

de cand te-am cunoscut nici nu m-am mai vazut cu oamenii astia, n-am mai facut combinatii si in afara de alcool, n-am mai consumat nimic,imi evit femeia… singura femeie cu care ma vad eu… esti tu”

…i-am insiruit toate astea pe un ton disperat.

“Ma… nu stiu… chiar nu stiu daca e ok… vreau sa ma gandesc la asta”

M-am ridicat si am plecat fara sa spun nimic trantind usa in spatele meu.

Peste 2 zile, mesaj de la ea…

“Iarta-ma daca te-am ranit… am fost o proasta… vreau sa fiu cu tine!”

Din nou? Deja nu mai suportam. Femeia asta e dusa cu capul, dar ce sa fac, o iubesc, n-am mai simtit asta langa nicio alta femeie… trebuie s-o am…

N-am intalnit in seara aia si totul a fost minunat.

La cateva zile… un alt meci, un alt episod, alti nervi, alte probleme. Scenariul se repeta.

Totul a cateva luni bune, in care am fost prins intre dragostea ei si viata mea confuza si plina de frustrari.

Eram pierdut. Nu mai aveam prieteni. Nu mai simteam nimic pentru femeia mea.

Eram singur, futut emotional, psihic, cu gandul la o femeie nebuna de care nu voiam sa scap. Iadul pe pamant era lux pe langa ce am trait in acele luni.

Trecuse mai bine de trei luni de cand am vazut-o prima data.

Deja uitasem cine sunt, prietenii ma parasisera,femeia mea ma uitase si odata cu ei s-a evaporat si statutul meu din anturajul care acum ma privea cu dispret…

“ne-ai lasat pentru o pizda… fraiere” clar si fara indoiala puteam citi asta pe fetele lor cand ma priveau.

 Deunazi, fusesem taticul lor, eu faceam legea, eu le combinam femeile, eu eram cel care facea lucrurile sa se intample in gasca.

Insa… de cand am cunoscut-o pe Mimi… singurele zile in care ma simteam bine erau cele in care imi spunea “te iubesc, doar cu tine vreau sa fiu” si ma tinea in brate...

…facandu-ma sa uit de fazele nasoale pe care tot ea mi le facea, de faptul ca nu-mi raspundea la telefon si la mesaje, inclusiv de momentele cand nu avea chef de mine si ma trata ca pe un caine, iar eu induram totul in numele “iubirii” ei.

 Puteai lejer sa-ti dai seama ca ajunsesem un ratat, nu doar cu femeile. Cum ma simteam eu cu mine, increderea si respectul de sine scazusera sub nivelul marii.

Ajunsesem sa cersesc atentia si validarea ei in aproape orice lucru faceam, de multe ori fiind extrem de confuz pentru ca… nu primeam niciun raspuns.

Incercam sa par cool, sa fiu ok cu tot ce se intampla si sa ii fac pe plac ca un barbat adevarat ce are grija de femeia lui, o respecta, o iubeste si face totul sa-i fie ei bine.

Eu si tatal meu n-am avut niciodata o relatie buna pana la varsta de 20 de ani cand ma despartisem de iubita mea de atunci, cu care nu era de accord.Pana atunci mereu imi spunea ca nu-s bun de nimic, si niciodata nu-mi dadea bani ca sa-mi sustin visurile.

Simteam ca ma desconsidera si asta m-a facut sa ma inchid fata de el si sa nu caut vreodata compania lui.Mimi nu locuia departe de el, la cateva scari distanta.

Ca in orice seara obisnuita… am mers la ea. Astept in fata scarii sa-mi raspunda la interfon. Era deja a 3-a oara cand sunam si nimic.

Imi venea sa-mi smulg parul din cap, sa bat pe cineva, sa trantesc, sa sparg… sa rup ceva in doua. Eram plin de draci!Ma asez pe o banca alaturata in speranta ca-mi va deschide… incercam sa ma calmez…Imi aprind o tigara, merg pana la colt sa-mi iau o bere si stau… stau… mai astept… si nimic!Era trecut deja de ora 10 seara. Taica-miu se plimba de unul singur pe trotuar. Era ultima mea dorinta...

