#Atacuri De Panica

[officialromaniantranslatiuni]

Lumea mă lua mai demult: " de ce ești stresata de la școala? Stai sa vezi când dai de viața reală și ai un loc de muncă. Sa vezi acolo ce oameni răi sunt!"

In generală și liceu mi-am luat bulling în așa hal că aveam atacuri de panica. Rar mă pot vedea frumoasa pentru că timp de 12 ani colegele mă batjocoreau. Profesorii nu au făcut niciodată nimic...

Când am început facultatea, lucrurile au devenit mai bune. Am nimerit niste colegi cu capul pe umeri și puteam să mă distrez cu ei.

Acum mi-am găsit un loc de muncă decent și vin cu drag. Mă trezesc in fiecare dimineață fara stresul pe care l-am avut timp de 12 ani. Vin la lucru și sunt înconjurată de oameni superbi. De asta m-a avertizat lumea?

Saaame!

Adica da. E stres si la munca. E stresul si responsabilitatilor de adult. Dar sunt pe picioarele mele. Ma descurc. Am bani de terapie 😅 Life is good. Not perfect, but fiiiine.

[gandurile-divinitatii]

30 Ianuarie 2024

"E 1:00am.

M-am apucat de Master of None, si-n episodul 3 am regăsit o piesa din apreciatele de pe Spotify.

Beach House - Master of None rămâne soundtrack-ul pentru noaptea asta, alaturi de Peach Pit - Alrighty Aphrodite și clasicul Releveu - Respira-te.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Nici nu stiu dacă am cum sa inchei.

Știu ca nu demult îmi picuram iarăși ceața pe aici, dar am rătăcit din nou și nu-mi pot aminti, asa ca o iau iarăși fresh, de data asta în avans cu câteva luni.

Tot ție-ți scriu. Tot tu-mi zumzai liniștea și mi-am dat seama ca da. N-am nici cea mai mica șansă să pierd vreun gram din iubirea pe care ti-o port.

Am răscolit puțin whatsapp-ul, am găsit scrisorica pe care n-am reușit s-o recitesc, m-am supărat, m-am frustrat ca.. hai sa fim(eu, eu sa zbor ca un frazaer dintr-o stare-ntr-alta) superficiali si sa trecem de la "ma bucur.. ca nu ai fost.. " la " domnule vanator " , ca sa-ncheiem cu 2 drumuri paralele. Nu ma asteptam sa ma mai lovești cu atacuri de panica. Nu ma asteptam sa ma mai lovești cu.. orice. Dar e totul proaspăt. Știi ca deseori ma gandesc "cum ar fi fost daca"? Și ajung mereu la același consens. Am ajuns sa vibrez când vibrezi. Sa-ti port grija si sa-ti fiu atent. As fi fost nedrept. Și stiu ca pagina asta arde, si vreau sa stii ca odata cu ea, ard si eu. Și mereu ma va durea iubirea pe care ti-o port, pentru ca mereu va fi cea.. "nepotrivita".

Mi-a luat câțiva anisori sa ma-nteleg mai bine ca să te înțeleg mai bine. Știu ca "am discutat" și am fost "deschisi". Stiu ca ti-am zdrobit sufletul de atat de multe ori, și de fiecare data rămâneau și mai puține fragmente. Știu ca ți-am oprit inima din a mai bătea de și mai multe ori. Le vad. Le simt. Rezonau in ochisori, tare, iar acum le si inteleg. Ma-ncarca sufletul și ma-ncearca conștiința sa bocesc în liniște. Ma tulbura existenta ta atat de mult incat in fiecare zi reușesc sa mai storc cate-un strop de ura pentru aroma diminetii.

Si-apoi a urmat un Mai plin de urări, în care m-am lovit de un zid pe care-l vedeam de la luni distanta. Apoi am cedat eu si-apoi am hotărât ca n-am voie sa te incarc din nou. La fel ca și zilele trecute, am mai dat de puțin haos.

~~

I feel like nothing's going right with the people surrounding me. Like, ever. I'm always messy and I just keep repelling all these wonderful souls. Nu-mi mai găsesc loc nici între ai mei.

