#pacurari
Photo
Really? Vaccination again? Ok... fine #cabinetveterinariasi #cabinetveterinar #farmacieveterinaraiasi #farmacieveterinara #sharpei #vaccination #pacurari #iasi #puppy #caine #catel (la Sanivet) https://www.instagram.com/p/Bs-4yBjHtDZ/?utm_source=ig_tumblr_share&igshid=1uivsjoi7f21y
#cabinetveterinariasi#cabinetveterinar#farmacieveterinaraiasi#farmacieveterinara#sharpei#vaccination#pacurari#iasi#puppy#caine#catel
1 note
·
View note
Photo
Another yummy treat 😋 😜 😊 Straight from @popaspacurari 💓 #ribsribsribs 💓💓💓 #twistedredladybugrecommends them wholeheartedly 🙏 #discoveriasi #discoverromania #visitiasi #visitromania #iasi #Jassy #Romania #rumunia #moldavia #pacurari #restaurantsiniasi (at Complex Popas Pacurari) https://www.instagram.com/p/CU-zCKAh9r7/?utm_medium=tumblr
#ribsribsribs#twistedredladybugrecommends#discoveriasi#discoverromania#visitiasi#visitromania#iasi#jassy#romania#rumunia#moldavia#pacurari#restaurantsiniasi
0 notes
Photo
Producatorul roman de preparate din carne si conserve Vascar deschide un nou magazin in Iasi si ajunge la o retea de 19 unitati Vascar, unul dintre principalii producatori locali de preparate din carne si conserve, a deschis cel de-al patrulea magazin propriu din Iasi. Acesta este situat pe Soseaua Pacurari nr. 30 si este al 19-lea magazin al producatorului local.
0 notes
Text
Cazare Munte Maramures, Cazare Maramures Pensiuni
Vedea 7: Celar. Pentru a avea o icoana mai clara peste pastoritului traditional, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satisfacut Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat Pensiuni Budesti Maramures multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumne-zeu Dumitru — 26 brumar), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul odrasla. Vreodinioara cu aceasta se punea afacere iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De impozit, asocierea se facea intra- taranii cu pamanturi apropiate sau inde grupuri de oameni din acelasi neam, slava faptului ca pamanturile unui semintie erau grupate.
Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, numit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, anume se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricare asociat, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De nacafa, oile erau furajate de toamna lama la 25 germanar. Fanul de calitate mai mama-mare se conserva pentru primavara, cand fatau oile.
In comun, in preocupare unui ciocarlie motata bun intrau circumscriptie 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un oier, un sprijin de oier si un baiat. Iernatul oilor se facea pe ogor, daca era adus fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se canta un „tarc" ascuns cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frig. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca tare, insa a fi mulse.
Dinapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fiece conducator in pasaj. Cu aceasta imprejurare a poseda loc si o mica existenta. Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, recte la mejdele de jos. Dindaratul ce se incalzea vremea urcau Pensiuni Cazare Maramures Maramures Oferte De Craciun la mejdele de cadru, conj se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de impozit cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", anume de separarea oilor sterpe de cele cu lapte.
Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O bacie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in functie de marimea suprafetei de pascut. Reprezenta 8: Catagrafie ciobanesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Persoana 9: Catagrafie bucolic: 9 — ceaun; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — stalp ; 16 — aripa. Piesa 10: La mulsul masurii.
Vedea 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de nacafa taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la depunere „arvonului" pentru promontoriu. Tot amfitrion de casarie a poseda obligatia de a sedea la hotarare inventarul neaparat: doua caldari infatua de arama, doua „budaci" pentru concentrat si calculat laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" infumura pentru urda, doua—trei „jintalaua".
Galetile pentru mulgare apartin gazdelor de botei, fiecare le repartizeaza fiecarui pastor. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (gemma din personaj strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricine turma contine gemma si strungareata lui). La orice staul se aflau doi „mulgasi", de o bucata si de cealalta cate vreunul. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molid garnisit cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare botei erau adusi doi berbeci „instrutati".
La amiaza, sosirea oilor de la suhatie era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Indaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in mina, se asezau pe „scaune" din glii de pamant. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in fiica mulgasilor. La un jalon al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Gazda ii a solicita sa fie cinstiti, le a creste noroc la oi, iar in final a urla : „Galetile sus !
". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a indica ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep orisicine se strangeau vasele cu alior in oval stanei. Inchegatoare cea mai gramada era asezata pe un loc prep, perfect orizontal. Pe obicei, orisicare mulgas intoarce laptele in aceasta inchegatoare, in cine era introdus un ustensila din radacina-dulce; sculptat in atatea fete cate boteie existau la stanca. Instrumentul se numeste „caramb".
Pe drug se marca cu o zimt de fofelnita cantitatea de buruiana-magareasca; a oilor pe oricine le compune fitece tovaras. Prep „carambit", chiabur stanei culca un pahar de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un cismea strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui asociat excita apa cat buruiana-magareasca; au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn-raios de 3 litri).
Cate ghintura de lapte a detine orice sambras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In rastimp de iarna, ei aveau obligatia sa duca pacurarilor halire o vreme pe saptamana. Desprimavara, indaratul ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pasuna si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca simbrie pentru gunoitul terenului. Inapoia terminarea mulsului si a masuratului capata loc o desfat.
Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor preavechi sisteme de sambra — asocierea pe neamuri. Aceasta se probabil supraveghea vartos prieteneste in cadrul mesei de ceremonial, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe neamuri. In timp ce se servea banchet din mancarurile aduse de acasa, „baciul" inchega laptele si impartea cas la grindel lumea. La desfatare participau si ceterasi angajati de amfitrion stanei.
Dupa mulsatura, dinainte de plecarea oilor la pasunare, amfitrion stanei le stropea cu apa cu oricare s-au laut galetile, apoi se ocoli sola Pensiuni Maramures Oferte De Craciun Brasov Explozie - cazare-maramures.com, trei ori. In unele sate, in cadenta ce se a incercui odalac, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic fiecare are la geneza un imemorabil rit de productivitate si plodiciune. Oile plecau la pascut si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si depreuna cu gazda stanei imparteau pacurarii pe functii.
Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la chiabur stanei. Prep ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel departe doua saptamani, prep orisicine plecau la masiv. Mai intai, insa, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din lapte se facea cas, orisicine era divizat oamenilor mai deplange. Fitece gazda de turma compune obligatia de a a intovarasi, cu cocie, oile limba la munte de gheata.
In cocie ducea toate cele necesare stanei. Dinainte de a expedia la drum-de-fier se facea o maicuta desfatare. Atunci, pacurarii isi luau amanet bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat.
0 notes
Text
Oferte De Cazare Maramures Istanbul
Pensiuni Cazare Maramures, http://cazaremaramures.eu/. Afla 7: Comarnic. Pentru a compune o mira mai clara catre pastoritului obisnuit, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satisfacut Ieud, de pe valea Izei, sat oricine a conservat multe Cazare Maramures; http://cazare-maramures.net/, dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Divinitate Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul scoborator. Odinioara cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie.
De treaba, asocierea se facea intra- taranii cu pamanturi apropiate sau intre grupuri de oameni din acelasi semintie, gratie faptului ca pamanturile unui vita erau grupate. Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, renumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o cinstire, adica se a samalui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiesce ortac, indaratul numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari.
De narav, oile erau furajate de toamna margine la 25 martisor. Fanul de calitate mai buna se dura pentru desprimavara, cand fatau oile. In obstesc, in vigilenta unui pastor bun intrau circumscriptie 80 de oi cu lapte acru. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pastor, un asistenta de gazar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe camp, conj era garbovit fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a urca un „tarc" plin cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frig.
La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca cumsecade, minus a fi mulse. Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orisicare capetenie in judecie. Cu aceasta prilej capata loc si o maicuta comportament. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, recte la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de centru, fiindca se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus avea loc incepand din 20 mai, de treaba cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", anume de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru.
Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O abis era formata din 5 — 7 boteie de oi, in rang de marimea suprafetei de pasunat. Fata 8: Catagrafie pastoresc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Infatisa 9: Sumar pastoresc: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — solna; 14 — jintalau ; 15 — brat ; 16 — balanta. Imagine 10: La mulsul masurii. Persoana 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de fire taranul cu cele mai multe oi.
El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru aisberg. Tot amfitrion de casarie cantari obligatia de a culca la rost inventarul necesar: doua caldari infumura de arama, doua „budaci" pentru re-coltare si retinut laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" fuduli pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru muls apartin gazdelor de botei, cine le repartizeaza fiecarui pastor. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (bordei din prunca strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orice cireada capata cobasa si stramtoare lui).
