#An Mor Riga

[wiwsport]

Virsliga : Vainqueur de Metta, le Riga FC et ses Sénégalais ne sont plus qu'à une victoire du titre Le Riga FC file vers le titre en s'i...

[itachi86]

some more random excerpt of my probably eventual dark!allander fic

The Druid could feel it, the darkness slithering inside him, memories wreathed in shadows snaking through his mind and fighting to break free of their magical constraints. He got flashes of a throne of skulls a legion of devils and i am the worst of a past he both did and did not recognize and he knew that something was not right.

my heart is a hollow place

He’d started to feel it when he’d witnessed the aftermath of Ander’s murder; seeing Ander’s lifeless body lying at the bottom of that waterfall, knowing he’d been killed by General Riga, had triggered something in him. Some mythological lock had been broken and some great force had been unleashed.

for the devil to dance again

It had allowed him to resurrect the Elfin king and aided them in escaping Leah; but now it was whispering to him, evoking sensations and scenes that he realized he knew all too well.

shadows spilled over his skin weaving through both of his eyes coiling through the brown of the left and then overwhelming it as well as the other the shadows were alive

Allanon gritted his teeth as the recollections continued to beat against his mental walls, his grip on the railing of the palace balcony tightening. He was back in Arborlon now; not the smartest place to be, perhaps, given what was going on with him, but, after returning from the dead, Ander had wanted to make sure his people were safe and Allanon was not going to let him out of his sight again.

The flashes had become fainter since they’d arrived, but there were other sensations, seeming to be growing stronger with every passing second, no matter where he was. He couldn’t push them down; sooner or later, the force trapped inside him was going to get free.

And when it did, the Four Lands was going to be in even more trouble than they’d been with the Dagda Mor.

i can see below 'cause there’s something in here

#fanfiction things #allander #i've been brainstorming titles for this fic #i'm thinking the other side of the coin #or the devil will dance again #kinda obsessed with breath of life as an allander song

[thingsiateingeneral]

Lunch at Uncle Vanya, a Russian restaurant in Riga:

Cranberry and lingonberry mors + horseradish vodka

Ham roast, speck, salted cucumbers, tomatoes and garlic toasts 

Vareniki stuffed with potatoes and cottage cheese

#Latvia #Riga #Travel #Lunch #Russian Food #Uncle Vanya #Vareniki

[guiadaestradareal]

Instituto Nossa Senhora do Carmo (1892) - Guaratinguetá - SP ⠀ Primeira casa das Irmãs Salesianas no Brasil, erguido com paredes de taipa e pau-a-pique, com telhado em madeiramento de pinho de Riga, possui artística capela, com altar mor em mármore de Carrara e bronze, pré-fabricado na Itália. Praça Joaquim Vilela O Marcondes, 360. ⠀ #guiadaestradareal #venhaconhecernaestrada https://www.instagram.com/p/B_QklyCAl1k/?igshid=12zoi0idx8vu2

#guiadaestradareal #venhaconhecernaestrada

[mariancojanu]

Anna Pavlova a fost una dintre primele balerine din Rusia care a dansat pe marile scene occidentale. Adorată de publicul din toate țările unde a oferit spectacole, Anna Pavlova a devenit cea mai cunoscută dansatoare a lumii.

Anna Pavlova era deja o balerină cunoscută a Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg atunci când Mihail Fokin a creat pentru ea, în anul 1905, solo-ul „Moartea lebedei“, pe muzică din „Carnavalul animalelor“ de Camille Saint-Saëns. Iar baletul acesta incredibil de trist, despre viaţă, în ultimele ei clipe, despre moartea căreia i te predai, a devenit emblema Annei. Şi-apoi a devenit etern. Ca şi Pavlova. Balerina cu majuscule.

