#TFL;gen 2 | Explore Tumblr Posts and Blogs

gotrendingnow · 6 years

Text

Adevărata ţintă nu este Pomohaci

REPETENŢI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (I)

Adevărata ţintă nu este Pomohaci

„Ştiindu-se de mult timp orientarea sexuală a celor doi foşti preoţi (Pomohaci, Bârlădeanu – n.a.), ANUMITE STRUCTURI AU DERULAT OPERAŢIUNI DE COMPROMITERE (subl. aut.) care să fie folosite la momentul potrivit de cei interesaţi”. (I. Spânu, ziarul Cotidianul).

Nu doar în România, ci la nivel planetar, se va instaura în viitorul apropiat, aşa cum învaţă elevii şi studenţii la cursuri, o nouă ordine mondială. Creierele oamenilor vor fi „spălate” ocultic şi, peste noapte, ne vom pomeni peste noi, fie că vrem sau nu, cu o spectaculoasă răsturnare de valori, diabolică, în care legea celor fărădelege va fi impusă tuturor popoarelor de către un centru unic de conducere planetară. Până atunci ni se vor inventa crize peste crize, ca în final să apară el, Antihristul „salvator”, cel care va degreva popoarele de tot ceea ce le-ar fi putut apăra: armate, surse mediatice, partide politice, justiţii, guverne, parlamente, preşedinţii, state naţionale etc. Dar lupta cea mai înverşunată se va duce însă împotriva Bisericii Ortodoxe, singura instituţie care va rămâne până la sfârşit iubitoare de oameni, tocmai pentru că este condusă în chip nevăzut de Hristos. Totuşi, deşi ea va fi nebiruită în veac (cum a şi rămas , sub toate regimurile, încă din antichitate), Biserica va cunoaşte o prigoană cum nu a mai fost în lume şi nici nu va mai fi! Nu va fi deci de nici o mirare că toate popoarele, constrânse securistic şi frustrate de drepturi democratice, vor fi incitate – de presiunea unor grupuri minuscule de terfelişti, gen TFL-iştii „noştri” – să urască Biserica şi să respingă radical, în bloc, atât de consacratele legi morale, juridice şi divine.

În acest proces, de rupere a creştinilor de Biserică, s-a produs mediatizarea „la fix” a cazului Pomohaci (et comp). Spun „la fix” deoarece, în goana lor de a ne subjuga sufletele, dezumanizându-le până la pierderea mântuirii, sforarii noii lumi şi-au propus ca în România, percepută de ei ca ţară – pilot în introducerea ideologiei neomarxiste, Statul să fie parazitat cu executanţi ale căror decizii sunt de fapt luate în cu totul altă parte decât în cadrul instituţiilor alese democratic, ceea ce face ca suveranitatea poporului nostru să fie anihilată hoţeşte, să nu mai avem nici un cuvânt de spus în faţa sfârşitului democraţiei şi alinierii noastre forţate la anticreştinismul declarat al noului Imperiu suprastatal. Din păcate, vor reuşi (cu Mass – Media în frunte) să altereze mentalităţile colective într-atât încât, văzându-şi până la urmă visul homosexualizării societăţilor umane, vor reuşi să provoace cu perfidie apostazia generală, să discrediteze Biserica în ochii oamenilor prin „vânarea” ostentativă în primul rând a unor păstori (gen Pomohaci etc) ale căror păcate au fost de altfel sancţionate conform prevederilor Regulamentului autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată al B.O.R. etc. Astfel, înţelegând atât pericolul de a nu se sminti (pierde) şi cei slabi în credinţă (amăgiţi de denigrări gratuite, sondaje „cu dedicaţie” etc), dar şi de a nu se da prilej public să se acrediteze ideea că Ortodoxia tolerează homosexualitatea (mai ales că toţi creştinii au cerut modificarea Constituţiei prin introducerea conceptului de Familie tradiţională, contrar adversarilor din LGBT), Biserica Ortodoxă s-a disociat categoric de fostul preot Pomohaci etc.