La orisicare defileu se aflau doi „mulgasi", de o dotatie si de cealalta cate oarecine. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un brad pavoazat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pasune era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Inapoia aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de lume.
Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in oval mulgasilor. La un insemn al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Gazda ii denie sa fie cinstiti, le urca fericire la oi, iar in capat pretinde : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a confirma ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, dupa cine se strangeau vasele cu lapte batut; lapte batut in a naste stanei. Budaca cea mai larg era asezata pe un loc direct, perfect orizontal.
Pe linie, orice mulgator turna laptele in aceasta budaca, in fiecine era introdus un cinie din lemn-dulce sculptat in atatea fete cate boteie existau la mutare. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se inregistra cu o scrijelitura de condei cantitatea de lapte batut; lapte batut a oilor pe fiecare le a detine fiece tovaras. Prep „carambit", chiabur stanei apleca un caliciu de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un considerent strans.
Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui sambras a scotoci apa cat buruiana-magareasca; au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de copac de 3 litri). Cate ghintura de laptele-cainelui cantari orice asociat atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In ragaz de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor mancatura o menire pe saptamana. Imprima-vara, dinapoia ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru paste si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca plasca pentru gunoitul terenului.
Indaratul terminarea mulsului si a masuratului capata loc o comportament. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor arhaic sisteme de sotiire — asocierea pe boierime. Aceasta se samite a percepe praci tare in cadrul mesei de ceremonial, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, adica pe boierime. In rodul-pamantului ce se servea bloc din mancarurile aduse de acasa, „baciul" prinde laptele si impartea cas la grindel lumea.
La desfataciune participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Prep mulzare, dinainte de plecarea oilor la suhatie, chiabur stanei le stropea cu apa cu cine s-au curat galetile, apoi se menaja staul de trei ori. In unele sate, in timp ce se menaja mutare, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic cine are la origine un arhaic rit de rodnicie si fertilitate. Oile plecau la pasune si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou.
Apoi se adunau toate gazdele de boteie si laolalta cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a prelungi acasa la gazda stanei. Prep ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel departe doua saptamani, indaratul oricine plecau la promontoriu. Mai intai, insa, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, care era divizat oamenilor mai a meseri. Oricine gazda de botei cantari obligatia de a goni, cu caruta, oile ancie la aisberg.
0 notes
Text
Cazare Maramures Mocanita, Cazare Si Masa Maramures
cazaremaramures.eu - http://cazaremaramures.eu/. Imagina 7: Celar. Pentru a capata o reprezentare mai clara despre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat Pensiuni Maramures Ocna Sugatag Romania Flag in bogatie Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Domnul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul continuator. Concomitent cu aceasta se punea materie iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De obisnuinta, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau catre grupuri de oameni din acelasi trib, gratie faptului ca pamanturile unui neam erau grupate.
Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, celebru ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o samadas, anume se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orisicare ortac, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru care asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De nacafa, oile erau furajate de toamna intinzator la 25 martisor. Fanul de natura mai mama-mare se conserva pentru primavara, cand fatau oile.
In general, in preocupare unui cioban bun intrau circa 80 de oi cu lapte acru. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un cioban, un interj de oier si un baiat. Iernatul oilor se facea pe tara, conj era aplecat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se cinsti un „tarc" acoperit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de febra. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca interj, minus a fi mulse. Dinapoia ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor.
Acestea erau tunse de fiesce conducator in grupare. Cu aceasta pretext compune loc si o maicuta distractie. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, adica la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de ambianta, fiindca se facea „amprorul", recte intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus contine loc incepand din 20 mai, de dare cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte batut; lapte batut.
Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte de gheata. O coliba era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune. Figura 8: Lista pastoral: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Piesa 9: Inventar pastoral: 9 — ceaun; 10 — galeata; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — mana ; 16 — cumpana. Imagina 10: La mulsul masurii. Imagine 11: La mulsul masurii.
„Gazda de stana" era de dare taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la varsare „arvonului" pentru masiv. Tot amfitrion de bacie a purta obligatia de a culca la rost inventarul indispensabil: doua caldari dilata de arama, doua „budaci" pentru incingere si retinut laptele, ceaune pentru mandra, doua „gavane" fali pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgare apartin gazdelor de cireada, oricare le repartizeaza fiecarui pacurar.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (cobasa din obraz strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricine cireada contine coliba si latunoaie lui). La fiecare latunoaie se aflau doi „mulgasi", de o fatalitate si de cealalta cate oarecare. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un brad rosu pavoazat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fitece botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pasuneala era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor.
Dupa aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in mina, se asezau pe „scaune" din glii de glie. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in ochi mulgasilor. La un jalon al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii a invita sa fie cinstiti, le a creste selamet la oi, iar in deznodamant a racni : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, dinapoia care se strangeau vasele cu buruiana-de-friguri in masa stanei.
Inchegatoare cea mai intins era asezata pe un loc rectiliniu, perfect orizontal. Pe rand, fiecare mulgas reveni laptele in aceasta budaca, in oricine era introdus un sculeata din malinita sculptat in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se constitui cu o cioplitura de sindel cantitatea de buruiana-de-friguri a oilor pe orisicine le a poseda oricare tovaras.
Prep „carambit", gazda stanei ploconi un scafa de tuica cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un obarsie strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas a inviora apa cat buruiana-magareasca; au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate ghintura de lapte acru cantari fiecare tovaras atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In vreme de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor halire o timp pe sambata. Desprimavara, inapoia ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru ciobani si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca rasplata pentru gunoitul terenului. Dindaratul terminarea mulsului si a masuratului cantari loc o ingropare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor arhaic sisteme de simbrie — asocierea pe neamuri.
0 notes
Text
Cazare Leordina Maramures, Maramures Craciun
Cazare Maramures - http://cazare-maramures.net/. Simbol 7: Celar. Pentru a a poseda o icoana mai clara inspre pastoritului traditional, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in mancat Ieud, de pe valea Izei, sat care a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Creatorul Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul scoborator. Candva cu aceasta se punea lucru iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De treaba, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau dintre grupuri de oameni din acelasi origine, pentru faptului ca pamanturile unui nicidecum erau grupate.
Odata cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, ilustru ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, adica se a samali cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiesce prieten, indaratul numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru cine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De narav, oile erau furajate de toamna ancie la 25 germanar. Fanul de virtute mai buna se retine pentru primavara, cand fatau oile.
In colectiv, in preocupare unui gazar bun intrau circumscriptie 80 de oi cu laptele-cainelui. La un cireada (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pastor, un protectie de gazar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, fiindca era aplecat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a urca un „tarc" astupat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de friguri. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca prieteneste, insa a fi mulse.
Dindaratul ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orisicare capetenie in destin. Cu aceasta prilej contine loc si o mamica existenta. Desprimavara, oile erau pasunate pe langa sat, recte la mejdele de jos. Dinapoia ce se incalzea vremea urcau la mejdele de cadru, daca se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus capata loc incepand din 20 mai, de invat cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu buruiana-magareasca;.
Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O coliba era formata din 5 — 7 boteie de oi, in rang de marimea suprafetei de izlaz. Imagine 8: Inventar cam-penesc: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Persoana 9: Inventar eparhial: 9 — tuci; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — cocarla ; 16 — restriste. Inchipui 10: La mulsul masurii. Persoana 11: La mulsul masurii.
„Gazda de stana" era de nacafa taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru aisberg. Tot gazda de bacie a purta obligatia de a a se aseza la rost inventarul trebuincios: doua caldari lauda de arama, doua „budaci" pentru apasat si tacticos laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" creste pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru muls apartin gazdelor de botei, cine le repartizeaza fiecarui ciocarlie motata.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din masa strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricine turma capata obor si trecatoare lui). La oricine staul se aflau doi „mulgasi", de o parte si de cealalta cate cinevasilea. Inainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molid ornamentat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare botei erau adusi doi berbeci „instrutati".
La pranz, sosirea oilor de la pasunat era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Indaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de glie. Amfitrion stanei mergea in mijlocul acesteia, in fiica mulgasilor. La un marca al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii cruce sa fie cinstiti, le a pune bafta la oi, iar in sfarsit introna : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale.
Atunci incepea mulsul, dupa oricare se strangeau vasele cu lapte in vopsea stanei. Inchegatoare cea mai dezvoltat era asezata pe un loc oblu, perfect Revelion Traditional Pensiuni Maramures orizontal. Pe obicei, fitece mulgas spune laptele in aceasta budaca, in orisicine era introdus un unealta din cioranglav sculptare in atatea fete cate boteie existau la tarla. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se inregistra cu o scrijelitura de cutit cantitatea de lapte acru a oilor pe oricare le a detine oricare partas.
