#Amita Bhose | Explore Tumblr Posts and Blogs

barsand · 7 years

Text

Prin forța destinului, luaţi individual, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Maitreyi Devi și Amita Bhose, fiecare reprezintă repere culturale ce se înscriu direct sau indirect pe făgașul culturii românești. Dacă celebra dragoste dintre Mircea Eliade și Maitreyi Devi a rezultat în cel puțin două faimoase romane de dragoste, “Dragostea nu moare” și “Maitreyi”, dragostea Amitei Bhose pentru opera eminesciană a rezultat în alte nenumărate lucrări literare și traduceri dintre care amintim aici doar “Eminescu și India”. Chiar dacă separați în timp și despărțiți de mii de kilometri, cultura a reușit să-i aducă pe aceștia la un numitor comun.

Mircea Eliade tinerețe

Mircea Eliade lucrarea India

Mihai Eminescu

dialoguri cu Amita Bhose Eminescu este magnetul care ma atrage spre România

Amita Bhose 1980

Amita Bhose poză în balcon București

Amita Bhose poză în balcon

Pentru a afla părerea lui Mircea Eliade despre Mihai Eminescu este suficient să amintim cele scrise de acesta, la Paris în septembrie 1949; citez: “…Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele…”. Putem înțelege astfel înrâurirea pe care Eminescu a avut-o asupra lui Eliade personal și asupra creației artistice a acestuia. De asemenea, Maitreyi Devi, iubita din tinerețe a lui Mircea Eliade, născută la 10 septembrie 1914 într-o mică localitate din Bengal, contemporană cu mai tânăra conațională indiană Amita Bhose născută la 9 februarie 1933 în Calcutta, amândouă vizitează România. Amita Bose chiar se stabilește în România și realizează prima traducere a lui Mihai Eminescu în Asia, în limba bengali. Astfel, Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică din literatura română, influențează peste timp destine marcând totodată o puternică amprentă asupra creațiilor artistice viitoare inspirate de opera acestuia.

Prin activitatea acestor oameni de cultură sunt evidente punțile de legătură create între India și România. Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu apare adesea în opera eminesciană fiind, într-un fel, sintetizată de Mircea Eliade într-o lucrare unitară a istoriei religiilor care evidențiază similaritățile și influențele cultice. Amita Bhose, descifrează influența indiană asupra gândirii lui Eminescu în teza sa de doctorat susținută în 1975 la Universitatea București, având-o pe Zoe Dumitrescu Bușulenga ca îndrumătoare științifică. Maitreyi Devi, publică romanul său autobiografic “Dragostea nu moare”, avându-l pe Mircea Eliade ca protagonist. Romanul este premiat în 1976 de Academia de Litere din India. De asemenea în 1988 este ecranizat filmul artistic “The Bengali Night” avândul ca protagonist pe actorul Hugh Grant cel care interpretează rolul tânărului Allan (Mircea Eliade).

Scrisul va rămâne probabil, și pe viitor, apanajul celor puțini chiar dacă numărul celor care scriu, în ziua de astăzi, este în creștere. Ușurința de a publica pe internet materiale audio, video și text fac ca dispersia ideilor să se petreacă aproape instantaneu la nivel global. Translatoarele lingvistice universale reușesc deja să facă traduceri acceptabile creând astfel punți de legătură între culturi diverse. Bibliotecile online, puse la dispoziția cititorilor, permit o căutare ușoară a informației și o reproducere a acesteia extrem de facilă. Cercetarea multidisciplinară face apel la tehnici și tehnologii noi care apar și se înmulțesc pe zi ce trece. Astfel este posibil ca munca de o viață a unor oameni să fie asmilată într-o singură zi, conținutul textual al lucrărilor științifice fiind redat și analizat instantaneu de calculatoare iar cercetarea în sine ca metodă științifică este redefintă. Pentru toate acestea omenirea are de plătit un preț. Galopând către nou, căutând mereu senzaționalul, excepționalul, tratând adesea cu superficialitate unele aspecte ale conduitei personale și sociale, umanitatea a început să se degradeze făcând loc materialsmului în locul umanismului.