În consecinţă, pe „tabla de şah” ce prefigurează o nouă ordine în România, Pomohaci nu a fost altceva decât un pion, o unealtă, folosit ca pretext! Adevărata ţintă a „arhitecţilor” este, însă, Biserica Ortodoxă – cea mai puternică forţă care, rămasă fidelă poporului drept-credincios, se opune substituirii voinţei naţionale de către forţe malefice, denaturării Ortodoxiei şi impunerii unor reguli anticreştine.

Cine va rămâne în picioare!?

„Nu au schiţat (O.N.G.- urile aparţinând L.G.B.T. – n.a.) nici un gest în apărarea lui Cristian Pomohaci, ceea ce demonstrează interesul acestora ca fostul preot să fie pus la zid în fiecare zi, astfel încât efectele să afecteze imaginea Bisericii Ortodoxe” (I. Spânu, ziarul Cotidianul).

„Episodul” Pomohaci a „căzut” peste Biserică, recte poporul român, într-un moment istoric când întregii lumi, care zace – prin patimi – sub puterea celui rău (1In.5, 19), i se pregăteşte în forme văzute şi nevăzute, de către forţe luciferice având ca scop eliminarea legislativă a lui Hristos şi a Bisericii Sale din Istorie, o paradigmă de existenţă centrată pe un regim de „umanism”… antihristic. Impunerea generală a acestei noi ordini presupune o luptă, dusă cu o înverşunare bimilenară de forţele răului, în care vor cădea duhovniceşte nenumărate capete, de s-ar putea şi dintre creştinii aleşi, până se va ajunge la apostazia profeţită. În mijlocul acestei lupte ne-am „trezit” cu ispita venită prin fostul preot Pomohaci, foarte mulţi neştiind că viaţa toată ar trebui să ne fie o ieşire (prin curăţarea de patimi, în Biserică) de sub „vraja” celui rău, ca la un „examen” unde cam „dăm din umeri” atunci când s-ar cuveni, în faţa propriilor conştiinţe, să ne împăcăm pe noi înşine dându-ne răspunsuri la câteva întrebări… De ce Biserica Ortodoxă trebuia să fie pătată exact în contextul când PF Părinte Patriarh Daniel îi îndemna pe credincioşi să susţină efortul Bisericii de „a rezista în faţa unor modele noi de familie”? De ce Media s-a năpustit să defăimeze Biserica, tocmai când (printr-o extraordinară premieră naţională, istorică şi europeană) 3 milioane de bravi români au propus un Referendum naţional ca în Constituţie (precum în Ungaria etc) să se precizeze că Familia tradiţională presupune uniunea dintre un bărbat şi o femeie? De ce pe străzile României ne-am pomenit cu marşuri ale LGBT (favorabile „familiilor” homosexuale) exact când Parlamentul (Camera Deputaţilor la 9 mai 2017, apoi şi comisiile din Senat) au avizat favorabil Referendumul? De ce preşedintele Iohannis s-a antepronunţat în cauza de fond a problemei şi tot tergiversează declanşarea procedurii privind convocarea Referendumului (să-i fi căzut ca o „mănuşă” cei 33 de europarlamentari care, în dispreţul poporului român, i-au cerut să se opună Referendumului?) ? De ce LGBT-iştii nu l-au apărat pe Pomohaci de acuzaţiile aduse şi lasă opinia publică să îl „judece”? De ce se face atâta zgomot naţional pentru că o minoritate sexuală nu vrea să accepte exerciţiul democratic, considerând că „în realitate, ni se pregăteşte Revoluţia Sexuală Ortodoxă” (Petiţia ACCEPT, 8 ian.2016) şi, neacceptând, cu calm raţional rezultatul unei consultări naţionale? De ce Pomohaci însuşi nu a declarat răspicat, în public, faptul că nu este homosexual? De ce se urmăreşte oare defăimarea Bisericii, în plin avânt al globalizării? De ce a trebuit ca „scandalul” Pomohaci să motiveze crearea în ţară a unor falii adverse de comentatori, implicit a unor psihoze? Dar îmi este clar că nu toţi românii, ci foarte puţini, se află într-un con de umbră la aceste interogări, fireşti, ale conştiinţei…