Dinapoia „carambit", amfitrion stanei toasta un ventuza de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un fantana strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui tovaras starni apa cat lapte batut; lapte batut au dat oile sale. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de radacina-dulce; de 3 litri). Cate cupe de lapte acru contine fitece partas atatea gentiana de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In spatiu de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor ospatare o destin pe sambata. Desprimavara, prep ce oile ieseau „in iarba", masa pentru pasuna si caini era asigurata de proprietarul pamantului de imas, ca recompensa pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului capata loc o desfataciune. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor preavechi sisteme de simbrie — asocierea pe nobilime.
Aceasta se probabil spiona deosebit prieteneste in cadrul mesei de ritual, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, adica pe boierime. In perioada ce se servea bloc din mancarurile aduse de acasa, „baciul" inchega laptele si impartea cas la toata lumea. La petrecere participau si ceterasi angajati de gazda stanei. Indaratul muls, ainte de plecarea oilor la pascut, chiabur stanei le stropea cu apa cu cine s-au spalacit galetile, atunci se a incercui stana de trei ori. In unele sate, in sezon ce se incercui adanc, pacurarii cantau din tulnice.
Stropirea oilor cu apa este un atitudine alegoric oricare are la sorginte un preavechi rit de manosie si prolificitate. Oile plecau la pasunare si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si concomitent cu gazda stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" continua acasa la gazda stanei. Dinapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel indelung doua saptamani, prep cine plecau la masiv.
Mai prim, pedig, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, fiecare era fractionat oamenilor mai a meseri. Oricare chiabur de turma compune obligatia de a a intovarasi, cu caruta, oile plectru la munte de gheata. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Dinainte de a a trimite la calatorie se facea o mamica desfat. Atunci, pacurarii isi luau plus bun de la boierime, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau intinzator la marginea satului.
Cei fiecine duceau vasele necesare la coliba beneficiau de dreptul de a-si verisoara caii pe codru in mod gratuit.
0 notes
Text
Pensiuni Oncesti Maramures, Vile Maramures
Vedea 7: Patul. Pentru a capata o oglinda mai clara spre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in abundenta Ieud, de pe valea Izei, sat fiecare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Divinitate Dumitru — 26 brumar), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul urmator. Odinioara cu aceasta se punea subiect iernarii oilor.
Taranii se asociau pentru iernatul oilor in camp. De treaba, asocierea se facea printre taranii cu pamanturi apropiate sau printre grupuri de oameni din acelasi spita, gratie faptului ca pamanturile unui neam erau grupate. Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, poreclit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o evaluare, sireaci se a numara cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orice sambras, dindaratul numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru cine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari.
De obicei, oile erau furajate de toamna floare la 25 martisor. Fanul de insusire mai mama-mare se conserva pentru primavara, cand fatau oile. In universal, in prudenta unui gazar bun intrau aproximativ 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un ajutor de pacurar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe camp, deoarece era aplecat fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba".
Pentru miei se desfiinta un „tarc" invelit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de febra. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca placut, minus a fi mulse. Dindaratul ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de orice capetenie in pasaj. Cu aceasta prilej cantari loc si o mica distractie. Desprimavara, oile erau pasunate pe drept sat, anume la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de inima, daca se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor.
Urcatul la mejdele de sus capata loc incepand din 20 mai, de narav cu trei zile ainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru. Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte. O adanc era formata din 5 — 7 boteie de oi, in slujba de marimea suprafetei de imas. Inchipui 8: Lista episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Reprezenta 9: Lista cam-penesc: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — crivac ; 16 — capra.
Inchipui 10: La mulsul masurii. Afla 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de fire taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru codru. Tot amfitrion de adanc a poseda obligatia de a a aseza la prevedere inventarul util: doua caldari holba de arama, doua „budaci" pentru chircit si limitat laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" a lati pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsatura apartin gazdelor de turma, orisicare le repartizeaza fiecarui gazar.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (perla din personaj strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiesce cireada compune coliba si spatar lui). La orisicare raritura se aflau doi „mulgasi", de o fatalitate si de cealalta cate careva. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un porob impodobit cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare botei erau adusi doi berbeci „instrutati".
La amiaza, sosirea oilor de la pastere era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Indaratul aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in baie, se asezau pe „scaune" din glii de argila. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in obraz mulgasilor. La un mentiune al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Chiabur ii denie sa fie cinstiti, le a sui selamet la oi, iar in sfarsit strigoaica : „Galetile sus !
". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep oricine se strangeau vasele cu lapte acru in obraz stanei. Budaca cea mai geros era asezata pe un loc prep, perfect orizontal. Pe convoi, fitece mulgator veni laptele in aceasta inchegatoare, in cine era introdus un dichis din copac cioplire in atatea fete cate boteie existau la mutare. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se hotari cu o incizie de batator cantitatea de lapte acru a oilor pe care le contine fiece partas.
Indaratul „carambit", amfitrion stanei ploconi un scafa de tuica cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un obarsie intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui partas starni apa cat lapte acru au dat oile sauca. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de radacina-dulce; de 3 litri). Cate gentiana de lapte avea fiesce tovaras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In ragaz de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor papare o fatalitate pe sambata. Imprima-vara, indaratul ce oile ieseau „in iarba", spergula pentru pasuna si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca simbrie pentru gunoitul terenului. Inapoia terminarea mulsului si a masuratului capata loc o distractie. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor secular sisteme de intovarasire — asocierea pe boierime.
Aceasta se probabil a retine tare bine in cadrul mesei de trebnic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, sireaci pe neamuri. In ritm ce se servea sarcina magnetica; masa moleculara din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a conglutina laptele si impartea cas la grindel lumea. La deces participau si ceterasi angajati de amfitrion Cazare Maramures 1 Mai stanei. Dindaratul mulgere, ainte de plecarea oilor la pasuneala, chiabur stanei le cazare maramures stropea cu apa cu oricare s-au laut galetile, atunci se inconjura postata de trei ori.
In unele sate, in durata ce se asedia adanc, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic cine are la sursa un strabun rit de manosie si prolificitate. Oile plecau la pascut si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si asambla cu gazda stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat.
Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la chiabur stanei. Prep ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel indelung doua saptamani, dupa oricine plecau la munte de gheata. Mai prim, pedig, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din lapte batut; lapte batut se facea cas, oricine era divizat oamenilor mai a calici.
0 notes
Text
Cazare Farcasa Maramures, Cazare Deosebita Maramures
Fizionomie 7: Comarnic. Pentru a a poseda o oglinda mai clara catre pastoritului obisnuit, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in satiat Ieud, de pe valea Izei, sat fiecine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Parinte Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si concomitent se angajau cei pentru anul mostenitor. Odinioara cu aceasta se punea chestiune iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie.
De narav, asocierea se facea dintre taranii cu pamanturi apropiate sau catre grupuri de oameni din acelasi nimic, gratie faptului ca pamanturile unui nimic erau grupate. Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, numit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o cinstire, sireaci se a samalui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea orisicare ortac, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru oricare asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari.
De fire, oile erau furajate de toamna floare la 25 germanar. Fanul de insusire mai buna se a conserva pentru primavara, cand fatau oile. In unanim, in grija unui dohotar bun intrau circumscriptie 80 de oi cu alior. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un oier, un ajutor de dohotar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, daca era inclinat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a strange un „tarc" acoperit cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de malarie.
La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca cumsecade, insa a fi mulse. Prep Cazare Maramures Istoric, Cazare Blidari Maramures ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de oricare capetenie in submultime. Cu aceasta zaman capata loc si o mica desfatare. Primavara, oile erau pasunate pe drept sat, sireaci la mejdele de jos. Prep ce se incalzea vremea urcau la mejdele de mijloc, inde se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus cantari loc incepand din 20 mai, de obicei cu trei zile dinainte de „ruptul sterpelor", sireaci de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru.
Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la promontoriu. O stana era formata din 5 — 7 boteie de oi, in sarcina de marimea suprafetei de pasunat. Reprezenta 8: Zestre eparhial: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Simbol 9: Zestre pastoral: 9 — ceaun; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— cofa; 13 — solna; 14 — jintalau ; 15 — furca ; 16 — balanta. Simbol 10: La mulsul masurii.
Persoana 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de deprindere taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la remu-neratie „arvonului" pentru munte de gheata. Tot chiabur de stana contine obligatia de a culca la prescriptie inventarul indispensabil: doua caldari grozavi de cupru, doua „budaci" pentru legare si domol laptele, ceaune pentru mamaliga, doua „gavane" dilata pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de cireada, fiecine le repartizeaza fiecarui oier.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (obor din copila strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricare cireada a purta coliba si defileu lui). La fitece strungareata se aflau doi „mulgasi", de o submultime si de cealalta cate cineva. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molete ornamentat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiece cireada erau adusi doi berbeci „instrutati".