Nici n-am bagat de seama ca era el pana n-a trecut pe langa mine. M-a vazut si a facut un pas inapoi:

“Ce faci ma pe’aici, esti bine?”

Surprins de vocea pe care nu stiam de unde s-o iau, ridic capul din pamant si abia acum realizez ca e tata.

“Da… sunt bine… astept pe cineva…”

“Da? Bravo! Ce-ai mai facut si tu? De ce esti asa abatut? Nu esti in apele tale” m-a mirosit el rapid.

“Nu vreau sa vorbesc despre asta acum…” ii spun iritat de parca l-ar fi interesat pe el prin ce trec eu.

Toata viata nu l-a interesat si acum brusc, se arata dornic sa stie ce ma doare.

 “Tii ceva in tine… te cunosc!” a spus asta si a ramas tacut langa mine pe banca.Nu mai aveam cu cine sa vorbesc despre toate lucrurile astea care efectiv ma dureau ingrozitor si nu stiam ce sa fac ca sa scap.

Daca ii spuneam mi-era teama ca o sa ma judece, daca nu-i spuneam trebuia sa tin in mine si sa ma prefac ca sunt ok, desi… nu eram deloc bine.Oricum isi daduse deja seama, acum… fie ce-o fi…

“Eram intr-o seara cu gasca si a aparut tipa asta…” i-am spus toata povestea, cap coada, in detaliu.

Nu parea surprins de nimic din ce-i ziceam. S-a uitat la mine si m-a intrebat sincer:

“Ai nevoie de un umar pe care sa plangi sau vrei sa iti spun cum vad eu lucrurile ca de la barbat la barbat?”

“Fii sincer doar! M-am saturat sa fiu mintit… Vreau sa stiu adevarul!” am murmurat eu.

 Taica-miu are un stil foarte dur, direct, scurt si la obiect de-a spune lucrurile.

Nu e genul care sta sa-ti explice prea multe, iti spune si cam atat, daca esti in stare sa prinzi ce-a zis “bravo tie!”, daca nu… el nu-si bate capul.Stiam ce ma asteapta, asa ca am incercat sa il ascult cat de atent puteam sa fiu.

 “Esti prost… ti-o zic pe sleau ca sa ma intelegi. Si inainte sa spui ceva, hai sa-ti spun si de ce esti prost…

…te-ai lasat pe tine de-o parte pentru o pizda, ai pus-o pe un soclu si ai inceput sa te inchini la ea…

Mimi sus, Mimi jos… viata ta in momentul asta e doar despre gagica asta, tu-ntelegi?

Esti practic o carpa cu care ea sterge pe jos cand are nevoie!

Nevoie e putin spus… ci mai degraba cand are chef de tine…

Femeile vor un barbat… nu o carpa de sters pe jos.”

“Bai, dar o iubesc ma… tin la ea… i-am spus si i-am aratat asta de sute de ori, stie cu siguranta ca tin la ea, ca o vreau doar pe ea, nu are cum sa fie cum spui tu”

Credeam ca ma ia de prost cand mi-a zis lucrurile astea, daca nu mai avea nimic bun de zis aveam de gand sa ma ridic si sa plec. Am zis totusi sa nu ma grabesc… dar daca are dreptate?!

“De cat timp ai nevoie ca sa-ti dai seama ca esti sub papuc? A facut ce-a vrut din tine si acum nu mai reprezinti o provocare pentru ea, esti exact ca labagii aia care stau dupa ea si ii tine in friend-zone…

…tu esti doar norocos ca mai dai din cand la ea, si nu cand vrei tu… doar cand vrea ea!”

M-au lovit din plin vorbele lui, incepusem intr-un fel sa ii dau dreptate. Si totusi… Nu avea cum sa fie asa… chiar atat de orbit sa fiu si sa nu-mi dau seama de toate astea, tocmai eu?!

N-apuc sa ma gandesc prea bine la ce mi-a zis, iar el continua:

“Cum erai la inceput? Cand ai cunoscut-o prima data.”

“Pai stii deja! Eram cu baietii, taticul lor, femei, combinatii, eram pe picior mare…” i-am raspuns eu increzator.

“Si acum cum esti?”

