#soarele noptii

[gentle--man]

20.07.2023 —

Când cerul plânge, nu sunt doar simple ploi.

Sunt lacrimile celor ce-au pășit în viața de apoi,

Celor ce-au plecat de printre noi,

Și ne transformă trupurile din țărână în noroi.

#rappa #cand cerul plange #soarele noptii #Youtube

[plasedeinsectecluj192]

Montarea rulourilor exterioare

Multe persoane considera ca aceste jaluzele exterioare au ca principal scop protejarea de razele puternice ale soarelui insa nu doar acesta este scopul rulourilor exterioare.Rulourile pentru exterior se potrivesc atat caselor cat si apartamentelor, acestea adaptandu-se oricarui tip de design sau de arhitectura. Desi par accesorii destul de moderne, jaluzelele, atat cele interioare cat si rulourile exterioare, au o istorie de peste 1500 de ani, primele astfel de elemente apartinand grecilor antici. De asemenea, rulourile exterioare sunt foarte eficiente deoarece diminueaza pierderea de energie termica prin simplul fapt ca protejeaza geamul de contactul direct cu zapada si temperaturile foarte scazute.

Colaborati cu un producator rulouri exterioare Cluj

Aceste rulouri pot reprezenta solutia optima de echipare a oricarui imobil, deoarece sunt disponibile in multiple variante de dimensiuni in functie de necesitatile pe care le aveti. Totodata, rulourile exterioare, sunt foarte usor de intretinut, deoarece tot ceea ce trebuie sa faceti este sa le stergeti de praf. Toata acea arsita din zilele de vara se transfera in casa dumneavoastra si va face sa va simtiti ca intr-un cuptor. Sistemele de rulouri exterioare protejeaza acest punct slab al casei dumneavoastra si va mentine casa la o temperatura confortabila, indiferent de vremea de afara. Umplute cu spuma poliuretanica, sistemele de rulouri exterioare ofera un strat dens izolator si respinge astfel o mare parte din frigul zilelor de iarna, pastrandu-va temperatura camerei la un nivel ceva mai ridicat.

Nu trebuie sa va faceti griji ca fereastrele locuintelor dumneavoastra sunt prea mici sau, din contra, prea mari, deoarece rulourile exterioare pot fi realizate la comanda in functie de dimensiuni. Si din punctul de vedere al designului, rulourile exterioare va ofera numeroase avantaje in sensul ca acestea pot fi alese in functie de arhitectura locuintei si in functie de culorile preferate. Efectul va fi cu atat mai interesant cu cat, daca locuiti la casa, veti accesoriza aceste rulouri cu usile si cu acoperisul. Pentru a-ti pretui ferestrele, cea mai eficienta metoda de protectie sunt rulourile exterioare automate, care intampina vantul, precipitatiile, soarele puternic si orice alti factori care le-ar putea dauna.

Montand rulouri exterioare aplicate, modificati cu totul infatisarea si confortul imobilului dumneavoastra. Pot fi instalate la exteriorul cladirii, lipite de tamplarie sau aplicate pe fatada. Componentele lor nu interfereaza cu cladirea sau cu constructia tamplariei. In aceeasi caseta se pot monta unul sau mai multe rulouri aplicate. Deci este intotdeauna o solutie pentru a avea mai multe modele. Rulourile suprapuse sunt rulourile care se monteaza odata cu tamplaria . Este recomandat folosirea acestor rulouri atunci cand clientul nu are inca montata tamplaria PVC la casa sau se doreste schimbarea acesteia. Sistemele de rulouri exterioare sunt transformatoare de geamuri, de inalta calitate. Cand va reamenajati casele, ideile de design interior ar trebui sa fie in echilibru cu imbunatatirile exterioare ale casei. Prin instalarea sistemelor de rulouri exterioare personalizate vor beneficia atat familia dumneavoastra, cat si casa.

De unde achizitionam rulouri exterioare aluminiu Cluj?

Rulourile exterioare reprezinta o solutie optima de preventie a unor infractiuni, mai ales pe perioada noptii sau in momentele in care sunteti plecati de acasa. Acesta este de fapt si motivul principal pentru care multe persoane opteaza pentru produsele de acest tip. Exista in mediul online informatii complete despre rulouri exterioare, iar in cazul in care veti tine cont de acestea, veti avea ocazia de a lua decizia potrivita in ceea ce priveste achizitia. Persoanele ce au optat deja pentru achizitionarea si montarea acestor rulouri exterioare sunt pe deplin multumite de tot ceea ce au primit. Acest lucru se va intampla cu siguranta si in cazul dumneavoastra, avand in vedere toate informatiile prezentate mai sus referitoare la achizitionarea si montarea unor rulouri exterioare.

Produse de calitate la un pret avantajos

Un prim avantaj pe care il ofera rulourile exterioare il reprezinta izolarea din punct de vedere termic. In zilele toride, folosirea unor accesorii pentru ferestre care sa impiedice razele puternice ale soarelui sa patrunda in interior este absolut necesara, iar rulourile exterioare ajuta la mentinerea unui climat potrivit in interior. Rulourile exterioare ofera si o foarte buna izolatie din punct de vedere fonic. In acest fel, locuinta dumneavoastra va deveni mult mai confortabila. Pentru cei care locuiesc la casa, rulourile exterioare montate corect ofera mai multa siguranta in fata infractorilor. De foarte multe ori acestia prefera sa patrunda in locuinta pe la ferestre, avand in vedere ca acestea sunt mai usor de demontat sau spart. In acest fel, ruloul va oferi o mare protectie deoarece acesta se inchide prin interior.

Oferte avantajoase plase de insecte Cluj

Specialistii in acest domeniu, va pot recomanda mereu cele mai potrivite solutii pentru casa dumneavoastra, fiind indicat sa tineti cont de ele pentru a lua decizia potrivita. Rulourile pentru exterior, pot fi alese in functie de materialul din care sunt confectionate. Un alt avantaj de care va veti bucura in momentul selectiei unor rulouri geam, este reprezentat de izolarea termica propusa de aceste sisteme. In aceste conditii, pe perioada verii veti avea la dispozitie racoarea dorita, tinand la distanta razele puternice ale soarelui. Este indicat sa luati in calcul achizitionarea acestor rulouri geam si ca urmare a faptului ca va ofera o intimitate sporita. Astfel, vecinii dumneavoastra nu vor mai avea ocazia sa vada orice miscare, deoarece nu va mai fi posibila vizibilitatea in interior.

rulouri antiefractie cluj

[ibcsolar1]

Optiuni de achizitie a unor panouri fotovoltaice Ilfov

La faptul ca panourile solare care produc atat caldura cat si apa calda se inmultesc din ce in ce mai mult a contribuit si scaderea preturilor acestora. In acest moment este mai mult decat convenabil sa achizitionezi panouri fotovoltaice care vor asigura confortul necesar cu cele mai mici costuri posibile. Principiul de funcţionare al panourilor solare se bazeaza pe conversia radiatiei solare in caldura si utilizarea acesteia pentru incalzirea apei. Apa calda obținuta poate fi utilizata ca atare, sub forma de apa calda menajera sau ca agent termic primar pentru prepararea apei calde menajere intr-un acumulator. Acest tip de panou transformă energia solară în energie electrică. Ele se împart, la rândul lor, în mai multe categorii, în funcție de tipul de celule componente: monocristaline, policristaline, amorfe, microcristaline sau cu strat subțire.

Informatii complete despre panouri solare Bucuresti

Un set de panouri solare fotovoltaice Ilfov ofera avantaje multiple

Te gandesti sa iti instalezi panouri solare, dar nu cunosti foarte multe detalii despre aceasta sursa de energie verde? In acest caz, ai ajuns in locul potrivit, pentru ca aici vei gasi detalii despre unul din cele mai populare feluri de a intrat in lumea energiei regenerabile. Daca ne indreptam spre panourile fotovoltaice amorfe, trebuie sa luam in considerare faptul ca sunt putin eficiente in conditii de lumina intensa si ca dau randament mai bun atunci cand sunt amplasate in medii cu conditii slabe de lumina. Panourile fotovoltaice cu strat subtire sunt mai ieftine decat cele cu celule solare cristaline, fiind ideale pentru suprafetele mai largi, insa produc mai putina energie.

Desi au devenit foarte sonore ca nume, multi nu stiu la ce se folosesc si care este modul de functionare al acestor echipamente. In functie de tipul lor, ele au un anumit sistem care le ajuta sa ofere servicii la cel mai ridicat grad de calitate. Probabil va intrebati cum decurg lucrurile atunci cand soarele nu este suficient de puternic sau pe perioada noptii. Ei bine, aici intervine tehnologia moderna care ne permite fabricarea de echipamente de stocare. Panourile solare termice sunt instalatii solare relativ simple, care au capacitatea de a incalzi o anumita cantitate de apa. Producand apa calda cu ajutorul soarelui, facturile vor avea costuri reduse considerabil.

Alege cel mai bun sistem fotovoltaic off grid

Cu siguranta stii ca soarele este o sursa de energie regenerabila si disponibila pentru o perioada foarte lungad e timp de acum incolo. Sistemele solare, ofera cu siguranta avantaje si beneficii multiple pe perioada utilizarii si ai ocazia de a obtine energia de care ai nevoie. Acest lucru este posibil ca urmare a faptului ca au fost dezvoltate tehnologii majore pentru a valorifica acest tip de energie. Despre tehnologia solara fotovoltaica, putem spune ca este cea care transforma lumina solara in energie electrica, folosind in acest sens panourile solare fotovoltaice. Acestea se alimenteaza cu limina soarelui si nu cu candura razelor acestuia. In acest sens, o sursa de acest tip este profitabila, chiar si in cazul in care soarele este mai putin prezent pe cer, iar temperaturile sunt mai scazute. Un alta avantaj major al energiei solare, este reprezentat de faptul ca nu este poluanta. Totodata costurile de mediu impuse prin fabricarea acestor panouri in comparatie cu daunele lcauzate de sursele de energie conventionale sunt cu siguranta neglijabile. Astfel, optand pentru aceste sisteme, vei lua cu siguranta decizia potrivita.