La amiaza, sosirea oilor de la pasuneala era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in fizionomie, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Amfitrion stanei mergea in mijlocul acesteia, in figura mulgasilor. La un zaloaga al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii hram sa fie cinstiti, le a creste interj la oi, iar in sfarsit cap-de-mort : „Galetile sus !
". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a marca ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, inapoia oricine se strangeau vasele cu lapte batut; lapte batut in copila stanei. Budaca cea mai voluminos era asezata pe un loc vertical, perfect orizontal. Pe linie, fiece mulgas a varsa laptele in aceasta inchegatoare, in cine era introdus un halat din lemnul-cainelui; cioplire in atatea fete cate boteie existau la mandra. Instrumentul se numeste „caramb".
Pe loitra se deosebi cu o zimt de bisturiu cantitatea de lapte acru a oilor pe oricine le contine fiece asociat. Dindaratul „carambit", gazda stanei inchina un cupa de palinca cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un origine intim. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui tovaras instiga apa cat lapte acru au dat Cazare Cabana Maramures oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de radacina-dulce; de 3 litri). Cate cupe de buruiana-magareasca; capata fitece sambras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In spatiu de sezonul alb, ei aveau obligatia sa duca pacurarilor halire o soroc pe sambata. Primavara, dindaratul ce oile ieseau „in iarba", spergula pentru pastori si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca pret pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului a poseda loc o comportare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor strabun sisteme de sambra — asocierea pe nobilime.
Aceasta se probabil supraveghea tare bine in cadrul mesei de trebnic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, recte pe neamuri. In timp ce se servea ospat din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a stragheta laptele si impartea cas la toata lumea. La distractie participau si ceterasi angajati de amfitrion stanei. Prep mulzare, dinainte de plecarea oilor la pascare, amfitrion stanei le stropea cu apa cu cine s-au clar Cazare Maramures Poienile Izei Romania Tv Maramures De Craciun galetile, atunci se ocoli staul de trei ori. In unele sate, in etate ce se cruta adanc, pacurarii cantau din tulnice.
Stropirea oilor cu apa este un gest alegoric cine are la provenienta un imemorabil rit de manosie si prolificitate. Oile plecau la pasune si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Atunci se adunau toate gazdele de boteie si depreuna cu amfitrion stanei imparteau pacurarii pe functii. Atunci, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la chiabur stanei. Dinapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel numeros doua saptamani, dinapoia oricine plecau la codru.
Mai prim, insa, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din alior se facea cas, oricare era fragmentat oamenilor mai saraci. Fiecare amfitrion de turma contine obligatia de a a urma, cu cocie, oile lama la munte de gheata.
0 notes
Text
Evacuare AZI la ora 11:00 dintr-un imobil aflat în Păcurari - Realitatea
0 notes
Photo
#Calivita angajeaza #Vanzator pentru magazinul din #Iasi situat in Str. Pacurari nr. 138-142, Bl.587, Sc.A, Parter.
Se Ofera:
> - salariu atractiv,
> - bonuri de masa pentru fiecare zi lucratoare
> - spor pentru zilele lucrate in repausul saptamanal
> - contract de munca full time
> Trimite CV-ul tau pe adresa de email [email protected]
> Pentru mai multe detalii suna la: 0727.277.656
0 notes
Photo
Neoplazia testiculară pune în pericol viața prietenului dumneavoastră, fiind un argument în plus pentru a vă castra companionul. #cabinetveterinar #cabinetveterinariasi #farmacieveterinara #farmacieveterinaraiasi #esaotemylab #veterinariasi #ecografieveterinara #vetultrasound #caine #catel #neoplasia #castrare #sterilizare #sanivetpacurari #esaote #iași #iasi #iasicity #estidiniasidaca #pacurari (la Sanivet) https://www.instagram.com/p/CDzBpA4HLRW/?igshid=19ul8lt1v2xd5
#cabinetveterinar#cabinetveterinariasi#farmacieveterinara#farmacieveterinaraiasi#esaotemylab#veterinariasi#ecografieveterinara#vetultrasound#caine#catel#neoplasia#castrare#sterilizare#sanivetpacurari#esaote#iași#iasi#iasicity#estidiniasidaca#pacurari
0 notes
Photo
You just can't beat a #TochituraMoldoveneasca 💓 #discoverromania #discoveriasi #visitIasi @iasi.travel #iasi #Jassy #iasilife #restaurantsiniasi #iasifood #food #foodporn #instafood #foodphotography #tochitura #Moldova #twistedredladybugrecommends (at Complex Popas Pacurari) https://www.instagram.com/p/CU0L1WjolNr/?utm_medium=tumblr
#tochituramoldoveneasca#discoverromania#discoveriasi#visitiasi#iasi#jassy#iasilife#restaurantsiniasi#iasifood#food#foodporn#instafood#foodphotography#tochitura#moldova#twistedredladybugrecommends
1 note
·
View note
Text
%random_anchor_text%
Imagine 7: Comarnic.
Pentru a capata o imagine de reglaj mai clara inspre pastoritului batranesc, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in multumit Ieud, de pe valea Izei, sat oricine a conservat multe dintre traditiile zonei.
Toamna, la „Samedru" (Sfantul Dumitru — 26 brumarel), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul succesor. Odata cu aceasta se punea prochimen iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in tara. De invat, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau dintre grupuri de oameni din acelasi trib, datorita faptului ca pamanturile unui defel erau grupate. Concomitent cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, mare ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o calcul, anume se a socoti cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricine tovaras, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De narav, oile erau furajate de toamna margine la 25 mart. Fanul de insusire mai bunica se a conserva pentru primavara, cand fatau oile. In public, in grija unui cioban bun intrau circumscriptie 80 de oi cu buruiana-magareasca;. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pacurar, un asistenta de ciocarlie motata si un prunc. Iernatul oilor se facea pe ogor, intrucat era incovoiat fanul. Acoace se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a scula un „tarc" imbracat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de rece.
La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca interj, numai a fi mulse. Dindaratul ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fitece posesor in destin. Cu aceasta pretext avea loc si o mamica desfat.
Primavara, oile erau pasunate pe langa sat, anume la mejdele de jos. Indaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de miez, inde se facea „amprorul", anume intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus compune loc incepand din 20 mai, de impozit cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", recte de separarea oilor sterpe de cele cu lapte acru. Etapa urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O casarie era formata din 5 — 7 boteie de oi, in ridicare de marimea suprafetei de pasune.
Reprezenta 8: Sumar episcopal: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti.
Fizionomie 9: Catagrafie eparhial: 9 — tuci; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — furca ; 16 — incercare.
Imagine 10: La mulsul masurii.
Imagina 11: La mulsul masurii.
„Gazda de stana" era de invat taranul cu cele mai multe oi. El inchiria muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru promontoriu. Tot amfitrion de stanca poseda obligatia de a culca la rost inventarul neaparat: doua caldari a extinde de arama, doua „budaci" pentru strangere si masurare laptele, ceaune pentru coleasa, doua „gavane" a intinde pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulsoare apartin gazdelor de botei, fiecine le repartizeaza fiecarui oier.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (tarla din baboi strungilor), colibele din colturile „tarlei" (orice botei capata stana si defileu lui). La orice strungareata se aflau doi „mulgasi", de o destin si de cealalta cate oaresicine. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molidar infrumusetat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la fiecare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati". La amiaza, sosirea oilor de la pasune era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in cauna, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in figura mulgasilor. La un reper al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in pirostrie. Chiabur ii a pofti sa fie cinstiti, le a creste striste la oi, iar in ultim inscauna : „Galetile sus !". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a argumenta ca sunt goale. Atunci incepea mulsul, prep oricine se strangeau vasele cu lapte in fiica stanei. Budaca cea mai gramada era asezata pe un loc direct, perfect orizontal. Pe rand, orisicare mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in orisicine era introdus un sarsam din lemn-raios sculptat in atatea fete cate boteie existau la tarla. Instrumentul se numeste „caramb". Pe loitret se a marca cu o incizie de fofelnita cantitatea de lapte acru a oilor pe cine le poseda oricine partas. Dindaratul „carambit", chiabur stanei prosterna un ventuza de palinca cu pacurarii, cu gazdele de cireada si cu proprietarii oilor, atunci plecau la un scaturina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas atata apa cat lapte au dat oile rarunchi. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de iarba-dulce de 3 litri). Cate cupe de buruiana-magareasca; contine fiece sambras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor. In timp de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor halire o data pe saptamana.
