#aripile

[jurnaldeoltenia]

E-TWOW Junior’s Cup - 2-4 SEPTEMBRIE 2022

E-TWOW Junior’s Cup – 2-4 SEPTEMBRIE 2022

Academia de Fotbal E-TWOW vă invită să participați la E-TWOW Junior’s Cup! În perioadă 2-4 Septembrie are loc primul turneu al Academiei de Fotbal E-TWOW. Participați la o amplă competiție fotbalistică de juniori ce va deveni o tradiție în Oltenia. În cadrul turneului vor concura grupele 2010 pana la 2016 din cadrul cluburilor: Fotbal Club E-TWOW, CSU Craiova, Academia Răzvan Raț Slatina,…

View On WordPress

#Academia de fobal Gigă Popescu #Academia de Fotbal E-TWOW #Academia Răzvan Raț Slatina #ACS Athletic Roșiori #AS Leii Sudului #AS Oltenia Craiova #baza sportivă E-TWOW #Centrul Turistic pentru Agrement si Sport Craiova Aripile #CS Filiași #CSS Caracal #CSS Corabia #CSU Craiova #E-TWOW Junior’s Cup #FC Rusănești #Fotbal Club E-TWOW #Luceafărul Severin #Luceafărul Târgu Jiu #Mischii #Pro Junior Craiova #Sport Kids Drobeta Turnu Severin #Young Steaua Alexandria

[cuvantul]

în ciuda aparențelor lugubre ale orizontului, îmi croiesc cărări cu aripile, și în urma mea, trasez alte linii pe care alții să le vadă și să cunoască pe unde să nu-și înalțe visele. să cânte despre cum m-am luptat cu cuvintele și cum le-am lăsat să mă poarte în vârtejul lor. despre cum am reușit să le îmblânzesc și mai apoi să le arunc într-un abis de tăcere absolută. despre cum am reușit să plec și să rămân în același timp. despre cum m-a înghițit noaptea și m-a aruncat dezgolit în brațele zorilor iar eu am zâmbit sardonic în tot acest timp.

www.cuvantul.tumblr.com // căci, în fond, eu sunt creatorul propriului meu dezastru.

#cuvantul #cuvantul blog #poem #poezie

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.

[arhitectul]

totalitatea mea de gânduri suferă de o anomalie. am o frică de mine și de oameni încât disperarea mă mângâie pe frunte când toți o ocolesc. aleg să îmbrățișez relativitatea unei fericiri care e atât de tristă duminica. aripile mele s-au desprins de carnea asta de muritor iar în rănile care nu se mai închid mi-au intrat viermi care mă rod până la os și de durere delirez și reproduc în minte zborul. ce frumos mai zburam! și ce departe! până am intrat în firele de înaltă tensiune și mi-au retezat în două ființa. am părăsit oameni, doar pentru a nu mă lăsa ei în urmă și atunci când am vrut să rămân, a trebuit din nou să plec, deși nu mai știam să merg. am întors spatele, am întors privirea și n-am mai răspuns la mesaje. am luat decizii din frică și neasumare. dar dacă erai să fii, trebuia să-mi intri sub cele trei straturi piele și să-mi reprogramezi ADN-ul. acum trăiesc cumva, de pe o zi pe alta, așteptând momentul când o să găsesc electrozii potriviți alături de care să-mi folosesc mintea ca pe un invertor și să-mi sudez înapoi aripile, iar flama să ucidă viermii, să-mi curețe infecția ce-mi întunecă ființa.  aștept să zbor.

despre zbor și despre zboruri

@arhitectul

[ccristine]

în câte gânduri

te îmbrac

când tu mă dezbraci

de dor

când e senin

tot cerul

și eu m-agăț

de-un nor.

în câte zboruri

tu mă porți

cu aripile

rupte

când îngerii

ne caută

în nopțile

pierdute.

[un-suflet-anonim]

Dacă frângi aripile unui înger, nu te aștepta ca el să mai poată zbura.