Aceste panouri solare reprezinta cu siguranta o optiune excelenta pentru persoanele ce se afla in cautarea unei surse de energie curata, economica si cu o structura foarte sustenabila. In aceste conditii, putem spune despre sistemele de acest tip ca ofera avantaje si beneficii multiple pe perioada utilizarii, fiind indicat sa alegi si tu aceasta varianta de obtinere a energiei. Despre panourile fotovoltaice, putem spune ca sunt cele ce transforma radiatia solara in energie electrica in cadrul unui sistem fotovoltaic cu baterii conectat la retea. Celulele fotovoltaice, sunt cele ce vor capta energia ca un detector de lumina si o transforma mai apoi in electricitate, printr-o pelicula argintie in doua straturi ce se va monta in jurul unui strat semiconductor. Utilizarea acestor panouri solare, este foarte simpla si nu vei intampina dificultati. Panourile fotovoltaice monocristaline au o calitate mai buna, insa pretul acestora poate fi unul mai ridicat. Cele mai raspandite panouri fotovoltaice sunt cele policristaline, iar acestea pot avea un pret mai redus. Achizitionarea acestor tipuri de panouri este foarte simpla, si vei descoperi cu siguranta exact ceea ce te intereseaza odata ce te vei informa si vei lua legatura cu o firma specializata in domeniu.

Energia solară este economică și, în ciuda unui preț destul de mare cu instalarea și echipamentele, economiile făcute pe termen lung sunt mult mai mari. Cu ajutorul unui sistem fotovoltaic eficient vă puteți reduce costurile cu energia electrica sau va puteti chiar asigura independența energetică. Acest lucru este posibil cu noua generatie de sisteme fotovoltaice inteligente ce contin invertoare hibride care impreuna cu panourile fotovoltaice si un banc de acumulatori pot acoperi o parte sau complet nevoile de consum ale unei locuinte sau poate folosi ca sistem de back-up in caz de urgenta. Pentru a avea energie electrică de la soare, este nevoie de un panou solar care are celule solare, cu rolul de a capta radiațiile solare. Aceste radiații sunt transformate în curent electric continuu, care este transformat, la rândul lui, în curent electric alternativ prin intermediul invertorului din sistemul fotovoltaic.

Caracteristicile unui kit panouri fotovoltaice 3 kw

Orice sistem de panouri fotovoltaice necesita o inspectie periodica realizata anual de un specialist sau de o echipa de specialisti. Avand in vedere ca panourile fotovoltaice se bazeaza pe lumina solara si nu pe caldura emanata de acesta, iarna poate fi un anotimp mai prosper din punct de vedere al generarii energiei electrice de catre lumina solara. In cele mai multe cazuri este suficient sa folosesti aceleasi materiale pe care le folosesti la spalarea geamurilor. Curatarea trebuie facuta in mod regulat. Nu trebuie sa ii permiti murdariei sa se instaleze pe panoul tau solar pentru prea mult timp.

[sufletmetal]

Si de mi dai focul tau, n o sa l sting niciodata cu minciuni,

De ti lasi soarele in mana mea, n o sa ascund razele tale in uitare,

De mi dai al tau cer, o sa ti las norii sa mi las florile in grija ta, 

De mi dai ale tale stele, o sa te ajut sa ti impletesti galaxii,

De mi daruiesti luna, o sa o asez intr un ocean la miezul noptii,

De mi lasi vantul, o sa mi inclin obrazul la fiecare adiere,

De mi lasi florile, o sa ti fiu eu soare,

De mi lasi oceanele, am sa ti las scoci,

De mi lasi pamantul, ma fac eu cerul,

De nu mi lasi nimic, iti fur eu amintiri,

De mi lasi totul, nu vreau nimic, 

Pentru ca de ce as vrea totul,

De ce mi ar trebui,

 Cand tu nu esti, 

Eu nu ti cer nimic, eu nu vreau nimic,

Dar ce as vrea, ai fi tu

[nox-scrie]

build

Partea a doua de la “freeze”!! Sunt hyped sa scriu postez chestiile astea pentru ca tin la Jacks cum tin la o coasta (asa de important e personajul asta pentru mine). Anyway partea a doua arata cautarea lui Jacks pentru fata care i-a furat inima si cum o sa gaseasca ceea ce cauta in cele mai neprevazute locuri.

Word Count: 3107

Partea 1| Partea 2| Patrea 3| Partea 4

***

Se auzise de magicianul ce facea lucruri din nimic in toata Imparatia de Vest. Se auzise ca facea cele mai minunate obiecte, dar si preturile sale erau la fel de minunate, cand iti dadeai seama ca suma aceea exista.

Jacks il gasi astfel cu usurinta. Statea intr-un separeu de la un bar unde trebuia sa comanzi ceva in cinci minute sau erai dat afara, si doar pretul apei de acolo ii facea ochii lui Jacks sa se incruciseze. Totusi, se aseza in fata vrajitorului si ii intinse o mana lunga, ca de mort in lumina lampilor cu gaz.

Vrajitorul era mai scund ca Jacks si cu pielea inchisa la culoare, parul sau fiind impletit intr-o duzina de codite cu margelute stralucitoare. Purta o camasa alba ce contrasta socant cu pielea sa, si pantaloni fini, negri. Camasa ii era in pantaloni, si pe deasupra ei avea insigne felurite. Jacks arunca o privire rapida peste cea cu curcubeu, la cele cu cai si iepuri, ca mai apoi sa se opreasca la un set de insigne ce reprezentau o noapte cu stele si luna, dar si soarele alb ca in mijlocul zilei.

"Numele meu e Jacks. Inainte sa ma pui sa ies din separeu, sa stii ca sunt constient de prezenta tuturor garzilor tale de corp din acest bar si cum se uita la mine, gata sa atace. Asta nu inseamna ca o sa ma ridic de aici pana o sa ma fac auzit, asa ca mai bine ti-ai mai cere ceva de baut."

Ii lua paharul gol de coniac dupa ce dadu mana cu el si batu de doua ori cu el in masa. Un chelner se manifesta ca din neant, si Jacks ii facu semn cu doua degete ridicate, inca tinand paharul gol intre degerele aratator si mare. Chelnerul pleca fara niciun cuvant, si Jacks se lasa pe spate pe canapeaua scumpa de piele neagra.

Nu pleaca intotdeauna cu mana goala din bancile carora le da spargere.

"Sunt destul de intrigat incat sa nu chem garzile chiar acum, dar nu destul de increzator incat sa nu le fac semn sa aduca mai multe ajutoare." a zis vrajitorul, imitandu-i pozitia lui Jacks, dar isi pusese trei degete pe masa. "Te rog sa imi zici care e scopul vizitei tale deloc politicoase, inainte ca semnul sa devina de patru degete."

"Vinter." fu tot ce zise Jacks inainte ca chipul vrajitorului, Vår, sa paleasca.

Dupa ce o fata ce ii atrasese atentia, precum este o molie atrasa de lumina, fusese luata captiva de trei oameni inrobati, Jacks si-a alocat timpul exclusiv aflarii a mai multe informatii despre ea. A intrebat de fata cu parul ca o zi de iarna in stanga si in dreapta in tot orasul, prefacandu-se ca lucreaza in cafenele, purtand sortul unui biet om lasat inconstient intr-o lada cu legume. Se simtea gresit facand asta, dar simultan avea nevoie sa o faca. Trebuia sa stie ce s-a intamplat cu ea. Trebuia sa o salveze.

Oamenii sopteau numele de Vår mereu cand ea ii intreba de vrajitoarea cu chipul blond, dar Jacks afla dupa o saptamana ca Vår nu era de fapt fata, Vår era...

"Ce s-a intamplat cu sora mea?" intreba Vår acum, aplecandu-se in fata de parca a fost injunghiat. Expresia lui, cu zece secunde inainte calma si calculata, era acum fioroasa si indurerata simultan. Lui Jacks ii placea aceasta dualitate a oamenilor; nu suporta lucrurile previzibile. Isi puse o mana peste spatarul canapelei, pe de-o parte pentru a imita relaxare, pe de alta pentru a vedea cum reactioneaza.

"A fost rapita." a fost tot ce a zis Jacks, inainte ca chelnerul sa apara si sa isi ia bautura de pe tava, dand-o peste cap inainte ca chelnerul sa apuce macar sa ajunga in dreptul mesei lor.

Probabil ca oamenii nu se comportau asa in barul asta, dupa privirea judecatoare pe care i-o arunca chelnerul, insa Jacks doar ii facu semn sa mai aduca una si se intoarse la Vår. Vrajitorul fumega de furie, iar daca Jacks nu ar fi simtit acelasi lucru interesul sau ar fi fost la maxim acum.

"Cine crezi tu ca esti, domnule, sa vii la mine si sa imi spui o asemenea minciuna, cand nici macar nu ai cunoscut-o vreodata pe Viner. Probabil ca esti in cautare de bani, sau pur si simplu de atentie, cu atitudinea ta de o intimidare fals si incercarea fara rost de a ma face sa imi arat o slabiciune..."

Jacks a reactionat fara sa gandeasca, ar putea jura asta. Isi dezlipi mana de spatarul canapelei si intr-o secunda il apuca pe Vår de gulerul camasii sale, tragandu-l spre sine peste masa. Auzi scaunele tarsaite pe podea in timp ce garda personala a vrajitorului se ridica si venea spre masa lor, probabil pentru a-i dezlipi pe cei doi. Jacks nu avea chef de acel rahat, asa ca vorbi repede si succint.