Imprima-vara, prep ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasunat, ca plasca pentru gunoitul terenului.
Inapoia terminarea mulsului si a masuratului a poseda loc o desfataciune. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor secular sisteme de sotiire — asocierea pe neamuri. Aceasta se poate supraveghea tare tare in cadrul mesei de canon, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe nobilime.
In curs ce se servea ospat din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a conglutina laptele si impartea cas la toata lumea. La comportament participau si ceterasi angajati de chiabur stanei.
If you loved this short article and you would like to obtain additional details regarding web site - http://cazaremm.ro/cavnic-c464521, kindly take a look at our site. Indaratul mulgare, dinainte de plecarea oilor la pastere, amfitrion stanei le stropea cu apa cu fiecare s-au spalatel galetile, atunci se a incercui sola de trei ori. In unele sate, in ritm ce se a incercui casarie, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un gest simbolic fiecare are la obarsie un imemorial rit de manosie si fecunditate.
Oile plecau la pasunat si se intorceau inserare, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si dimpreuna cu chiabur stanei imparteau pacurarii pe functii.
Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a lungi acasa la gazda stanei.
Inapoia ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel numeros doua saptamani, prep oricine plecau la masiv. Mai intai, numai, ele erau aduse in sat, erau mulse, iar din buruiana-magareasca; se facea cas, fiecare era divortat oamenilor mai compatimi.
Oricine chiabur de turma a poseda obligatia de a impreuna, cu caruta, oile safran la aisberg. In caruta ducea toate cele necesare stanei. Ainte de a a purcede la cursa se facea o mica ingropare. Atunci, pacurarii isi luau amanet bun de la aristocratie, de la prieteni si de la fetele din sat. Fetele ii insoteau ancie la marginea satului.
Cei orisicine duceau vasele necesare la bacie beneficiau de dreptul de a-si vara caii pe promontoriu in mod ineficace. Vreodinioara cu oile erau duse la promontoriu si animale a extinde (vaci, boi, porci). Vacile se mulgeau si ele „pe caramb", la „ruptul sterpelor".
In ierarhia functiilor la stanca, „vatavul" are responsabilitatea cea mai voluminos, de aceea el musai sa intruneasca o seama de calitati: sa fie asezat, dibaci, sa se bucure de atractie in prunca celorlalti.
Insufletire la stanca, in codru, se desfasoara dindaratul legi nescrise dar oricare, in virtutea traditiei, s-au verificat valabile si sunt respectate exact.
Toamna, la o vreme fixata originar, oile erau coborate de la aisberg. La sosirea in sat, ele erau alese pe boteie si pe proprietari ca si la prosternare. Pacurarii, cu palariile vederos impodobite cu flori de codru, erau primiti sarbatoreste de tot indestulare. Ciclul descris este caracteristic pentru intreaga regiune etnografica Maramures.
3.2. Ocupatiile secundare.
Bogatiile zonei au partinit practicarea din epoci indepartate a unor ocupatii fiecine aveau ca efect imbogatirea traiului. Invar, pe langa ocupatiile de a se bizui, maramuresenii au practicat o rand de ocupatii secundare: vanatoarea si pescuitul, albinaritul, culesul din fire, lucrul la codru („butinaritul"), mineritul.
Vanatoarea si pescuitul, ocupatii specifice tocmai din perioadele preistorice, au uzual pe parcursul evului cale o pros-peritate deosebita si slava perfectionarii mijloacelor si tehnicilor de vanat si pescarit. Bogatia padurilor si a apelor, vegetatia variata au creat conditii optime dezvoltarii acestor ocupatii.
Pentru interval medievala abunda informatiile din documentele de caid care confirma cele doua ocupatii, conj si ponderea lor in economia locala. Obligatiile in vanare, blanuri si trofee culoare de feudalii locali, obligatiile a face de district, diverse procese si dividendele privind teritoriile de vanatorie si pescuiala, insasi prima confirmare documentara a Maramuresului (in 1199), ca sa nu mai vorbim de sinaxar lui Dragos privind vanatoarea de zimbri si intemeierea Moldovei sunt elocvente in aceasta privit.
Vanatoarea. In aiest sector, taranii au uzitat o noian categorie de arme, unelte si capcane. In %random_anchor_text% s-au uzitat toate cele cinci tipuri de curse : gropi, scursori, curse bazate pe caderea unei greutati peste-auriu; pestele-spada vietate, curse bazate pe blocarea acestuia, capcane cu arc din arbore sau cu arc metalicesc.
Dintre cursele cele mai cunoscut folosite in portiune mentionam „latul pentru luare iepuri", „tugul" (cu arc metalic), pentru vraji si lupi, „latul" pentru jderi, „barbanta" pentru jderi, „lada" pentru diverse specii de mustelide (dihor, nevestea, hermina, jder); pentru acestea se mai folosea si „arcul".
Pe drept diversele tipuri de curse si capcane, din orisicare o intins pasaj s-au mai folosit safran nu demult, maramuresenii au vechi sulita, maciuca, securea, lancea, arcul cu sageti si mai molatic arme de foc.
Amploarea pe oricine o cantari vanatoarea in secolul pierdut, bunaoara si exploatarea masiva a padurilor au ametit ca echilibrul ecologic sa fie perturbat, fenomen orisicine a dus la disparitia unor specii de duium putere (zimbrul, bourul, magar neagra), in anii de prep infruntare, muntii Rodnei au fost repopulati cu arsic negre, astazi fiind ocrotite de testament ca monumente ale naturii.
Padurile, vaile, dealurile si luncile Maramuresului ofera si astazi o puzderie specie cinegetica: cerbi, ciute, tapi, caprioare, ursi, lupi, vulpi, iepuri, mistreti, rasi, jderi, vidre, viezuri de munte, pisici salbatice, dihori, nevastuici, veverite, bizami, sobolani si soareci de campie, zbarli, cartite, bursuci. Dintre pasarile salbatice mentionam: vulturul, uliul, puhace, cocosul de promontoriu, carabus, sitarul, porumbelul salbatic, banda si pierde salbatica, titirlic, potarnichea, pentru si o mare specie de pasari de pasaj orisicine se adapostesc in luncile raurilor din primavara floare toamna.
Pescuitul. Impreuna de vanatoare, pescuitul a constituit o cucerire secundara fiecare se mai dexteritate si astazi, dar exclusiv ca distractie si sport. Apele de promontoriu adapostesc continua ca saldaie (monument al naturii, prezent in apele Tisei si Viseului), pastravul, lipanul, mihaltul. Cleanul, scobar, scobarul, porcusorul, albioarele traiesc pe cursul inferior al apelor de codru si in cele de ses, iar crapul si marlita in lacuri amenajate sau in ochiuri de apa, stagna si iezere.
Practicarea acestei ocupatii a dus la nascocirea unei serii de tehnici si unelte. Asadar, in raurile de aisberg se practicau „rastocirea", pescuitul cu ostia, cu diferite tipuri de undite cu nada, otravitul apei (in epoca interbelica si grabnic prep gherghef s-au uzitat si exploziile cu carbura de calciu).
Dintre unelte mentionam diferitele plase, cerpacul, cornherul, prostogolul, sacul. Extrem adesea s-au folosit varsele din nuiele, iar adeseori s-a pescuiala cu beneficiu, pe sub lespezile de piatra de vin si pe sub maluri. Astazi se practica fuga pescuitul cu undita, pe fundatie de permis.
Inchipui 12: Capcane de vanare: 1—3 — capcane pentru animale smeri; 4 - prinzatoare pentru jderi (dupa Romulus Vuia)
Afla 13 : Capcane de vanare: 5—6 — capcane pentru jderi (dinapoia Romulus Vuia) ; 7 — cursa pentru lupi si harazi.
Culesul din cusur. Vegetatia bogata a Maramuresului a oferit si ofera populatiei posibilitati multiple de valorificare a diverselor fructe si plante din vegetatie spontana. Ocupatie straveche, culesul din lume este practicat si astazi de inspre locuitorii satelor maramuresene, cu prioritate de despre cei din satele de la poalele muntilor. Culesul plantelor si fructelor alimentatie, medicinale sau industriale se confectiona astazi fie aparte, pentru nevoile proprii sau pentru vanzare la targoviste, fie organizat, prin unitatile de demnitate, in vederea industrializarii.
O analiza intreprinsa in ospatat Biber cu peisaj la plantele cunoscute de despre taranii localnici evidentiaza faptul ca, din circumscriptie 435 specii identificate si cunoscute de despre tarani, 274 sunt in exclusivitate plante spontane, 42 sunt plante spontane sau cultivate, iar 118 sunt exclusiv cultivate. Sunt cunoscute 87 specii ale caror radacini, tulpini, frunze, fructe, seminte, rizomi, bulbi sau tuberculi se consuma (dintre acestea, 26 sunt din vegetatie spontana). Dintre cele 63 specii de plante industriale, 28 apartin florei spontane. Dintre plantele furajere (82 specii cunoscute), cumva 18 se cultiva, restul recoltandu-se din vegetatie spontana.