“pai… sunt un barbat dedicat, intelegator, ascultator, sunt langa ea cand are nevoie, pot spune ca sunt un barbat mai matur acum, mi-am bagat mintile in cap cu femeile si sunt concentrate doar pe ea”

“Aha… d-asta stai tu in fata blocului ei asteptand sa-ti arunce de la balcon un colt de paine ca unui caine jerpelit, esti barbat matur tu acum, nu?!”

Fuck… il urasc in momentul asta… nu stiu de ce, dar il urasc. Daca cumva are dreptate si eu sunt de fapt o “carpa” asa cum zice el?

“si ce sa fac? zi-mi tu… cum s-o conving sa fie cu mine, sa imi raspunda mereu la telefon, sa fie a mea!” il intreb eu disperat.

Si-a pus ambele maini in cap si s-a uitat la mine ca la ultimul tampit.

“Sa mor eu daca nu esti dus cu capu… tre sa-ti desenez ca la gradinita:

 1. Femeia vrea un barbat, nu o carpa.

Daca tu incerci s-o convingi, nu faci decat sa fii un disperat la fel ca toti aia pe care ii tine de-o parte.

2. Coaiele tale acum sunt la tipa asta. Te desparti de ea, iti faci viata, iesi cu alte tipe, iti recapeti barbatia si iti iei lectia.

3. Dupa ce esti ok cu tine, o sa gandesti altfel toata situatia. Abia atunci decizi daca vrei sa mai fii cu ea sau nu.

4. Nu mai pune femeile pe primul loc.

Tu esti intotdeauna pe primul loc.

Era extrem de dur ce-mi spunea el. Pe partea cealalta, ma gandeam…

“daca are dreptate… nu degeaba sunt atatea femei in limba dupa el si daca ma uit mai bine la el, nici n-arata prea bine… stie el ceva ce eu nu stiu…”

Am decis sa n-o mai caut.Ma despartisem si de cealalta.Am decis sa trag o linie, sa invat ceva si sa-mi pun viata in ordine.

Nu mi-a fost deloc usor.

Noptile cand puneam capul pe perna imi aduceam aminte partidele de sex cu ea, cum o tineam in brate si mi-as fi dorit sa fie langa mine… erau infernale stiind ca nu e acolo si ca n-o sa mai fie vreodata…

Ca un dependent in sevraj gandurile apareau spontan in mintea mea. Macar devenisem constient de rahatul in care eram si asta ma motiva sa stau departe de ea.

[nu-cred]

Te-am iubit , V. Cum am stiut eu mai bine .

E ciudat , dupa 3 luni scriu despre tine . Ma mir ca nu am facut asta mai devreme , ma mir ca o fac dupa atata timp de indiferenta primită din partea ta sa nu mai zic si de fetele care au trecut prin viata mea de atunci . Nu au fost multe , V. , dar nici putine . Dar stii ce ? Te cautam ! Te cautam in orice fata cu care vorbeam . Te comparam , oh doamne , te comparam cu ele la orice . Am ajuns sa compar si felul in care clipeau , vorbeau , chiar si cand stăteau picior peste picior . Stiu , dupa aproape 3 ani in care mi-ai fost tot , absolut tot V , mi-ai fost mama , prietena , iubita , matusa , punctul meu de reper in viata mea dezordonata . M-am aruncat in brațele primei fete care mi-a dat afectiune . Stiai , tu stiai ca afecțiunea e ca un drog pentru mine . Stiai ca dupa asta tânjesc de mic , stiai ca nu am primit-o des , nici de la tine , nici de la părinți , nici de la nimeni , V. Am regretat asta , stii? Si acum o fac . Si acum te caut , si acum te astept . O sa te astept mereu , asa cum ti-am promis , remember “ forever F.” ? Sa dus V , sa dus acel forever . Oh si cat credeam in el . Mi-am pus toata baza in tine , voiam sa ne mutam amandoi , aveam planuri. Te vedeam deja familia mea . Singura chiar . Mai stii ? 6 luni in Italia . Adormeam la telefon amandoi , in timp ce imi controlam vocea sa nu iti dai seama ca plang . Cand m-am intors , am facut-o pentru tine , pentru ca in romania nu aveam nimic , V , si tu stii asta , stii ca am renuntat la părinți pentru a fii cu tine . Nu ti-a pasat , ai plecat . Nu te-ai uitat inapoi , ambitia de femeie , acum ii simt puterea . In fine V. Ai grija de tine , de inima ta , pentru ca doar eu stiu cat de firava a devenit . Dar nu uita , te rog , eu sunt aici , mereu voi fii aici .