@un-suflet-anonim

#un suflet anonim #gânduri la 4 dimineața #cuvinte #frânturi #emoții #sentimente #trăiri #gânduri și sentimente #gânduri #postarea mea #postare text pe tumblr #postare pe blog #postare text #gânduri și cuvinte #cuvinte și sentimente #tumblr cu sentimente #etichetă cuvinte #textul meu #postare pe tumblr #blogul meu #blog actualizare #frânturi de sentimente #frânturi de gând #frânturi de text

[sad-souls-things]

Te-as chema in lumea mea… O lume unde esti doar al meu, si eu doar a ta.

O lume unde nu trebuie sa-ti ascunzi sufletul ala bun, din frica ca o sa vina cineva si o sa ti-l calce in picioare…

O lume unde e primavara mereu, indiferent de anotimpul de afara. Unde sa visezi... Sa-ti poti expune visele fara frica de a fi judecat. O lume in care, in loc sa-ti franga aripile, oamenii iti mai dau pene, sa poti zbura si mai sus.

#sentimente #dor #fericire #nostalgie

[rockgirl05]

"Mai sunt și oameni triști;

Își odihnesc obrajii-n mâini

Și nu-nțeleg

De ce

Poartă povara lumii-n spate,

Încă,

Dup-atâta trudă.

Poate ca sufletul

Să fie mai ușor

Apoi,

Sau..

Cine știe?

Mai sunt și oameni duri;

Și-au lepădat emoțiile

Demult,

De la prima palmă,

De la prima durere,

De la prima lacrimă

Vărsată pentru cine

N-a-nțeles

Cum e să fie

Părinte

Sau prieten

Sau OM,

În definitiv.dacă n-au fost învățați

Și cum să iubească?

Dacă n-au fost învățați

Să simtă?

Mai sunt și oameni răi;

Și-au îngropat aripile

Sub călcâie,

Odată cu oamenii

Pe care i-au folosit

Ca să se înalțe.

Un pas mai sus,

O emoție în minus.

Iar Dumnezeu

Și-a închis ochii

În fața crucii lor,

Deși nu și-a putut ascunde

Lacrimile,

Pentru oamenii striviți

Și pentru aripile

Găurite.

Mai sunt și oameni buni.

Au lumină pe obraji

Și bunătate-n ochi,

O copilărie pe care

N-au pierdut-o

Încă,

Deși își strivesc

Inimile

De aceleași ziduri

Universale.

Iar oamenii buni

Au fost, poate,

Odată,

Și triști,

Sau duri

Sau răi

Dar au știut să-și refacă

Aripile

Din noroi,

Iubind."

[jurnaldeoltenia]

Peluza Sud alaturi de Stiinta la antrenamentul din aceasta seara...

Peluza Sud alaturi de Stiinta la antrenamentul din aceasta seara…

FCU Craiova intalneste CSU Craiova duminica de la ora 21:30 pe stadionul din Craiova. Peluza Sud 1997 a fost la antrenamentul din aceasta seara la antrenamentul echipei care a avut loc la Baza Aripile. La finalul antrenamentului condus de Marius Croitoru, Membrii Peluzei Sud 1997 au discutat cu jucatorii despre importanta jocului de duminica seara si au cantat impreuna pret de cateva…

View On WordPress

#Craiova #CSU Craiova #fcu craiova #Fotbal #fotbal craiova #galerie #Liga 1 #peluza #Peluza Sud #Peluza Sud 1997 #Peluza Sud Craiova #Stadionul Aripile #Stiinta #superliga

[praf-in-ochi]

Și ți-ai plâns neîncetat durerile, dezamăgirile și suferințele,

Ți-ai zdrobit singură aripile frânte de lume și visele,

Ți-ai înghițit cuvintele, lipsurile și neputințele,

Ți-ai încătușat forțat și cu tristețe sufletul și inima,

Și astfel, le-ai interzis să mai spere, să mai vorbească, 

Să mai simtă, să mai iubească, 

Și-ai încetat să mai crezi, să mai aștepți

să apară lumină în întunericul în care ești.

Ți-ai pus măști pe față și-ai început să mimezi fericirea,

Te-ai hrănit constant cu tristețea și nefericirea,

Și-ai dansat mânâ în mână cu disprețul și cu ura,

Aproape te-ai îngemânat cu ele,

Ți-ai înțepat cu spinii lor buzele și le-ai gustat amăreala

Și-ai lăsat dâre sângerânde pe a ta palidă piele.