Un film mut din 1925, căruia i s-a aplicat apoi sunet, câteva costume şi perechi de poante, programe de spectacol, fotografii cu Anna pe scenă şi cu Anna îmbrăţişând o lebădă, la reşedinţa londoneză cu nume poetic „Casa cu iederă“… În urma balerinei care a murit în ianuarie 1931, aproape de cea de-a cincizecea aniversare, au rămas mai multe lucruri concrete, palpabile. Moştenirea ei cea mai mare e însă un dans de nici două minute; un abur, o tristeţe acaparatoare, nişte braţe care fâlfâie în aer şi care vor să atingă orizontul; şi care cad şi se retrag apoi uşor spre piept, în abandon. Pentru că „Moartea lebedei“, care a intrat în istorie sub denumirea de „Dansul Pavlovei“, nu e despre o balerină care reuşeşte să întruchipeze o lebădă muribundă; ci e un dans despre fragilitatea vieţii, despre lupta de la sfârşit şi despre moarte; iar lebăda e doar o metaforă. E un balet tulburător, care-a a împlinit deja centenarul. Şi care, în 1905, la momentul apariţiei, revoluţiona din temelii dansul clasic imperial rusesc.

Graţie şi eleganţă într-o eră dominată de tehnică şi execuţii acrobatice

Anna Pavlova avea atunci 24 de ani. Era Première Danseuse la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg şi fusese deja Giselle în baletul cu acelaşi nume; criticii spun şi astăzi că n-a fost nicicând o Giselle mai convingătoare decât ea. Dar până la gloria începutului de secol XX şi până la grupurile de admiratori ai dansatoarei, care se numeau chiar aşa, „pavlovaţi“, şi care pândeau orice reprezentaţie a ei, Annei îi fusese dificil să se impună.

Mâinile lungi, picioarele sever arcuite, gleznele subţiri, prea subţiri, au făcut ca prima tentativă de a se înscrie, când avea 8 ani, la Şcoala Imperială de Balet din oraş, să fie un eşec. Avea o înfăţişare „bolnăvicioasă” – i s-a spus mamei. Doi ani mai târziu a fost admisă; dar nu semănă deloc cu balerinele timpului, solide, cu trup compact, musculos. I se spunea, simplu, „Mătura” şi Anna însăşi se înfuria teribil atunci când elemente cheie, care-i solicitau muşchii, nu-i ieşeau. Baletul acelor vremuri era mai mult o chestiune de tehnică, de execuţie acrobatică, privilegiind picioarele şi nu corpul în întregime. Anna, subţire, delicată, făcea cu greu faţă cerinţelor. Publicul îi iubea însă apariţiile surprinzătoare, iar profesorul Pavel Gerdt, după eşecul de a realiza mai multe întoarceri fuetté una după alta, i-a spus categoric: „Te implor să nu mai încerci niciodată să-i imiţi pe cei care sunt fizic mai puternici decât tine. Tu trebuie să înţelegi că atuurile tale sunt eleganţa şi fragilitatea. Trebuie să dansezi în aşa fel încât să scoţi la suprafaţă aceste rare calităţi ale tale; nu să încerci să câştigi aprecierea prin artificii acrobatice“. Aceasta, într-o vreme când Pierina Legnani, Prima Ballerina Assoluta a teatrelor imperiale, reuşea să facă nu mai puţin de 32 de întoarceri consecutive pe poante…

„A fost aproape o improvizaţie“

În 1905, când Pavlova i-a cerut lui Mihai Fokin să-i creeze un solo pentru o gală din luna decembrie, de la Sankt Petersburg, coregraful credea şi el că baletul trebuie să se schimbe; e imperios să se schimbe. I-a sugerat Annei bucata „Lebăda“, la violoncel, din „Carnavalul animalelor“ a lui Saint-Saëns şi a conceput un balet care i s-a potrivit ca o mănuşă firavei dansatoare. În august 1931, la câteva luni după moartea Pavlovei, Fokin rememora crearea dansului într-un articol din revista „Dance Magazin“: „A fost aproape o improvizaţie. Am dansat în faţa ei, ea era chiar în spate. Apoi ea a dansat iar eu m-am plimbat în jurul ei, curbându-i braţele şi corectând detalii ale pozei. Înainte de această compoziţie, fusesem acuzat că privilegiez dansul fără poante, că resping dansul pe vârfuri în general. Moartea lebedei fost răspunsul meu la aceste critici (n.a. – cea mai mare parte a baletului e pe poante). Acest dans a devenit simbolul noului balet rus. A fost o combinaţie de tehnică şi expresivitate; o dovadă că dansul poate şi trebuie să satisfacă nu numai ochiul, dar, prin intermediul ochiului, să pătrundă în suflet”.