Majoritatea, înţeleg de unde vine şi încotro bate „vântul” vânzolitoarelor schimbări de mentalitate. Singura problemă pe care ar fi să ne-o punem este însă cine dintre noi, în acest „tsunami” declanşat peste popor cu violenţă, va rămâne în picioare? Dar tu oare, cel care nu vezi mai departe de dimensiunea lumească a lucrurilor, vei rămâne cumva, în picioare, pregătit ca să moşteneşti viaţa veşnică? Mă adresez deci ţie, cel care insulţi Biserica şi o reduci la „medievalism”: tu nu ai o gândire reducţionistă când te limitezi la concepte, or ideologii dovedite ca deşarte în timpul istoric? Tu nu eşti medieval aşadar, în gândire, dacă îţi hrăneşti cultura cu opere de Ev mediu etc? Şi, atunci, vin şi te întreb: cine vei fi tu peste un milion de ani? Unde vei fi cu erudiţia ta culturală şi cu lupta ta împotriva Bisericii? Însă… Fericiţi sunt acei nereducţionişti care înţeleg că timpul merge înainte şi ne „consumă” pe toţi, că Domnul Hristos (Cap al Bisericii – Efes. 5,23) nu are spaţio-temporalitate şi, de aceea, tot cel ce pune la „zidul” medievalităţii Biserica păcătuieşte grav, neavând cum să dăinuie în veci… Dar înainte de a se instala noua ordine, astfel de „viziuni” vor fi tot mai la modă printre antihrişti şi, de-a valma, se vor găsi fel şi fel de pretexte pentru a defăima imaginea Bisericii Ortodoxe, a o relativiza până la negare oficială şi a o muta din centrul atenţiei publice. De aceea, acum, ei s-au folosit din plin de „cazul” Pomohaci nu pentru că ar fi îngrijoraţi moral de tentaţiile orientării lui sexuale (fiindcă sunt adepţii homosexualităţii), ci pentru că acesta aparţine Bisericii Ortodoxe, cea care s-a angajat acum, prin strângerea de semnături pro-Familie de către preoţi, într-un război mai amplu cu uzurpatorii creştinismului, lovind în perpetuarea fiinţei noastre naţionale prin marea miză lgbt-istă de a împiedica Referendumul cu orice preţ! Şi să nu uităm că, la conducerea Statului Român, elementul românesc majoritar este surclasat de … minoritari! Deci după cum se vede, în această luptă în care Biserica se află alături de popor în a nu se accepta transformarea României în Sodoma şi Gomora, antihriştii deţin, înăuntrul şi în afara ţării, funcţii importante…

Amintiri din … tinereţe

„Unde sunt cântările celui străin, acolo este întunericul bărbatului, femeii şi diavolului” (Sf. Efrem Sirul).

Mai înainte de a ne forma o imagine aproximativă despre „evoluţia” de la copilărie la adolescenţă a fostului preot Pomohaci, folosindu-mă în acest sens chiar de confesiunile sale şi ale apropiaţilor (mamă, soţie, consăteni) aş dori să vă familiarizez cu faptul că orice pretins creştin, dacă nu se încununează cu o pregătire ascetică necesară împlinirii poruncilor lui Dumnezeu (1I 5, 2), deci cu sfintele nevoinţe care să îl îndepărteze de iubirea slavei deşarte a poftelor lumii acestuia (1In.2, 15-17), nu numai că este „lucrat” de diavol strict pe cădere (dându-i şi voce fantastică şi … „aură”), dar se poate îmbolnăvi duhovniceşte într-atât încât, fiind ridicat de demoni pe un piedestal de unde îşi poate privi semenii cu o minte întunecată, va ajunge în cele din urmă să aibă parte de o spectaculoasă cădere (şi pierire) de la Faţa lui Dumnezeu. De aceea adevăraţii Sfinţi ai noştri, precum Sf. Serafim de Sarov (a petrecut 3 ani în zăvorâre, în tăcere desăvârşită, iar apoi s-a rugat 1000 de zile şi 1000 de nopţi pe o piatră), Sf. Simeon Stâlpnicul (a stat pe un stâlp înalt de 16 metri timp de 37 de ani, deşi oameni din mulţime de popoare s-au adunat vrând să se atingă de el şi să îi ceară binecuvântare), Sf. Maria Egipteanca (s-a nevoit 47 de ani în pustiu) s-a retras în pustiu ca să primească harul lui Dumnezeu şi nici un Sfânt al Bisericii, în toată istoria patristică, nu şi-a lucrat mântuirea mergând să… cânte şi să… joace în arene, teatre, circuri, bâlciuri etc. Mântuirea se lucrează numai cu frică şi cu cutremur.