"Vinter este fata ce a oprit jaful din orasul in care locuieste. Sigur unul dintre cainii tai devotati ti-a zis pana acum ca ea a fost martor la acea crima nefinalizata, ba chiar a avut un rol impaciuitor pentru a-l calma pe acel "hot nehotarat, ce nu doreste nimic". Dar te asigur, stiu ce imi doresc. Sora ta m-a dus la ea acasa si mi-a facut ceai. A avut incredere in mine, si e greu sa primesc asa ceva in lumea asta. Asa ca o sa ma asculti, si o sa ma crezi, daca nu vrei sa fi tu cel care regreta." ii dadu drumul la camasa cu asta, fix cand garzile au ajuns in dreptul lor. Parul negru al lui Vår era dezordonat, insa a facut un semn din mana si garzile s-au oprit in loc. "Si sa nu mi te mai adresezi cu domnule de acum, Vår. Numele meu e Jacks."

"Poate nu esti doar in cautare de atentie pana la urma." spuse Vår dupa un moment, cu ambele maini pe masa. "Desi nu imi place sa cred asta, o sa te ascult. Vorbeste."

Si Jacks vorbi, spunandu-i pe larg toate detaliile capturarii surorii sale. Despre lumina orbitoare, robele fosnaitoare si vraja de inghetare. Cand isi reveni din urma ei, tot corpul ii era amortit, si realiza ca a fost intr-o stare de inconstienta timp de doua ore. De atunci incepu cautarea lui Vinter, intrebatul si vorbitul, si cuvintele soptite despre Fratii Soarelui, Lunii, Stelelor si Noptii. Vår era cel mai usor de gasit dintre cei trei ramasi, si Jacks stia ca doar cu ajutorul lui o poate gasi pe Vinter.

"Reputatia te urmareste. Am ajuns imediat ce am aflat de obiceiul tau de a veni la bar si a te imbata pana cand nu iti mai pasa ce crede lumea. A te imbata destul cat sa il inviti pe primul baiat dragut pe care il vezi la tine acasa. Da, stiu despre asta. Nu trebuie sa te prefaci calm. Trebuie, totusi, sa vorbesti. Doar asa e corect."

Vår se incrunta, confuz legat de ce sa faca in continuare, pentru ca Jacks vedea prin el ca prin apa unui rau de munte. Se rezuma la a ofta si a lua o inghititura lunga de coniac, inainte sa faca contact vizual cu un chelner si sa ridice doua degete.

"Vinter e cea mai mica dintre noi." a zis el, iar lui Jacks ii trebui un moment sa isi dea seama ca ii vorbeste. "Suntem patru, stii. Eu. Kesä. Syksy. Vinter. Nu suntem frati de sange, daca nu e evident. Am copilarit toti in zidurile Palatului Imparatiei de Vest. Ne alergam si ne jucam impreuna. Ne-am descoperit si puterile impreuna, cam la aceeasi varsta, doar ca eu am fost primul. Vinter-" se opri atunci, tragand aer in piept, de parca se pregatea sa faca un salt de la zece metri deasupra apei. "Vinter a fost singura careia nu i s-a facut frica atunci cand le-am aratat toate florile pe care puteam sa le scot din mainile mele, cand le-am aratat cum puteam sa imi lipesc palmele de sol si sa manifest in jurul meu santuri cu apa de culoare verde. Kesä a fugit la Imparateasa de atunci sa ma parasca. Syksy s-a dat inapoi, tipand, si apoi a luat-o la fuga la randul sau. Vinter mi-a luat mainile intre ale ei, si le-a sarutat pe mijlocul palmei pe amandoua. A zis ca sunt mainile unui magician, unei fiinte binecuvantate, si am crezut-o. Nu la mult timp dupa aceea toti si-au aratat talentele, si asa am devenit Fratii Soarelui, Stelelor, Lunii si Noptii. Eu eram Soarele caci puteam sa construiesc orice, si nu poti construi fara lumina. Syksy este Luna, pentru ca nu e departe de a fi un lup singuratic, ce urla chiar ea la luna. Kesä a fost mereu cea care facea parte dintr-un vis, si ea era Stelele, caci daca oamenii isi puneau dorinte stelelor cazatoare, ei bine, ea era cele care le taia franghia si le facea sa cada de pe cer, implinindu-se. Si apoi era Vinter, Noaptea, pentru ca era frumoasa si misterioasa, ne unea pe toti patru si nu stiai cand iti patrunzande in minte siiti vorbeste prin telepatie. Facea totul mai rece, pentru ca ea era mereu... este asa calda."

O duzina de pahare erau adunate pe masa lor acum. Jacks nu stia daca Vär vorbea asa de mult in general, dar daca da,  avea nevoie sa isi cumpere cateva sticle de coniac pentru a nu ii da un pumn(si a nu primi cativa la randul sau). Povestea era interesanta, desi obositoare pentru cineva la fel de singuratic ca Jacks. Nu voia sa se vada pe fata sa ca se agata de orice detaliu ce o facea pe Vinter sa para mai reala decat un miraj dintr-o dimineata incinsa de vara, orice detaliu pentru a se asigura ca nu a avut o iluzie de zile mari, ce ii facea inima sa bata mai tare. Plus, acum avea un obicei din a gandi lucruri cu grija in cazul in care cineva ii putea citi mintea.

"Am mers pe drumuri separate nu dupa mult timp dupe ce ne-am descoperit puterile, sau ele pe noi." cuvintele ieseau întrerupt de pe buzele sale groase, alcoolul punandu-si amprenta. Jacks intelegea acest sentiment bine, camera invartindu-se in jurul sau de fiecare data cand se misca. Lua o gura dintr-un pahar cu visinata, fara sa ii pese al cui e, pentru a-si reveni. "Syksy a vrut mereu sa vada Regatul de Est, sa lucreze cu animalele, in special cainii care vin din acel regat, dar nu cred ca a trecut vreodata granita."

"Nu e mult de vazut prin Regat." ridica Jacks dintr-un umar. "Nu ceea ce caut eu oricum."

Inainte ca Vår sa apuce sa intrebe ce anume cauta, ii facu semn sa continue. Vrajitorul isi drese glasul cu un tusit.

"Kesä e intr-un oras de munte, supra-populat. Are un intreg harem si tine lecturi despre descoperirea magiei interioare, de parca nu a vomitat pana a inceput sa scuipe sange prima data cand si-a dat seama ca poate sa le comande oamenilor ce sa faca printr-un singur gand." Vår isi dadu ochii peste cap, iar un fior strabatu sira spinarii lui Jacks. Chestiile astea erau serioase, si foarte diferite de misiunea sa de a se intoarce acasa, pe Pamant. Ii venea greu sa creada ca ar face o asemenea intoarcere de o suta optzeci de grade pentru o fata pe care de-abia ce a cunoscut-o; simultan, era cel mai Jacks lucru pe care l-a facut toata viata sa. Nu putea sa reziste unei personalitati interesante intr-o femeie.

"Si tu?" intreba Jacks cand isi dadu seama ca Vår s-a oprit. Ochii lui mari si caprui ii urmareau fiecare miscare,  de parca era prima data ce isi vedea companionul de masa.

"Am profitat de talentul meu si inteligenta si creativitatea peste medie pe care le posed-"

"Sa nu mai zicem de mandria peste medie." mormai Jacks, dar dadu din cap pentru a-i arata ca asculta.

"Si am devenit un vizionar. Un arhitect. Un proiectant. Si fac si comenzi speciale pentru cineva, daca au banii necesari."

"Vrei sa imi arati si mie un truc?" intreba Jacks si isi duse un pahar cu un lichid transparent la buze, sperand ca e apa.

"Deja am facut-o." indica Vår cu un deget inchietura lui Jacks, pe care o privi cu surpriza.

O bratara cu cristale mov, roz, negre si albe ii stralucea la mana. Erau lipite pe o bucata de piele neagra, si straluceau intr-o spirala serpuitoare. Jacks fluiera scurt, inainte sa se uite la Vår. Culorile alea, in ordinea in care erau.. era o coincidenta care ii facea parul lui Jacks sa i se ridice pe maini.

"O sa imi spui cum ai ales culorile astea chiar acum, sau o sa te las inconstient atat pe tine cat si pe garzile alea fara minte inainte sa apuci sa-mi zici numele." sopti amenintator Jacks, si Vår se lasa pe spate, privind la companionul sau pe sub sprancene.

"I-am zis lui Syksy ca nu trebuia sa plece in Regatul de Est, atunci cand a inceput sa isi faca bagajele. I-am zis ca as putea sa ii construiesc o poarta prin care sa paseasca. I-am zis ca poate sa o foloseasca oricand, si sa se intoarca la mine daca se gandeste la asta. Syksy nu a vrut. A zis ca are nevoie sa faca calatoria asta de una singura. A plecat, dar eu am construit poarta oricum. Urma sa imi gasesc rudele oriunde ar fi, si sa le protejez de orice pericol. Am facut poarta, si am pasit prin ea. Credeam ca o sa ma duca la Syksy, sau la Kesä. In schimb m-a dus pe Pamant."

Poarta. Vår construise poarta. Jacks si-a inchis ochii, si si-a simtit inima mai intai incetinindu-i in piept, apoi mainile incepand sa ii inghete incet. Durea. Era asa aproape de adevar ca durea, si ar fi vrut sa se ridice chiar atunci si sa plece inainte sa i se spuna ca usa nu mai exista, sau ca nu stie unde e. Ar fi vrut sa se ridice, sa il traga pe barbat de pe canapea si sa il ia la bataie.

A deschis ochii.

