#cuvinte proprii

[scrierileuneifetetimide]

#scrieri din suflet pentru suflete #citate proprii #texte transpuse #statusuri #fragmente #gânduri #blog #lecții de viață #tumblr #poze editate #societate #oameni #balon #zona de confort #introvertit #cuvinte #scrierileuneifetetimide

[melancolemie]

Libertatea de exprimare in epoca tehnologiei

,,Chiar daca nu sunt de acord cu părerea ta, voi lupta până la moarte ca tu să ai dreptul să o exprimi’’.

Aceste cuvinte ale lui Voltaire par să nu mai aibă nicio însemnătate într-o societate unde fiecare persoană are dreptate și toți ceilalți greșesc. O societate unde autenticitatea și individualismul încep ușor să devină caracteristici care te pot pune în pericol și îți pot aduce discriminarea în loc să îți aducă laudele și admirația celor din jur.

Multe persoane afirmă faptul că în societatea contemporană oportunitatea de a te exprima liber  a devenit un drept fundamental și inalienabil.Totuși, este acest lucru adevărat?

Din punctul meu de vedere, nu este. Astăzi, libertatea ta de exprimare este un drept fundamental și inalienabil atâta timp cât aceasta coincide cu opinia majoritară. Și nu mă refer aici la opiniile rasiste, xenofobe, șoviniste șamd., ci pur și simplu la libertatea de exprimare a artistului, a omului.

Exprimarea face parte din natura umană întrucăt omul este un animal capabil de gândire logică, de reflecție și introspecție. Este atunci normal ca dorința arzătoare de exprimare a gândurilor formate să facă parte din natura noastră.Și atunci, cum se face că fix oamenii încearcă să submineze, să oprească și să nu se supună acestei forțe naturale?

Termenul de ,,cancel culture’’, deși prezent de mai mulți ani în societatea modernă de astăzi, și-a atins apogeul de ceva vreme, făcănd oamenii să se întrebe daca nu cumva acest nou fenomen al societății noastre a început să cauzeze probleme, nu să le amelioreze sau stopeze.

 Prin definiția sa, cancel culture este un climat cultural, o formă modernă de ostracism, care presupune expulzarea cuiva din cercurile sociale sau profesionale - online, pe media de socializare, în viața reală, sau ambele, deoarece se consideră că această persoană s-a exprimat într-o formă controversată sau neadecvată. Deși a apărut ca fiind un lucru promițător la început, ca orice alt aspect al societății supra-exploatat de oameni, a ajuns să ruine viețile multora.

 Pe plan politic, luptele dintre conservatori și progresiști, cei de extremă dreapta și cei de extrmă stânga, sunt crâncene și nu fac decât să arunce vina . Însă, tind să cred că persoanele afectate aproape zilnic, constant și în mod direct de acest fenomen transormat într-o boală incurabilă și incontestabilă a epocii tehnologiei, nu sunt luate în considerare privind efectele reale ale acestuia. Fenomenul fiind prezent semnificativ în spațiul social media unde majoritatea tinerilor petrec chiar și 5 ore pe zi, efectele catastrofale ale culturii cancel se pot observa în rândul tinerilor cel mai mult. Nu doar că acestia au ajuns să fie incapabili să își formeze opinii proprii, să diferențieze binele de rău, să își creeze o gândire critică și introspectivă care nu poate fi influențată cu ușurintă, ba mai mult, presiunile la care sunt supuși zilnic prin intermediul fenomenelor ca acesta, prezente din ce în ce mai mult pe spațiul social media, au ajuns să le afecteze sănătatea mintală într-un mod nefast.

,,De ce nu renunță la telefon sau la rețelele de socializare în cazul acesta?’’. Ei bine, pentru că nu este atât de ușor precum pare. Generația noastră a devenit atât de dependentă de tot ce înseamnă tehnologie, internet, social media, încăt acestea au devenit indispensabile traiului nostru. Odată ce renunți la telefon, la rețelele tale de socializare, la conturile create, renunți voit la locul tau în societate. Accepți într-un mod conștient că vei fi lăsat în urmă și vei fi privit cu ochi prejudiciari.Iar foarte mulți nu sunt gata să renunțe la aceste aspecte, întrucât o alta parte din natura umană este dorința de apartenență.

Ajungem astfel, după cate putem vedea, într-un punct critic unde suntem puși să alegem între apartenența socială sau liberatea de exprimare. Ar fi crezut oare revoluționarii de peste tot din lume că lupta lor pentru eliberare, pentru libertatea de exprimare, pentru o lume mai corectă și bună, avea să se ducă pe apa sâmbetei odată cu venirea generațiilor viitorare?

Am putea da vina pe internet sau tehologie, dar, în definitiv, oamenii sunt cei care împuternicesc aceste mijloace de transmitere a fenomenului acestuia și a multor altora.

Astfel, adevarata problemă se află în noi. În natura noastră care pare să fi fost cumva alterată de-a lungul timpului, pierzăndu-și adevărata esență.

Personal, nu sunt de părere că situația se va îmbunătății prea curând și nu din cauza unei ușoare tendințe către cinism, ci a actualelor dovezi și fapte de zi cu zi. Am putea spune că treptat, ,,cancel culture’’ ar putea deveni cenzura din timpul comunismului, lucru care ne trimite în timp, în ciuda descoperirilor și evoluției scoietății, arătându-ne că niciodată nu vom putea deveni capabili să învățăm din greșeli.

[eproiect]

Rulouri transparente de inchidere a teraselor: inovatie si confort pentru spatiul exterior

Principala responsabilitate a antreprenorilor, pe langa sarcinile administrative, consta in inovarea constanta a serviciilor, produselor sau activitatilor pe care le desfasoara, astfel incat sa capteze de fiecare data atentia clientilor. Drumul catre succes este unul dificil, pavat cu o multime de provocari si incercari, iar competitia este acerba, motiv pentru care conteaza foarte mult sa se faca investitii in produse de calitate si cu o eficienta ridicata. Antreprenorii care activeaza in domeniul horeca si sunt proprietarii restaurantelor ar putea lua in considerare rulourile transparente de inchidere terasa din Iasi, de la Denka Doors, pentru folosirea in continuare a spatiului terasei si in timpul sezonului rece. 

Montarea rulourilor transparente de inchidere a terasei

Cine nu isi doreste sa se bucure de timp petrecut in aer liber cat mai mult timp? Din pacate, sezonul rece pune lacatul peste multe dintre terasele restaurantelor, ceea ce inseamna ca profitul firmei o sa cunoasca o scadere drastica. Multumita rulourilor transparente folosite pentru inchiderea terasei, restaurantul isi poate continua activitatea indiferent de conditiile meteorologice si se poate bucura de incasarea unor venituri generoase, clientii fiind de-a dreptul fascinati de mediul confortabil si primitor organizat.

Specialistii de la Denka Doors pun la dispozitie celor interesati si rulouri exterioare din aluminiu in Iasi atat pentru terase, cat si pentru locuintele proprii, oferind un plus de intimitate. In plus, astfel de produse au si capacitatea de a masca placut zgomotul care provine de afara, ceea ce inseamna ca utilizatorii se vor bucura de o izolare fonica ireprosabila.

Rulouri transparente de inchidere terasa din Iasi | rulouri exterioare din aluminiu in Iasi | Denka-Doors.ro

Eleganta si rafinament cu ajutorul rulourilor transparente

O terasa banala nu va iesi niciodata in evidenta, ci, din contra, va fi considerata un aspect peste care clientilor le este usor sa treaca cu vederea. Pe de alta parte, rulourile transparente care sunt folosite ca mijloc de inchidere a terasei sunt exact ce ii trebuie unui restaurant care se afla in plina dezvoltare si care vrea sa isi atraga clientii. Denka-Doors.ro este o firma din Iasi care asigura produse de inalta calitate, pentru rezultate ireprosabile. Cu alte cuvinte, rulourile transparente indeplinesc toate criteriile de eleganta si functionalitate, astfel incat antreprenorii sa isi poata atrage clientii cu succes.

#Rulouri transparente de inchidere terasa din Iasi #rulouri exterioare din aluminiu in Iasi #Denka Doors #Copertine retractabile Iasi #Inchideri terase Iasi

[bartholomaus]

Depre Pecenegii din Fagaras și Țara Loviștei. Toponimiile turcice pecenego-cumane, duium. Valahe, deloc. Se pare ca in comisia de botezare a locurilor si localităților, valahii n-aveau om. Interesant si ff credibila discuția despre toponimia Argesului. https://magazines.ulbsibiu.ro/arheologie/publicatii/bibliotheca/relatii%20interetnice%20in%20transilvania/6%20madgearu/articol1.htm -- Nu o dau deloc în bară. Studiez subiectul de multă vreme. Toponimiei vechi (atât nume de locuri cât și nume de așezări) din România îi lipsesc cu desârșire nume de origine latină. Asa cum există - de exemplu - în Bulgaria. La noi, aproape toate toponimiile de așezări și de locuri mai vechi de veacul al XV-lea sunt în cea mai mare parte de origine slavă, apoi turanice (turcice), maghiare și germane (inclusiv în Moldova). Există câteva cuvinte, de le numeri pe degete, cu etimologie controversată. Așa zisele localități care au sonoritate latină, vin de fapt din latina medievală (precum Alba Iulia) sau din sec 20 (Drobeta sau Napoca). La fel, satele cu nume precum Florești vin de la numele proprii ale boierilor ce le stăpâneau (Florescu), dar sunt post sec XV-lea. Și mai puțină țâfnă dacă se poate, căci în general nu vorbesc prostii. Când mi se aduc argumente solide recunosc că am gresit și imi cer scuze. Însă pe subiectul toponimiilor și etimologiilor strâng de mult timp documentare și este cam cum zic eu mai sus. Desigur, cum am spus, există câteva situații neclare ce pot fi atribuite unei străvechi moșteniri latine, dar discuțiile sunt stufoase și concluziile neclare. -- Pe bune toponime indigene. Toponimele noaste indigene: grădiște, poiană, izvor, ponor, crâng, dumbravă, peșteră, izbuc, iaz, vârf, drum, uliță, târg, islaz, deal, proțap, pârleaz, căpiță, bordei, potecă, bârlog, grajd.... Și multe altele. Crezi că aceste nume au fost date de niște unii veniți din altă parte? Cum de cuvintele latine vechi sunt atât de puține la toponime comune (precum cele de mai sus) iar la toponime/nume proprii de așezări lipsesc cu desăvârșire. Eu cred că cea mai firească explicație este o discontinuitate puternică, intre antichitate și începutul evului mediu. -- Uite, tocmai de aceea nu veți putea înțelege anumite realități străvechi și nu veți putea imagine, nici măcar la nivel de discuție lejeră, teorii probabile...Fincă credeți că ”popoarele stepei s-au dovedit a fi o prezență doar trecătoare pe aceste meleaguri”. Bănuiesc că nu ați citit lucrari de spre slavii din aceste spații...Subiectul e dens de tot. Apoi avarii... Până la cumani și pecenegi au fost alte veacuri, ceva mai vechi, care au format baza etnogenezelor medieval timpurii (căci au fost mai multe, care abia târziu s-au aglutinat în ce numim noi azi, români)... -- spui ”Altfel spus, limbile de prestigiu au impus denumirile, deși au existat cu siguranță toponime indigene, doar c ă nu s-au transmis în timp neavând decât suportul viului grai - a unui grai care nu conta politic.” Și denumirile slave de ce s-au păstrat? Și au traversat secole și secole? Peste tot, în toate văgăunile, in toți munții. Slava nu a fost limba de prestigiu ci o limbă care timp de generații a fost o limba unica, vorbită pe suprafețe mari, de toată lumea. Iar limbile latinofone au supraviețuit în enclave care s-au răspândit ulterior în contexte neclare.