În timp ce toți continuă să îți judece viața.

liennita.tumblr.com

#poezie pe tumblr #poezie tumblr #poezie poezie #blog personal #tumblr blog #blogul meu #blogul unei fete #poezie pe blog #sentimente #gânduri #tumblr sentimente #tumblr gânduri #tumblr poezie #postare pe tumblr #textul meu pe tumblr #text personal #textul meu #un text pe tumblr #o poezie pe tumblr #actualizare tumblr #postare tumblr #frânturi tumblr

[theice-onpluto]

Confesiune

Astăzi am decis să scriu

În verseturi albe Biblia-mi.

Nu sunt o credincioasă de fel

Dar cred în păcate cu strictețe.

Începând cu propria milă

Mă regăsesc ca muribundă

În fața unui nor de stele verzi

Ce s-au rătăcit toate astăzi.

Lecția ce-a dintâi e să iubești,

Fie și cu inima rănită,

Căci nimic nu-i mai presus

Decât dragostea pură.

Cândva am iubit și eu,

Am iubit cu toată ființa.

Am scris sute de idei

Pline de ură și cruzime,

Iar slăvită a fost ziua

Când am scris din iubire.

Am trăit la cote maxime

Tot ce înseamnă dragoste.

M-am urcat pe stânci

Și m-am aruncat în mare.

Am trăit o eternitate

Prin firicele de nisip

Și am iubit nebunește

Tot acest întreg abis.

Am explodat în inimă

Intoxicată de fluturi

Și am tresărit lovită

De mii de gânduri.

L-am iubit și îl iubesc

Ca pe o fantomă

A trecutului artistic

Îmbrăcat în muză.

Astăzi stau și mă uit la el

Pe un geam de nostalgie.

Stau și plâng în pumni

Și crede-mă că sper...

Să vină lângă mine.

În așternuturi ne-am bătut

Cu râs și fulgi de dragoste,

Dar în timp s-a ros tot,

Totul a-nceput să ardă.

Ca două molii ne certam

Pe-o rază de dreptate,

Arzând și noi odată

Cu întunericul din baie.

În agonie ne rupeam

De realitate...

Iar eu am zburat cel mai departe.

Cu gândul meu prea păcătos

Mi-am îndoit aripile

Și am oglindit pe ele

O dureroasă imagine.

Un haos al putregaiul,

Al dragostei moarte,

Al deșertului biblic

Întruchipat în faze.

Am rătăcit pe dune

Și m-am scufundat

În nisipul foarte cald

Al unui suflet calm.

În întunecimea ei

Molia încă încerca

Să iasă din odaie

Și mai rău se scufunda.

Bătea din aripi

Violent și tare,

Însă fără reușită,

Biata ființă muritoare...

A iubi sau a urî? 

Aceasta-i decizia.

Căci molia iubea

Într-o aluzie chipeșă.

Iar eu începeam

Să mă accept

Cu tot cu păcatul meu

Și să nu mai sper.

Începeam să urlu

Și să disper

Că zilele de azi

Nu vor fi ca ieri.

Și mâine va arde

Și acel gram...

De mister.

Astăzi mi-am acceptat păcatul.

Nu regret nici cel mai mic gest.

Mărul interzis mi-a fost în mână

Și eu am gustat din plin din el.

M-am uitat apoi la molia mea

Cea plină de adevăr ceresc

Și i-am zâmbit în lacrimi

Că eu încă... Iubesc.

#iubire #inima #dragoste #citate despre viata #te iubesc #durere #suflet #despartire #grlpwr #you broke my heart #poezie #poem #sad poem

[arhitectul]

...nu urăsc. Nu-mi otrăvesc sufletul urând pe cineva. Prefer indiferența. Este mai curată, mai comodă, mai eficace. Și aleg zâmbetul. Este mai elegant, mai izbitor, mai înțelept. Prefer să mă îndepărtez, să nu mă plâng, să tac, să-mi învăț lecția. Și să nu uit.