~~

Getaway cioata certainly wasn't an aid, and when things have gotten overwhelming, I did my best not to be outbested by them, yet I've infallible failed. Mi-am asumat mai mult decât am putut duce, si-am rămas cu asumarea lipsita de rezultate. A trecut un an deja de când am vrut sa fac atat de multe , cu planul și cu avantul și cu toată motivatia și.. e 2024. Abia târziu in navigare mi-am dat seama pe unde bate busola..

E un serial teribil Master of None. Jack of all trades, but at what cost. M-a traumatizat puțin.

~~

Azi l-am luat pe tata în brate si-am plans impreuna. Era distrus. Dupa cateva zile tumultoase cu Rocky, sosise timpul de un ultim rasarit, o ultima iubeala, niste ultime vorbe dulci si-nduiosatoare pe care sunt sigur ca nu le-a auzit, dar le-a simțit cu totul, și nu-n ultimul rand, un ultim apus.

Și fug de empatie pentru ca știu ce simt oamenii. Fug de empatie pentru ca durerea lor nu e durerea mea. O simt, ii simt, dar de departe as vrea sa ma incarc cu mai mult.

~~

Sunt atât de recunoscator pentru tine.

E 1:38 si doar vreau sa-ți scriu " abaabuu" și sa sper ca ești treaza. Dar apoi m-as regăsi egoist sa-mi tot fac loc în viata ta, când.. inspir. Expir. Inspir.. Expir...

1:58.

2:07..

2:32

Stii cum sufletele pereche pot fi regasite-n orice forma? Îmi e incredibil de dor de tine."

Ripoff - "O.C"

[suntaiciblog]

Anxietate și atacuri de panică - part 1

/Hello oameni frumoși! De mult timp mă confrunt cu o anxietate enervantă, și din vara anului trecut am început să am și atacuri de panică. Totuși, am făcut progrese destul de mari și, în cea mai mare măsură, am scăpat de atacurile de panică. Acum vreau să dau și altora din lucrurile pe care le-am învățat și care m-au ajutat să gestionez problemele astea, așa că urmează aici o postare, în 3 părți, pentru că e super lungă, pe tema anxietate-atacuri de panică.

//Informațiile sunt într-o măsură din propria mea experiență, dar și adunate de pe internet de la specialiști, din cărți și de la alte persoane ce-au trecut și ele prin anxietate și prin bătălia cu atacurile de panică.

· Anxietatea este o stare de neliniște pe care o poți experimenta în orice punct al vieții, și poate fi ceva de lungă durată, sau doar ceva trecător. Atacurile de anxietate și panică au multe simptome, de tipul: frică intensă de moarte, de pierdut controlul sau înnebunit, disociere (detașare de realitate și propria persoană), dureri în piept, senzația de sufocare, senzația de leșin/amețeală, frisoane sau bufeuri, tremurat, amorțeala mâinilor și/sau picioarelor, greață, palpitații sau tahicardie, transpirații.

o Chiar dacă știi că situațiile stresante din viața ta sau stilul tău de viață îți pot da anxietate, recomand totuși și niște seturi de analize mai complexe, inclusiv la glandă (pentru femei), pentru că pot fi diverse dezechilibre în corp ce-ți pot da anxietate și palpitații. Poate chiar și la inimă. Eu una am rămas cu tahicardie după cov!d și m-a ajutat o vizită la un medic cardiolog ca să mă ajute să înțeleg de ce îmi bate inima atât de repede în situații normale (pentru că asta îmi cauza multă panică și anxietate), dar și să primesc niște sfaturi pentru problema asta și să știu că nu e nimic grav sau ireparabil.

