valeriacazacu93

[valeriacazacu93]

Why Do People Put Locks On Bridges To Declare Their Love?

The first “love locks” bridge was not in Paris, which has the most famous example, but in Serbia! Specifically in a town called Vrnjačka Banja. Shortly before the World War I, a young man and woman fell in love in Vrnjačka Banja. They would meet every night at the Most Ljubavi bridge. But the man went into the military, and while abroad, he met and fell in love with someone else. The young woman died of heartbreak, or so the story goes. Superstitious local women began going to the bridge, writing the names of themselves and their lovers on padlocks, and locking them to the bridge, in the hope that it would bind their paramours to home.

The tradition was slowly forgotten after World War I. Until a Serbian poet, Desanka Maksimović, heard the story and wrote a poem about it. The tradition was revived but only in Vrnjačka Banja.

So how did love lock bridges become a worldwide phenomenon? It probably comes from a single Italian writer named Federico Moccia. He wrote a book, published in 2006, called I Want You. It featured a couple who put a love lock on a lamp post on Rome’s 2100-year-old Ponte Milvio bridge. The book took off, and a movie was made, and the rest as they say is history!

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

Acum nici măcar în poze nu-ți mai vezi zâmbetul.

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

#sky #morning #czech republic

[valeriacazacu93]

(18+)

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

Trăim într-o lume în care este rușinos să nu fii „plin de bani”. O lume în care intri într-un local, iar chelnerul te privește cu dezgust dacă vestimentația ta denotă sărăcie. Ori paznicul sau angajatul unui magazin te tratează cu un aer superior dacă n-ai blugi de firmă, telefon de fițe, iar din buzunar nu-ți atârnă cheile de la vreo mașină de lux. Nu contează că, poate, ai un copil care nu te lasă nici măcar să te îmbraci cum vrei sau că nu ai avut timp să îți alegi hainele sau că, pur și simplu, nu ai avut chef să te îmbraci „la cămașă” și ai vrut să te simți comod. Trăim într-o lume în care cei puternici îi asupresc pe cei slabi, cei cu experiență, pe debutanți, cei care ar trebui să fie maeștrii, pe ucenici. O lume în care ești învățat că trebuie să crezi, fără rezerve, tot ce ți se spune, în care răcnetele și țipetele reprezintă normalitatea, în care singurele argumente care ți se oferă sunt: „Eu sunt mare, tu ești mic!”. O lume în care suntem învățați că ești doar unul din cei mulți și că oricând poți fi înlocuit, că nu există originalitate, că nu există echipe, că trebuie să-ți „sapi” colegii, că cel lingușitor ajunge departe. O lumea ce-ți distruge personalitatea, caracterul, probitatea. Nu contează că ești la început de drum, că de-abia te-ai avântat în viață sau că spiritul tău este pur. Nu contează că dedici timp, nervi și viață pentru prosperitatea altora; aripile îți sunt retezate fără niciun fel de regrete. Trăim într-o lume în care conținutul nu contează, o lume superficială care apreciază lucrurile superficiale. O lume în care silicoanele, botox-ul, colagenul sau acidul hialuronic nu reprezintă doar termeni chimici sau medicali, ci „tratamente de înfrumusețare”. O lume în care o persoană ce urmează astfel de „tratamente” și vorbește vulgar primește milioane de atenții. Nu contează cine e, ce pregătire are, ce face, dacă este talentată sau nu, important e că-și etalează „dotările”. Iar cei care într-adevăr au aptitudini și care pot schimba ceva, sunt trecuți cu vederea și pierduți în anonimitate. Trăim într-o lume în care familia e doar un termen de scadență. În care căsătoria și copiii nu pot exista mai devreme de 30 de ani sau mai târziu de 35. În care totul trebuie bine prefigurat și plănuit, iar spontaneitatea, acțiunile pornite de la impulsuri sentimentale reprezintă lucruri anormale. În care, dacă nu respecți termenul, ești privit ciudat și comentat, ești catalogat „fără minte”, imatur sau curvar. Trăim într-o lume în care jurămintele, promisiunile și încrederea nu mai există. În care ele se transformă doar în niște vorbe aruncate-n vânt. În care îți înșeli partenerul, îți minți prietenii și îi trădezi pe cei al căror sprijin ești. O lume care te transformă într-un individualist și un solitar. Care te învață că nu te poți baza pe alții, că rolul cuvintelor este acela de răni. Trăim într-o lume a măștilor pe care uităm să le dăm jos și în care ne lăsăm consumați de ele. O lume în care nimeni nu vrea să pară ceea ce este. În care uităm de noi înșine și devenim altcineva, în care ne uităm în oglindă și vedem un străin. Trăim într-o lume exact ca cea descrisă de un mare actor într-un mare film, Într-o lume în care conștiința este moartă, În care caracterele ieftine sunt acoperite cu parfumuri scumpe, În care omul valorează câți bani are în cont, În care ești luat de prost dacă respecți, În care ești tratat cum se cuvine doar dacă faci scandal, În care afecțiunea este privită drept slăbiciune. Din păcate, suntem muritori într-o lume muribundă care ne omoară din interior.“ -

Florin Ristei  - Freestay. (via novemberaineyes)

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

∞ TOP 10 Disney Movies ∞

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]

Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate.  Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,  să regretăm c-am greșit şi să greșim din nou,  sa-i judecam pe alții şi să ne absolvim pe noi înșine,  avem timp să citim şi să scriem,  să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,  avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,  avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenușa lor mai târziu.  Avem timp pentru ambiții şi boli,  să învinovățim destinul şi amănuntele,  avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,  avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,  avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,  avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,  avem timp să primim lecții şi să le uităm după-aceea,  avem timp să primim daruri şi să nu le-nțelegem.  Avem timp pentru toate.  Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.  Când să facem şi asta - murim.  Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc şi vouă!!  Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească  tot ce poți face este să fii o persoană iubită.  Restul… depinde de ceilalți.  Am învățat că oricât mi-ar păsa mie  altora s-ar putea să nu le pese.  Am învățat că durează ani să câștigi încredere  şi că doar în câteva secunde poți să o pierzi.  Am învățat că nu contează CE ai în viață  ci PE CINE ai.  Am învățat că te descurci şi ți-e de folos farmecul cca. 15 minute  după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.  Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă  ci cu ceea ce poți tu să faci.  Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor  ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.  Am învățat că oricum ai tăia  orice lucru are două fețe.  Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde  s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.  Am învățat că poți continua încă mult timp  după ce ai spus că nu mai poți.  Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie  indiferent de consecințe.  Am învățat că sunt oameni care te iubesc  dar nu știu s-o arate.  Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat  dar nu am dreptul să fiu şi rău.  Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanță  iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.  Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu  nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.  Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten  oricum te va răni din când în când,  iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.  Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții  câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți.  Am învățat că indiferent cât de mult suferi,  lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.  Am învățat că trecutul şi circumstanțele ți-ar putea influenta personalitatea  dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii.  Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc  şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.  Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc  şi nu faptele sale.  Am învățat că doi oameni pot privi același lucru  şi pot vedea ceva total diferit.  Am învățat că indiferent de consecințe  cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață.  Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore  de către oameni care nici nu te cunosc.  Am învățat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat  când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.  Am învățat ca scrisul ca şi vorbitul  poate liniști durerile sufletești.  Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult  îți sunt luați prea repede…  Am învățat că este prea greu să-ți dai seama  unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ți susține părerile.  Am învățat să iubesc  ca să pot să fiu iubit.

[valeriacazacu93]

[valeriacazacu93]