Tumgik
drake29sstuff · 3 months
Text
Nu aș sfătui pe nimeni să fie ca mine: prea multă sensibilitate, prea multă simțire, prea multă simțire, prea multă percepție, prea multă imaginație, prea multă dorință. Nu aș sfătui pe nimeni să fie ca mine: prea încrezător, naiv, spontan, impulsiv. Mi-ar plăcea să privesc lucrurile după mărimea lor, fără a fi nevoie să măresc mereu totul. Pentru că, pentru oameni ca mine, este o problemă. Oamenii ca mine și nu recomand să fiu unul, se simt fără suflare în fiecare zi din cauza unei atenții mai puțin, a unei mângâieri mai puțin. Oamenii ca mine îndură și păstrează toată amărăciunea înăuntru. Oameni ca mine implodează în fiecare zi și apoi își arată cel mai frumos zâmbet. Oamenii ca mine sunt dificili, complexi, urmarind vise imaginare. Ei vorbesc singuri în liniștea nopții, speră și au ochi strălucitori când se deschide un nou zori. Oamenii ca mine sunt așa: puternici la trup pentru a poseda fragilitatea sufletului. Și se prefac că cred în minciuni, în speranțe, în zâmbetele ocazionale ale unor oameni ca mine. Dar, mai ales, îi recunoști după ochii lor. Sunt portalul vieții, sunt gânduri, cuvinte, inimă, fericire, lumină, întuneric, anxietate, melancolie. Cel mai mult îi recunoști pe cei ca mine pentru că aproape niciodată nu sunt primii care se îmbrățișează, care spun cuvinte dulci, dar ar fi capabili să iubească până la punctul de a se distruge. Oamenii ca mine, când iubesc, iubesc din greu, se dezvăluie, se dezbracă, se recunosc. Au inimi prea mari și pline de lucruri dragi. Și dau, dau prea mult. Au mâini de încredere, o privire pierdută, mereu în căutarea a ceva și acel strop de veselie melancolică care parfumează sufletul.
0 notes
drake29sstuff · 7 months
Text
toate la timpul lor, dar parcă nu mai am răbdare.
@arhitectul
87 notes · View notes