"Am aflat atat de multe lucruri acolo, stii? Am aflat cum ca nu era in regula sa iti placa acelasi sex. Am aflat cat de mari erau diferentele de civilizatie, cum unii mureau de foame in timp ce altii aruncau cu tone de mancare. Am aflat ca sunt miliarde de oameni, si nu puteam concepe atatea perechi de ochi pe un spatiu asa de mic. Am aflat de locuri de munca si de politica, am aflat de razboaie ce au avut loc si de persoane importante. Si am facut asta."

Vår scoase un obiect din buzunar, negru si lucios, si il puse pe masa intre ei. Degetele lui Jacks dureau, degete ce ii erau inghetate si la fel ii era si mintea; nu putea gandi sau reactiona. Tot ce putea sa faca era sa se oblige sa respire in continuare.

"Un telefon mobil, doar ca i-am dat magie pentru a putea functiona pe internet in orice lume, si a avea baterie constant. Am ceea ce probabil ca cunosti drept Tumblr pe el. Asa am aflat de sexualitati si de gender-uri. Asa am aflat ca ce ma identific eu."

A aratat insigna sa curcubeu, si de-abia acum isi dadu Jacks seama ca era steagul gay. "Stiu de tine, Jacks. Stiu ca esti de pe Pamant si cauti usa pentru a te intoarce. Am stiut inca de cand ai pasit pe acest taram, si cum cautai tu in fiecare banca sau local scump dupa o cheie ce nu a existat niciodata. Si nici macar o data nu te-ai gandit sa il intrebi pe un magician."

Era de ajuns. Jacks s-a ridicat de la masa cu furtuna in vene. Nu stia daca lumea se clatina in jurul sau sau pur si simplu furia facea sa para asa. Si-a strans ambele maini in pumni, si a dat un picior mesei. Aceasta a cazut pe o parte, aruncand cu pahare, unele pe jumatate pline, fix pe pantalonii lui Vår.

Se ridica cu un suspin, gardienii deja in spatele sau, si indica cu o mana la pantalonii lui, ce deveneau din gri deschis, negru, chiar sub ochii lui Jacks.

"Unde este poarta?" intreba Jacks, si nu mai era aceeasi persoana ca acum o ora. Ar fi putut sa transforme apa din toate paraiele Imperiului de Vest in sange cu toti nervii pe care ii avea.

"Aici." a spus Vår, si a aratat un punct peste umarul lui Jacks. Jacks s-a intors cu inima de gheata. O usa era deschisa si arata un bloc, cu zece etaje, alb si trist. Un parc era langa acesta, iar cativa copaci formau un luminis. Jacks a inspirat. "O car mereu cu mine, doar ca azi a fost prima zi in care m-ai cautat, m-a cautat cineva ce nu vrea sa ii construiesc obiecte de cand cu Ana cea Magnifica, si sincer...".

Se oprii din vorbit si se intoarse spre Jacks. "Ce ai de gand sa faci?" intreba Vår, si un val de ameteala ii facu picioarele lui Jacks sa se franga. Cazu pe spate, pe un fotoliu moale, un fotoliu, si Jacks scoase un sunet ragusit, o combinatie intre un strigat de lupta si un planset de spaima, cand isi dadu ca era exact ca un fotoliu pe care il avea in apartamentul sau. "O sa ma ajuti sa o salvez pe sora mea, castigandu-i iubirea eterna? Sau o sa te intorci acasa, fara sa ai sansa sa stii cum e sa iubesti o vrajitoare, o fata, unica si minunata, asa cum este ea?"

Cu un gest din cap, Jacks se impinse in maini. Urechile ii tiuiau si totul durea, in special pe interior. Isi lipi o palma de frunte, cautand febra, dar fruntea ei era rece ca inghetata pe bat.

"Esti singura persoana care poate sa deschida portarulile astea?" intreba Jacks, incercand sa rationalizeze situatia.

"Da." ridica din umeri Vår.

"Vinter ar face asta pentru mine, nu? Rahat, Vinter nici nu ar ezita. Si toate astea pentru cineva pe care abia l-a cunoscut..." a zis incet Jacks, mai mult pentru sine, uitandu-se cu durere la poarta ce ducea spre bar.

"Pariam pe asta." a zis Vår multumit, desi Jacks nu a dat un raspuns clar, si a inchis portalul cu un pocnet, inainte sa ii inconjoare umerii lui Jacks cu o mana asa cum pot sa o faca doar oamenii beti. "Iti promit ca daca scapam cu viata o sa te livrez personal pana la tine acasa, si o sa iti fac o funda genderfluid sa se potriveasca cu bratara."

"Asta chiar ajuta." raspunse Jacks ironic, simtind tot ce stia si fiecare lucru in care credea naruindu-se in jurul sau. Si toate astea pentru o biata vrajitoare ce nu exista in afara unei cani cu ceai frumos mirositor, de care cel mai probabil s-a indragostit.

#my art #my writing #original work #romanian art #romanian #povesti #nu din popor #dar originale #magie #magic #scrieri #scrisuri #romanesti #de toate si inca putin #the jacks series!! #sper sa ba placa trepidez un pic #var is good ppl i swear #am un au cu el si zburatorul

[roseyuki666-blog]

Dormind unul "langa" celalalt

Visam ca suntem in palat

Tu mi erai rege

nu iti fa griji ,regina e plina de sânge

Iar cand razele soarelui,ne bateau-n geam 

Imi dadeam seama ca doar pe tine te am 

Dar astazi nici soarele numai rasare 

O parte din mine, incet, parca moare

Totul a fost un vis frumos 

Nu regreta, nu are rost 

In miezul noptii stau singura acum 

Iar tu-ti cauti calea pe-un alt drum 

Din ochi-mi insetati de-a ta iubire 

O lacrima parca invie

Imi domoleste focul din inima-mi arsa 

Visand la tine eu adorm 

Si te zaresc frumos,mandru-n somn..

Citeste aceste versuri,

Si nu face reprosuri,

Cuvantul tau pe mine

Ma-nvaluie-n suspine.

[aochiidinumbra]

Te inteleg. Crede-ma ca te inteleg si stiu prin ce treci. Te trezesti de dimineata, fara sa stii pentru ce ai deschis ochii sau te intrebi cum de iti mai bate inima dupa atatea lupte duse in mintea ta in timpul noptii. Te trezesti si pur si simplu nu ai putere sa te dai jos, nu ai putere sa te misti si nici nu vrei, oricum. Totul in jurul tau e negru. Sunt zile in care nu ai putere sa te piepteni, sunt zile cand nu ai putere sa mananci sau sa te schimbi de pijamale, sa deschizi geamul sau sa faci ordine in camera pentru ca ai aruncat totul in jurul tau, nepasandu-ti de cum arata totul. Nu ai putere, in unele zile, nici sa faci baie si te ingrozeste gandul sa iesi din casa. In mintea ta rasuna numai o singura melodie: "Esti un esec. Faci umbra pamantului degeaba, nu te vei ridica in veci din groapa asta". Si crezi fiecare cuvant. Atunci cand trebuie sa iesi din casa, nu stii pe ce mergi, carand povara gandurilor care nu te lasa in pace. Pui mainile in urechi, le acoperi, dar rasuna si mai tare toate acele voci, rasuna si mai tare amintirile. Incepi sa mergi din ce in ce mai repede pe strada, cu privirea goala, zambind cand si cand celor cunoscuti, dar Doamne, nimeni nu stie ce furtuni se dau in tine. Poti rade, poti sa te prefaci ca esti bine, dar cand esti singur, cand inchizi usa dupa tine in casa, totul apare din nou, tot intunericul se agata bine de tine si te taraste pana plangi si suspini si tipi si ai vrea ca totul sa se termine, intr-un fel sau altul. Te lovesti, te privesti in oglinda si ai vrea sa stergi, sa spargi imaginea din fata ta, ochii rosii si incercanati, buzele care s-au arcuit in jos de la atata plans, mainile care tremura si demonii care danseaza in mintea ta, aruncand cuvintele acelea. Mereu ti-a fost frica sa vorbesti cu cineva despre asta. Cand deschizi gura ca sa rostesti niste cuvinte, tragi aer adanc in piept si tremuri, te gandesti cum sa spui si cu ce sa incepi, te gandesti ca poate nu e bine sa vorbesti, dar parca nu e bine nici sa taci, asa ca mai bine nu mai zici nimic, ascundantu-te in cochilia ta. Mereu privesti spre persoanele care nu sunt ca tine, carora nu le e greu sa se exprime, sa vorbeasca, sa sustina un examen oral, sa sune pe cineva la telefon, fara sa-i tremure vocea si sa transpire din cauza fricii, ai vrea sa poti sa te ridici de pe scaun, intr-un restaurant spre exemplu, sa te duci sa comanzi ceva, fara sa te gandesti oare ce gandesc ceilalti din jurul tau despre tine. Crezi mereu ca ceilalti rad de tine, isi bat joc si iti spun ca esti prea tacut, prea retras, prea ingandurat. Daca ar stii ce lupte duci...