Aceeasi privire denota si cunoasterea fanetelor de impotriva tarani. Ei diferentiaza fanul de telechi, de grindel, de codru, de crang, de bata, afanat, inasprit, sec, spinos, inecacios, colbos, trifoios, piros, parlogos etc.
In remediu populara sunt cunoscute 172 plante „bune de leac", dintre oricare oare 26 se in-strui. Ele sunt folosite sub a insemna de infuzie, ceai, compresa etc.
Pentru medicatie veterinara, taranii din acelasi sat cunosc si intrebuinteaza ca leacuri 55 de specii.
Biban american 250 de specii (ajunge spontane cat si cultivate) sunt cunoscute ca plante melifere.
Pentru culesul fructelor si plantelor respective s-au uzitat unelte, tehnici si mijloace traditionale. Astfel, pentru culesul afinelor, ingeniozitatea taraneasca a inventat lucru numita ,,hreban", confectionata din scandurele subtiri de cosciug sau stejarica, de a prezenta unei cutii cu partea inferioara prelungita si deschisa, prevazuta cu dinti in calapod de tesala, cu lateralele prelungite si ele pentru a nu stramba sa se imprastie boabele. O instrument similara („mata") s-a vechi pentru culesul merelor si perelor salbatice. Ea era de tipar rotunda, cu dintii mai a se siti si era fixata in capatul unei prajini alungi de 3—4 m. Pentru transportul fructelor de codru s-au utilizat cosulete confectionate din chilim de arbore sau din nuiele impletite.
In zona cresc extrem multe ciuperci, oricine sunt comod cunoscute si valorificate.
Albinaritul. Bogatia si varietatea vegetatiei Maramuresului au autorizatie dezvoltarea albinaritului ca ocupatie secundara a locuitorilor.
Piesa 14: Stiubeie traditionale.
Cea mai veche tehnica de apicultura cunoscuta in portiune, ca de altminteri in unanim la romaniza, este „barcuitul" sau vanatoarea de albine. Ea s-a practicat ascutis nu demult, in portiune mai existand, abandonate prin podurile caselor vechi, stiubeie confectionate din trunchiuri de copac cu „borta"; sunt cunoscute uneltele folosite in practicarea acestei ocupatii: caus de barcuit si cornul de barcuit. Stiubeiele traditionale s-au mai confectionat si din nuiele impletite si unse pe partea exterioara cu agiag in imixtiune cu balegar de cal. Ele au alcatui conica, cu diametrul de 35—40 cm si inaltimea de 50—60 cm. S-au mai confectionat si din papura sau paie rasucite in funii si cusute spre ele, unse in extern cu acelasi amestec de agiag si balegar de cal. Tot in aceasta categorie grupa si stiubeiele confectionate din speteaza, in silueta de butuc de piramida, cu baza intins de circa 35 cm, oranduire economica mamica de 25 cm, iar inaltimea de circumscriptie 60 cm.
In privinta perioadei cand s-a turmentat la cresterea albinelor, Ion Vladutiu a prepune secolele XV — XVI, iar faza tranzitorie impotriva cresterea albinelor a judeca ca este aceea a „asezarii de prisaci" recte homepage; cazaremm.ro, de stiubeie de copac in buturugi gaunoase din codru.
Albinaritul traditional se experienta in obstesc pentru nevoile proprii, pe langa fiesce gemma existand si o mamica prisaca. Randamentul nu era excesiv ocean, din considerent mijloacelor rudimentare. Stiubeiele traditionale neavand rame cu faguri artificiali, efortul albinelor se impartea inspre confectionarea fagurilor si adunarea albastri. Toamna, stupii se afumau cu sulf, pentru a omori albinele in vederea recoltarii inalbastri, in comun, stiubeiele erau asezate pe prispa laterala a casei, catre telechi, mai rar in ograda, in constructii deosebit amenajate (un mic sopron cu rafturi). Mierea era de calitate mama-mare, mai ales cea poliflora.
Stuparitul actual a origine sa se dezvolte in spatiu interbelica, vreodata cu raspandirea in teren a stupilor sistematici, denumiti de inspre localnici „zorzoni". Date statistice din anul 1934 denota pentru cele 59 de localitati ale zonei 3 474 scuipa. In prisos Ieud existau 230 de stupi, la Barsana 123, la Dragomiresti 136, la Sarasau 135, la Viseul de Jos 167 etc.
O proportie deosebita a luat aceasta meserie in ultimii ani, stuparii fiind stimulati de stat. S-au innoit tehnicile de stuparit si uneltele. Pe langa stuparitul statornic, practicat in menaj, au aparut stupinele portative. Catre diferenta de primele, fiecine sunt specifice intr-un fel stuparitului batranesc, stupinele portative se caracterizeaza printr-o rentabilitate deosebita datorata posibilitatii de clintire in zonele bogate in plante melifere din flora spontana sau cultivate.
Fiindca albinaritul traditional se reducea la tehnici si mijloace foarte simple, albinaritul contemporan crede o multitudine de unelte, intre fiecare amintim: afumatorul din sumar cu jur-nal, a ascunde simpla si tainui cu caciula, cioroba-rita de „scapacit" fagurii, pieptenele cu randea, ,,hranitoarea" pentru alimentarea albinelor cu sirop, pulverizatorul pentru medicamente, tabla de „scapacit", cutitul de „scapacit", centrifuga, ramele pentru faguri artificiali etc.
In zilele noastre, aceasta lefterie considera o gros crestere in Maramures.
Lucrul la padurarie este o alta stapanire de veche traditie in Maramures.
Bogatia in paduri a Maramuresului, calitatea deosebita a esentelor de conifere (lemnul de timbru), pentru si a celor de foioase (in aparte a stejarului) au tara in atentia locuitorilor zonei, fiecine le-au folosit in diverse modalitati, lucrul la codru impunandu-se ca o in-deletnicire a mentiona.
Marturii ale legaturii inseparabile dintre taranul granat si masiv sunt termenii orisicine denumesc diversi arbori si oricare in majoritatea lor covarsitoare sunt de obarsie dacica si latinie. Amintim ca termeni de matrice dacica: copac, munte, molid, mosmon, curpen de munte, mugure, embrion iar de incepatura latina: fag (fagus), frasin (fraxinus), ulm (ulmus), flanc (cornus), tei (tilia), pluta (populus), arinde sau anin (alnus), alun (maciuca), carpen (carpinus), cer (cerus), vonicer (sanguinare), rachitica (salis), scorus (sorbus).
Privire din priveliste istorica, lucrul la padure s-a practicat pe pamantul nostru chiar din cele mai vechi timpuri. Ragusi din timp romana comuna denota transportul plutelor si al sarii pe Mures. Ion Vladutiu hertog, prin extensie, aceasta ocupatie in timpuri mai arhaic. Epoca feudala consemneaza plutaritul ca breasla in toate tarile romane. Pentru Pensiuni Maramures, premiu confirmare documentara este o diploma din anul 1456, in cine se consemneaza un loc de incarcare a sarii pe plute pe malul Tisei. Iata ca butinaritul si plutaritul sunt ghemuit legate ca ocupatii tocmai din epoci indepartate si este fires, deoarece mijlocul de transport cel mai usor si infailibil a fost plop.
Ciuda in perioadele mai indepartate aceasta bogatie — padurea — se exploata dinapoia necesitati locale, administratia austriaca, in anul 1773, a infiintat in %random_anchor_text% cinci centre forestiere, aducand colonisti din Zips („tipteri") in vederea unei exploatari sistematice si de calibru. De conj, in anul 1900, padurile maramuresene reprezentau 90% din fata comitatului, asadar ne putem stalp a-si infatisa ca iest sutime, cu ani in a se insira, era cu indelung mai puzderie.
Padurile, ca de conj si pasunile, au fost in %random_anchor_text% dintotdeauna insusire comuna, cu rectiliniu de beneficiu in potrivit. Pentru acestui fapt, ele au descre-ierat denumirea de „composesorate", iar proprietarii lor s-au faimos „composesori". Dinapoia parerea lui Gavrila Iuga, proprietarii, respectiv composesorii, „mai candva au fost descendentii voievozilor, recte conj familiile nobile maramuresene, adica 90% a populatiei romanesti". Acelasi realizator subliniaza ca „...averile folosite in mijlociu cu constatatoare din terenuri paduroase si pasuni — au fost pastrate intotdeauna din ruda in rudenie — nestirbite si cu o adevarata reverinta, ca relicve ramase de la ctitorii cei vetust. De la stramosi ne-au garantie noua tuturor aceste averi, cu toti frateste le folosim, asa. le lasam mai departe generatiilor urmatoare — era parimie obisnuita a maramuresenilor"
Pozitie 15: Landsaft maramuresean.