· Anxietatea și convingerile ei și ale atacurilor de panică

o Teama de a muri: de foarte multe ori se leagă de frica de moarte, și cel mai bine ar fi să fie explorată într-un spațiu safe, de preferat cu un psiholog/terapeut. Aici poate ajuta super mult să îți faci niște analize, în special la inimă, ce te poate ajuta să „spargi” puțin din convingerea asta că o să mori cumva de vreun infarct. În timpul atacului inima îți bate extrem de tare și anxietatea te face să crezi că probabil o să faci un infarct, dar poate ajuta mult să te gândești la analize și la feedback-ul de la doctor și să îți repeți niște afirmații de tipul „o inimă sănătoasă ca a mea nu se poate opri din funcționat din senin, nu așa funcționează corpul uman”, „n-am cum să fac infarct, nu am cum să judec eu mai bine decât niște doctori și niște analize de specialitate, deci nu are rost să mă conving că știu eu mai bine și-o să mor pe bune”.

o Teama de-a leșina: la fel ca la frica de moarte, subiectul se poate explora la terapie, ca să vezi ce anume te înspăimântă, de fapt. În timpul atacului de panică poți să amețești, iar anxietatea poate să te convingă că o să leșini, iar aici poate funcționa bine afirmația „n-am cum să leșin acum, pentru că leșinul vine de la tensiunea scăzută sau fluctuantă, pe când anxietatea și panica mi-o ridică; sunt amețit/ă din cauza flow-ului nebun de sânge, dar dacă respir mai încet și-mi calmez și inima, o să-mi revin la normal”.

o Teama de a mai experimenta, din nou, un atac de panică: o frică super normală, însă, ironic, aduce cu ea anxietate și poate provoca un nou atac de panică. (vezi mai jos)

Palpitațiile și simptomele ce pot duce la panică: teama de a experimenta un nou atac de panică te face vigilent la primele semne ale unui potențial atac. Problema e că simptomele astea sunt, deseori, perfect normale în anumite contexte, sau pot fi doar simptome de anxietate în sine, însă mintea sare la cel mai rău scenariu și spune că urmează 100% atacul, fără doar și poate. Aici e extrem de important să începi să-ți reprogramezi mecanismul acesta, să nu mai lași mintea s-o ia pe direcția asta pe care o cunoaște deja. Pentru mine una a funcționat gândirea de tipul „a da? Serios? Ia hai să vedem atunci”, adică să simt că încep simptomele de anxietate, să aud mintea care-mi spune „vezi că-ți bate inima tare și începi să transpiri, știi ce înseamnă asta, nu? Ne pregătim de un atac de panică” și să spun „serios? Hai să vedem atunci” și să mă distrag complet de la simptomele fizice. Pe ideea de „dacă e să fie ceva serios, nu o să aibă relevanță că m-am distras eu, tot o să simt; dar dacă m-am distras și dispare starea, înseamnă că a fost doar anxietatea de fapt”. Și-n 99% din cazuri așa și era. Basically anxietatea anticipa o posibila anxietatea, și asta îmi crea anxietate. Incredibil cum funcționează mintea umană. Însă așa haotic cum o ia de multe ori, putem s-o și oprim și să întrerupem firul de gândire pe care tot merge.

o Ipohondrie, cardiofobie și health anxiety: poți să experimentezi și ipohondrie odată cu atacurile de panică, fiind mereu precaut/ă legat de inima ta, sau să evolueze anxietatea în ipohondrie generală, fiind mereu anxios/ă legat de corpul tău și senzațiile fizice. Ca și la atacurile de panică, și aici poate fi vorba de o frică de moarte ce-ți declanșează ipohondria asta. Aici nu uita că, la fel ca la anxietate în general, mintea își poate produce diferite simptome sau să le agraveze pe cele prezente. Încearcă să nu te bazezi pe dl Google, pentru că ai să citești toate prostiile ce te pot panica și mai tare, și mai degrabă să discuți cu dr de familie atunci când simți că e ceva ciudat la corpul tău. Și aici poate funcționa principiul de detașare: dacă simți ceva ciudat și te distragi, și pare să dispară după un timp sau să constați că n-ai mai avut senzația aia atunci când te-ai detașat, cel mai probabil a fost doar un efect al anxietății. Anxietatea îți poate da o groaaaaază de simptome fizice, dureri, înțepături, să te facă să crezi că ai tot soiul de boli incurabile. Corpul uman nu e perfect, se întâmplă să mai ai și dureri random, amorțeli, stări mai ciudate, dar dacă nu persistă și nu sunt intense, cel mai probabil nu ai de ce să-ți faci griji.