[septentrrional]

Review Politehnica - anul 5 semestrul al 2-lea

Nota: postarea a fost scrisa imediat dupa sesiunea respectiva, dar abia acum am avut timpul/energia/motivatia sa o postez

Am reusit sa termin si al 5-lea an de Politehnica / primul an de master. A fost un semestru dur amplificat mai ales de pandemia de coronavirus, pentru ca brusc totul a devenit mai dificil de facut din izolare, cu psihicul spunandu-ti constant ca ceva nu e bine, cu comunicare mai dificila si in general cu mai mult efort necesar in toate pentru a pastra productivitatea. Parerea mea e ca skillurile obtinute au fost aproximativ la acelasi nivel cu cele de semestrul trecut, desi potentialul ar fi fost mai bun daca as fi avut si o interactiune directa cu colegii.

Ca si semestrul trecut voi enumera, mai intai, ce materii mai stiu de pe la celelalte mastere:

1. Arhitecturi avansate de calculatoare

Am avut doua materii de aici, pentru ca am luat si optional si mi-am si schimbat o materie - algoritmi distribuiti (si din nou, bine am facut). Prin urmare aleg sa spun doar cateva cuvinte despre materia pe care nu am luat-o: sisteme avansate cu microprocesoare. Pai, a fost cu Popcorn. Si cum semestrul s-a facut remote practic nu au facut nimic. Au avut de facut cateva referate si asta a fost tot. Efectiv nu e nimic de zis ca nu s-a facut nimic. Bonus: ma uitam prin CV-ului lui... 11 ani i-a luat sa-si ia doctoratul, asa de prost e.

2. Inteligenta Artificiala

Masterul de IA nu se dezminte si acest semestru stiu ca iar a fost crancen, cu acelasi pattern de 2 materii futacioase dar inutile si una futacioasa si utila.

Stiu ca fac sisteme multiagent, cu decana. Inteleg ca laburile ar fi in Java si foarte vechi, si ca in sine asta nu e un subiect in voga (si nici nu a fost vreodata). Adica pe la masterele de prin afara nu prea exista materia asta, nu e considerat un subiect suficient de important.

Mai e o materie de procesarea limbajului natural, cu un prof pilos si prost. La modul omul incurca gramaticile regulate cu cele independente de context, preda la curs nu stiu ce teorii ale lui, proprii si personale, fara cine stie ce rezultate practice si de care nu-i pasa nimanui. Mai mult de atat, inteleg ca e un jegos pentru ca ii pune pe studenti sa faca te miri ce proiecte din care el isi face articole pe care le publica fara ca macar sa le dea credit - intr-un cuvant un disperat, prost, care nu respecta munca si proprietatea intelectuala a altora.

3. Securitatea retelelor informatice complexe

Stiu ca au o materie cu Rughinis, deci sigur e un cacat degeaba, mai au o materie despre securitate pe chestii mobile, shareuita cu SAS, despre care nu stiu nimic.

A 3-a materie e ceva numit infrastructura pentru servicii de retele mobile. Un nume pompos, stiu, dar poate fi rezumat cu un numar: 802.11. E un curs despre si doar despre WiFi. Eu am participat la jumatate din cursuri, pentru ca eram interesat de subiect.

Proful stie bine subiectul, te trece timp de 7 saptamani prin standardele de wifi, intelegi multe si in detaliu, iar urmatoarele 7 saptamani sunt dedicate studiului articoleloe de specialitate. Cred ca formeaza o deprindere buna pentru cercetare, notite, a ramane up to date, a prezenta, etc. La laboratoare foloseau un simulator de wifi: ns3, si doar conslidau ce se preda la curs. Overall mi s-a parut foarte bine facut si culmea e ca chiar s-au luat note f mari, spre deosebire de alti ani.

4. Sisteme avansate de securitate

Au avut o materie cu Rughinis, deci evident un mare cacat, o materie comunca cu sric - ceva cu securitatea in sisteme mobile, despre care nu stiu nimic si o materie (ccg/scgc) comuna cu masterul de scpd - o discut la sectiunea cu masterul meu.

Din pacate cam asta e tot ce stiu despre celelate mastere, dovada a faptului ca de aproape 3 luni sunt izolat. Abia astept sa ies din asta :).

Pe langa masterele mentionate mai exista si un anume "grup G" (de la general) de materii. Astea sunt optionale neasociate unui master. Semestrul acesta sunt mult mai putine ca semestrul trecut (pentru ca in anul 2 sem 2 contractual se face doar cercetare si un curs de etica).

Exista un curs de introducere in robotica, cu proful de computer vision. Din ce am vazut e foarte basic si nu ar prea merita, cursul de sptrm e mult mai bun pt asta. Te invata niste chestii de miscari, computer vision pt roboti si cam atat. E foarte foarte scarce din ce am vazut prin slideuri.

Mai exista un curs de quantum computing, unde cica te invata cateva chestii dar proful e un fraier plin de el (preda MN la CA si CB si din culise pot sa spun ca are o placere in a te fute, a nu face nimic, si a se caca pe el cu cate face). De fapt, pe siteul departamentului scrie foarte laudaros ca e "primul curs de quantum din Romania".

O alta materie posibila e verificarea si validarea sistemelor software, care se face cu Lorina. Prin urmare ma astept sa fie plictisitor, dar pe de alta parte util pentru chestii safetly critical sau pentru QA in general.

------

Acestea fiind zise, in sfarsit ajung si la masterul meu (SCPD) si la materile studiate de mine. Le voi lua in ordinea, dupa cum consider, de la util la inutil.

1. Calcul cluster si grid

Se face partea de administrare si partea de systems din cadrul clusterelor/gridurilor/cloudurilor - basically cum functioneaza infrastructura, cu accent pe partea de administrare. Pe alocuri bate spre chestii de securitate, pentru ca la masterul SAS, cu care e comun, se numeste securitatea sistemelor grid si cluster. In fapt, materia asta se facea cu Tapus inainte, si era mai.. invechita, apoi a preluat Carabas si a imbunatatit-o. Bine, nu el, el doar a mentinut-o up to date. In fapt, cursul exista cu alt nume si acum multi ani, doar ca era tinut de RD.

Se invata chestii despre servicii: dns, ldap apoi despre virtualizare (destul de multe, si native, si cu container, ei bare-metal, si openstack, virtualizarea echipamentelor de retea, etc), despre certificate si openssl, despre autoconfigurare si orchestrare, sisteme de fisiere distribuite si fault tolerance, openstack (care e un IaaS). Si totul e foarte practic, foarte bine facut.

Cursul - predat f bine, interactiv, cu multe discutii cu studenti, cumva apropiate de cursul de SO unde slideurile nu erau partea pricipala (si deci merita sa iti iei notite). Carabas, proful, se ocupa de administrarea sistemelor informatice ale Politehnicii, inclusiv clusterul facultatii. Din acest motiv cursurile erau foarte aplicate, pentru fiecare tema de discutie ne arata ce se intampla under the hood in Politehnica in fiecare zi. Pe alocuri era putin nefutut, ca atunci cand voia grila franceza fara rollback la final, dar overall a fost de treaba si am invatat multe de la el.

Fun fact, cumva el a salvat curul Politehnicii odata cu pandemia, cand a pregatit toata infrastructura de Teams si load balancing potrivit astfel incat sa poata fi folosit de TOATA universitatea.

Testele de curs - am apucat sa dam unul singur la facultate, care pentru mine cel putin a mers bine. Apoi rectoratul a decis sa dam test saptamanal in loc de la 2 saptamani si am dat pe moodle. Au mers bine toate, am luat maxim de la cap la coada. Erau aplicate si din ce vorbea la curs, daca luai notite era lejer, desi era nevoie de cam 30 de minute sa te pregatesti in fiecare saptamana.

Laboratorul - a mers surprinzator de bine, tinand cont ca se faceau remote si comunicarea era text based. Se lucra pe cluster facultatii, peste Openstack. Pacat ca pe alocuri incepeai sa le faci mecanic pentru ca erau seara tarziu... Ah, si nasol ca nu au vrut sa tina toate intervalele :) desi sunt platiti pt asta :).

Teme - nu au fost. Probabil ca era mai bine sa fie, se fixau altfel notiunile. Pe de alta parte semestrul asta fiind atat de special probabil ca nici nu aveam timp sa le fac...

Examenul - ba ce jeg a fost... In mod normal trebuia un partial practic, un final practic (cu degrevare) si o grila franceza din teorie. Astea valorau parca 6 puncte. Ce s-a intamplat in schimb: punctajul partial valora doar 4.9, dadeai un singur test practic, remote, la final, unde pierdeai vremea cu printscreenuri, cu model de subiect care nu putea fi facut ca ei nu au incercat sa il rezolve... Mult si degeaba, pierdeai vremea sa ti se lanseze scripturi si masini virtuale... Mult timp. Grila a fost ok, macar atat (nici nu era mare diferenta fata de cum era daca eram la facultate). Overall, nu mi-a placut organizarea examenului, sa nu mai zic ca daca voiai copiai ca spartul (desi eu nu am facut-o).