#nu-cred .

[ksqueenofdamnes]

M-am saturat de nelinistea asta pe care am o in suflet. Nu pot sa functionez de cand ai plecat. Decizia ta mi-a zguduit lumea. Si inca nu stiu de ce ai plecat. Spune-mi, ai curajul sa-mi recunosti in fata de ce m-ai lasat fara sa spui nimic? Doar o nenorocita de fraza scrisa pe o foaie: “Nu voiam sa se termine asa, insa mi-am promis ca o sa invat din greseli.” Ce sa inteleg din asta? Am fost o greseala pentru tine? Nu a insemnat nimic pentru tine cele 10 luni petrecute impreuna? Iubirea ta a fost doar o joaca? Pentru ca pentru mine nu a fost. Mi-am dat tot sufletul in relatia asta. Am simtit ca esti persoana potrivita si voiam sa construiesc o viata cu tine. Voiam sa fii printesa mea din povesti pe care sa o salvez mereu, cum face printul in orice basm pe care il stim. Voiam sa te urc pe un piedestal, ce spun, erai deja urcata in ochii mei. Cum nu mi-am dat seama ca te-am pierdut? De ce am crezut in tine pana in ultima clipa? Pentru ca eram orbita de iubire, o iubire falsa se pare. Mi-ai spus ca nu te voi pierde daca stiu cum sa te tin langa mine. Imi amintesc clar cand mi-ai spus asta. Si stiu unde am gresit. Nu am vorbit cand trebuia, si cand m-am decis s-o fac era deja prea tarziu. Dar nu trebuia sa reactionezi asa. Ai zis ca ma iubesti. Daca ma iubeai nu plecai. Nu asa. Dar pentru tine nu a contat. Erai hotarata. Sincer iti spun, nu te-ai gandit la consecintele faptelor tale? M-ai lasat singura cu toate sentimentele pe care le simteam. Cu toata dragostea pe care ti-o purtam. Si a fost al dracului de greu. Este al dracului de greu. Ma omoara singuratatea asta. Stiu, sunt dramatica si asta urasti cel mai mult. Imi pare rau, spun ce simt. Cel mai rau doare e ca nu stiu nimic de tine. Cum sa pot trai asa cand pana acum ceva timp erai lumina ochilor mei si te iubeam neconditionat. Probabil vei spune ca sunt doar vorbe. Dar nu ai idee ce e in sufletul meu. M-am autodistrus. Am uitat complet de mine. Am uitat sa traiesc de cand ai plecat. Am uitat sa am grija de mine. Am uitat ce e aia mancare. Tot ce stiu este alcool si tigari. Cliseu, stiu. Inca nu mi-am revenit. Mor ca nu stiu cum esti, cum te simti chiar daca mi-ai “aratat” ca nu-ti mai pasa. Imi amintesc de ziua cand am fi facut un an. Ce crezi? Am fost la o tipa in seara aia si i-am tras-o. Si nu am simtit nimic. La un moment dat a vrut ea sa ma futa. Atunci am zis stop. Si s-a terminat tot. Eram beata da, dar constienta de faptele mele. Erai prezenta, Ana! In orice gand, in orice miscare. Nu am putut sa mai fac nimic. Era prea mult pentru mine. Egoist din partea mea pentru ce am facut. Dar nu-mi pasa de nimic. Voiam sa te uit. Ce crezi? Nu am reusit. De ce? Pentru ca inca te iubeam. Si imi doream sa te aduc inapoi. Uite cum imi pun sufletul pe tava pentru prima oara. Si asta din cauza ta. M-ai schimbat. Asta o recunosc. Si nu stii cat regret noaptea aia in care mi-am iesit din minti. Atat de proasta am fost. Atat de egoista incat nu mi-am amintit cat te iubeam. Nu stiu daca realizezi cat te-am iubit, insa am facut-o din tot sufletul si cu atata intensitate incat sincer, am uitat sa ma iubesc pe mine. Poate exagerez putin aici pentru ca pe mine nu prea m-am iubit. Toata dragostea mea s-a indreptat catre tine. Erai si o stii, femeia vietii mele. Te-am asteptat atata timp incat nu am crezut ca e adevarat cand s-a intamplat. Si am crezut mult timp ca e un vis. Si m-am trezit la un moment dat din visul asta. Si tu erai acolo, langa mine. Si m-am bucurat atat de tare ca nu am visat. Si cand am realizat asta, am crezut ca in sfarsit ma pot aseza la casa mea. Iar iese drama queen din mine. Si nu-mi pare rau. Realisez ca m-am aruncat in relatia cu tine. Am facut-o pentru ca vedeam, simteam din partea ta la fel. Si nu regret pentru ca te-am iubit enorm si esti femeia care m-a “invatat” sa iubesc. Am simtit alaturi de tine ca pot trece prin apa si foc. Si as fi bagat mana in foc pentru tine. As fi facut orice ca tu sa fii fericita. Cum nu ai vazut asta? De ce ai realizat dupa ce ai plecat? Stii cat de dureros a fost pentru mine sa aflu asta? Si mai ales de la altcineva. Pentru ca inca nu ai curajul sa-mi spui in fata de ce ai plecat. Ce crezi ca poate sa ma mai raneasca? Plecarea ta brusca m-a ranit destul. Si ce crezi? Am acceptat sa pleci, am acceptat sa nu mai stiu nimic despre tine. Ce spune asta despre mine? Probabil unii ar spune ca sunt puternica. Eu zic ca nu sunt. Si spun asta datorita faptelor pe care le-am facut. Mi-am gasit “alinarea” in tigari si alcool. Fara droguri. De asta sunt mandra. Alt cliseu. Asta e. Asa a fost sa fie, se zice. Am trecut in 2017. Ce crezi ca am facut in noapte aia? Am plans! Din cauza ta. Am plans ca o proasta. Pentru ca nu erai langa mine cum ar fi trebuit. Si sunt aici, ametita si scriu ce-mi vine in cap. Cand oare o sa te uit? Cand voi putea spune cu adevarat “sunt bine!” ?!