#romania

[vasilebria]

Metoda masajului profesional, biodinamica, terapie viscerala de biocentrare este cheia de reglare a disconfortului si problemele din corpul nostru. Aici se includ: dureri de cap, probleme articulare, probleme cu coloana vertebrala, scolioza, osteocondroza, hernie intervertebrala, digestie dereglata, oboseala cronica, atacuri de panica, nervozitate, insomnie, prostata si infertilitate, frigiditate, supraalimentare si altele… Apel la telefon: [phone] 00353 876241805 https://www.instagram.com/p/Ciq7seFs6-O/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[webadviser]

Atacuri De Panica

Psihologul este persoana reală căreia îI pasă personal de clienții săI șI oferă cel mai bun tratament pentru anxietate, depresie, tulburare de atac de panică.

#Atacuri De Panica #Psiholog #Psihoterapeut #Psihoterapie Online #Anxietate

[caietulcristinei]

#atacuri de panica

[suntaici]

Hei, Bogdan! Sunt fata si am 20 de ani. Am atacuri de panica de vreo 4-5 ani, care cel mai des ma "cauta" fix inainte de culcare. Mi se întâmplă fix la fel, ajung cel mai rau de am impresia ca voi muri, imi trece si dupa raman cu întrebările "Daca voi avea altul? Daca va fi la fel de rau?" etc. Acest "daca" e anxietatea. Ideea e ca trebuie sa lucrezi cu tine, sa iti dai seama de unde vine problema, ce rezolvare are. Uneori rezolvarea e sa accepți.. da, sa accepți ca ai o problema si va fi mai ok

.

[bluedream116]

Atât simt ca am. O mâna de oameni care citesc ce scriu. Simt ca nimeni nu mă înțelege și nici nu vrea sa o facă. Ca stam împreuna pentru ca trebuie si ca sunt in plus. Ca traiesc in fiecare zi cu stări de anxietate și atacuri de panica. Continui sa scriu cu speranța ca voi găsi alte suflete rătăcite ca și al meu. Ca voi aduce o alinare pentru cineva care citește ce scriu și vede ca sunt și altii ca el, ca nu e singur. Continua lupta. Sapa pana dai de diamante. Da, vei găsi multe pietre și te va extenua, dar la sfârșit nu va merita? Sa știi ca in ciuda lor tu ai izbutit? Pentru toți oamenii care te fac sa simți ca cedezi. Succesul te va bucura pe tine atât de tare, ca vei păstra doar lucrurile bune pe care le-ai învățat din experiențele rele. Doar continua sa te lupți.

Simt ca nu mai pot

#singuratate #iubire #ganduri #noapte #anxietate #citate #depresie #tu #tumblrbucuresti #tumblrromania #prietenie #dragoste #adolescenta #youngart

[lgbt-romanian-teens]

Part 2 :"cum a fost la facultate?" coming soon!! De ce nici nu vreau sa inceapa? Tbh am atacuri de panica, palpitații și nivelul de anxietate o ia razna doar când ma gandesc ca incepe in câteva săptămâni. I don't wanna go back..

si eu sunt stresata de inceperea facultatii...dar cred ca o sa fie ok, trebuie sa fie ❤

[bxaldy]

Obisnuia

...Si a plecat si nu s-a mai intors niciodata, o alta carare intunecata, o alta pagina arsa, un alt demon care sa-l sugrume cu lantul ghimpat al singuratatii, singur si naiv in lumina felinarului difuza a felinarului ruginit de timp.

Obisnuia sa fie inconjurat de ziduri inalte, un imperiu colorat de flori si oameni luminati, era fericit chiar daca de multe ori acest imperiu se cutremura si toata luminatia ajungea patata de rare eclipse, furtuni si florile putrezeau in puternica seceta sentimentala care-l lovea ca pe un pod in mijlocul unui tsunami. Dupa fiecare catastrofa imperiul obisnuia sa infloreasca, cu mai multe umbre decat inainte, dar obisnuia sa reinvie...