Nota: mea 9, curs 10, laborator 10, teste curs 10, examen 7

2. High Performance Computing

HPC poate fi inteles ca HPC relativ mic, care sa faca niste calcule de business, cu sa zicem 16 noduri si poate 64 de coreuri. Sau poate fi inteles ca HPC in sensul de supercomputers, cele mai puternice masini existente la un momentdat si problemele pe care incerci sa le rezolvi folosindu-te de ele: predictii meteorologice, simulari ale big bangului, remedii pentru cancer, etc. Materia asta nu e despre prima parte, e despre a doua. Mai precis, discutam de un blend intre HPC si Scientific Computing. Se face o introducere in scientific computing, gen obiective, tipuri de probleme rezolvate, etc. Apoi se discuta despre arhitecturi si tehnologii specifice, despre cum se construiesc modele, cum se evalueaza modelele si ce metrici sunt importante, ce unelte de modelare sunt, etc. Se discuta despre algoritmi numerici intalniti in HPC si despre patternuri de probleme ("motifs"). In cele din urma se descrie procesul de dezvoltare, profilare si optimizare cu toate unelte si pittfallurile aferente.

Curs - e predat foarte bine, semnificativ mai bine ca la programare paralela (tot Emil tine si cursul ala). Inveti multe si se vede ca e super pasionat de domeniu (are doctorat in domeniul asta). Nici nu am simtit ca a fost tinut remote, atat de bine a mers.

Laborator - nu se face laborator, se face un proiect si esti mentorat ca la programare paralela. Proful iti sugereaza o tema si niste tehnologii, pe echipe, fiecare cu bucatica lui independenta de lucru, sau poti sa vi tu cu proprile idei. Eu am propus sa continui ce am facut semestrul trecut, extinzand modelul de propagare a undelor. In cele din urma l-am implementat, nesperat as spune, si in CUDA, deci e inca un skill acumulat. Chiar mai mult de atat, cu proiectul asta am luat premiul 1 la sesiunea de comunicari stiintifice iar acum il public la o conferinta. Mi-am echivalat chiar si cercetarea cu el. Clasic Emil, se invata multe chestii practice, cum rulezi pe cluster, hardware counters, profilari si debugging specific pentru GPU, etc. Totul se finalizeaza cu o prezentare finala la care se iau note mari :).

Testele de curs - fiind remote, facultatea a obligat sa dea test de curs saptamanal, dar le-a folosit ca prezenta, nu le-a corectat efectiv.

Examen - nu am dat pentru ca am echivalat cu o prezentare despre Wavelet Transform. Pare sa fii fost prea matematica pentru colegii mei, dar am luat 10 pe ea, am mai invatat cate ceva, si overall a fost o decizie buna

Nota: mea 10, curs 10, proiect 10, teste de curs 10, examen 10

3. Sisteme de procesare in timp real cu microprocesoare

Nu se face nimic (e materie cu Vlad Ciobanu), dar se vrea sa se zica ca se face ROS, niste notiuni de robotica, ceva de sisteme de operare in timp real si o integrare ROS cu embedded si real-time.

Materia asta am schimbat-o in loc de algoritmi distribuiti, si doamne ce bine am facut. Adica astia au dat nu stiu ce teste la sfarsit si mijloc de semestru, au avut recenzii la articole din alea grele cu demonstratii la algoritmi, au avut de facut proiect pe bune si pe deasupra profa plescaia la curs si abia vorbea. Sa nu mai zic ce engleza de cacat avea, ca abia intelgeai ce zice la cum masacra gramatica si pronuntia.

Curs - nici nu am ce sa zic. M-am dus la primul curs (cand inca se mergea la facultate) si a inceput sa citeasca fisiere de configurare si xml-uri din documentatia ROS-ului. Efectiv era degeaba. Al 2-lea curs nu l-a tinut. Al 3-lea nu a mai putut sa-l tina ca am intrat in lockdown. Si nici nu a tinut nimic, dar nimic remote. Ne-a pus niste carti si slideuri online si aia a fost. Cu ce am ramas: ROS e standard de facto la robotica, merge integrat in timp real in ROS2 siiii cam atat. A si ca e o arhitectura publish subscriber. Si ca se scrie in C++ de obicei, desi merge si cu alte limbaje.

Teste de curs - a pus teste de curs in fiecare saptamana, dar in ultima ne-a dat un coleg toate raspunsurile corecte ca el le rezolvase si aia a fost..

Laborator - nu se face, se dau niste teme cu ROS pentru acasa. Stiu ca erau multe cacaturi de instalat, dar nu mi-a pasat ca am trimis temele unui prietene care a facut materia anul trecut.

Examen - stiu ca a fost grila, dar nu am dat pentru ca am tinut o prezentare despre QNX. Am primit intrebari de la colegi, am clarificat diferenta intre performanta si determinism si de ce Linux nu este real-time datorita softirq-urilor si despre safety-critical systems. Am aratat si niste API si asta a fost. Pot sa zic ca s-a nimerit bine ca am facut asta la job.

Nota: mea 10, examen 10, laborator ? (Nu le-am facut), curs 1 (pai daca nici macar nu le tine...), materiale 10

4. Sisteme distribuite

O alta materie cu Flop. Te-ai astepta sa inveti ceva din avion si sa se dea note usor. Pe dracu, e a 5-a materie pe care am facut-o cu el si a mers din prost in mai prost, cu fiecare materie. Din ce in ce mai inutil.

Pana anul trecut se facea un soi de sprc si se suprapuneau multe cu materia aia si cu algoritmi distribuiti. Din cauza asta, anul asta a vrut sa schimbe materia. Admirabil ai putea spune, doar ca a ales sa facem Queuing Theory, care e o ramura de matematica aplicata in management, provizionare, etc. Si el voia sa o aplicam la proiectarea performanta a sistemelor distribuite, ca asa a vazut el in cartea unei doamne numite Mor.

E efectiv matematica din aia pe hartie cu matrici, probabilitati, grafuri, statistica. Orice nu mai ai chef sa faci in anul 5 de Politehnica.

Cursul - ba nene😂. Deci avea slideuri copiate din cartea doamnei Moartea pe care nici nu le citea inainte sa le predea. Se incurca in ele si nici el nu intelgea despre ce e vorba acolo. Cand am trecut la facut curs remote, bulangiul avea pretentia sa citim cartea ca el nu tine cursul. M-am infipt rau de tot in capu lui de prost. Prima data s-a scuzat, apoi a zis ca am inteles gresit si apoi a dat-o pe aia ca esti nesimtit😂. Vai steaua lui. Pana la urma a tinut cursul, dar a fost o bataie de joc inutila.

Teme - se dau niste teme, au fost 6 parca. Practic probleme de mate de rezolvat pe hartie, cu demonstratii, toate alea. Au fost predate in 2 transe, 3 si 3. O transa iti lua cam o zi completa (10 ore) sa o termini. La prima transa am facut eu 40%, alt coleg alti 40% si inca unul 20%. Am dat rezolvarile tuturor colegilor si cam asta a fost. La al 2-lea test mi-a trimis un coleg toate rezolvarile si am incheiat. Nu am mai dat si la altii ca erau prea pomanagii. Faza caterinca e ca proful a pus rezolvarile noastre pe moodle, ca rezolvari oficiale....

Proiect - ideea proiectului era sa modelezi formal (folosind teoria cozilor) ce implementezi la cercetare sau daca poti sa gasesti un model formal cu care sa evaluezi performantele cercetarii. Au fost 2 etape: la prima trebuia doar sa spui ce iti propui sa faci iar la a 2-a sa si faci ceva din modelarea asta. Ce am facut eu a fost sa consider resursele HW din DSP ca avand o coada asociata si sa aplic notiuni de teorie ergodica peste. Suna pompos, in realitate erau niste matrici de probabilitati, a fost f simplu, am facut asta in cam o ora si am luat maxim

Teste de curs - aceiasi poveste, saptamanal. Le faceam la comun cu colegii, erau de dat ctrl f prin curs.

Examen - a fost un rahat facut la comun. Povestea e ca a copiat subiectele de la KTH din Suedia, si noi le-am gasit. A mai adaugat cateva chestii de la el, dar se vedeau ca el le-a scris, ca nu erau nici clare nici corecte gramatical. Ne-a luat cam 7 ore sa le rezolvam, erau si grele si multe si noi imbecili de nici nu stiam despre ce e materia... Partea buna asta a fost, ca era take home exam de o zi, si am putut sa ne ajutam intre noi.

Nota: mea 10, curs 2, proiect 7 (chiar voi folosi ideea aia la cercetare), teme 7 (invatai ceva, desi nu cred ca e prea util in practica), examen 8 (prea lung)

5. Cercetarea

Semestrul asta trebuia sa ma apuc sa implementez si sa fac experimente. Am tot amanat, mi-am lua chipul, nu reuseam sa instalez scule, mi-era lene, aveam mintea busita in lockdown, etc. Ideea e ca m-am trezit ca mai sunt 3 saptamani de semestru si nu am facut NIMIC.

Din fericire, am lucrat super mult la proiectul la HPC, si chiar a mers bine. Ma trezesc cu mail de la Emil daca vreau sa imi prezint cercetarea la sesiunea de comunicari stiintifice. O dau la intors si ii zic ca nu prea am asa.. un stadiu final (cand eu nici nu ma apucasem). Asta zice ca pot prezenta ce am facut la HPC. Acum, fiind o chestie netriviala si cu f multe tehnologii comparate (rust, openmp, mpi, tbb, cuda, matlab, etc.) culmea e ca .. am castigat locul 1😂. Asa ca i-am facut si eu o vorba daca pot echivala si a acceptat. Plus de asta, chiar am de scris rapid un articol sa il prezint la o conferinta. Deci overall a iesit foaaaarte bine, dar nu stiu ce fac sem viitor. Ar trebui sa fac totusi compilatorul ala, m-ar ajuta in CV... Dar in cel mai rau caz pot continua si proiectul asta, mai am idei.

[petaltearss]

sunt momente in care am senzația că totul e interconectat, orchestrat (de o forță/entitate vag definită, de a cărei existență sunt sigură) la un nivel sapiențial superior nouă trestiilor mișcătoare, supuse trecerii timpului, veșnic romantică și romantizată în repetate rânduri.

apoi, însă, îmi amintesc că există coincidența concomitent cu nevoia creierului nostru (dar și a firii umane) de a da sens "orice-ului".

este oare fiecare eveniment al vieții noastre prizonierul unei pânze de păianjen detaliat concepută pentru a ne frustra? (ca să n-o dau an determinism, că mult nu mai am).

SAU pur și simplu viața "se întâmplă" fără un anume rost, iar noi ne supi încercând să-i dăm unul? asta în timp ce nihilismul ne oferă șervețele când plângem la 2 noaptea, ca să nu ne înghițim proprii muci.

pe de-o parte, e frumos sentimentul acela pe care îl avem când "totul are sens", din cauza unei prea multă fericire comercială și clișeică. pe de altă parte, pare ușor să îți bagi pula, nu? e ușor, nu? pur și simplu îți bagi pula și aia gen "dă-o-n morții ei de treabă" și scuipi. dar de ce nu e ușor să avem o perspectivă nietzschiană asupra vieții? de ce e greu, de fapt, să ne oprim din a spera și de ce ne lipsește motivația (unora, adică mie)?