Dragul meu, vreau sa iti spun ca stiu perfect ce inseamna toate acestea si lista e mult mai lunga. Dar vreau sa iti spun ca fiecare pas marunt facut azi inspre bine, este o mare victorie. Poate ai reusit sa iti faci, dupa mult timp, patul. Poate ai reusit sa iesi din casa si sa te plimbi putin de tot. Poate ai reusit sa vorbesti in fata cuiva, poate ai reusit sa te uiti in ochii cuiva, poate ai reusit sa iti faci un sendvis si te-ai simtit bine ca ai reusit. Vreau sa iti spun ca sunt mandra tine! Ai reusit, dragul meu, ai reusit! Iti cunosc foarte bine luptele de la nivelul mintii, stiu cum e sa te lasi prada tuturor gandurilor, sa nu gasesti o cale de iesire, sa vrei sa mori. Dar stii ceva? Esti puternic si te aplaud (nu numai eu, ci chiar si Dumnezeu) ca ai reusit sa iesi putin din lumea ta si sa biruiesti un lucru aparent marunt din viata ta, dar de o foarte mare insemnatate pentru tine. Stiu ca vorbele sunt de prisos, indiferent de cat de buni sunt oamenii si iti spun ca ai atatea motive sa fii bine, ca nu e chiar asa, ca se va rezolva cumva, stiu ca nu iei seama la cuvinte, pe o ureche iti intra si pe alta iti iese, pentru ca stii ca nu prin vorbe vei scapa, ci prin iubire si rabdare, multa multa rabdare. Stiu ca uneori simti ca parca nici nu ai mai vrea sa iesi din asta, ci te-ai obisnuit, facand parte din tine. Dar daca ai incerca putin cate putin, sa iti educi mintea, vei reusi. Stiu ca nu te poti ruga, asa ca am sa o fac eu pentru tine. Te rog, ridica-ti, daca ai putere, doar putin privirea din pamant si priveste Soarele care apune. Stiu ca anunta noaptea, iar noaptea e groaznica pentru tine, avand insomnii de mult timp. Dar in noapte stralucesc stelele, asa cum o poti face si tu, incercand sa faci ceva care iti e greu, dar stii ca te ajuta sa iesi din groapa. Dumnezeu vrea asa de mult sa te ajute si te iubeste enorm. Daca vrei, atunci cand simti ca gandurile apar si totul incepe sa se invarta cu tine si nu rezisti, spune-I lui Dumnezeu ca vin luptele si nu ai putere sa le faci fata, dar El are putere sa alunge noaptea din tine! Esti iubit, dragul meu si inca o data iti spun, fiecare pas mic inseamna victorie. Asa ca, sarbatoreste! Ai reusit sa treci si de aceasta zi. Va fi bine, in curand.

Sursă: Libelule in plină noapte

[qdinz]

Trebuia sa ma salvezi de mine, simteam tot.

voiam sa iti vad casa, mi-ai aratat doar gradina plina de regina noptii. apogeul iti e in intuneric, noapte de noapte. soarele de copleseste, te ofileste. nu vrei ce vor toti, esti special. induri cand tuturor le e frica, si nu doar ca induri, infloresti.

doar ca soarele inca e pe cer.

luna se stinse.

foc.

[diana-1iulie]

Panica si durere... Coloram cerul in albastru deschis, atat de deschis incat fulgerul sa nu isi faca aparitia. Coloram soarele atat de puternic in speranta ca luna va aparea din ce in ce mai greu. Ne coloram gandurile in asa fel incat facem sa para ca noaptea se va asterne cat mai tazriu posibil..pentru ca ..vezi tu.. seara devine cimiritul lacrimilor, a sentimentelor, a pumnilor stransi de furie, a ochilor obositi, a zambetelor false si a sufletelor ranite. Cu venirea noptii te adancesti in ganduri si trairi, reprosand si judecand tot ce ai facut in zilele ce au fost. Astfel te condami singur la o moarte aspra si dureroasa, din cauza sufletului. -AlexandraAnaMaria-

[bobire]

Unde sunt? De ce sunt aici? Pot auzi linistea. Pot vedea intunericul. Pot simti asternutul unui pat, insa nu e atmosfera unei camere. Sunt afara? Aud greieri si fosnet de frunze, insotite de susurul unui parau. O padure... , dar cum am ajuns intr-un pat in padure? Oare visez? Nu stiu cum am ajuns aici si nu cred ca e un vis. Daca ar fi, fiorul care ma cuprinde nu ar fi atat de real. Imi e teama? De ce mi-ar fi? Nu..nu e teama. Insa fiorul persista. O stare de neliniste continua, ma pune pe ganduri. Ce e in neregula? Oh...cred ca acum inteleg. Ma simt ciudat. Ciudat in sensul ca probabil, orice alta persoana aflata in locul meu s-ar intreba cum de a ajuns aici, de ce s-a trezit in acest loc pustiu in miez de noapte, de ce este un pat in mijlocul unei paduri, si probabil ar cauta o cale sa plece mai repede spre casa si familie. Insa, in cazul meu, acestea sunt cateva din ultimele intrebari pe care mi le pun acum. De ce as vrea sa plec de aici? De ce as vrea sa ajung din nou in acea casa, in acel oras, printre acei oameni? De ce sa ma grabesc sa revin la statutul de marioneta intr-o piesa de teatru intitulata “Societate”, cand pot sa mai raman, macar inca o vreme in linistea noptii, gandindu-ma la viata? De ce m-as grabi sa plec cand...cand stelele sunt atat de frumoase? Oare de ce nu le pot atinge?  Pentru ca sunt prea departe?  Sau poate ca sunt perfecte si mie, un om patat de simplitatea si monotonia societatii, nu-mi este permis sa le pot atinge? Cred ca fiintelor obisnuite, pur si simplu nu le este dat sa atinga sau sa cunoasca stralucirea cerului. Dar oare stelele cred ca daca cineva le va atinge, le va fura stralucirea? Oare si stelele sunt ca oamenii, speriati ca daca se vor apropia de alti oameni, li se va fura din faima si bani, respectiv stralucire? Daca sunt asa, cred ca si ele sunt la fel de reci ca toti din jurul meu. Niste corpuri vii alimentate de lucruri marunte si scumpe, insa mai ieftine decat ai putea crede. As fi dezamagit sa aflu asta...Insa macar stelele stralucesc.. Dar oare ea poate atinge stelele? Sau ea este deja o stea? Da ea. Ea. Acea fata pe care o regasesti in oricine intalnesti. De care iti aduci aminte in momente triste si fericite. Acea fata care e..o simpla fata. De ce sunt singur? Adica, eu cred ca e normal ca oamenii sa se trezeasca din intamplare intr-un pat  in mijlocul unei paduri in toiul noptii. Dar de ce sa ma trezesc aici singur? Unde e familia mea? Ultima data cand am verificat, aveam doi parinti, o sora si un caine. Sincer sa fiu nu le duc dorul. Bine poate doar cainelui meu. De ce nu s-a trezit sora mea aici? Sau chiar mama? Bine probabil mama ar fi facut un atac de panica si ar fi inceput sa tipe, iar sora mea cred ca nici nu s-ar fi trezit. Dar trebuie sa fie un motiv pentru care sunt aici. Insa cine ar putea sti? Exista vreun lucru cert pe Pamant? Oare stie cineva adevarul despre ceva? Nu cred ca cineva poate demonstra ca ceva este adevarat. Adevarul nu suporta dovezi, e cameleonic si duplicitar. De unde sa stiu eu de ce stelele stralucesc? Sau de ce cerul e atat de frumos dar totusi pare mai stins pe zi ce trece? De ce Soarele rasare doar de la Est la Vest si nu isi poate schimba cursul? De ce gravitatia ne tine pe Pamant desi noi ne dorim sa zburam, sa ajungem cat mai sus? Chiar daca nu stiu aceste raspunsuri, totusi continui sa ma intreb. Când voi sti absolut tot voi crede totul orbeşte, dar nu mai vreau să ştiu nimic pentru că tot ce aflu mă răneşte. De ce imi pun mie insumi intrebari? Ca sa ma descopar, pentru ca imi place sa-mi creez o lume a mea, in care sa pot impune reguli, ca sa am ce incalca. Si iata-ma, stand asa cum m-am trezit, uitandu-ma spre cer, cautand parca o noua lume ascunsa in spatele stelelor. Si chiar daca e miezul noptii si sunt obosit, stau intins in patul din mijlocul padurii si caut realitatea mea. In fond visez atat de bine cu ochii deschisi, ce rost mai are sa dorm?

A.D.

#poveste #stele #si #multe #altele

[cold-as-neptune-blog]

eh ah oh

prinde-ma de alunec in vapaia inflacarata a pierzarii si fa-ma sa ma simt cuprins de brate mai reci, caci sunt incins de amintirile miezului noptii. ma auzi? alo? ai fugit iar. nepricepand niciodata adevaratele motive, si nu pretextele superficiale. acopera-mi sufletul cu fraze incurajatoare smulse din cometele deosebite, unice. eu astept, umbrele padurilor inconjurandu-mi privirile intunecate, eu astept, soarele orbindu-mi optimismul necesar, eu astept, pana ce soarele va apune pentru a mia oara. astept pana se vor consuma stilourile pe foile care par atat de pline, insa cu sentimente atat de dezgolite, zic. si strig refrenul ani si ani, sperand sa auda cineva dar si pentru tine. si pentru altii, zorii sunt momente de dans ale zambetelor in vise, macinate de speranta. trage-ma in locul in care sa introduc noul inceput, ca pe o comoara, acoperindu-l cu nisip rece. caci eu ard.

[zengraff]

First spark

First spark

…sosise ziua …ziua aia pe care nu aveam sa cred ca se va intampla vreodata …nu simteam nici o adiere de vant ,soarele era la locul lui pe cer…cerul nu fusese nici cand atat de senin pana in aceasta dimineata ..stii mereu privesc spre cer ..mereu ,e ca o chemare silenta pentru mine ..nu stiu ce doreste de la mine ,dar ma striga...dupa cateva clipe de ganduri despre ce as putea face cu restul zilei ..era o zi frumoasa ,era o zi speciala ..pentru mine ,inima-mi tremura tacuta in piept, respiram incet desi insuficient ..aveam emotii si incercam sa-mi pastrez calmul de fier pe care mereu l-am avut …mereu am stat ca o stanga ce strapunge valurile marii ,in fata sentimentelor ..incepusem sa iubesc ,desi habar nu aveam ce se intampla cu mine ..era ziua cand aveam sa o vad pe ea ...aceea persoana pentru care inima mea avea sentimente ..sincer nici in ziua de azi ,habar nu am ce-s alea ,desi le-am numarat si sunt exact 20 ,nici mai mult nici mai putin ,fiecare insemnand alte 20 ,iar la randul lor si ele la fel ,intr-un sir nelimitat fara sfarsit .In tacerea noptii ,la caderea soarelui si sosirea lunii pe cer,imi amestec gandurile impreuna cu privirea ei ...oh ,da privirea ei ,impreuna cu a ei inima ..parea sa fie ca un boboc de trandafir alb ,atat de sincera si nemiloasa pe atat de misterioasa. Tradarea acelei privire ,e pedeapsa suprema ... sper ca niciodata sa nu-i gresec intentionat ..sau macar atunci cand o fac,sper sa ma ierte ...stiu ca toti facem greseli ...e ceva firesc sa gresesti ,asa inveti sa mergi mai departe ..sper doar sa nu ma lase la primul pas gresit ,pentru ca stiu singur cat de impiedicat pot fi si cat de mult dezastru fac in jurul meu ,cand amestec gandurile si nimeni nu mai intelege nimic .