Nu mai am nicio asteptare de la tine. Sunt constienta ca nu vom mai avea nimic din ce ne-a legat. Dar vreau sa te intreb: “de ce nu ai curajul sa dai ochii cu mine?” Sa stam la o discutie. Vreau sa stiu de ce ai plecat.

[domialexdiary-blog]

Jess

Emotiile au tresarit repede cand am inceput sa ma imbrac,dar la fel au disparut.Pe autobuz fara telefon,fara muzica era destul de rau..mai aveam putin si ajungeam la destinatie iar cateva sentimente venisera si nu le puteam opri,imi sopteam in realitate iar in minte tipam “V-a fii bine ! V-a fii bine ! Sunt Domi,eu sunt,fara emotii..gata !”.Oarecum tot mai ramasese ceva pana cand am facut cei 2 pasi inuntru in Kafe Pub,la prima privire totul s-a scurs din mine,orice aveam,orice..totul a plecat,ca si cum ti-ar turna cineva apa in cap si sar scurge repede pe tine iar apoi se prelinge si extinde pe podea dar nu era apa era ceva negru.Ea..era acolo,mestecand cu tandrete in cafea si butonand pe telefon,ma apropii ea se ridica,ne imbratisam bland si rusinosi,stropi mari si repezi se strecurau in jos pe geamul de langa noi,afara ploua.Ii cer voie la baie,eram tot ud..nu am avut umbrela iar drumul nu a fost prea scurt,parul acum nu il mai aveam mare asa ca mi-a fost usor sa il usuc,trantesc maine in peretele de langa oglinda si imi repet “Fa-o,nu astepta,du-te” si ajung pe scaun langa ea.Convorbirea a inceput lent si cu intrebari usoare,am stat ceva sa comand iar timpul a trecut repede,inca incordat-ti pana mi-a aduc cafeaua rece iar apopi au inceput cateva glume dragute..ne jucam stropii de apa care se lasau pe paharul meu,faceam anumite desene pe masa si fara sa vream o mica criza de ras ne controla si ne facea sa cadem vrajmasi in eliberarea sufletelor noastre,era o oportunitate perfecta sa trecem mai departe un nivel mai sunt.Iar acum terenul meu,subiectul familie a intervenit intre noi..ne spuneam unul altuia cum am trait,cum sunt parintii nostri,cum ne-am maturizat si cum ar trebui sa o faca si altii..iar apoi am continuat pe partea asta mai deep care tine numai si numai de noi.Cuvintele pur si simplu iesiau din gura mea,ne legasem,in sfarsit eram noi.Venise nota de plata pe care nu am lasat-o nici sa se gandeasca ca ea ar trebui sa faca ceva,am achitat repede si am intrebat-o daca mai sta cu mine la o tigara langa Kafe Pub,fara ezitare a spus da si am iesit.Aici eu am inceput cu replica “Hai sa ne adancim putin in trecut”,voiam sa stiu ce crede despre mine,voiam sa ii stiu gandurile si daca merita ceea ce fac,pe ezitate am aflat cateva lucruri..si pana la urma i-am spus ca o plac,ea a tresarit usor..era pe neasteptate asta si nu stia ce sa creada din cauza la ce am facut.I-am spus putin din ce s-a intamplat atunci “Am avut o perioada in care am vrut sa incerc cateva lucruri si oarecum asta ma schimbat si cum sunt acum,ce fac..nu o sa fac cu TINE”.Am ramas amandoi amutiti,fumul tigarii