îmi zic că gata, de azi nu îmi mai pasă de nimic, pentru că, în definitiv nimic nu contează și toți murim. adică fiecare are problemele sale, cea mai mare fiind "procesul de putrefacție" în care se află și mie mi-e rușine să îmi fac părul verde? mamă, ce terminată sunt.

și totuși (există iubire/blestem) acest monolog interior nu e suficent. nu o să mă vopsesc și nici nu o să îmi pierd speranța. logica nu funcționează. cum să se lase iraționalul răpus de rațional? poți păcăli creierul cu logica, dar nu și "inima" sau "sufletul", cuvinte care reprezintă partea aia din noi care este ir*aținală și care nu ne lasă în pace.

vrei să îți bagi și nu îți bagi. îți așterni capul pe pernă, astupi vederea ca să te uiți la același film proiectat de partea aia ir*aținală, sperând că o manifestezi tu ceva, cumva.

și aici avem o altă problemă: câte dintre lucurile din viața noastră se întâmplă cu un motiv (ce stau sub semnul lui "trebuie" și al "destinului), câte se întâmplă pur și simplu (din categoria "aia e") și câte au fost manifestate (#whitchtock)?

e cu sens, e cu hazard sau e cu "ai grijă ce-ți dorești, că se poate îndeplini"?

care e care?

nu știu.

#jurnal #yikes

[junimea1-blog]

Multe flori sunt, dar puține

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieții,

Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri,

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământă

Doruri vii și patimi multe,

Ș-a lor glasuri a ta minte

Stă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieții,

Bat la porțile gândirii,

Toate cer intrare-n lume,

Cer veșmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ți viață,

Unde ai judecătorii,

Nendurații ochi de gheață?

Ah! atuncea ți se pare

Că pe cap îți cade cerul

Unde vei găsi cuvântul

Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșerte,

Care roade n-ați adus -

E ușor a scrie versuri,

Când nimic nu ai de spus.

Mihai Eminescu - Criticilor mei

[cercetandbisericaluidumnezeu]

Capitolul 5

Apoi, nu trebuie să dai la o parte cuvintele lui Dumnezeu din cauza fricii tale. Uită-te să vezi dacă Dumnezeu are cerințe noi. Cu siguranță, vei descoperi acest tip de cerință: „De acum înainte, în toate lucrurile trebuie să intri în realitatea practicii; doar să dai din gură, așa cum obișnuiai să faci, nu te va mai ajuta.” Aici se manifestă, de asemenea, înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a păzit întotdeauna proprii martori și când realitatea cuvintelor din trecut a ajuns la final, absolut nimeni nu poate să pătrundă cunoașterea „realității practicii.” Aceasta este suficient pentru a dovedi adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus: „Mă angajez să fac lucrarea Eu Însumi.” Are legătură cu adevăratul înțeles al lucrării în divinitate și, de asemenea, are legătură cu motivul pentru care omenirea, după ce a atins un nou punct de început este, totuși, încă incapabilă să pătrundă adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu. Asta pentru că, în trecut, marea majoritate a oamenilor rămâneau la realitatea din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce astăzi ei nu au habar despre realitatea practicii, ci înțeleg doar aspectele superficiale ale acestor cuvinte fără a înțelege esența lor. Și mai important este că, astăzi, în clădirea împărăției, nimănui nu i se permite să intervină, ci doar să se supună poruncii lui Dumnezeu precum roboții. Ține minte bine acest lucru! De fiecare dată când Dumnezeu reamintește trecutul, El începe să vorbească despre situația actuală de astăzi; aceasta este o formă de a vorbi care creează un contrast puternic între ceea ce vine înainte și ceea ce vine după și, din acest motiv, poate să obțină roade și mai bune, permițând oamenilor să pună prezentul lângă trecut și, în acest fel, să evite să le amestece pe cele două. Aceasta este o fațetă a înțelepciunii lui Dumnezeu și scopul acesteia este de a obține roadele lucrării. După aceasta, Dumnezeu dezvăluie încă o dată urâțenia omenirii, pentru ca omenirea să nu uite niciodată să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și, chiar mai important, pentru ca oamenii să se cunoască pe ei înșiși zilnic și să ia acest lucru drept o lecție pe care trebuie să o învețe în fiecare zi.

Când El termină de rostit aceste cuvinte, Dumnezeu a obținut impactul pe care îl avea ca scop inițial. Și astfel, fără a-I mai păsa dacă omenirea L-a înțeles sau nu, El trece de acest lucru în câteva propoziții, deoarece lucrarea Satanei nu are nimic de-a face cu omenirea – despre acest lucru, omenirea nu are nici cea mai mică idee. Acum, lăsând în urmă lumea duhului, privește mai departe modul în care Dumnezeu Își rostește cerințele pentru omenire: „Odihnindu-Mă în sălașul Meu, Eu observ cu atenție: toți oamenii de pe pământ care se foiesc, «călătorind în jurul lumii» și alergând încolo și încoace, toate pentru destinul, viitorul lor. Dar nici măcar unul singur nu are energie de acordat construirii împărăției Mele, nici măcar atâta forță cât folosește în a respira.” După acest schimb de formalități cu omenirea, Dumnezeu încă nu dă atenție oamenilor, ci continuă să vorbească din perspectiva Duhului și, prin aceste cuvintele, dezvăluie circumstanțele generale ale vieții rasei umane în totalitatea ei. Este evident, din „călătorind în jurul lumii” și „alergând încolo și încoace”, că viața umană este lipsită de conținut. Dacă nu ar fi mântuirea atotputernică a lui Dumnezeu, cei născuți în familia extinsă și săracă a liniei imperiale a Chinei ar trăi încă și mai mult întreaga viață în zadar și ar putea foarte bine să cadă în infern și iad de când vin pe această lume. Sub dominarea marelui balaur roșu, ei L-au ofensat pe Dumnezeu, fără a ști, și astfel, în mod natural și, din nou, fără a ști, au căzut sub mustrarea lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu a luat „salvați din necazuri” și „nerecunoscători” și le-a așezat împreună contrastiv, ca ființele umane să se cunoască mult mai clar, creând din aceasta un contrast față de harul Său mântuitor. Nu creează aceasta un rezultat și mai eficace? Desigur, este evident fără a o spune Eu atât de răspicat, că oamenii pot deduce, din conținutul vorbirii lui Dumnezeu, un element de reproș și, din nou, un element de mântuire și de apel și, încă o dată, o ușoară urmă de tristețe. Citind aceste cuvinte, oamenii încep să se simtă, în mod inconștient, îndurerați și nu pot să nu verse lacrimi... Dar Dumnezeu nu va fi reținut din cauza unor sentimente de tristețe, și nici nu Își va abandona, din cauza corupției întregii rase umane, lucrarea de disciplinare a oamenilor Săi și emiterea de cerințe față de ei. Din această cauză, subiectele Sale se referă din start la circumstanțe precum cele de astăzi și, mai ales, El proclamă omenirii măreția decretelor Sale administrative, astfel ca planul Lui să poată merge înainte. De aceea, continuând acest lucru cu toată viteza și bătând fierul cât e cald, Dumnezeu promulgă, în acest moment crucial, o constituție pentru vremuri, o constituție care trebuie citită cu atenție deosebită pentru fiecare clauză, înainte ca omenirea să poată înțelege voia lui Dumnezeu. Nu este nevoie să mai dezvolt subiectul – ei pur și simplu trebuie să citească cu mai mare atenție.

Astăzi, voi – acest grup de oameni de aici – sunteți singurii care pot vedea cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și așa, în cunoașterea lui Dumnezeu, oamenii de astăzi au rămas cu mult în spatele oricărei persoane din vremurile trecute. Aceasta arată suficient de clar măsura eforturilor pe care Satana le-a investit în oameni în aceste mii de ani și măsura în care a corupt omenirea, care este atât de mare încât, deși Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, omenirea nici nu-L înțelege și nici nu Îl cunoaște pe Dumnezeu ci, în schimb, îndrăznește să se ridice și să I se opună în mod public. Și astfel, Dumnezeu îi arată pe oamenii din vremurile străvechi drept comparație pentru oamenii de astăzi, pentru a le da celor din urmă, inconștienți și mărginiți cum sunt, un punct realist de referință. Deoarece ființele umane nu au cunoaștere de Dumnezeu și deoarece le lipsește o credință autentică în El, Dumnezeu a condamnat omenirea să nu aibă calificări și rațiune și astfel El, iar și iar, le-a arătat oamenilor toleranță și le-a oferit mântuire. Se dă o luptă în acest sens în ținutul duhului: este speranța deșartă a Satanei de a corupe omenirea într-un anumit grad, de a face lumea urâtă și rea și, astfel, de a trage omul jos în noroi și de a distruge planul lui Dumnezeu. Dar planul lui Dumnezeu nu este de a transforma toată omenirea în oameni care Îl cunosc, ci mai degrabă de a alege o parte pentru a reprezenta întregul, lăsând restul ca deșeuri, bunuri defecte, de aruncat în grămada de gunoi. Și astfel, deși din punctul de vedere al Satanei, luarea în stăpânire a câtorva indivizi pare o oportunitate excelentă de a distruge planul lui Dumnezeu, ce ar putea ști un nătâng precum el despre intenția lui Dumnezeu? De aceea, Dumnezeu a spus, demult: „Mi-am acoperit fața pentru a evita să privesc această lume.” Știm câte ceva despre aceasta și Dumnezeu nu le cere ființelor umane să fie capabile să facă orice, ci mai degrabă să recunoască ceea ce face El ca miraculos și de nepătruns și să-L slăvească în inimile lor. Dacă, așa cum își imaginează omul, Dumnezeu l-ar fi mustrat fără a lua în seamă circumstanțele, atunci întreaga lumea ar fi pierit demult. Nu ar fi însemnat aceasta să cadă direct în capcana Satanei? Și astfel, Dumnezeu utilizează cuvintele Sale doar pentru a obține roadele pe care El le are în minte; rareori există un început al faptelor. Nu este acesta un exemplu a ceea ce a spus El: „Dacă nu Mi s-ar fi făcut milă de lipsa voastră de calități, rațiune și înțelegere, atunci toți ați fi pierit în mijlocul mustrării Mele, șterși de pe fața pământului. Dar până când se va termina lucrarea Mea pe pământ, voi rămâne îngăduitor față de omenire”?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Cuvântul lui Dumnezeu #Urmând voia lui Dumnezeu #Epoca Împărăției

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Modul religios de slujire trebuie interzis

De la începutul lucrării Sale în întregul univers, Dumnezeu i-a predestinat pe mulți oameni să Îl slujească, incluzând oameni din fiecare pătură socială. Scopul Lui este de a-Și împlini propria voie și de a Se asigura că lucrarea Sa pe pământ este îndeplinită fără piedici. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu alege oamenii să Îi slujească. Fiecare persoană care Îl slujește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă această voie a lui Dumnezeu. Prin această lucrare a Sa, oamenii sunt mult mai capabili să vadă înțelepciunea și omnipotența lui Dumnezeu și principiile lucrării Sale pe pământ. Dumnezeu actualmente vine pe pământ să Își facă lucrarea, intrând în contact cu oamenii, pentru ca aceștia să Îi poată cunoaște faptele cu mai multă claritate. Astăzi, acest grup al vostru este binecuvântat să Îl slujească pe Dumnezeul concret. 