Era rational si cauta cunostinte, avea intrebari care rasturnau teorii gandite in zeci de ani, avea puterea de a sculpta in munti chipuri, stia cine e si ce-si doreste, stia ca viata s-a nascut din pacat si pacatul primordial poate fi folosit in asa fel incat sa binecuvinteze... Si de cate ori se pierdea obisnuia sa gaseasca noi solutii de a se materializa in noi forme.

Obisnuia... pana intr-o zi cand un val intunecat l-a inconjurat, un val in care si-a vazut pe cei apropiati murind, un val de violenta familiala si stradala, un val de tradari dureroase, un val de singurate acerba, un val de cancer sufletesc si sentimental, devenise bolnav de neincredere si tot imperiul si tot ce stia despre el s-a facut scrum.

Cenusa incinsa ii mangaia fata precum niste lame de ras, oamenii devenisera strigoi, iar florile erau putrede si emanau miros de doliu si descompunere, i s-a descompus sufletul precum Fukushi Masaichi detinutii, isi pierduse reflexia, stralucirea si isi cauta scanteia de lumina printre atacuri de panica, stari de irationalitate, deziluzii si isi plangea cu lacrimi testamentul, bolnav inchipuit... probabil pentru ca prima lui iubita a murit de leucemie, iar oamenii din jur care l-au crescut dispareau la fel sau mintea lor se scurgea ca o clepsidra sparta, incepuse a vinde droguri de saracie si sa le ia de tristete... a vazut oameni in crize de epilepsie de la supradoze apropiindu-se de pragul cu moartea, devenise din ce in ce mai paranoic si violenta de acasa, mediul inconjurator, nu-l ajutau deloc.

. Toti fugeau de el ca de ciuma bubonica, incepuse sa inventeze povesti despre el doar ca sa fie acceptat si-l multi il acceptau, iar celor de care se indragostea le spunea adevarul si toti il priveau stramb, a trait atatea roluri care-i degradau starea mentala din ce in ce mai mult, pleca de la extaz la tristete amagitoare si deasupra lui cadea o ploaie de plumb, era mort pe interior demult... fiecare moment de extaz era doar o incercare de resuscitare care esua. La un moment dat satul sa-si vada mama plangand si ca bestia cealalta sa atenteze la cadavrul lui a incercat sa fuga, dar era sarac si bolnav si strainii il manipulau si-l umileau si s-a intors ragusit, tusindu-si ultima esenta de viata si si-a pus lantul de gat in templul de gheata.

Il renegase pe Dumnezeu si-l vedea ca pe un criminal pentru tot raul de pe pamant, dar tot raul era in ochii lui si-n oamenii a caror vointa era libera, Dumnezeu crease bestia perfecta si a lasat-o libera pe pamant, nimeni nu avea dreptate, iar in acelasi timp toti aveau propria dreptate...

A incercat sa se deschida cu modestie si ei nu stiau decat sa ia si sa arunce in cacat ce era in interior, asa i-a pierit increderea, incepuse sa se hraneasca cu ura si dadea ura la schimb, incepuse sa devina ca ei, sa se bucure cand ranea, pana cand cu cat ranea mai multi cu atat moartea il cuprindea mai mult. Gasise la un moment dat pe cer stele sa-l lumineze, dar era atat de intunecat incat stelele piereau sau se prabuseau.