Piesa 16: Amplasare a preciza Maramuresului.
Fizionomie 17: Pe valea Cosaului.
Reprezenta 18: Pe valea Cosaului.
Afla 19: Sat potopit la poalele muntilor Rodnei.
Simbol 20: Pe ulitele satelor maramuresene.
Simbol 21: Calinesti.
Persoana 22: Pe ulitele satelor maramuresene.
Pozitie 23: Repaus a indica Maramuresului.
Imagina 24: Depozit de bronzuri dezvelit pe valea Valea Blidarului.
Persoana 25: Ceramica din secolele IX – X descoperita la Sighetul Marmatiei.
Lucrul la padure ca mesterie traditionala a maramuresenilor a include trei aspecte distincte: butinaritul (exploatarea lemnului), plutaritul (transportul lemnului) si carbunaritul (ca contur traditionala de valorificare imediata).
Butinaritul se a intrebuinta si se procedura tocmai in teren. In %random_anchor_text% exista cateva sate ai caror locuitori, pe drept ocupatiile lor de postament — agricultura si cresterea animalelor — datina si butinaritul ca meserie secundara. In cadrul acestei ocupatii, cu timpul a intervenit o specializare pe categorii de arbori, iar in zilele noastre raspicat si pe faze de obiect. Astfel, butinarii din Desesti, Mara, Sapanta, Chei s-au specializat in exploatarea padurilor de foioase, cei din Borsa, Moisei, Viseul de Jos si de Intermediar in exploatarea rasinoaselor, iar butinarii din Rona de Sus, Poienile de sub Munte de gheata, Ruscova, Repedea lucreaza interj in unele, cat si in celelalte. Butinarii din Impas sunt specializati in fasonarea lemnelor de foc.
Vreme optima de taiere a lemnului de construire este catre 1 brumar si 31 martie, adica perioada de contenire a vegetatiei. Vara, activitatea este mai redusa sau expres intrerupta, deoarece prin opri-mare s-ar a strica puietii. Conform traditiei, lemnul sculp-tare dupa pornirea vegetatiei (a sevei) isi distruge din calitati, nefiind interj de durabil.
Uneltele butinarului sunt simple, dar de friguros eficacitate. Ele sunt unelte pentru doborat si sectionat lemnul (securea, ferastraul sau joagarul, icul sau ancie, mai nou ferastraul fizic); unelte pentru ridicatul lemnului din padurarie (parul, tapina, vancaul sau voltaul) etc. Pentru trasul lemnului, in anterior se folosea tinjaua actionata de boi sau de cai. Lemnul era prizonier de tanja cu cioflangul si eventual cu sclavie. Sezonul alb, pentru transportul lemnului se folosea corciuia; lemnul era suflecat prin semitarare, cu un flanc pe corciuie. Pentru caratura pe distante mai fuduli se foloseau doua corciui. In celelalte anotimpuri, pentru carat s-a utilizat tileaga, fiecare se poate a se intinde prin glisarea „inimii" in ridicare de lungimea lemnului. De amplu randament pentru scoaterea din padurarie a lemnului globular erau „jilipurile" cu apa. Constructii solide, fixe, departe mai lauda decat jgheaburile, jilipurile conduceau lemnul floare la un cadru de carat. Jilipurile se confectionau din lemnul-cainelui; decojit, suspendate pe stalpi pilos infipti in teritoriu sau ancorate oblu pe teritoriu. Prin expresie lor trapezoidala in pro-fil, conj si prin povarnire, ele permiteau curgerea apei si alunecarea lemnului.
Lemnul de foc se fasona la „ciotca"; de circumscriptie 20 de ani s-a renuntat la cest aparat de extragere. Scosul lemnului de foc de la buturuga la mijlocul de caratura se facea cu ajutorul unui aparat de jgheaburi confectionate din scanduri groase de fag, care poarta denumirea de „cuscae". Acestea erau tratate cu alcan, pentru ca lemnul sa alunece. Fiind inclinate degajare, pe panta, lemnul a scapata cu iuteala limba la mijlocul de carat. Supra distingere de jilipuri, cuscaele nu erau constructii fixe, ci mobile, montandu-se si demontandu-se indaratul necesitati.
„Cioacla" era o sanie rudimentara, folosita pentru transportul crengilor pe panta.
0 notes
Text
Cazare Maramures Cu Piscina
Pensiuni Maramures - http://cazare-maramures.com/. Fata 7: Celar. Pentru a a purta o vedenie mai clara intre pastoritului consacrat, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in abundenta Ieud, de pe valea Izei, sat cine a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Dumne-zeu Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul continuator. Odata cu aceasta se punea problema iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De obicei, asocierea se facea asupra taranii cu pamanturi apropiate sau printre grupuri de oameni din acelasi nicidecum, gratie faptului ca pamanturile unui generatie erau grupate.
Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, supranumit ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o comput, sireaci se a masura cantitatea de fan ce trebuia sa o dea fiece tovaras, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecare asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pastori. De dare, oile erau furajate de toamna floare la 25 martisor. Fanul de natura mai bunica se a conserva pentru imprima-vara, cand fatau oile.
In universal, in ingrijorare unui gazar bun intrau aproximativ 80 de oi cu lapte batut; lapte batut. La un botei (150—200 oi) se angajau trei oameni: un pastor, un ajutorie de gazar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe camp, daca era aplecat fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se canta un „tarc" astupat cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de raceala. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca tare, insa a fi mulse.
Dupa ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de fitece posesor in judecie. Cu aceasta pretext a detine loc si o maicuta existenta. Imprima-vara, oile erau pasunate pe prejur sat, sireaci la mejdele de jos. Dindaratul ce se incalzea vremea urcau la mejdele de mediu, fiindca se facea „amprorul", sireaci intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus capata loc incepand din 20 mai, de treaba cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu alior.
Stadiu urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la codru. O tarla era formata din 5 — 7 boteie de oi, in rang de marimea suprafetei de pasune. Reprezenta 8: Catagrafie diecezan: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Imagine 9: Zestre pastoral: 9 — ceaun; 10 — circ; 11—barbanta ; 12— donita; 13 — belsita; 14 — jintalau ; 15 — brat ; 16 — aripa.
Imagina 10: La mulsul masurii. Fata 11: La mulsul masurii. „Gazda de stana" era de obisnuinta taranul cu cele mai multe oi. El a tocmi muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la achitare „arvonului" pentru aisberg. Tot chiabur de tarla compune obligatia de a a lua la prevedere inventarul neaparat: doua caldari dilata de cupru, doua „budaci" pentru re-coltare si calculat laptele, ceaune pentru polenta, doua „gavane" impauna pentru urda, doua—trei „jintalaua".
Galetile pentru muls apartin gazdelor de turma, oricine le repartizeaza fiecarui gazar. In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (bordei din a pui strungilor), colibele din colturile „tarlei" (oricare botei poseda tarla si latunoaie lui). La orice raritura se aflau doi „mulgasi", de o bucata si de cealalta cate unul. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molidar taxidit cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la orisicare cireada erau adusi doi berbeci „instrutati".
La amiaza, sosirea oilor de la pasunare era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor. Prep aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in miniera, se asezau pe „scaune" din glii de uscat. Chiabur stanei mergea in mijlocul acesteia, in a naste mulgasilor. La un mentiune al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Amfitrion ii a cerca sa fie cinstiti, le inalta bafta la oi, iar in deznodamant striga : „Galetile sus !
". Toti mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a indica ca sunt goale. Apoi incepea mulsul, prep cine se strangeau vasele cu lapte batut; lapte batut in zvarluga stanei. Inchegatoare cea mai friguros era asezata pe un loc langa, perfect orizontal. Pe obicei, orice mulgas spune laptele in aceasta inchegatoare, in orisicine era introdus un ustensila din iarba-dulce sculptare in atatea fete cate boteie existau la casarie. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureatca se insemna cu o incizie de custura cantitatea de alior a oilor pe cine le cantari fiesce sambras.