Aceasta este o binecuvântare nemăsurată pentru voi. Pe drept cuvânt, Dumnezeu vă ridică. Când alege pe un om să Îl slujească, Dumnezeu are întotdeauna principiile Sale. A-L sluji pe Dumnezeu nu este defel, după cum își imaginează lumea, pur și simplu o chestiune de entuziasm. Astăzi vedeți că oricine Îl slujește pe Dumnezeu în prezența Sa, face astfel deoarece are călăuzirea lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt și deoarece este o persoană care caută adevărul. Acestea sunt condițiile minime pe care toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să le îndeplinească.

A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci vor deveni în cele din urmă hristoșii mincinoși care se vor scula în zilele pe de urmă și vor fi înșelători de oameni. Hristoșii mincinoși și înșelătorii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu. Oamenilor le place să se țină de cele vechi. Se agață de concepte din trecut, de lucruri din trecut. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

Începând de azi, Dumnezeu va desăvârși în mod oficial pe cei care nu au concepte religioase, care sunt gata să își pună deoparte vechiul lor ego și care Îl ascultă pe Dumnezeu într-un mod nevinovat și El îi va desăvârși pe cei care tânjesc după cuvântul lui Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să-și asume responsabilitatea și să Îl slujească pe Dumnezeu. În Dumnezeu este o abundență nesfârșită și o înțelepciune nemărginită. Lucrarea Sa uimitoare și cuvintele Sale prețioase așteaptă un număr și mai mare de oameni care să se bucure de ele. După cum stau lucrurile, celor cu concepte religioase, celor care fac uz de poziția lor ierarhică și celor care nu-și pot pune deoparte eul le este foarte greu să accepte aceste lucruri noi. Nu există nicio șansă ca Duhul Sfânt să-i desăvârșească pe acești oameni. Dacă oamenii nu sunt hotărâți să asculte și nu însetează după cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu vor putea primi aceste lucruri noi. Vor deveni din ce în ce mai răzvrătiți, din ce în ce mai șireți și o vor sfârși pe calea greșită. În lucrarea pe care o face la momentul de față, Dumnezeu va chema mai mulți oameni care Îl iubesc cu adevărat și care pot primi noua lumină. Iar El îi va îndepărta complet pe conducătorii religioși care fac uz de poziția lor ierarhică. Aceia care se împotrivesc cu încăpățânare schimbării: El nu vrea pe niciunul din ei. Vrei să fii unul din acești oameni? Îți faci slujirea potrivit propriilor tale preferințe sau faci ceea ce îți cere Dumnezeu? Trebuie să recunoști acest lucru de unul singur. Ești tu unul din conducătorii religioși sau ești un nou-născut pe care Dumnezeu îl desăvârșește? Cât din slujirea ta este aprobată de Duhul Sfânt? De cât din ea Dumnezeu nici nu Se va sinchisi să Își amintească? După mulți ani de slujire, cât de mult s-a schimbat viața ta? Înțelegi tu toate lucrurile acestea? Dacă ai credință adevărată, atunci te vei lepăda de toate conceptele religioase de dinainte și Îl vei sluji pe Dumnezeu într-un fel nou. Nu este prea târziu să-ți asumi responsabilitatea acum. Conceptele religioase vechi vor seca viața omului. Experiența pe care oamenii o acumulează îi va îndepărta de Dumnezeu și vor face lucruri după bunul lor plac. Dacă nu te lași de aceste lucruri, ele vor deveni o piatră de poticnire în calea creșterii tale în viață. Dumnezeu i-a desăvârșit întotdeauna pe cei care L-au slujit. El nu se leapădă de ei cu una, cu două. Dacă vei primi cu adevărat judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu, dacă te vei lepăda de practicile și regulile religioase vechi și vei înceta să mai folosești concepte religioase vechi ca un indicator pentru cuvântul pe care Dumnezeu îl vorbește azi, numai atunci vei avea un viitor. Dar, dacă te agăți de lucruri vechi, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit. Dumnezeu nu bagă în seamă oameni ca aceștia. Dacă vrei cu adevărat să fii făcut desăvârșit, atunci trebuie să te decizi să renunți la orice lucru din trecut. Chiar dacă ceea ce s-a înfăptuit înainte a fost corect, chiar dacă a fost lucrarea lui Dumnezeu, totuși, trebuie să-l poți pune deoparte și să nu te mai agăți de el. Chiar dacă el a fost indubitabil lucrarea Duhului Sfânt, făcută direct de Duhul Sfânt, azi trebuie să renunți la el. Trebuie să nu te agăți de el. Aceasta este ceea ce îți cere Dumnezeu. Totul trebuie reînnoit. În lucrarea lui Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu, El nu face referire la lucrurile din trecut și nu face referire la istoria de odinioară. Dumnezeu este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi. El nu se agață nici de propriile Sale cuvinte din trecut, de unde rezultă clar că Dumnezeu nu se poartă conform vreunui set de reguli. În acest caz, ca ființă omenească, dacă întotdeauna te agăți de lucrurile din trecut, refuzând să renunți la ele și aplicându-le cu rigiditate asemenea unui șablon, în timp ce Dumnezeu nu mai lucrează în felurile în care a lucrat mai înainte, atunci nu te împotrivești tu prin cuvintele și faptele tale? Nu ai devenit tu un dușman al lui Dumnezeu? Ești dispus să îți distrugi întreaga viață din cauza acestor lucruri vechi? Aceste lucruri vechi vor face din tine o persoană care împiedică lucrarea lui Dumnezeu. Vrei să fii o astfel de persoană? Dacă într-adevăr nu dorești aceasta, atunci oprește-te imediat din ceea ce faci și întoarce-te; ia-o din nou de la capăt. Dumnezeu nu Își amintește de slujirea ta din trecut.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#voia lui dumnezeu #mântuire #Cuvântul lui Dumnezeu #Cunoașterea lui Dumnezeu #devotional zilnic

[evanghelialuidumnezeu-blog]

Trebuie să fim martorii aspectului adevărului în legătură cu întruparea lui Dumnezeu

1. Însuși Domnul Isus a prorocit că Dumnezeu Se va întrupa în zilele de pe urmă și Se va arăta drept Fiul

Versete din Biblie pentru referințe:

„Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Luca 12:40). (NTLR®)

„Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). (NTLR®)

„La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). (NTLR®)

„Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). (NTLR®)

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea” (Apocalipsa 16:15). (NTLR®)

„M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, iar printre sfeşnice, pe «Cineva Care era ca un fiu al omului». Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari. În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui” (Apocalipsa 1:12-16). (NTLR®)

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Isus a spus că El va sosi precum plecase, dar știi adevărata semnificație a cuvintelor Sale? Se poate ca El să îi fi spus acestui grup al vostru? Tot ce știi este că El va sosi precum a plecat, stând pe un nor, dar știi exact cum Dumnezeu Însuși Își face lucrarea? Dacă ai fi cu adevărat în stare să vezi, atunci cum pot fi explicate cuvintele pe care le-a rostit Isus? El a spus: „Când Fiul Omului va veni în zilele de pe urmă, El Însuși nu va ști, îngerii nu vor ști, mesagerii din cer nu vor ști și întreaga omenire nu va ști. 

Tatăl va ști, adică, doar Duhul va ști.” Dacă ai fi capabil să cunoști și să vezi, atunci nu ar fi aceste cuvinte fără sens? Chiar și Fiul Omului Însuși nu știe, totuși, tu ești capabil să vezi și să știi? Dacă ai fi văzut cu proprii tăi ochi, nu ar fi fost aceste cuvinte rostite în van? Și ce a spus Isus la acea vreme? „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl. Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. […] Prin urmare, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (NTLR®) Când vine acea zi, Fiul Omului Însuși nu o va ști. Fiul Omului se referă la trupul întrupat al lui Dumnezeu, o persoană normală și obișnuită. Nici chiar această persoană Însăși nu știe, deci cum ai putea tu să știi?

din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Există aceia care zic că Dumnezeu Însuși a spus că va sosi pe un nor. Este adevărat că Dumnezeu Însuși a spus astfel , dar nu știi că niciun om nu poate înțelege tainele lui Dumnezeu? Nu știi că niciun om nu poate explica cuvintele lui Dumnezeu? Ești sigur, dincolo de orice îndoială, că ai fost luminat și iluminat de către Duhul Sfânt? Cu siguranță, nu era Duhul Sfânt care ți-a arătat într-un mod așa direct? A fost Duhul Sfânt Cel care te-a instruit, sau propriile tale concepții te-au condus spre a crede astfel? Ai zis: „Aceasta a fost spusă de Dumnezeu Însuși.” Dar nu putem utiliza propriile noastre concepții și propriile noastre minți pentru a măsura cuvintele lui Dumnezeu. Cât despre cuvintele spuse de Isaia, poți explica cu absolută siguranță cuvintele sale? Îndrăznești să explici cuvintele sale? Din moment ce nu îndrăznești să explici cuvintele lui Isaia, de ce îndrăznești să explici cuvintele lui Isus? Cine este mai înălțat: Isus sau Isaia? Din moment ce răspunsul este Isus, de ce explici cuvintele rostite de Isus? Ți-ar spune Dumnezeu dinainte despre lucrarea Sa? Nicio singură făptură nu poate ști, nici măcar mesagerii din ceruri, nici Fiul Omului, deci cum ai putea să știi tu?

din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” aflată în Cuvântul Se arată în trup