Astfel, vorbind despre sine, la ETNO TV, fostul preot Cristian Dorin Pomohaci, născut în 1969 în Rebrişoara din Bistriţa, ne asigură că, născându-se într-o familie antibisericească, a fost un copil neascultător, „cel mai rău copil din lume”, care a trăit în mari lipsuri şi, deseori, în aspre pedepse ale părinţilor („la noi nu era nuieluşa, erau numai joardă şi curea”). Iată şi cum, cu o nuanţă „reţinută”, Pomohaci îşi prezintă părinţii: „Ei nu aveau treabă cu Dumnezeu… Când mergeam la biserică… tata … ne spunea că la biserică merg doar retardaţii… Când le-am spus că sunt preot, mama a avut o ieşire necontrolată. Patru zile… nu am putut vorbi cu ea”!

Tentaţia de a se prezenta în perspectiva unei victimizări lumeşti, iritantă şi neîmpărtăşită de interlocutori, este asumată de fostul preot când, pe timpul filmărilor, poartă un dialog în contradictoriu chiar cu mama sa (aceasta, cu lacrimi în ochi, l-a dojenit după interviu: „De ce zici mamă, că n-ai avut?”

Pomohaci: „Nu am avut niciodată haine, purtam de la fraţi”;

Mama (fostă învăţătoare): „Chiar dacă ai zis că purta numai haine de la frati-su, eu să ştiţi că le cumpăram la toţi trei”;

Pomohaci: „Am avut lipsuri, nu am avut trotinetă”;

Mama: „Trotinetă ai avut!”. Totodată, adaug şi „amănuntul”, din celebra înregistrare audio incrimanată, prin care Pomohaci susţine că are un frate… chestor general („acum l-au făcut chestor general), deşi acesta este în realitate profesor universitar!

Cât priveşte orientarea lui intimă, mă rezum a preciza că fosta sa soţie, întrebată la TV dacă lui Pomohaci îi plăceau băieţii, a răspuns că „el era mai curios în ceea ce priveşte omul”, în timp ce o consăteancă „apropiată” tatălui lui Pomohaci, Viorica Puşcaş, a spus că părinţii lui Pomohaci ştiau că fiul lor este homosexual, de pe la vârsta de 16-17 ani, având o astfel de „aventură” chiar în Rebrişoara (Sf. Nichifor Mărturisitorul, dar şi Sf. Vasile cel Mare, opresc pe cel care a desfrânat chiar şi o singură dată de a mai fi preot – can. 36)!

Da, stimaţi cititori, calea preoţiei implică asumarea unei deosebite seriozităţi, în înţelepciunea dumnezeiască a candidatului, care presupune şi detaşarea de lume şi cantonarea în glume (vezi Efeseni 5, 4)… Căci cine se face prieten cu lumea, este vrăjmaş al lui Dumnezeu (Iac. 4, 4) etc. Şi aşa se explică de ce, după obţinerea licenţei în Teologie, ÎPS Bartolomeu (mitropolitul Ardealului) l-a sfătuit pe tânărul Pomohaci, licenţiat şi în Turism şi Conservator, să chibzuiască bine şi să opteze: or preot, or cântăreţ de muzică populară ( specifică Ţării Năsăudului). Din nefericire însă, Pomohaci nu l-a ascultat pe mai marele său – bisericesc – şi, sfidând canoanele care interzic participarea la spectacole lumeşti (can.54 al Sinodului V local din Laodiceea şi can. 15 al Sinodului VIII din Cartagina) şi Regulamentul bisericesc (art.21a, art.24, 1-2), a ales să slujească doi stăpâni (Lc.16, 13) şi să obţină astfel foloase financiare din activitatea privată de artist (art.41, 1).