se simtia mai greu ca niciodata,i-am cerut sa o iau in brate..a fost pur si simplu..uhh,in sfarsit o simtiam pe ea..”Imbratisare de mult pierduta a fost regasita dupa atata timp in momente critice pentru mine,sper sa fie bine”,asta am simtit,asta am gandit,voiam sa o fac sa se simta speciala asa ca am spus..”hm..prima fumez o tigara si tin o fata in brate..e genial”,acum nu stiu sigur cat de mult am impresionat-o cu asta dar momentul a fost puternic..dar era ciudat deoarece amandoi zambeam iar apoi dintr-o data realizez ca o tin in brate..pe ea,imbratisarea devenise trista..atat de trista,eram conectati simtiam asta din partea ei..erau intrebari la mijlocul nostru,multe.Am plecat,incepuse sa ploua mai tare,eu ii tineam umbrela si mergeam..in piata sfatului m-a intrebat “Auzi..dar daca v-a fi ceva intre noi,tu nu trebuie sa pleci in Anglia ?”. Intrebarea ma socat,dar era una logica..ce imi doream de la ea nu stiam sigur,nu am stiut ce sa ii zic sigur,oarecum am ezitat..spunandu-i “Nu stiu sigur daca mai plec sau nu,iar daca se v-a intampla ceva intre noi,amanam si gata nu ?”,tot ce stiam era ca voiam sa fie cu mine,voiam sa fie a mea voiam pe cinevam,o voiam pe ea.Raspunsul ei a fost unul foarte puternic a dramatizat momentul “Nu..? aratand din ochi,cine ma crezi ?”,ea se ataseaza repede de oameni.eu sunt exact opusul.Am ajuns in bariera,tura asta tot eu tineam umbrela dar acum m-a luat de dupa umar si mergea lipita de mine,am programat sa mergem la un film horror,apoi i-am povestit de cum am mers descult pe luna plina de 3 ori si ca a fost incredibil si ca ii voi spune asta de fiecare data dupa care ea a adaugat “Cum ar fi daca tura viitoare cand iesim sa mai trecem pe aici sa iti zic eu inaintea ta ca pe aici ai fost descult pe luna plina”,un sentiment puternic m-a strapuns din fata..durea ingrozitor de tare..deoarece era ceva...ce nu puteam intelege asa usor,ceva ireal..era un sentiment de protectie,de atentie de la altcineva unul de fericire banuiesc ? M-am gandit ca “What..oarecum ca imi stie viata,ca ma intelege si imi vaspunea ce aceste cuvinte..atat de..apropiate de sufletl meu,nu mai m-am simtit singur,aproape imi dadeau lacrimile..a insemnat mult pentru mine,am zis : “in sfarsit am pe cineva”.Situatia a devenit pe neasteptate una fericita,tot ce vorbeam cu ea..era pur si simplu “perfect”,eu nu stiam unde locuieste..se mutase,autobuzul nu venea devreme si am zis sa o conduc ca nu am nimic impotrica si as vrea sa stiu unde sta ca poate o sa am nevoie ^^,glumitele “perfecte” au inceput sa isi faca efectul,imi povestea despre ea si temerile ei,tinandu-ma inca de brat..nu mi-a dat drumul pana ce am ajuns,a fost ceva de mers dar am vorbit asa mult incat a fost doar un puf pentru mine,ne-am spus multe..ne-am deschis a fost ceva “perfect”,(o sa spun cum vad eu lucrul acesta “perfect” in curand).Am ajuns la ea in fata,ne-am luat