„Cine are urechi, să audă ceea ce spune Spiritul bisericilor.” […] Există mulți oameni absurzi care cred că cuvintele Duhului Sfânt trebuie să coboare din ceruri până la urechile omului. Oricine crede în felul acesta nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu. Într-adevăr, vorbele rostite de Duhul Sfânt sunt cele rostite de Dumnezeu devenit trup. Duhul Sfânt nu poate vorbi direct cu omul, iar Iahve nu a vorbit direct poporului, nici chiar în Epoca Legii. Nu ar fi mult mai puțin probabil ca El să facă acest lucru în această epocă, astăzi? Pentru ca Dumnezeu să spună cuvintele pentru a-Și îndeplini lucrarea, trebuie să devină trup, altfel lucrarea Lui nu-și poate atinge scopul. Cei care Îl neagă pe Dumnezeu devenit trup sunt aceia care nu cunosc Duhul sau principiile prin care lucrează Dumnezeu.

din „Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?” aflată în Cuvântul Se arată în trup

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de izbăvire pe care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor. Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa cum am plecat.ˮ Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui PreaÎnalt. În mod similar, omenirea crede că Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa întoarcerii Sale. Omenirea nu face decât să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un nor alb (norul care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă. Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant? Omenirea ştie doar că Isus Mântuitorul este plin de iubire şi milă şi că este jertfa de păcat plină de izbăvire. Dar omenirea nu ştie că El este şi Însuşi Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreţie, mânie şi judecată şi care posedă autoritate şi este plin de demnitate. Şi astfel, chiar dacă omenirea îşi doreşte cu nerăbdare şi tânjeşte după reîntoarcerea Izbăvitorului, şi chiar dacă Raiul este mişcat de rugăciunile omenirii, Isus Mântuitorul nu Se arată celor care cred în El, dar care nu Îl cunosc.

din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu e tăcut și nu ni S-a arătat niciodată, totuși lucrarea Sa nu a încetat niciodată. El privește asupra tuturor ținuturilor și poruncește tuturor lucrurilor și Se uită la toate cuvintele și faptele omului. Gestionarea Sa este efectuată în etape și conform planului Său. Înaintează tăcut, fără efecte dramatice, totuși pașii Săi se apropie tot mai mult de omenire, iar scaunul Său de judecător este așezat în univers cu viteza fulgerului, imediat urmat de coborârea tronului Său printre noi. Ce scenă măreață este aceea, ce tablou grandios și solemn! Precum un porumbel și precum un leu care rage, Duhul ajunge printre noi toți. El este înțelept, El este drept și măreț, El ajunge în tăcere printre noi plin de autoritate și plin de iubire și milă. Nimeni nu este conștient de sosirea Sa, nimeni nu întâmpină cu bucurie sosirea Sa și mai mult, nimeni nu știe tot ceea ce va face El. Viața omului rămâne neschimbată; inima sa nu este diferită, iar zilele se scurg ca de obicei. Dumnezeu trăiește printre noi ca o persoană obișnuită, ca cel mai neimportant adept și un credincios obișnuit. El are propriile Lui îndeletniciri, propriile Sale scopuri și mai mult, El are divinitatea pe care nu o posedă oamenii obișnuiți. Nimeni nu a observat existența divinității Sale și nimeni nu a perceput diferența dintre substanța Sa și cea a omului. Trăim împreună cu El, fără limite și fără frică, căci nu Îl vedem cu nimic mai presus de un credincios neimportant.

din „Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu este încarnat în continentul chinez, în ceea ce compatrioții din Hong Kong și Taiwan numesc interiorul țării. Când Dumnezeu a venit de sus pe pământ, nimeni din ceruri și de pe pământ nu a știut despre asta, căci acesta este adevăratul sens al revenirii lui Dumnezeu într-un mod ascuns. El a avut trup, lucrând și trăind de mult timp, dar nimeni nu a știut despre aceasta. Chiar și în ziua astăzi, nimeni nu o recunoaște. Poate că aceasta va rămâne o enigmă veșnică.Venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta nu este ceva de care cineva să poată fi conştient. Indiferent de cât de mare și de puternică este lucrarea Duhului, Dumnezeu rămâne întotdeauna liniștit, fără să se dea de gol niciodată. Se poate spune că este ca și cum această etapă a lucrării Sale are loc în împărăția cerească. Chiar dacă este perfect evidentă pentru toată lumea, nimeni nu o recunoaște. Când Dumnezeu va termina această etapă a lucrării Sale, toţi se vor trezi din visul lor lung și își vor schimba atitudinea lor trecută[1]. […] La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ. Dumnezeu a lucrat astfel ca să-Şi îndeplinească cu mai multă ușurință lucrarea și să obțină rezultate mai bune și ca să evite și mai multe ispite. După ce pauza de somn de primăvară a omului se va sfârşi, opera lui Dumnezeu va fi de mult timp terminată și El va pleca, apropiindu-Şi de sfârșit viața de călător și vizitator pe pământ.

din „Lucrare și intrarea (4)” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Arătarea lui Dumnezeu s-a produs deja în toate bisericile. Duhul este Cel care vorbește, El este un foc furios, este măreț și judecă; El este Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Lui sunt albe ca lâna și ochii Lui sunt ca para focului; și picioarele Lui, ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor; și glasul Lui este ca sunetul multor ape. El are în mâna dreaptă șapte stele, o sabie ascuțită, cu două tăișuri, se află în gura Lui, și fața Lui este ca soarele când strălucește în toată puterea sa!

din „Cea de-a cincisprezecea cuvântare” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Oamenii care nu acceptă adevărul și, totuși, așteaptă orbește sosirea lui Isus pe norii albi, vor blasfemia, cu siguranță, împotriva Duhului Sfânt și ei sunt rasa care va fi distrusă. Voi doriți doar harul lui Isus și vreți doar să vă bucurați de tărâmul binecuvântat al cerului, dar nu ați ascultat niciodată cuvintele rostite de Isus și nu ați primit niciodată adevărul exprimat de Isus când Se întoarce la trup. Ce veți susține în schimbul faptului că Isus se întoarce pe un nor alb? Este sinceritatea cu care săvârșiți păcate în mod repetat și apoi le mărturisiți, la nesfârșit? Ce veți oferi ca sacrificiu lui Isus care Se întoarce pe un nor alb? Sunt anii de muncă cu care vă înălțați pe voi înșivă? Ce veți susține pentru a-L face pe Isus Cel reîntors să aibă încredere în voi? Este cumva natura cea arogantă a voastră, care nu ascultă de niciun adevăr?

din „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Vă spun Eu, cei ce cred în Dumnezeu datorită semnelor sunt, în mod sigur, categoria care va suferi distrugerea. Cei care nu sunt în stare să accepte cuvintele lui Isus care S-a reîntors la trup sunt, cu siguranță, progeniturile iadului, descendenții arhanghelului, categoria care va fi supusă distrugerii eterne. Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, cu ochii voștri, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că, timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. Sunt prea încăpățânați, prea încrezători în ei înșiși, prea aroganți. Cum ar putea astfel de degenerați să fie răsplătiți de Isus? Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia.

din „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Speranţa Mea este ca fraţii şi surorile care caută apariţia lui Dumnezeu să nu repete tragedia istoriei. Voi nu trebuie să deveniţi fariseii vremurilor moderne și să-L bateţi pe Dumnezeu din nou în cuie pe cruce. Voi ar trebui să vă gândiţi bine la cum să întâmpinaţi întoarcerea lui Dumnezeu şi să vă fie clar în minte cum să fiţi cineva care se supune adevărului. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor care Îl aşteaptă pe Isus să se întoarcă pe nori. Noi ar trebui să ne frecăm ochii spirituali şi să nu cădem pradă cuvintelor pline de fantezie. Ar trebui să ne gândim la lucrarea concretă a lui Dumnezeu şi ar trebui să ne uităm la partea reală a lui Dumnezeu. Să nu vă lăsaţi duşi de val sau să vă pierdeţi în reverii, aşteptând mereu cu nerăbdare ziua în care Domnul Isus va coborî deodată în mijlocul vostru pe un nor ca să vă ia pe voi, care nu L-aţi cunoscut sau văzut niciodată şi care nu ştiţi cum să Îi faceţi voia. Este mai bine să vă gândiţi la lucruri practice!

din „Prefaţă” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

1. „Își vor schimba atitudinea lor trecută” se referă la modul în care concepțiile și părerile oamenilor despre Dumnezeu se schimbă odată ce îl cunosc pe Dumnezeu.

Știi ce fel de slujire corespunde voii lui Dumnezeu? Citește acum.

#Biserica #cuvântul lui Dumnezeu #mântuirea #Domnul Isus Hristos #Dumnezeu #Isus

[scrierileuneifetetimide]

#scrieri din suflet pentru suflete #mesaje transpuse #poze editate #citate proprii #statusuri #texte personale #fragmente #gânduri #tumblr #blog #lecții de viață #suflet #tristețe #lacrimi #oameni #cuvinte #instagram #scrierileuneifetetimide

[arhitectul]

Fragmente din mine.

(Așchii, cred ca le-as putea numi așa  pe acele impurități care îmi sunt înfipte sub piele. )

Nu știu cu ce sa încep,  as începe de la un capăt,  dar eu nu am unul. Sunt o bucata de hârtie scrisă  și apoi făcută mototol. Încă mai sunt folositor, și totuși,  mi-am pierdut scopul. Pot fi aruncat în soba pentru a se aprinde focul cu mine, dar nu mai pot absorbi cuvintele,  nu mă mai pot umple, murdari cu pete de cerneală, nu mai pot fi înțeles cu ușurință,  la prima vedere. Scrisul s-a deformat, literele s-au intercalat,  iar eu am devenit ceva bun de aruncat cu prima ocazie în coșul de gunoi.  Ei cred ca mă înțeleg,  dar eu nu mă simt înțeles. Ei cred ca mă cunosc, dar eu le arat ceva nou din mine în fiecare zi, ceva plăcut sau ceva distrugător. Ei cred ca sunt bine, dar adevărul nu il mai destăinui nimănui.  Am învățat ca dacă sunt trist, sa îmi împart tristețea cu ei, iar dacă sunt fericit, sa țin fericirea doar pentru mine. Am cunoscut oameni, mulți oameni. O parte din ei si-au lăsat amprenta asupra mea, iar ceilalți,  pe ceilalți I-am scos din viața mea. Am avut motivele mele, îmi ofereau totul, dar nu primeam nimic din ce aveam nevoie. Mă încălzeau cu înșelătoarele lor cuvinte; dar eu am trecut de naivitate, nu mai cred nimic. Nu mai cred în promisiuni, în sentimente,  în mine, deși,  al treilea item e discutabil.  Ma simt altfel în pielea mea, mă simt bine, simt ca mă pot înțelege,  simt ca mă pot face fericit; chiar dacă mă și dezamăgesc,  găsesc multa motivație în propria-mi dezamăgire. Nimeni nu știe ce trăiesc,  pentru ca am îngropat asta adânc în mine, mă făcea slab, vulnerabil, ușor de manipulat, folosindu-se de ceea ce simt. Sunt rece, indiferent, și evit pe oricine îmi aduce cel mai mic disconfort. Nu mai sunt obligat sa accept doar pentru ca așa mi-o cere codul bunelor maniere. Și chiar și în aceste circumstanțe am pretenția de a fi acceptat. De ce? Pentru ca la rândul meu accept,  dar o fac fiindcă vreau,  fiindcă chiar îmi doresc acea persoana alături de mine. De aceea am pretenția sa fiu acceptat în acești termeni ai dorinței proprii fiecăruia dintre oamenii pe care i-am  poftit în camera sufletului meu.