La un moment dat, dupa multe amagiri s-a reindragosit si totul parea a deveni un basm, zambea in sfarsit dupa 1001 zile in gerul siberian, totul parea sortit sa fie bine, sperante incepeau sa apara de fiecare parte, in imperiul lui de cenusa inghetata apareau primele semne ale primaverii, intunericul se inlatura din ce in ce mai mult, strigoi pareau a se indeparta, zambea la fel cum obisnuia odata, pentru prima data nu voia sa vorbeasca despre problemele lui, voia doar sa se piarda in ochii ei albastri abisali, in zambetul si sarutul ei, mirosul ei ii aducea aminte de zilele dulci de acasa cand mama lui facea cozonaci, sora dansa copilareste prin casa, tatal lui inca nu-l renegase si nu-i rasarisera colti. Totul parea a fi perfect, pana cand intr-o zi, tot trecutul s-a intors asupra lui ca un demon, incepuse a avea atacuri de panica din nou, sa o raneasca involuntar, suferea trecutul si suferea ca o ranea si cel mai tare il durea faptul ca ea nu-i credea suferinta, ca totul e doar o minciuna si ca ii face placere sa o vada ranind si atunci cand a plecat, totul a cazut.. soarele a disparut, primele flori ale primaverii murisera prematuri, fluturi mureau in panze si el rece si palid statea la lumina felinarului privind cum totul moare din nou si imperiul devine o mocirla, iar felinarul incepea a palpaii pana nu s-a mai vazut nimic in intunericul abisal, era pierdut intr-o catatonie fizica si mentala si nu mai avea sa deschida ochii niciodata.

[lady-purple-blog]

am plecat

Am plecat din viata ta,pentru ca simteam ca locul meu nu e acolo,ca tot ce făceam pentru tine era in zadar. Fiecare lucru pe care îl făceam sa devii o persoană mai bună era in zadar.Tu,erai totul. Dar am plecat. De ce?Fiindca nu ma simteam împlinită cu tine,simteam orice dar nu iubire din partea ta. Nopți nedormite,atacuri de panica,insomnii. Pentru cineva care nici nu îl interesa pararea mea. Pentru cineva caruia nici nu îi păsa de ce mi se intamplă mie ,doar se prefacea.

Cate luni am asteptat sa se schimbe ceva....cate nopți am sperat ca vei redevenii cel de care m-am îndrăgostit,doar cu speranța am rămas...

Poate ca am fost egoistă că am plecat...dar a fost cel mai bine pentru amândoi.

#mesaj pentru el #el #tristete #regrete #dezamăgire #text #proza #iubire #dragoste #poveste de dragoste #despărțirea #durere

[gandurile-divinitatii]

"Astăzi e una din zilele in care m-as da la schimb pe-un Pisoi de poala, sa torc in brațe și sa ma scufund in pufos..

Pe partea pozitiva, n-am mai avut atacuri de panica.

Pe partea negativa sunt eu acum."

Ripoff - "Non Sens"

[gxthmommy]