Astfel în loc de cultură am început să producem chici-uri și să umplem maganzinele de filme, cărți sau CD-uri audio în scopuri comerciale. Goana după profit nu cunoaște limite și la fel prostia omenească. Cu toate avansurile tehnologice navigarea prin acest noian de “deșeuri” culturale devine o adevărată problemă. Observăm cum apar împrumuturi culturale precum colindul românesc “La Viflaim colo-n jos”, pe coloana sonoră a unui film cu Salman Kahn. Disputa dintre români și indieni pe această temă devine aproape în totalitate materialistă. Se vorbește despre încasările mari în urma difuzării filmelor dar se ignoră aproape în totalitate moștenirea culturală. De frică să nu piardă drepturile de autor compozitorul Himesh Reshammiya, ce a fost acuzat de plagiat, a răspuns ferm ‘Teri Meri este un raga bazat pe o compozitie originală. Punct.'”. Melodia “Teri Meri” a fost un imens succes comercial devenind cântecul situat pe prima poziţie în topul Asiei, timp de 19 săptămâni.

[contextly_auto_sidebar]

Nu știu dacă este o problemă faptul că nimeni nu recunoaşte melodia ca fiind preluată din tradiţia românească (colindul “La Viflaim, colo-n jos”), fără nici o modificare în linia melodică, mai grav mi se pare faptul că în loc să creăm și să consolidăm punțile de legătură dintre culturile noastre am ajuns să ne acuzăm reciproc și să ne judecăm pe baza unor legi omenești internaționale dar fără Dragoste și fără Dumnezeu. Drumul început de Mircea Eliade și continuat de Amita Bose, care apropie limba lui Eminescu de imnurile vedice sanscrite ale creației Rigveda, este părăsit și în locul său regăsim doar chici, discordie și un materialism de cea mai joasă speță. Observăm proliferarea excesivă în mass-media a unor valori artificiale, stupide, inutile și diminuarea aproape până la dispariție a simțului sacrului.

Am să închei acest articol cu un pasaj dintr-un text a lui Daniel Hoblea intitulat “Despre poeți și poezie”. “…Ce să caute în această hazna cosmopolită adevărații poeți? Ce să facem cu ei: să-i răstignim, să-i închidem în spitale de nebuni, să-i exilam pe Lună? Și totuși, așa inutili cum par, avem nevoie de poeți, de cei adevarați, de clarvăzători care să poata vedea Lumina ce strălucește tainic dincolo de noaptea acestei lumi, de dezrobitori care să ne dea, mereu și mereu, vestea cea bună că există, totuși, scăpare din marea închisoare în care singuri ne-am încarcerat. Unul pe veac să ne trimită Providența și e suficient ca să strălumineze bezna din jur, ca dincolo de ceruri de lespede să-l întrezărim pe Cel mai presus de Ființă, pe marele Poet ale carui poeme vii suntem, pe Cel care a înscris, pe canavaua nimicului, Universul. Și atunci, într-adevăr (mai bine, chiar, decât omul din peștera lui Platon!), vom vedea”

Dan Bârsan

Video Youtube/

“Teri Meri Prem Kahani Bodyguard” (Video Song) Feat. ‘Salman Khan’

Colinda La Bethleem, colo’n jos! – Corul Madrigal dirijor Marin Constantin

Destine culturale adiacente româno-indiene Prin forța destinului, luaţi individual, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Maitreyi Devi și Amita Bhose, fiecare reprezintă repere culturale ce se înscriu direct sau indirect pe făgașul culturii românești.

#Amita Bhose #Maitreyi Devi #Mihai Eminescu #Mircea Eliade

0 notes

rudyroth79 · 6 years

Text

Scriitorului Vasile Andru (1942 – 2016) îi plăcea să călătorească prin toată lumea și nu făcea simple excursii de plăcere, ci adevărate pelerinaje culturale și spirituale. Peste tot descoperea ceva nou, oameni cu preocupări înalte, locuri care aminteau de fapte din trecut, edificii care trimiteau la înțelesuri profunde.