Am făcut mereu lucrurile mai greu, mereu am fost în urma cu totul. Mi-am făcut prieteni târziu,  m-am îndrăgostit târziu,  am fost banal. Mereu într-un colt, de unde puteam observa totul, asta fiindcă voiam sa vad cu ce se confrunta ceilalți.  Și îmi era bine, pentru ca atunci când am început sa observ ceea ce simt eu, atunci a început dezastrul, nesfârșit pana azi.

Am renunțat.  Apoi am regretat. Dar mai apoi nu a mai contat.

Am luptat. Am dat totul și iarăși într-un final nu a mai contat.

Am sperat, am încercat,  și totuși,  situația a rămas neclintita, durerea la fel de insuportabila. 

Dacă mai vorbesc încă cu tine, înseamnă ca reprezinți ceva, înseamnă ca te consider prieten, iar dacă prieten e prea mult spus, atunci te consider cineva de care am nevoie, având și tu nevoie la rândul tău de mine(sau poate nu).

Sunt sec, dar mi-as dori sa pot spune mai multe, tot ceea ce cred, ce gândesc,  ce mă frământă.  Nu o fac, pentru ca îmi e frică. De judecată. Și totuși te consider prieten dar nu am încredere totala în tine. Huh.  În momentul acesta vreau doar sa ma intelegi ( sau sa încerci macar) si sa fii răbdător.

Eu mi-am acordat timp, atât cât îmi trebuie pentru a mă pune pe picioare,  atât cât e necesar pentru a mă vindeca, dar tu îmi acorzi timp? Tu poți aștepta?

M-am detașat de restul, pentru ca restul e doar o adunătură de oameni. Am plecat pe căi pustii pentru a căuta oameni exact la fel ca mine, oameni capabili de imposibilități, oameni care se luptă cu ei.

 Mă întreb în ultima perioada din ce în ce mai des, " ce simt?" ,  dar ceața mă învăluie,  iar răspunsurile se ascund sub pietre prea greu de ridicat. Poate ca asta sunt, o piatra ce nu poate ridica alta piatra, o piatra ce nu are inima, dar totuși crede ca simte, o piatra fără mâini,  gura, ochi, o piatra care are speranță,  o piatra care nu poate atinge alta piatra, pentru ca pietrele nu se mișcă, pietrele nu simt.

(I).

[depressive-for-all]

Mărturia unui schizofrenic

Uneori nu gândim că proprile cuvinte la adresa altora pot reprezenta însăși nemulțumirile. Într-adevăr să le spui celor din jurul tău lucruri josnice este plăcut întrucât reprezintă un mod de a te elibera de tine, însă, în momentul în care acest lucru devine deja ceva constant, poate chiar o plăcere, poate reprezenta decăderea personală la nivel social, fiind însuși drumul spre eșec. Foarte greu se elimină aceste lucrurile din viața oamenilor mai ales când jignirea a devenit chiar ceva firesc. Doar să ne gândim: ființa sensibilă, putin cam timidă, fără prea multă ambiție și încredere de sine față de noile provocări, este exemplul perfect al unui, posibil, om "marcat" de personalitatea difuză pe care o are. Nu este usor să înfrunți realitatea, mereu crezi că ești mai sus și că poți crea lucrurile pe baza viziunii proprii, să schimbi perspectiva asupra anumitor lucruri și să încerci să influențezi situațiile pentru a le face favorabile. Este obositor sa fii tu.

#depression #nofamily #nofriends #nopeople #nome #sad #i feel so alone #alone #withouthope #withoutlife

[laudeluidumnezeucelatotputer]

Dezvăluirea culorilor mele adevărate

de Xiaoxiao, orașul Xuzhou, provincia Jiangsu

Din cauza nevoilor lucrării bisericii, am fost repartizată în alt loc pentru a-mi îndeplini datoria. În acea vreme, lucrarea evangheliei era în declin în acel loc și situația fraților și surorilor în general nu era bună. Însă, pentru că eram atinsă de Duhul Sfânt, totuși acceptam cu toată încrederea tot ce îmi era încredințat. După ce am acceptat ceea ce mi-a fost încredințat, m-am simțit responsabilă, iluminată și chiar credeam că am multă hotărâre interioară. Credeam că sunt capabilă și că pot să îndeplinesc cu bine această sarcină. În realitate, în acea vreme nu știam nimic despre lucrarea Duhului Sfânt sau despre natura mea. Trăiam cu totul în mulțumire de sine și autoadmirație.

Chiar în momentul în care eram plină de mândrie de sine, am întâlnit un frate la o familie gazdă, care era responsabil cu lucrarea. M-a întrebat despre situația lucrării mele și i-am răspuns pe rând la întrebări, în timp ce mă gândeam: Cu siguranță va admira capacitățile mele de muncă și discernământul meu unic. Însă nu m-am așteptat ca după ce a ascultat răspunsurile mele, nu numai că nu a dat din cap în semn de aprobare, dar a spus că lucrarea mea era neadecvată, că personalul nu fusese mobilizat chiar cum trebuie, că nu obținusem niciun rezultat și așa mai departe. Privind expresia nemulțumită de pe chipul său și ascultând evaluarea lucrării mele, deodată inima mi-a înghețat. M-am gândit: "El spune că lucrarea mea este neadecvată? Dacă nu am obținut niciun rezultat, atunci ce eforturi va trebui să depun pentru a se putea spune că am obținut rezultate? Ar trebui să fie destul faptul că nu am respins această sarcină detestabilă și că am fost dispusă să o accept, dar cu toate acestea spune că nu am făcut o treabă bună." Inima mi s-a umplut de sfidare și m-am simțit așa de nedreptățită încât aproape că au început să-mi curgă lacrimile. Sfidarea, nemulțumirea și nesupunerea dinlăuntrul meu au ieșit direct la suprafață: Acesta este calibrul meu; oricum, am făcut tot ce am putut, așa că dacă nu sunt potrivită, atunci ar putea la fel de bine să găsească pe altcineva... Aveam o senzație extrem de neplăcută în suflet și mă simțeam pierdută, neștiind ce să înțeleg, așa că nu am mai auzit niciun cuvânt din ceea ce a spus el apoi. În acele câteva zile, starea mea a trecut de la a fi plină de mândrie de sine la deprimare și demoralizare, de la a fi foarte mulțumită de mine la a avea sufletul plin de mâhnire. M-a cuprins o senzație de pierdere. [...] În mijlocul întunericului, mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: "Petru a căutat să trăiască conform unui om care Îl iubește pe Dumnezeu, să fie cineva care să Îl asculte pe Dumnezeu, să fie cineva care acceptă tratarea și emondarea [...]" ("Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul" din Cuvântul Se arată în trup). Dar eu? Tot ce a făcut cineva a fost să mă critice puțin, să spună că lucrarea mea nu era îndeajuns de bună, iar eu m-am supărat și am vrut să renunț la munca mea. Oare este aceasta o persoană dispusă să accepte tratare și emondare? Oare aceasta înseamnă a încerca a-L iubi pe Dumnezeu așa cum a făcut-o Petru? Oare ceea ce am dezvăluit eu nu este ceea ce îi displace lui Dumnezeu? A nu dori ca ceilalți să spună că nu m-am descurcat suficient de bine și vrând doar să primesc laude și recunoaștere din partea celorlalți - nu este acesta cel mai josnic scop? În acel moment am avut o rază de lumină în inimă, așa că am deschis cartea "Cuvântul Se arată în trup" și am văzut acest pasaj: "Ar fi mai bine pentru voi să dedicați mai mult efort adevărului cunoașterii sinelui. De ce nu ați fost lăudați de Dumnezeu? De ce este firea voastră abominabilă pentru El? De ce provoacă discursul vostru dezgustul Lui? De îndată ce ați demonstrat un pic de loialitate, vă cântați propriile laude și cereți recompensă pentru o contribuție mică; vă uitați de sus la alții când ați arătat un minimum de ascultare și deveniți disprețuitori față de Dumnezeu la îndeplinirea unei sarcini minore. [...] Despre o umanitate ca a voastră este, în mod indiscutabil, jignitor să se vorbească sau să se audă. Există ceva demn de laudă în vorbele și acțiunile voastre? [...] Nu găsiți acest lucru ridicol? Să știi foarte bine că crezi în Dumnezeu, totuși să nu poți fi compatibil cu Dumnezeu. Știind foarte bine că ești pe deplin nevrednic, persiști, totuși, în a te lăuda. Nu simțiți că rațiunea vi s-a deteriorat până într-acolo, încât nu mai aveți autocontrol? Cu o rațiune ca aceasta, cum sunteți vrednici de a vă asocia cu Dumnezeu? Nu vă temeți pentru voi, în acest moment? Firea voastră s-a deteriorat deja până într-acolo, încât nu puteți fi compatibili cu Dumnezeu. Astfel, nu este credința voastră ridicolă? Nu este credința voastră fără noimă? Cum te vei ocupa de viitorul tău? Cum vei alege calea pe care trebuie să mergi?" ("Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu" din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu au străpuns esența mea, lăsându-mă fără cuvinte. Am fost profund rușinată și copleșită de rușine. Argumentele mele și luptele mele interioare au dispărut ca fumul în aer. În acel moment am simțit puterea și autoritatea cuvântului lui Dumnezeu adânc în inimă. Prin revelațiile cuvântului lui Dumnezeu, am reușit în sfârșit să mă cunosc pe mine însămi: pentru a-mi îndeplini datoria, nu m-am străduit în mod constant să ating perfecțiunea pentru a obține cele mai bune rezultate cu scopul de a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci am fost în schimb mulțumită de situația existentă și m-am simțit foarte mulțumită de mine. Totuși, nu numai că nu am putut recunoaște că situația în care eram i-ar displăcea lui Dumnezeu, dar mă și simțeam nedreptățită când cineva mă critica. Am fost într-adevăr ignorantă și lipsită de rațiune! Așteptam mereu laude pentru o lucrare mică și, îndată ce nu le primeam, toată energia mea dispărea; m-am supărat și îmbufnat când eforturile mi-au fost tăgăduite, în loc să fie apreciate. În acel moment mi-am văzut chipul fățarnic. Am văzut că îndeplinirea datoriei mele venea la pachet cu cereri și negocieri și era plină de necurățenie. Nu era pentru mulțumirea lui Dumnezeu sau pentru a răsplăti iubirea Lui, ci pentru scopuri ascunse.