Ajung cu 5 minute mai devreme la locul stabilit cu o seara inainte ..vantul incepu sa prinda viata...soarele parca intra in nori ,desi cerul era senin..parea sa se ascunda de cineva ,pentru ca acel cineva ii luase privirea de pe cerul lui ..era ea. Nu stiu ce s-a intamplat in acele cateva secunde cand am privit-o pentru prima data in realitate...nu-mi mai auzeam vocile din cap ,adica gadurile si tot ce planuisem pentru aceea zi ..totul era in ceata,eram blocat ...nu-mi puteam misca corpul ,ma uitam in ochii ei ,e ca si cum imi furase prezenta ,devenisem o simpla marioneta fara suflare ,pur si simplu se taia suflarea si ma trezeam din nou si iarasi ma stingeam ..eram nemiscat in timp ce ea ,inainta spre mine ..incercam sa-mi comand corpul ,suprimandu-i hipnoza ochilor ei de care nu pare sa mai am scapare...incercam sa reactionez la apropierea ei ..desi eram prins in transa ..cuprins in brate de doua lumi,care se luptau asupra mea sa ma castige fiecare pentru ea . Mana ei ,imi atinse bratul si-mi cuprinde corpul in bratele ei...totul se intamplase atat de incet ,incat parea sa treaca ani pana am apucat sa o cuprind ..eram un om infasurat intr-un fir lung de trandafiri albi ,desi spini uneori ma intepau in timp ce ma cuprindea si incepu sa ma stranga sufocandu-ma..intepatura lor imi amintea un singur vers „Ai grija ,eu te iubesc! Nu-mi face rau, eu sunt aici!” ,in aceea clipa ,in ochii mei patrunsera lacrimi...eram fericit!

Cu greu am realizat ca imi pot misca corpul liber sa o pot imbratisa...eu inca eram prins in acele lumi ce batalia lor parea nesfarsita ,in timp ce ea deja se infasurase in siguranta la pieptul meu.. eu inca ma luptam sa-mi controlez inima si sufletul ,cele doua lumi se impletise, se incalcise atat de mult incat pareau a fi conectate una la cealalta..nu era ceva apocaliptic,dar in lumea mea interioara ,totul se schimbase..totul...din acel desert selenar unde doar stele putea-i admira ...aparuse o oaza,era aceea dorinta ,era acel sentiment ,era ea ! Fara sa mai stau pe ganduri ,am mers mai aproape sa vad cum e ... pe masura ce ma apropiam ,ea devenea mai mare ,mai inspaimantatoare ,mai ademenitoare ,mai frumoasa. Acel moment cand in sfarsit am reusit sa o cuprind si eu in brate ...sufletul meu ,inima mea ..fiinta mea toata, era protejata ..desi din colturi intunecate ,rau pandea in tacere si fara sa atraga atentia disparuse in aceea oaza ..am stiut din prima zi ca acel rau imi va aduca numai probleme...speram ca ea ,sa poata sa-l elimine ...sa fie totul bine! Lumina calda a inimii ei ,il tinea departe ,eram in siguranta ...revenisem in lumea reala,cu capul pe pamant ,ea inca ma imbratisa, inca ma cuprindea cu putere ..imi sterg rapid primele lacrimi ,spunandu-i .. „in sfarsit ,ne-am intalnit!” , ea tacuse ...zambise ,pleca privirea spre orizontul plin de oameni tragandu-ma de mana ,sa o urmez prin marea de oameni.

#i just met her

[becul-de-consolare]

STINGEREA UNUI SUFLET

Simt nevoia sa ma descarc, Sau cu lucruri neolositoare sa te-ncarc Priveam la ceas, asteptand, rupand tot Dar ei se adunau in jurul meu, pregatind un complot.

"Inceteaza!Te urasc!" urasti iubirea Of copile, inceteaza cu despartirea S-a rupt, tot, ce amuzant, ce frumos Parca rupe din pielea ei, cu un zambet carnos

Era calma, parca iubea tot ce o-nconjoara Dar se pare ca simtea fericirea pentru prima oara Avea o scuza, inocenta o acapara, dar totul se afla sub o neagra stea Si a uitat tot ce o zdrobea... si ea, parca rasarea

Soarele noptii ce l-a chemat, tot ce a adunat S-a saturat, iar pe foaie tot a redat Sufletul restrans, in al sau abis intunecat A murit, un suflet rasare luminat

Moartea s-a n-a fost o solutie si a mai fost ucis un suflet Parca din acea padure se mai auzi un planset Sufletul ei inca plangea, dupa majoritatea iubirilor ce o ingropau Si ei fericiti, inconstienti mai si zambeau...

[casmofile-blog]

Cours d’amour. Firul de nisip

Ars amatoria

Dar și îndepărtarea absurdă a iubirii noastre din lumea de aici va trece – pod peste ape secate. În ceruri, în pământ, totuna vom fi.

O singură stea deasupra. Un trup în adâncul de întuneric, o inimă roșie și putredă în sticla eternității. Ne vom iubi într-o noapte, ne vom urî într-o zi.

Clemansa

Saraca – n-are nici un dinte in gura. Fumeaza de-i miros talpile cizmelor metalizate. Isi da – cica – doctoratul in agrobiologie, desi simpaticul Nichita n-a vazut-o niciodata foarte dezbracata.

           Axiome

Dacă o cauți, printre palide chipuri, greu poți găsi fericirea. Dacă nu o cauți, nu o găsești. O scrisoare la post restant, o ruptură în timp, un colier din oasele mele în jurul gâtului ei, un miracol. Ne iubim, deci exist.

În afara timpului

                       Ție, odinioară și acum

Mătasea de apă pe pielea noastră și nisipul, și spuma rece până la glezne – soarele perpendicular limpezind nefiresc conturul unei lumi calcaroase. Lucruri ce se despart cu precizie, care există, care se pierd apoi în nepăsarea amiezii. Te-am privit înfricoșat, simțeam că se va întâmpla ceea ce se mai întâmplase. Cu două mii de ani mai înainte. Cu o mie de ani. Sau poate chiar ieri. O umbră înaltă se-apropie încet de lagună – ne-a acoperit amintirile și chipul. Apoi a plecat ca și cum n-ar fi fost. Nicăieri, niciodată, unde se refugiază toate întâmplările noastre. Atunci, da, atunci am știut că tu erai semnul. Și m-am trezit pe malurile indigo ale iazului din copilărie. Și am văzut, în trecut, tocmai ceea ce văzusem.

Vremurile se apropie M-ai jupuit de teaca protectoare - frigul se inalta de jur imprejur ca o sfera de sticla slefuita. Inghet vulcanic, zero absolut, frig fara frontiere - temperatura la care ia sufletul foc si pielea dispare. Viitorul a explodat intr-o singeroasa oboseala ce se ascunde intelegerii. S-au spulberat engramele aventurilor noastre imaginare - „marile sudului, chiparosii din pierdutele insule, termele Alexandriei in care mult ne-am scaldat in visele mele. In visele noastre ?" Cataleptic - in clipa contractata sub senila unei tandre tanchete. Ei, da ! Durere fara intrebuintare, inutila risipa. Un gol fara margini intre noi s-a nascut. Ceea ce se petrece s-a mai petrecut.

Puterea renuntarii. O poveste Acum, impreuna ar trebui sa fim - dar nu ne vom vedea niciodata. Niciodata ! Ce mindru suna acest cuvint in inima de tandra piatra.

Ruleta ruseasca. Romance Eu cu ea nu mai pot, nu mai pot sa ramin o smulg din carnea mea ca pe licori straine si cind o smulg incet in caldarim se-afunda singele si inima din mine. Trist astazi Doamne sint si iar ma intristez imi suna golu-n suflet ca un pendul nebun de ea vreau sa ma lepad in vreme ce-o visez si mii de aschii lasa-n carne cartusele dum-dum. Trist astazi Doamne sint si iar ma intristez puterile-s plecate pe drumuri planetare durerea imi ofera un aprig nou botez ce-absoarbe inorogul in marile primare. Eu cu ea nu mai pot, nu mai pot sa ramin ma lafai in durere cum printii in matase carata din Kitai spre Cordoba si Rim si sufletu-mi stingher il joc la saizecisisase. Eu cu ea nu mai pot, nu ai pot sa ramin o smulg din carnea mea ca pe licori straine si cind o smulg incet in caldarim se-afunda singele si inima din mine. 

Melancolie de vara Nu mai sint cerbii, nici bizonii, nici cei ce i-au pindit cindva printre hatisurile imparatesti. Zapezile de altadata s-au stins galbene-n asfalturi. Si stralucirea ochilor nordici, si trupurile noastre muzicale, toate s-au petrecut ca fumurile in vazduhul fierbinte. Din inchisorile de var, schimbam mesaje intermitente. Un fir de myosotis, o fulgerare in ciberspatiu, un zimbet palid in fostele tufisuri. Bucurie si calm. Suprema intelepciune a zilei nascuta din noaptea pe care-o credeam fara capat.