Ce a urmat? A urmat atât un apetit uriaş (ah, smerenia!) pentru apariţiile sale la TV etc, dependenţă subliniată sugestiv şi de fosta sa soţie („îi plăcea vedetismul…”), cât şi – pus fiind pe bancuri şi şotii – participarea la „şuete” TV (i-a spus unei „vedete”, feminine, că are un decolteu prea generos)…

Celebritate, dar cu ce preţ?

„Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Mc. 8, 36)

În lupta foarte subtilă dusă de diavol, pentru a perverti sufletele nevinovate şi a-i conduce pe obsedaţii modei în iad, Mass-media contemporană a fost transformată în general, sub patronajul unor trusturi străine şi al altor „unelte” imorale, într-un veritabil instrument de confiscare colectivă a conştiinţelor şi împingere a acestora în „ţarcul” noii orânduiri a lui Antihrist. De aceea, o mulţime impresionantă de naivi îşi pierde vremea, direct sau indirect, fie ca să „devoreze” cu aviditate „stârvurile” descompuse ale unor „vedete” cu idealuri ratate, fie să îşi hrănească egoul mergând la Televiziuni ca să se închine la Marele Idolatru (cel care – în serie – poate „naşte” idoli mai mari sau mai mici). Desigur că, în cazul fostului preot, atenţia publicului telespectator a fost şi mai mare întrucât, apărând pe scene (sau în studiouri) îmbrăcat în veşminte preoţeşti, a generat psihoze pro sau contra unei astfel de implicări a reprezentanţilor Bisericii în misionarismul social. Situaţia în cauză a devenit şi mai acută când, spunându-i-se să evite platourile TV, fostul preot Pomohaci s-a complăcut într-o răzvrătire (neascultare) fără să se mai întrebe poate ce efect produce prin deja bătătoarele la ochi „băi de mulţime”… idolatrizante! O ieşire în decor atât de ţipătoare avea să provoace vigilenţa unor ziarişti profilaţi pe mondenităţi, precum S.O. Bălan, M. Bănică, L. Alexa, A. Bahmuţeanu, M.V. Boureanu etc, mai mult decât dispuşi să facă rating naţional pe seama abaterilor lui Pomohaci. Considerându-se însă de multe ori jignit, fostul preot a reuşit să determine CNA, după o sesizare la Camera Deputaţilor, să tempereze cumva din zelul excesiv de interogativ al moderatorilor TV, avizi să etaleze totul în materie de intimităţi! Până la urmă, s-a reuşit devoalarea în public şi a unor aspecte (pe care Pomohaci şi le-ar fi dorit tăinuite), cum rezultă din „tratativele” pe care le-a dus cu Nicuşor Predescu (fiul cântăreţei de muzică populară Valeria Peter Predescu), de la a cărui mamă Pomohaci a preluat, în graba ascensiunii pe culmile notorietăţii, o linie melodică: „Vă dau (Pomohaci – n.a.) 100 de milioane… Şi … noi doi ştim şi nu ştie numai Tatăl cel Sfânt din Ceruri. Deci, eu cu Nicuşor Predescu”. Şi chiar dacă în 2012 avea să piardă procesul, în care îl acuza pe Pomohaci de încălcarea drepturilor de autor, fiul marii interprete Valeria Peter Predescu a rămas cu un gust amar, despre modul cum a înţeles Pomohaci să „dea din coate” în ascensiunea sa, afirmând: „Este mult deasupra Justiţiei din ţara noastră şi după comportamentul său cred că se vede şi deasupra Justiţiei Divine (…) am eşuat în faţa alianţei Pomohaci – Judecătorie –Parchet (…) Pomohaci este intangibil”…

Prof. Costel NEACȘU

Articolul Adevărata ţintă nu este Pomohaci apare prima dată în Justitiarul - revista de investigatii.

vezi sursa: http://ift.tt/2krTceG

Subscribe in a reader

from politica astazi http://ift.tt/2yrnRho via IFTTT

#IFTTT #politica astazi

0 notes