Margaret Mitchell, "Pe aripile vântulului"

[ccristine]

visez la fluturi

ce-mi trăiesc între coaste.

cu aripile roase

de singurâtatea-mi

crescută-ntre oase.

visez

cât mai departe

de fricile noastre.

visez

că visez o lume nouă.

că durerea asta-i veche

și seceta din mine

e atât de mare

că nici ochii

nu-mi mai plouă.

visez

lacrimi de rouă

pe frunzele-mi crescute

din pleople.

visez

răsărituri de soare,

deși luna e plină

de noapte.

visez

că trăiesc

într-un nor

de dor

ceresc.

visez

că iubesc

să zbor.

visez

că am aripi de fluture

roase..

și c-am să mor

între coastele unei lumi

ce mă descoase.

[un-suflet-anonim]

Ce ar trebui să fac cu toate aceste sentimente de furie, disperare, agonie, durere, trădare și ură?

Mi-ai luat zâmbetele, fericirea, plăcerea de a trăi și de a iubi. Mi-ai luat tot ce aveam mai drag, și m-ai împins în întuneric. M-ai abandonat și m-ai lăsat să mă lupt cu furtuna ce ai lasat-o în urma ta.

Mi-ai distrus sufletul și ai călcat nemilos pe el. Mi-ai luat visele și mi-ai frânt aripile.

Ca un om lacom, ai luat tot ce am avut să-ți dăruiesc, fără ca măcar să oferi prea multe în schimb. În timp ce eu, ca un suflet naiv, m-am mulțumit cu firimiturile ce mi le-ai oferit.

Tu ai fost Flămândul, iar eu am fost Hrana ta!

@un-suflet-anonim

#un suflet anonim #cuvinte #frânturi #postare text #postare text pe tumblr #blogul meu #emoții #trăiri #sentimente #postare pe blog #postare pe tumblr #cuvinte și sentimente #gânduri pe tumblr #frânturi de gânduri #frânturi de text #gânduri și cuvinte #frânturi de gând

[fara-posts]

E atata potop si minciuna,e atat de tarziu ...si nu i lună....inima mea a ntrebat ...si uite ma iar...ce pacat ...vorbind ca surda la luna...si dorul haihui...semiluna ...cireasa amara... din zbor, verdele crud n are trup....dar, daca ,cumva ,ar avea ...ar fi atingerea ta ...mi e atat de pustiu si ce dor ....aripile cred ca ma dor...aud in rastimpuri furtuna ....si rad ...ca nebună...nebuna....are acel pas netrucat ,zambet adanc nelucrat ,ochii topind disperari ,dansul salbatic,ciudat ,sincope si lin ,cateodat ,cantec sagalnic si are ....auriul ...se mbata n buzele ei visatoare ....iti cere, iti da ,te rasfrange ,plange si rade ...te frange ...si te trezesti ....uite asa ....cu ntreaga fiinta ,cumva ,infiorat si altceva ,prin tine e ea si incă,inca ceva ...si nu stii ,si nu stii cum ,sa i mai adulmeci trupul ...cum...prezența ...si luna nu era ...si ea ,doar te iubea ....furtuna ii placea ,radea si o auzeam...prin trupul meu prin carnea mea, zambea, infiorata si calda ...draga mea ,asa catifelata ,sa o miros ,sa o respir ,sa orisice ...si nu ma intreba de ce este asa ...zalog e un pret mai neobisnuit ....vioară....inima....si nu ma intreba iubitule ...mereu mi e dor de tine ...si tie ?...nu ma pronunt ....mi ai spus ....candva ...adun ca nestemate ,orice i legat de tine ,ce sipete adanci facura urme n noi ,iubitule -iubita mea....frumoasa,dusa si un pic la luna ....si asta seara luna ...absenta...si iar era furtuna ....cred c ai furat o ..

lună....si te iubesc atat...absența ta ...inexplicabil ...luna ....nu poate absenta....😘🙂🌹

[nona-26]

Aripile

Ai spus să mi le scot,

Că n-am nevoie de ele,

Că n-am ce căuta eu printre stele...

Ai spus să mi le scot

Și eu te-am ascultat,

Și a venit iarna,

Și-au înghețat...

Claudia Anghel