2.Paunitza Inalta, imobila - o, gratioasa ! - ce coafata a iesit din baie stregindu-si bucile pe cerasaful albastru. Ea traduce ades lamentari din Ovidiu.

Poveste de Craciun De cind te-ai refugiat in absenta, in fiecare noapte te iau de mina si ne plimbam pe bulevardele electrice, prin parcul bisericii in care, intr-o primavara, ne-am logodit abuziv „pina ce moartea ne-o desparti". Apoi, in alt anotimp, plecam la cafenea si ne aprindem viscerele cu aromele vii ale Sudului, pe care-l stiam din povestile bunicului, din carti si din filme. Stingem focul cu vinul alb si rece visind la California sau poate la viile arse de pe stincile Mediteranei. O, Mare Nostrum, cit am visat sa ne leganam in valurile tale sarate, cu sufletele in delirul lui Durrell, cu trupurile in veci impreunate... De cind te-ai refugiat in absenta, in fiecare noapte te iau de mina si plec cu tine, pe sub castanii copti, pe stradutele inguste, spre pubul nostru dublinez - bluesuri vechi, chitare chinuite, infinite voci triste coboara peste noi melancolia de care bruneta guiness are trebuinta pentru a cobori rece si sfisietoare in celulele dilatate. Apoi, da, apoi te iau de mina si plecam spre o camera de hotel izolata ca o insula din marile Sudului. In fiecare noapte, iti mingii trupul evanescent, iti sarut infinitele buze, ma scufund printre tufisuri in neteda vagauna. Totul e minunat. E un vis. Totu-i minciuna. Doar sfircurile tale in ochi imi patrund. Doar sfircurile tale in ochi imi patrund. Si privesc in gol si urlu la luna !

Blues de casa 2 Dupa Ioan Gyuri Pascu, caruia i se si dedica Dimineata cind ma scol celulele le simt golite dimineata cind ma scol celulele le simt golite de-a noptii vampirita care-mi esti, baby ! Dimineata cind ma scol pompez plantatia in mine dimineata cind ma scol pompez plantatia in mine si focul de-asta noapte doar in creier mai fierbe. Dimineata cind ma scol astept o alta zi cu ochii goi dimineata cind ma scol astept o alta zi cu ochii goi caci numai noaptea, noaptea tu pulsezi in mine, baby ! Asta-i doar un blues de casa Yeah, il cint numai in pustiu Asta-i doar un blues de casa il cint numai in pustiu Asta-i doar un blues de casa Yeah, baby, doar un blues de casa ! Dimineata cind ma scol celulele le simt golite dimineata cind ma scol celulele le simt golite Imi beau cafeaua neagra tare si-ti lingi singele pe bot, baby, baby, baby ! Yeah ! Baby !

Gelos sint pe toata lumea. Romance Gelos sint gelos sint gelos sint pe toata lumea ce-a vazut buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu ti-am privit lindicul. Eu la plaja nu eu la plaja nu eu la plaja nu te duc sa-ti vada buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti ating lindicul. Eu in apa nu eu in apa nu eu in apa nu te las sa-ti ude buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti inund lindicul. Eu la soare nu eu la soare nu eu la soare nu te-oi duce sa-ti arda buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu iti ating lindicul. Eu in iarba nu eu in iarba nu eu in iarba nu-ti dau voie sa-ti gidili buricul. Chiar si daca chiar si daca chiar si daca numa' eu cutremur lindicul. Chiar si daca numa' chiar si daca numa' chiar si daca numa' eu cutremur lindicul !

Night-life Iese noaptea ca un picior de femeie de sub cearsaful stralucitor. Mina mea o cuprinde si ochii se intuneca miopi si pustii. Luna si luceafarul de seara - doi sini inegali - palpita pe bolta cereasca. O clipa - Moartea se indeparteaza. O clipa - Orion scapa Scorpiei ucigase. O clipa - prefer pe Matisse lui Van Gogh. O clipa - exist in tacere. Dar se apropie visul orgasmic si dimineata - repetata explozie a luciditatii! - isi insinueaza faldurile vagabonde intre zidurile Orasului. Mai bine Moartea.

Ars amatoria Pentru Irina Fara incetare ne vom iubi in noaptea care nu vine. Fara incetare. Noaptea... care nu vine. Noaptea. Halucinati norii in cuiele lunii albastre - un parfum trist doarme in urbea aceasta crucificata. Tu nu esti, ea a plecat intr-o trasura de fier cu sase cai albi. Prea frumos ar fi totul - gindacii de motorina imi urca alene pe brate. Cutitele zilei gidila ochii. O, se aude cum urla sirena uzinei de impachetat morti. E bine, e bine, e bine!

Blestem. Un blues O, cruda solomonita, salamandra dulce si blestemata, jivina schimbatoare ca o primavara continentala pe care-am cunoscut-o altadata. Ca o lacoma tarantula mi-ai infuzat paralizantul. Plasma infama - viscere lichefiate pe care le-ai golit fara mila. Incet, rapid, apoi in sila. Vidat - m-ai aruncat inutil a la poubelle de ta vie ca pe o momiie de cauciuc, ca pe un balon fracturat sau horoscopul lui a fi. Te jelui intruna, te blestem, dar nu te pot judeca - mai mult decit mine, Zeita in tine-a crezut. Sa te judece ea ! Sa te judece ea, pe plaja marelui rut ! Pentru tot ce-a fost la-nceput, sa te judece ea !

Nostalghia. Romance Trupurile noastre, in amurg, stralucesc ca doua felinare - dintr-un antic, singuratec burg scufundat in marile de sare. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! Lunecam incet unul in altul, printre flacari, muzica si fum - ne ridica iarasi spre inaltul stilp al promisiunii din Fayum. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! De-odata, dansul isi preschimba, ca la Vavilon, masura si rostul - si din adincuri, din piele,din limba, explodeaza iar cutremurul nostru. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec ! Da' toate acestea nu aici se petrec, ci altadat', oricind si oriunde, cu uleiuri mascate trupul mi-l frec si-l arunc sa pluteasca pe unde. De carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec, de carne sufletu-mi petrec - niciodata, nicicind si niciunde. Niciodata, nicicind si niciunde !

Neintelegerea. O poveste Nu eram cavalerul in zale stralucitoare - doar un barbat obisnuit. Erai femeia asteptata ? Asta nu am stiut Asta nu vom afla niciodata.   

Tenebrele memoriei. O poveste Din franjurile melancoliei, chipul ei se ridica aburos, luminind gerul violet dintre trupurile noastre - ochii stralucesc aurii, buzele-s vinetii si albastre. O intimplare neasteptata, un interludiu inscandescent in marea trecere a timpului inghetat - asa cum poate zeii, altadata, pe-ntunecatul Olimp s-au jucat. Ca un brad de Cracin, viata mea se anima, cistiga prezenta - ma scufund in alta imbratisare, spatiul devine spongios, timpul dispare, durerea se trece-ntr-o tandra absenta. Oho ! Din tenebre, explodeaza risul ei de zeita careia viata nu-i refuza nimic. Si, poate, nici mie ! Dar totul exact o clipa dureaza. Ea ramine de-a pururea vie. Eu ma spulber in dansul pitic. 

Odinioara si acum. Romance Unde sint ochii aurii de-altadata si pielea lenevoasa unde este ? S-au petrecut incet spre niciodata de parca n-ar fi fost decit poveste. De parca n-ar fi fost decit poveste. Si unde-i rotundul bucilor ei Si pestera adinca, fierbinte si clara, in care lunecam printre scintei, atit de des atunci, odinioara ? Atit de des atunci, odinioara. N-a fost papirus si nici palimsest. ci doar inceputul cel fara sfirsit si eu ma-ntrebam ubi est, ubi est ? pina ce viata ne-a despartit. Pina ce viata ne-a despartit. Ceea ce moartea nu putea sa faca am reusit noi, niste nebuni, si boala aceasta nicicind n-o sa treaca cum s-au tot dus cohortele de huni. Cum s-au tot dus cohortele de huni. Unde sint ochii aurii de altadata si pestera adinca, fierbinte si clara ? S-au strecurat incet spre niciodata si astazi nu mai e ce-a fost odinioara. Si astazi nu mai e ce-a fost odinioara !

Arhitectura muzicala. Cintec Nu mai este durere, nici disperare in bizarul meu suflet. Doar o inghetata, o vesnica nepasare cazuta cu franjuri de tunet. Mina mea in veci nu va cauta luminoasa intindere de sulf. Steaua din ochi incendiaza casa in care imbatrinise Beowolf. Sintem opaci ca doua viori dezacordate - dinlauntru rasuna ecoul, numai ecoul notelor sparte inaltind in adincuri tempoul !

Murmurul melancoliei Te-ai refugiat in absenta de parca n-ai fi fost in lume vreodata. De nimic nu am trebuinta - in afara memoriei. Ca un ecou de departe, in ochii ascunsi, tresar imagini fulgurante - o suprafata neteda si fierbinte, un tufis negru, stralucitor, aroma marina a unui sin jucaus, vagauna ascunsa-n cuvinte. Departe sint toate, undeva departe, in limburile memoriei unui zeu singuratec, visator. Dar nu durerea erupe din aceste imagini, o, nu! Cu nesfirsita tandrete, cu multa luare aminte, se instaleaza melancolia de fier. Am crezut in Eona cu aspra blindete.

Lacuna in doi Am planuit ca nebunii despre cite-n stele si-n luna, am proiectat viitorul cum o fac doar zeii bizari si fantasti - n-am impartit niciodata Craciunul impreuna. In veci si de-a pururi, In veci si de-a pururi, nimic nu vom sti despre Sfintele Pasti.

  Cîntecel de dragoste

Ea are sufletul pe piele și ochii-s pete aurii îți vine s-o săruți întruna unde știi tu, unde nu știi.