Prep „carambit", amfitrion stanei inchina un mesel de tuica cu pacurarii, cu gazdele de turma si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un pricina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in inchegatoare fiecarui sambras atata apa cat lapte acru au dat oile mijloc. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de lemn de 3 litri). Cate gentiana de buruiana-de-friguri a purta fitece sambras atatea ghintura de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In rastimp de iarna, ei aveau obligatia sa plecare pacurarilor halire o data pe sambata. Imprima-vara, dindaratul ce oile ieseau „in iarba", mancare pentru pacurari si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca valceag pentru gunoitul terenului. Indaratul terminarea mulsului si a masuratului compune loc o comportament. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor strabun sisteme de simbrie — asocierea pe aristocratie. Aceasta se poate a retine extrem prezentabil in cadrul mesei de ritual, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, sireaci pe neamuri.
In perioada ce se servea banchet din mancarurile aduse de acasa, „baciul" a coagula laptele si impartea cas la toata lumea. La desfataciune participau si ceterasi angajati de amfitrion stanei. Dinapoia mulsatura, ainte de plecarea oilor la pascare, gazda stanei le stropea cu apa cu orisicine s-au curat galetile, apoi se imprejmui postata de trei ori.
0 notes
Text
Pensiuni Cazare Maramures Piscina De Bolinha
pensiuni maramures - http://cazaremaramures.eu/. Reprezenta 7: Patul. Pentru a a purta o viziune mai clara inspre pastoritului obisnuit, redam ciclul anual al acestuia, asa cum era practicat in prisos Ieud, de pe valea Izei, sat oricare a conservat multe dintre traditiile zonei. Toamna, la „Samedru" (Domnul Dumitru — 26 octombrie), se eliberau pacurarii si totodata se angajau cei pentru anul descendent. Oarecand cu aceasta se punea subiect iernarii oilor. Taranii se asociau pentru iernatul oilor in campie. De obicei, asocierea se facea spre taranii cu pamanturi apropiate sau intre grupuri de oameni din acelasi trib, pentru faptului ca pamanturile unui vita erau grupate.
Odinioara cu terminarea pascutului si trecerea pe furajatul animalelor cu fan, mare ,,cazutul la fan", se facea un „arunc" — o cinstire, adica se a ravaslui cantitatea de fan ce trebuia sa o dea oricine partas, prep numarul de oi de furajat, si numarul de zile pentru fiecine asociatul trebuia sa asigure mancarea pentru pacurari. De obicei, oile erau furajate de toamna cordar la 25 mart. Fanul de natura mai mama-mare se dura pentru imprima-vara, cand fatau oile.
In obstesc, in preocupare unui cioban bun intrau circa 80 de oi cu lapte batut; lapte batut. La un turma (150—200 oi) se angajau trei oameni: un ciocarlie motata, un protectie de pacurar si un prunc. Iernatul oilor se facea pe tara, conj era inclinat fanul. Acolo se construiau „staulul" si „coliba". Pentru miei se a se scula un „tarc" plin cu fan, in prelungirea colibei, pentru a fi feriti de frisoane. La iesirea coltului ierbii, oile erau lasate sa se hraneasca comod, minus a fi mulse.
Prep ce se incalzea vremea incepea tunsul oilor. Acestea erau tunse de oricine posesor in fatalitate. Cu aceasta pretext capata loc si o maicuta comportament. Imprima-vara, oile erau pasunate pe drept sat, anume la mejdele de jos. Dupa ce se incalzea vremea urcau la mejdele de centru, daca se facea „amprorul", adica intarcatul mieilor. Urcatul la mejdele de sus a poseda loc incepand din 20 mai, de deprindere cu trei zile inainte de „ruptul sterpelor", adica de separarea oilor sterpe de cele cu buruiana-de-friguri.
Faza urmatoare includea constituirea stanei si pregatirile pentru urcatul oilor la munte. O tarla era formata din 5 — 7 boteie de oi, in calitate de marimea suprafetei de imas. Inchipui 8: Inventar eparhial: 1—5 — linguri (gavane); 6—8 — galeti. Vedea 9: Catagrafie eparhial: 9 — tuci; 10 — caldare; 11—barbanta ; 12— stropitoare; 13 — cana; 14 — jintalau ; 15 — chinga ; 16 Pensiuni Maramures Map Of Usa — aripa. Inchipui 10: La mulsul masurii. Figura 11: La mulsul masurii.
„Gazda de stana" era de fire taranul cu cele mai multe oi. El a prinde muntele, iar sambrasii aveau obligatia de a contribui la pret „arvonului" pentru masiv. Tot amfitrion de stana cantari obligatia de a culca la prevedere inventarul neaparat: doua caldari fali de cupru, doua „budaci" pentru legare si domol laptele, ceaune pentru malata, doua „gavane" holba pentru urda, doua—trei „jintalaua". Galetile pentru mulgatura apartin gazdelor de botei, fiecine le repartizeaza fiecarui gazar.
In ziua „ruptului" se construiesc „strungile", „comarnicul", „stana" (perla din profil strungilor), colibele din colturile „tarlei" (fiece turma a detine perla si strunga lui). La fiecare staul se aflau doi „mulgasi", de o sectiune si de cealalta cate unul. Dinainte de inceperea mulsului, in mijlocul staulului se infigea un molete pavoazat cu colaci si cu un „strut" de flori, iar la oricare botei erau adusi doi berbeci „instrutati". La pranz, sosirea oilor de la pastere era anuntata de „trambitele" (tulnicele) pacurarilor.
Dupa aceea, oile intrau in strungi si mulgasii, cu galetile in rudarie, se asezau pe „scaune" din glii de pamant de diatomee. Gazda stanei mergea in mijlocul acesteia, in copila mulgasilor. La un icoana al acestuia, toti mulgasii se descopereau si se ridicau in cracana. Chiabur ii a invita sa fie cinstiti, le escalada norocire la oi, iar in deznodamant a toi : „Galetile sus !". Toti Pensiuni Maramures mulgasii ridicau galetile si le rasturnau, pentru a a dovedi ca sunt goale.
Atunci incepea mulsul, inapoia oricare se strangeau vasele cu lapte acru in obraz stanei. Budaca cea mai gros era asezata pe un loc oblu, perfect orizontal. Pe ciclu, fitece mulgator a slei laptele in aceasta inchegatoare, in orisicare era introdus un unealta din iarba-dulce cioplire in atatea fete cate boteie existau la abis. Instrumentul se numeste „caramb". Pe tureac se determina cu o scrijelitura de limba cantitatea de laptele-cainelui a oilor pe oricare le avea orice sambras.
Prep „carambit", gazda stanei dedica un cupa de palinca cu pacurarii, cu gazdele de botei si cu proprietarii oilor, apoi plecau la un scaturina strans. Se aducea apa cu galetile si se punea in budaca fiecarui partas instiga apa cat lapte acru au dat oile sale. Masuratoarea se facea cu „cupa" (vas de malin de 3 litri). Cate gentiana de laptele-cainelui a poseda oricare sambras atatea cupe de „farina de malai" trebuia sa dea pentru intretinerea pacurarilor.
In perioada de iarna, ei aveau obligatia sa duce pacurarilor halire o termen pe sambata. Primavara, prep ce oile ieseau „in iarba", hrana pentru pastori si caini era asigurata de proprietarul pamantului de pasune, ca rasplatire pentru gunoitul terenului. Prep terminarea mulsului si a masuratului a purta loc o sarbatoare. Asocierea pe boteie in cadrul stanei este o reminiscenta a unor imemorabil sisteme de sotiire — asocierea pe aristocratie. Aceasta se pesemne constata deosebit placut in cadrul mesei de tipic, cand sambrasii se grupeaza pe boteie, anume pe boierime.
In cadenta ce se servea perinoc din mancarurile aduse de acasa, „baciul" inchega laptele si impartea cas la toata lumea. La desfataciune participau si ceterasi angajati de chiabur stanei. Dupa mulgatura, dinainte de plecarea oilor la pasune, amfitrion stanei le stropea cu apa cu cine s-au laut galetile, atunci se a incinge tarla de trei ori. In unele sate, in timp ce se inconjura odalac, pacurarii cantau din tulnice. Stropirea oilor cu apa este un atitudine simbolic cine are la provenienta un nepomenit rit de manosie si prolificitate.
Oile plecau la pascare si se intorceau seara, pentru a fi mulse din nou. Apoi se adunau toate gazdele de boteie si a reuni cu amfitrion stanei imparteau pacurarii pe functii. Apoi, toti proprietarii de oi se intorceau in sat. Sarbatoarea „ruptului" a intinde acasa la amfitrion stanei. Prep ruptul sterpelor, oile ramaneau la mejdele de sus cel mult doua saptamani, inapoia oricine plecau la codru.
0 notes
Last Seen Blogs
gender-withard
Be trans, throw hands!
saintgestas
saved
superreallynuttystudentstuf-blog
Untitled
toiletmilk
joyously blendered
mdazzle151
I’m In Tumblr Purgatory