Trei ani mai târziu, Fokin detalia: „Aşa scurt cum e, dansul a fost revoluţionar atunci şi a ilustrat admirabil tranziţia de la vechi la nou, pentru că am folosit tehnica specifică vechiului balet şi costumul tradiţional, iar o tehnică bine dezvoltată e necesară, dar scopul dansului nu e acela de a etala această tehnică, ci de a crea simbolul luptei eterne din timpul vieţii, simbolul a ceea ce e muritor. E un dans al întregului corp, nu numai al membrelor; el implică nu doar ochiul, dar şi emoţiile, imaginaţia”. Un dans pe care Anna Pavlova l-a făcut celebru, prezentându-l – spune legenda dansatoarei – de aproximativ 4.000 de ori în spectacole din lumea largă. Pentru că Anna Pavlova a fost nu numai una dintre cele mai mari balerine ale tuturor timpurilor; a fost şi cea mai bună ambasadoare a dansului clasic. Prima balerină care a cutreierat lumea, cu propria companie, ca să popularizeze baletul, să-l facă accesibil, să-i creeze o audienţă; cea mai ��plimbată“ dintre artiştii moderni, de vreme ce se spune c-ar fi acoperit mai mult de 500.000 de kilometri cu spectacolele sale. A dus baletul peste tot, în săli luxoase şi mai puţin luxoase din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa de Sud şi Asia, a dansat în faţa regilor şi a reginelor, ea însăşi o regină. Odată, în Mexic, a dansat într-o arenă de coridă; 36.000 de oameni au aşteptat-o. Sublima Pavlova, i s-a spus. Incomparabila Pavlova. Pavlova universală, căci din 1913 încolo, de când s-a mutat oficial la Londra, n-a mai fost a imperiului, a fost a lumii.

Un reflector a luminat locul gol

Spectacolele în afara graniţelor debutaseră încă din 1907, cu un turneu european la Riga, Stockholm, Copenhaga, Berlin şi Praga. Şi continuaseră, în 1909, la Paris, cu prezenţa în faimoasele Balete Ruse ale lui Serghei Diaghilev, în care partener l-a avut pe Nijinski, Vaslav Nijinski. Un an mai târziu, Anna a fost la New York, la Opera Metropolitană, în rolul Coppeliei, alături de Mihail Mordkin. Repertoriul ei era clasic – Giselle, Frumoasa din pădurea adormită, Don Quijote, Moartea lebedei…; Annei nu-i plăceau inovaţiile, nu le înţelegea rostul. Aşa că atunci când Mihail Fokin a creat, cu Pavlova în minte, coregrafia „Păsării de foc“, a refuzat să o danseze; n-a putut să-şi apropie muzica lui Stravinski.

Balerina s-a îmbolnăvit de pneumonie și medicii i-au recomandat să se opereze. I s-a spus însă că, dacă face operația, nu va mai putea dansa niciodată. „Dacă nu pot dansa, mai bine mor”, a fost reacția Annei Pavlova.

Viaţa Annei a fost un lung şir de turnee, de spectacole – asta e clar. Şi-n avanpremiera unui spectacol, la Haga, în Olanda, a şi strâns pentru ultima dată braţele deasupra pieptului, ca-n „Moartea lebedei“. Era în hotelul Des Indes, pe 23 ianuarie 1931, cu pneumonie şi pleurezie, când a cerut să i se aducă alături costumul lebedei. „Interpretaţi ultima măsură foarte blând“, se zice c-ar fi spus. Şi-n seara spectacolului, nimeni n-a înlocuit-o; un reflector a luminat locul gol. Era primul spectacol de la care Anna lipsea. Avea aproape 50 de ani.