În trecut, când vedeam cum cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie josnicia firii omenești, strălucirea sa nu răzbătea niciodată până în inima mea și presupuneam că cuvântul lui Dumnezeu era o exagerare. Numai când Dumnezeu l-a dezvăluit clar am avut o revelație: Faptul că astăzi pot să-mi îndeplinesc datoria este marea slavă a lui Dumnezeu și marea Lui dragoste. Totuși nu am prețuit-o sau venerat-o, ci în schimb am urmărit lucruri care nu aveau nicio valoare și niciun sens - să fiu lăudată de oameni, preamărită de oameni, observată de oameni și recunoscută în inimile oamenilor. Ce înțeles au aceste lucruri? Dumnezeu spune că omul nu trăiește numai cu mâncare, ci și cu cuvintele exprimate prin Hristos. Dar viața mea pe ce se baza? Trăiam din atitudinea oamenilor față de mine și din felul în care mă vedeau și deseori îmi făceam griji pentru câștigurile și pierderile personale din cauza unor asemenea lucruri. Câteva cuvinte de recunoaștere sau de laudă sau câteva cuvinte de mângâiere sau de apreciere îmi sporeau energia; câteva cuvinte de critică sau o expresie negativă pe chipul cuiva mă descurajau și mă făceau să îmi pierd puterea și direcția căutărilor mele. Așadar, până la urmă, de ce cred în Dumnezeu? Poate doar de dragul aprobării oamenilor? După cum au arătat cuvintele lui Dumnezeu, nu-mi păsa de adevăr, de principiile firii umane, de lucrarea făcută cu strădanie de Dumnezeu, ci de ceea ce trupul meu iubește, de lucruri care nu sunt de niciun folos pentru viața mea. Entuziasmul altuia față de mine poate dovedi că Dumnezeu mă laudă? Dacă nu pot fi compatibilă cu Dumnezeu, atunci nu sunt oare încă deșarte căutările mele? Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a luminat! Pornind de la revelațiile proprii m-am gândit apoi la ființa lui Hristos, la cum a venit Hristos să lucreze pe pământ pentru a mântui omenirea. Dar care este atitudinea omenirii față de Dumnezeu? El este sfânt și onorabil, Dumnezeul Însuși cel slăvit, însă cine Îl prețuiește cu adevărat pe Dumnezeu, cine Îi face loc în inima sa și cine Îl slăvește cu adevărat pe Dumnezeu? În afară de răzvrătire și împotrivire, omul nu manifestă decât împotrivire, și totuși Hristos nu ia în seamă aceste lucruri ale omenirii și nu-i tratează pe oameni după fărădelegile lor. El rabdă în tăcere toate greutățile, sacrificându-Se cu altruism pentru omenire, însă își exprimă oare cineva din inimă lauda pentru smerenia lui Hristos, pentru bunătatea Sa sau pentru generozitatea Sa? Prin comparație, am văzut tot mai mult cât de limitată eram, cum făceam caz de lucruri, cum speram mereu să fiu lăudată de oameni sau să fiu apreciată de ei, și alte comportări egoiste, detestabile și nerușinate. Chiar cu un asemenea caracter josnic, tot mă vedeam prețioasă ca aurul. Nu e de mirare faptul că Dumnezeu spune că rațiunea umană a ajuns în punctul în care pentru omenire a devenit greu să o țină sub control. Cuvintele lui Dumnezeu m-au convins cu totul. În acest moment, un fel de dorință și atașament pentru Hristos - Stăpânul tuturor lucrurilor - a apărut în mod spontan în adâncul inimii mele. Nu mai conteneam să mă rog lui Dumnezeu: "O, Dumnezeule! Firea, esența și bunătatea Ta mă fac peste măsură de invidioasă. Cine se poate compara cu Tine? Tot ceea ce Tu ai exprimat și ai dezvăluit printre noi și tot ceea ce Tu ne-ai arătat, toate sunt manifestările frumuseții Tale, ale virtuților Tale, ale dreptății și măreției Tale. O, Dumnezeule! Mi-ai deschis inima și m-ai făcut să-mi fie rușine de mine, făcându-mă să-mi plec chipul la pământ. Îmi cunoști foarte bine mândria, vanitatea. Dacă nu erau rânduirile și aranjamentele Tale minunate, dacă nu era fratele pe care Tu mi l-ai trimis pentru a se ocupa de mine, aș fi uitat cine sunt acum multă vreme. Furând slava Ta și totuși fiind mândră de mine - chiar n-am știut ce e rușinea! O, Dumnezeule! Datorită descoperirilor și pazei Tale am reușit să-mi văd clar adevăratul sine și să descopăr frumusețea Ta. O, Dumnezeule! Nu mai vreau să trăiesc cu o atitudine negativă și nu mai vreau să trăiesc pentru acele lucruri meschine. Singura mea dorință este ca prin mustrarea și judecata Ta, prin loviturile și disciplina Ta, să Te cunosc, să Te caut și, mai mult decât atât, prin tratarea și emondarea Ta să-mi îndeplinesc datoria pentru a Te putea răsplăti!"

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

🔖 Prieteni, acum sunt zilele de pe urma și Domnul Isus s-a întors. După ce mulți oameni care cred cu adevărat în Domnul aud Biserica Atotputernicului Dumnezeu mărturisesc că Domnul s-a întors, ei caută în mod activ și cercetează adevăratul drum și astfel îl întâmpină pe Domnul. Vă invităm să descoperiți mai multe marturii crestine noi.

#marturii crestine #credința În dumnezeu #biruitori

[enthymesis-me]

Vreau sa incep sa postez chestii proprii, dar parca nu am incredere in mine ((: 《Ralu sunt》

Draga mea, în sufletul tău ai dreptul să aşterni cuvinte, speranțe şi cele mai întunecate gânduri. Nimeni n-o să te judece. Eşti artistă, ai sentimente, iar blogul este opera ta. Ai grijă de el!

[jurnalulannei]

Winston Smith este un personaj obişnuit: el urăşte, iubeşte şi munceşte ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăieşte într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sînt gînduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul O mie nouă sute optzeci şi patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomică, locul de naştere al unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuţiile fără rost, dispariţiile peste noapte au devenit fireşti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „neolimbă”, o limbă robotizată, ce completează imaginea de lume ordonată „ştiinţific” după voinţa Fratelui cel Mare, care spune că „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranţa este putere”.

Când vine vorba de clasici recunosc că sunt ușor pierdută, deoarece teritoriul romanelor clasice îmi este cam necunoscut. Cumva mintea mea leagă școala de romanele clasice și astfel am parte de o repulsie. Însă de ceva timp, m-am arătat ceva mai deschisă la acest capitol și sub recomandarea unui amic, am început cu domnul Orwell, a cărei recenzie pentru Ferma animalelor este deja publicată pe blogul meu, aici. Cartea de asemenea o găsiți aici.

În ultima vreme am început să aud din ce în ce mai mult de această carte și mi-am spus că nu trebuie să ratez ocazia.

Îl avem în prim plan pe Winston Smith, un cetățean al Oceaniei, țară aflată sub conducerea regimului SOCENG, regim condus de un așa numit Fratele cel Mare. 

O lume manipulată, subjugată, controlată prin tele-ecrane, o lume ținută în teroare, în care orice formă de gândire sau dubiu este pedepsită, ce mă duce cu gândul desigur la comunism. Însă cei ce se aflau în conducerea regimului se considerau superiori naziștilor germani și comuniștilor ruși, prin simplul fapt că recunoșteau cu nonșalanță faptul că își doresc puterea în forma ei pură, fără a pretinde că vor binele oamenilor sau maselor.

Winston, un bărbat simplu, ne este prezentat ca fiind un traducător, ce lucra la publicarea unui dicționar în neolimbă(limba oficială a Oceaniei) a cîrților din fosta limbă. Neolimba era desigur încă un instrument ccreat de regim pentru a limita sfera gîndirii, prin a distruge cuvinte, înțelesuri.

Deși oamenii puteau fi ascultați și orice reprezenta trecut, era distrus, totuși Winston simte nevoia să-și așterne gândurile și amintirile legate de mama și sora lui într-un jurnal.

Povestea prinde contur în momentul în care la locul său de muncă apare o fată Julia, membră a Ligii Anti-sex,  cu care acesta va lega o conexiune. Desigur, exista o anumită reticență din partea lui deoarece Julia, putea oricând să-l denunțe. 

În Oceania, exista Ministerul Belșugului pentru foamete, Ministerul Iubirii pentru absistență și Ministerul Adevărului pentru minciună. Lumea creată de Orwell, pare una ușor dusă la extrem, în care oamenii nu aveau voie să aibă prieteni, relații (puteau avea doar pentru a face copi), mâncare puțină, fiind manipulați cu ajutorul media și a știrilor false.

Lucrurile iau o întorsătură neașteptată și dureroasă pentru cei doi protagoniști, în momentul în care primesc o propunere de revoltă. Cum evoluează lucrurile, vă las pe voi să descoperiți, însă povestea ia o nuanță gri și tulbure.

Nu este o carte ușoară, nici parcurgerea ei nu a fost simplă. Așteptați-vă la multă informație politică, termeni istorici sau de război.

La un moment dat, simțisem o oarecare iritare pentru că aveam impresia că se pune prea mult accent pe legătura intimă dintre cele două personaje, însă, autorul a știut exact cât să ofere din acest punct de vedere și lucrurile au venit la povestea inițială.

O mie nouă sute optezi și patru, este de departe o capodoperă literară, ce nu trebuie să lipsească din  bibliotecile voastre. Este o operă de conștientizare și de ce nu de prevestire(după cum bine știți de Big Brother). E o sursă de trezire a propriei gândiri, de a pune la îndoială viața înconjurătoare. Suntem proprii stăpâni? Gândim liber?

Sunt încântată că am avut ocazia de a citi acest roman, care din punctul meu de vedere ar trebui studiat atât de elevi, cât și de noi restul. Dacă aveți ocazia de a o citi, citiți-o negreșit.

RĂZBOIUL ESTE PACE

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

IGNORANȚA ESTE PUTERE

10.09.2020

#omienouasuteoptzecisipatru #1984 #george orwell