ramas bun doar printr-o imbratisare..nu am vrut sa repet ceea ce am facut in trecut asa ca am vrut sa ii arat ca m-am schimbat sau ca nu voi fi acel baiat cu ea,tura asta vreau,asa ca nu te voi saruta cam asta a insemnat imbratisarea.Era noapte am mers in statie,o femie invarsta draguta mi-a spus cand vine autobuzul,am urcat in el,am coborat la biserica..de acolo mi-am aprins o tigara..picura,nu era nimeni si nu eram bine cu ceea ce se intamplase,adica nu credeam,eu care voiam sa ma sinucid,care voiam sa renunt la tot sa nu mai las pe nimeni..si acum tot ce s-a intmaplat cu ea..tot binele din ziua asta,uh.Nebunia si psihicul au inceput sa devina importante,am inceput sa rad ca un psihopat,fumand din tigara cu atata incredere si ura,ah eram liber in sfarsit..puteam sa fac orice,eram Domi 100%..nu mai ma oprea nimic simtiam ca am facut tot ceea ce trebuie simteam ca e “perfect”.Am ajuns in cartier unde am vrut sa ies cu cineva,in statie la (name) cu (name) am inceput sa vorbim si sa ii spun ca s-a intamplat ceva cu Jess,inauntr-ul meu ardeam de nerabdare sa zic ca asta,ca in sfarsit mi s-a intamplat ceva BUN ! dar am incercat sa raman calm si sa zic nepasator ca de fiecare data cand zic ceva.Apoi a venit si (name),el deja stia de la (name),prietena lui Jess ca a iesit cu mine,asadar i-am spus si lui..am putut sa imi descarc sentimentele acestea bune cu cineva.Dupa ce am ajuns in casa..a fost ingrozitor,nu am putut sa dorm din cauza cafelei..stateam in pat si gandul il aveam la ea..o voiam,o voiam asa mult sa stea langa mine..eram disperat.Noaptea isi facea activitatea in corpul meu,imi daduse “feeling” puternic,imi era dor de ea,debea ce o avusem si acum nu este,a fost o noapte terbila pe acre nu am mai avut-o de ani..ani.Inebuneam,imi faceam fantezii cu ea,ma gandeam la ce sa intamplat,incontinul imagini si momente cu noi,apoi cu ea,cu mine..eram dezorientat total si am inceput sa imi aduc aminte de momente si momente “Tu sti pe ce data ne-am sarutat Jess ca am uitat,desigur 18 Octombrie” “De cate ori am iesit ? 3 ori cam asa..hm..? Eu stiu doar o singura data.. Nu,nu..crede-ma..eu stiu” “Hei..tura asta hai sa o luam incet..foarte incet..bine ? Da...wow...ai fost asa...ah...Stiu nu ? eu am incercat dar acum ca imi spui si tu..ma simt bine sa stiu ca nu am dat un fail.Nu,a fost chiar artistic ! Oh..iti amintesti.Asta da.” Propozitii,cuvinte,care au facut povestea intre noi,care s-a intamplat ca sa gasesc fericirea in ea dupa atata timp,am o sansa la fericire..incerc sa profit si o sa ii spun..o sa ii spun ce este in mintea asta trista si lipsita de sens,o sa ii spuns.Fara sa imi dau seama..dupa terminarea acestor cuvinte din seara aceea dureroasa,in sfarsit am adormit.

#First date with her #first night like that #memories #true story with us #i wanted her #8/13/2017 #1am #rain all day when i was with Jess #feel like I'm not alone