Anna Pavlova – The Dying Swan

01 Anna Pavlova

Sursa: web / Wikipedia foto & video by: Google / YouTube / Tumblr / Wikipedia Notă: Toate informatiile prezentate în articol apartin autorului. Informaţiile publicate de mariancojanu.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. IN ATENTIA CITITORILOR: Comentatorii sunt răspunzători în totalitate pentru conţinutul publicat. Vă rugăm să vă exprimaţi civilizat şi legal. Marian Cojanu Official Pages / Marian Cojanu Official Website

Anna Pavlova, balerina absolută -„Dacă nu pot dansa, mai bine mor”. Anna Pavlova a fost una dintre primele balerine din Rusia care a dansat pe marile scene occidentale.

#Anna Pavlova #„Moartea lebedei“ #balerină #Mihail Fokin #Rusia #Sankt Petersburg #Teatrul Mariinski

[wiwsport]

[wiwsport]

[itachi86]

my alt ending to episode 2x07 of the shannara chronicles where Allanon sees Ander’s body after he dies

(like this fic?please consider donating to my patreon:https://www.patreon.com/user?u=109941812)

Seeing Ander’s body washed up at the bottom of the waterfall, deathly pale and with blood trickling out of the corner of his mouth, Allanon felt, for one of the few times in his life, real, crippling anguish.

Ander hadn’t deserved this: being murdered at the hands of a madman like General Riga should not have been his final fate. He had been a good king-and a great man.

Allanon knelt at the edge of the water, his blood thundering in his ears. He hadn’t wanted to admit how much he really cared for the elf king, but now he couldn’t deny it.

I will be your friend and your advisor, and I will stand by your side as long as I can, but it can never be more than that. I am a druid and I cannot allow my emotions to ever overshadow my duty.

He loved Ander. He had known it from the moment he’d walked into that room and seen the elf broken after watching his brother die at the hands of the Dagda Mor. He had known it when Ander had kissed him the night the Dagda Mor had been defeated, but he had pushed it-him-away, because he’d had a duty and he knew entering into any kind of relationship with Ander would get in the way.

But now Ander was lying dead in front of him and his regret was what was getting in the way.

It wasn’t an unfamiliar feeling, but he’d never felt it so tangibly before. It boiled inside of him, writhing through his veins like an actual living thing.

The runes on the back of his neck burned as if in response to his emotions, magic surging inside of him and overwhelming everything. His vision blurred, whitening to the point where he was unable to see anything else.

This is not the end

Blue light poured out of his eyes, out of his fingers and his mouth as his soul screamed out to Ander’s, calling out to it on the other side. Calling it back to life

This wasn’t going to stand. He could not let this stand. And he wouldn’t.

The magic seeped out from where his hands made contact with Ander’s prone form; blue veins appeared, spreading out across every inch of his exposed skin. They glowed like live wires, electricity illuminating and bringing colour back to the elf king’s flesh.

The power of a Druid is unlike anything else in this world. When a Druid feels raw, all-consuming grief-the kind you’d feel when losing someone you love-the magic responds, and it can do all sorts of things-impossible things.

“Break down the barriers between life and death,” Allanon intoned in the Druid language, the words coming out involuntarily in a low, almost guttural growl. “Bring.

Him.

Back.”

To me.

The blue light exploded out from his every orifice; it covered Ander’s motionless form from head to toe, and his whole body shook like it had been electrocuted. His mouth opened, and an unearthly scream rent the air as the magic filtered into his skin.

The dried blood on Ander’s cheek receded into his mouth and his lips turned from blue to pink.

Then, suddenly, he jerked up from the ground with a rattling gasp, his blue eyes flying open to meet Allanon’s.

#my writing #the shannara chronicles #2x07 #fanfiction things #AU #allander #i'm going to make this into a longer fic later #probably #part of the AU is allanon and pyria didn't happen #cuz i'm anti that