Ai idee cum e sa nu dormi nopti la rand pentru ca iti faci griji pentru persoana pe care o iubesti? Ai idee cum e sa stai zile intregi fara sa mananci pentru ca abia mai poti inghiti mancarea? Ai idee cum e sa ai atacuri de panica, caderi nervoase, momente in care izbucnesti in lacrimi de nenumarate ori pe zi? Ai idee cum e sa te simti folosit? Ai idee cum se simte cand inima ti se frange in milioane de bucatele? Ai idee cum e sa plangi nopti intregi si sa simti ca te sufoci de la atatea lacrimi? Ai idee cum se simte atunci cand persoana pentru care iti dai si viata te inlocuieste in cateva ore? Ai idee cum e sa astepti pe cineva chiar daca nu stii daca se va mai intoarce vreodata? Ai idee cum e sa vrei sa ii faci fericiti pe cei din jurul tau dar sa nu poti din causa depresiei? Ai idee cum e sa te izolezi zi de zi doar pentru ca nu vrei sa fii vazut plangand? Ai idee cum e sa te inchizi in casa doar pentru ca ti-e teama ca te va apuca vreo criza in fata camarazilor tai? Ai idee cum e sa nu poti vorbi cu nimeni despre problemele care te apasa? Ai idee cum e sa traiesti o seara de vis urmata de saptamani intregi de suferinta, plansete si tipete? Ai idee cum e sa fii inselat? Ai idee cum e sa vrei sa mori in fiecare zi? Ai idee cum e sa existi fara ca macar sa simti ca traiesti? Ai idee cum e sa tii o amarata de poza in brate in timp ce adormi plangand? Ai idee cum se simte sa auzi melodiile acelea in momentele in care omul tau se distreaza cu alta? Ai idee cum e sa stai ca proasta in casa si sa te tai in timp ce persoana pe care o iubesti e in pat cu altcineva? Ai idee cum e sa te simti inutil in ciuda tuturor lucrurilor pe care le faci pentru acea persoana? Ai idee cum e sa te autodistrugi dar totusi sa nu poti renunta la ceea ce te raneste? Ai idee cum e sa tipi si sa plangi in mijlocul strazii in timp ce toti oamenii aia se uita la tine? Ai idee cum e sa iti fie frica sa iesi afara dar totusi sa nu suporti sa stai in casa? Ai idee cum e sa te ascunzi si sa iti minti parintii atunci cand plangi si inima ti-e bucatele, doar ca sa nu ii faci sa se ingrijoreze? Ai idee cum e sa vrei sa protejezi fericirea tuturor tinandu-i la distanta de tine? Ai idee cum e sa adormi in fiecare noapte plangand? Ai idee cum e sa te trezesti in mijlocul noptii dim cauza cosmarurilor ce ni iti dau pace? Ai idee cum e sa te lupti cu tine insati pentru a proteja minciunile pe care vrei sa le crezi? Ai idee cum e sa minti pe oricine, inclusiv pe tine, doar pentru a apara si a proteja o anumita persoana? Ai idee cum e sa iubesti cu toata fiinta un om care nu stie sa iubeasca? Ai idee? Spune, ai idee cum e sa fii in locul meu? Ai idee cum ma simt? Nu, nu ai, pentru ca tot ceea ce faci tu este sa nu iti pese. Iti pasa doar de tine si de curvele cu care umbli, niciodata nu iti va pasa de fata aia inocenta cu suflet facut praf care sufera pentru tine si isi da si viata ca sa te stie pe tine bine. Fata aia va fi mereu un nimic in ochii tai, va fi doar o jucarie cu care sa te joci putin apoi sa o arunci prin pod si sa o mai cauti cand te plictisesti. Fata aia care candva era mereu cu zambetul pe buze acum isi doreste sa moara decat sa traiasca fara tine, iar tu o tratezi ca pe o sclava, in timp ce pe panarama orasului o tratezi ca pe o regina. Fata asta nu se va supara niciodata ca faci asta, fata asta va cauta mereu o explicatie pentru modurile in care o ranesti, fata asta nu va reusi niciodata sa te urasca, pentru ca tu in ochii ei vei fi mereu un zeu, chiar daca pentru toti ceilalti din jurul ei nu esti decat un psihopat care o omoara incet incet. Ea nu ii va asculta niciodata pe ei, pentru ca iubirea ei fata de tine este prea mare. Acea fata sunt eu. Si oricati m-ar condamna pentru ceea ce simt, eu voi lupta toata viata pentru a te face sa observi ca eu sunt ceea ce ai nevoie.

[diidiiius]