În primii ani de la căderea comunismului a ajuns și la Melbourne, în Australia, unde le-a vorbit românilor de acolo despre rolul limbii române pentru cei aflați departe de locurile natale. Dacă Liviu Rebreanu, când era primit în Academia Română, a ținut un discurs de laudă pentru țăranul român, iar Lucian Blaga a scris un elogiu pentru satul românesc, în schimb, Vasile Andru a susținut la Școala etnică a românilor din Melbourne o odă a limbii române. Scriitorul a vorbit despre sacralitatea și hieratismul limbii noastre. Fiind o insulă de latinitate într-o mare de limbi slave, limba română nu trebuie considerată singură în acest spațiu european, ci singulară. Le-a vorbit tinerilor români născuți în Australia despre importanța de a învăța bine limba maternă, mai ales că oamenii care vorbesc mai multe limbi își lărgesc orizontul de cunoștințe și chiar funcțiile creierului le sunt lărgite. Amita Bhose a venit din India la București de dragul limbii române și pentru a învăța să-l citească în original pe Mihai Eminescu. Lingvistul italian Carlo Tagliavini, autor al unor lucrări fundamentale dedicate limbilor neolatine, considera că gramatica limbii române este singura care a păstrat logica sănătoasă a latinei din care se trage. Vasile Andru le mai spunea auditorilor săi de la Melbourne că Eminescu credea că limba română vorbită de strămoși era o limbă înțeleaptă, asta însemnând că vorbind-o, te întărești în înțelepciune.

Vasile Andru

Andru aducea ca argument și un citat din Emil Cioran: ”Nu există limbă mai poetică decât limba română. Limba franceză este o limbă precisă, logică. Biblia în franceză își pierde seducția. Am scris undeva că nu ți-l poți imagina pe Iisus vorbind franceza. În română slujba pentru morți, mai ales când se evocă viața pe pământ, aievea, a dispărutului, este extraordinară!”.

Scriitorul le mai vorbea auditorilor săi despre preocuparea românilor din vechime pentru plante tămăduitoare, care au nume legate de sfințenie, fapt care atestă legătura pe care strămoșii noștri o făceau între vindecarea adusă de plante și ajutorul de la Dumnezeu.

Practic, a iubi limba română însemna pentru scriitorul Vasile Andru a fi în legătură cu limba maternă în care ai învățat să te rogi.

Vasile Andru este pseudonimul literar al lui Vasile Andrucovici. Scriitorul s-a născut la 22 mai 1942, la Bahrineşti, judeţul Rădăuţi, azi pe teritoriul Ucrainei, și a murit la 21 octombrie 2016, la Bucureşti. A fost prozator, teoretician şi eseist român, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1975. În afară de volumele de proză, bine primite de critica literară, Andru a publicat mai multe cărți sapiențiale, izvorâte din preocuparea personală pentru desăvârșirea sufletească: ”India văzută şi nevăzută” (Ed. Axis Mundi, 1993), ”Terapia destinului” (Ed. Herald, 1997), ”Mistici din Carpaţi” (Ed. Pontos, Chişinău, 2000), ”Psihoterapie isihastă” (Ed. Cartea Moldovei, Chişinău, 2001), ”Istorie şi taină la Muntele Athos” (Ed. Allfa, 2001, 2004), ”Întâlniri cu maeştri şi vizionari. Călătorii iniţiatice” (Ed. Paralela 45, 2003), ”Yaatra. Jurnal în India” (Ed. Allfa, 2002), ”Isihasmul sau meşteşugul liniştirii” (Ed. Cartea Moldovei, Chişinău, 2002), ”Exorcismele” (Ed. Paralela 45, 2004).

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică

”Vasile Andru – odă limbii române la Melbourne” de Daniela Șontică Scriitorului Vasile Andru (1942 – 2016) îi plăcea să călătorească prin toată lumea și nu făcea simple excursii de plăcere, ci adevărate pelerinaje culturale și spirituale.

0 notes