nu cred ca va trece zi , fara a-mi pune intrebarea de ce ? si totusi , cu toate astea , aleg sa nu raspund. Ma gandesc ca poate , raspunsul , nu este ceea ce caut. Fiecare minut , fiecare gand , fiecare zambet iti era adresat , si m-ai facut sa sper. Promisiunile de care ma temeam , crezand ca niciodata nu o sa ajung in acea postura ,pe care tu , individule , le credeai cu atata ardoare,incat , m-ai facut sa cred , acele micute minciuni. Insa minciunile astea , au reusit sa ma faca sa am incredere in tine , si sa imi destainui momente intime , momente pretioase mie ,odata ce acele minciun cresteau cu aparentele.Mi-ai fost cel mai bun prieten , si apoi am fost iubiti , si era frumos , pana cand ai decis , ca imperfectiunile mele si defectele pe care le am nu iti mai sunt de folos , asa ca ai blocat fiecare sentiment pe care ,probabil , nu-l aveai ,niciodata. Ma doare , ma doare enorm , ma doare fiecare litera pe care o adaugi cuvintelor pe care te-ai hotarat sa mi le adresezi , dupa o lunga tacere,reprosand si calculand ca sentimentele au scazut si nu mai exista. Mi-am pierdut respiratia si increderea in ceea ce credeam cel mai mult , crezand ca acele promisiuni pe care mi le-ai facut or sa devina realitate , insa ai ales sa fugi de ceea ce fugeam si eu , de mine. Si asa am pierdut si increderea in mine odata cu increderea in tine. Ai spus ca esti sigur ca nu o sa te plictisesri , ca sentimentele tale vor fi mereu puternice indiferent de situatie. Cred ca nici tu nu te credeai indeajuns ,insa pentru mine era o certitudine de care ma agatam. Era singurul lucru clar in viata mea , la fel ca si iubirea pe care ti-o purtam , restul devenise neclar si incert si intunecat pentru mine. aveam nevoie de un sprijin si te-ai folosit de slabiciunea mea ca tu sa reusesti sa evoluezi sau nu. Nu as fi crezut ca atata imaturitare m-ar putea afecta atat de mult. Atacuri de panica din cauza felului in care ai ales sa imi dai drumul , lacrimi pe care tu nici nu aveai in plan vreodata sa le stergi de pe fata mea si sa intelegi. Am facut tot posibilul sa te urasc , insa in continuare vreau sa ma asigur ca esti bine , ca totul merge bine pentru tine , insa nu ai nicio idee cum ma simt eu si ma supara acest lucru. Dar, am ajuns la o concluzie , ca eu sunt masochista dupa iubirea ta , ma autodistrug incet , cu gandul doar la tine mereu , punandu-mi intrebari : nu am fost suficienta? sunt chiar atat de oribila? chiar nu voi merita? de ce mi-ai ascuns? de ce nu ma mai iubesti? m-ai uitat? unde esti? a aparut o alta fata? raspunsuri pe care niciodata nu le voi primi . te iubesc atat de mult iara tu... te distrezi departe de gandul la mine , excluzand orice legatura cu mine , aruncandu-ma in abandon si promisiuni desarte , in propria nebunie de care eu te-am ajutat sa scapi , in propriul regret si propria suferinta dupa ceea ce numeai tu odata " atentie" , insa eu voiam doar certitudine , iar tu mi-ai demonstrat ca nu a existat niciodata asa ceva.

[suntaici]

Am fost abuzata psihic de când ma știu de tatăl meu. Nu cred ca voi putea vreodată sa am încredere în bărbați. Am atacuri de panica în preajma doctorilor, a oamenilor necunoscuți sau uneori chiar când vine tatăl meu acasa. Când un dentist le-a spus alor mei ca am nevoie de ajutor de la un psiholog deoarece probabil am suferit o trauma în copilărie, ai mei au râs. Păcat ca ei nu au idee câtă dreptate avea acel dentist. 2 tentative de sinucidere și 4 ani de depresie, încă trăiesc.

Din pacate, nu toti parintii sunt potriviti pentru rolul asta, si ne pare extrem de rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Intr-adevar, experientele acestea sunt traumatice, si cel mai benefic ar fi sa cauti sprijin de la un psiholog. Pana sa ajungi sa poti pleca de acasa, si sa-ti permiti un psiholog platit, apeleaza cu incredere la cel de la liceu/facultate. Nu lasa situatia asa, te rugam, si cere ajutorul pe care-l meriti!

#staff

[inmyrockermind]

Am momente in care simt că mor și că nu mai rezist. Am atacuri de panică, plâng prea mult. E așa de shit că nu pot sa fiu oke. Plâng aproape tot timpul.. am ajuns sa plâng și la nervi. God.. mă simt așa worthless.

Încearcă să privesti lucrurile ce-ti dau atacuri se panica dintr-o altă perspectivă, una din care ele să pară inofensive sau ușor de abordat. Creează-ți un plan pentru fiecare. You’re not worthless, everything is worthless except yourself.