Ea are țâțele ca marea și-n țâțe struguri ruginii și umbli îmbătat ca Zeus te duci și vii, apoi rămâi.

Ea are un buric vulcanic ce mișcă într-un ritm nebun – tu ești plugarul dintr-o stampă și ari pământul cel mai bun.

Lindickul ei vibrează veșnic în văgăuna de mătasă te uiți la el cum se ridică și-acuma tu chiar ești acasă.

Cât de nectarul dintre coapse mai bine să nu vorbești – aruncă-te-n licoarea dulce și lasă storul la ferești.

Ea are sufletul pe piele și ochii-s pete aurii îți vine s-o săruți întruna unde știi tu, unde nu știi.

Interogatia infinita. Varianta ad usum delphini Cine-o limba atit de dulce peste suflet o sa-ti culce ? Interogatia infinita. Varianta hard Cine-o limba atit de dulce peste pizda o sa-ti culce ? Interogatia infinita. Varianta aluziva Cine-o limba atit de dulce peste ... o sa-ti culce ?

Liviu Antonesei

[nox-scrie]

De trei ori ura pentru paradoxuri literare

Am postat doua chestii aici si niciuna nu e gay, ceea ce e pur si simplu inacceptabil. Chestia asta a fost scrisa post-”o doamne imi place sa scriu poate ar trebui sa o fac mai des” si ante-”chestia asta nu mai e un hobby, e o pasiune”. E atunci cand eu si muza mea artistica am inceput sa ne cunoastem mai bine. E ca o poezie, dar are exact stropul ala de fucked up-ness care te face sa iti dai seama ca e scrisa de mine. Poate va prindeti care era faza cu copiii astia, sau poate ca nu. E povestea a doi tipi avand o plimbarica ghidusa in Parcul Izvor, un caiet de schite de toate felurile si cum amandoi au uitat ca au fost scrisi de o adolescenta trista si nu de un poet ce se considera geniu.SPER SA VA PLACAAAAA!!!

Respira aerul primaverii si nu ii venea sa creada ca trecuse atata timp de cand fusese ultima data aici. Copacii erau diferiti, erau asezati intr-un haos de muguri si de crengi, era ca un colaj al naturii in jurul sau. Aleea pe care calca cu tenesii sai vechi se intindea la infinit sub pasii lui; parea ca o atinge cu talpile goale, iar cerul, cerul era gol precum o foaie velina, neatinsa de cuvinte ce sa o pateze, ce sa o schimbe.

De cand nu mai simtise asta? De cand nu mai statuse asa, sub lumina ce ii ardea spatele, ce ii facea umbra sa ia viata si pasea cu frica sperand sa nu isi ia zborul. Oamenii din jurul sau erau precum figurile de ceara, cu expresii sculptate si surasuri seci, si rar observa un om ce sa para cu adevarat real, ce sa radieze, asa cum simtea ca face el in acea zi de luni.

Sau asa credea el. Din partea celalta a aleii, un baiat cu par precum bolta cereasca inainte de furtuna si ochi mai albastrii ca cerul noptii instelate, venea calcand ca pe apa. Inaltimea lui parea sa il faca sa atinga tunelul de ramuri are pomilor din jurul drumului, iar acestea se conformau pentru a-i da spatiu sa mearga pe sub ele, caci el era precum un print al naturii, ce cu fiecare pas indeparta un nor de ploaie si aducea unul de furtuna.

Cei doi s-au observat simultan. Cu totul opusi, ar putea sa zica cineva, dar desi diferentele dintre ei erau evidentiate prin apropierea lor, de la distanta modul in care se completau erau perfect identic. Ochi de aur topit, par de argint solid si par de cenusa imprasiata cu ochi de flori de camp, inaltime ce te apropia de natura, de viata de la inceputul sau, inaltimea unui munte, ce te ridica pana la cer si nu iti dadea drumul.

S-au oprit si s-au studiat reciproc, in timp ce figurile de hartie din jurul lor ii urmareau curiosi, cum o data ce unul clipea, celalalt il urma, iar toata tensiunea dintre cele doua fiinte ce aratau de parca aveau sa aduca echilibrul in univers se incheie cu un zambet.

“Imi place tricoul tau.”

Cuvintele baiatului cu par precum plumbul se auzira cu claritatea unei orchestra intr-o sala amortita. Celalalt isi aminti brusc de legatura sa cu viata reala, cu corpul sau, ce uneori il controla pe el, si nu invers; isi aminti de locul in care se aflau si de cum legatura pe care o formasera mergand unul spre celalalt nu poate fi mai mult ca un simplu gand, nu aici, nu acum.

“Mersi. E de pe net.. internet. Esti fan Bacovia?”

“Fan e putin spus, sincer. As vrea ca Bacovia sa ma adopte si sa ma creasca precum as fi al lui, doar pentru a avea posibilitatea de a pune mana pe toate manuscrisele sale fara sa intru in inchisoare.”

“Sunt destul de sigur ca incercarea de a-l face pe Bacovia tatal tau in momentul prezent ti-ar aduce mai multe consecinte decat furtul unor manuscrise dintr-un muzeu. Furtul din morminte si invierea osemintelor pentru semnarea actelor de adoptie e o problema reala, ce ne afecteaza pe toti intr-o mai mica sau mai mare masura.”

Cu un gest mic, baiatul cu par arginitiu a atins scrisul inclinat de pe tricoul sau, ce cita “Azi nu mai sunt eu si mintea ma doare… nimic nu mai vreau- liceu, cimitr al tineretii mele”. Precum vederea intoarcerii pasarilor din locurile indepartate aducea zambete pe chipurile copiilor obositi de ecrane si jocuri fara sfarsit, asa simpla atingere a mesajului imprimat il facu pe baiatul cu par de aur sa zambeasca, dar se opri brusc, amintindu-si de oamenii inflamabili ce ii priveau.

“Nico.” a spus baiatul nascut din noapte, si a intins mana.

“Harry.” a venit raspunsul celui facut in miezul zilei, in timp ce intindea la randul lui mana.

Strangerea de mana dintre cei doi a fost mai intima decat orice actiune asemanatoare din cartile de dragoste citite de oricare dintr ei. Mainile lor erau prinse cu totul, degete lungi si degete calde, degete reci si degete scurte, si odata cu legatura dintre ei oricine ce se uita cu destul interes putea vedea rauri si rauri de posibilitati iesind din mainile lor impreunate, visuri de-abia formate prinzand contur cu fiecare secunda, povesti nemaipomenite, neimpartasite, ce asteapta sa fie traite si povestite mai departe. Iar Nico era luna, frant si intunecat de mister si de iubire, si Harry soarele ce stralucea chiar si atunci cand nu voiai sa o faca, nemilos in caldura sa; intre mainile lor impreunate era universul mic si limitat de care aveau nevoie.

Nu dura mult, caci legatura le-a fost franta de un strigat puternic. Din umbra copacilor iesea o femeie ce parea pe cale sa distruga ultima farama de bunatate cunoscuta vreodata de omenire. Cu privirea fixa, clara, determinata, aceasta ii ochi pe cei doi cu ochii de menta ai elfilor din mituri, si scoase un al doilea strigat. Haina alba pe care o purta nu era potrivita locului in care se aflau, iar modul in care Nico s-a departat de baiat trezea mai multe suspiciuni ca prezenta unui doctor, inca in uniforma, in Parcul Izvor.

“Nicolae Dima. Asta este a patra oara cand ai iesit din spital in ultima luna pentru a hoinari prin parc in cautare de alte.. alte probleme pe care tot bietii tai parinti o sa fie nevoiti sa le rezolve! Este de-ajuns tinere, de acum te punem sub supraveghere.”

Harry, ce isi bagase mainile in buzunare, speriat ca aura de dezgust si ura ce o impartea doamna avea sa ii atinga mainile colorate de galben din sufletul noului sau prieten, a ras fara umor.

“Nu se intampla nimic, nu stiu, necrestin, sau nesabuit aici, doamna. Eu si Nico ne cunoastem din generala, si ne-am revazut dupa cativa ani, asa ca e normal sa dam mana. Interpretati cu totul gresit.”

Nico aduna ce ii mai ramasese din imaginea lui Harry, dorind sa o pastreze cat timp va fi incarcerat in spital, pentru a sasea oara in ultimul an, al saptelea spital la care a fost internat in ultimii trei ani.

Harry se uita la el, ochii sai sclipind de soare si de lumina, de speranta unui viitor imposibil si de asteptare a ce va urma. Nico fu tarat de femeia solida pe aceeasi alee pe care oamenii ii vazusera acum cateva minute pe Harry si Nico avand un moment de liniste cereasca, de implinire, si susoteau captivati, punand niste sentimente reale pe chipurile lor de lut.

***

In camera in care era tinut, Nico ii desena chipul lui Harry asa cum si-l amintea in parc, venind prin tunelul de crengi, colorand cu portocaliu totul, emanand caldura, iubire.

Aseza portretul in caietul sau de schite, trecand peste multele figuri masculine pe care le desenase inainte, si, intr-un moment de luciditate, realiza ca nici macar una dintre ele nu e reala. Totul e efectul bolii sale mintale, care il tine captiv in aceasta celula, care il face sa vada semizei si oameni imbracati in aur, care il facea sa fie diferit, mai rau, care il facea sa nu poata iesi, sa nu se poata bucura de natura pe care o iubea cel mai mult, sa nu poata vorbi cu cineva ce nu poarta un halat alb si are un tub de pastile in mana.

Cu o a doua privire la schita, gandurile rele trecura. Era intr-un loc luminos, ferit, doar el si Harry, iar universul era perfect echilibrat din nou, cum putea sa fie doar atunci cand era cu el…

Atunci, Harry si-a inchis jurnalul, pentru ca un asistent intra in camera sa. Tinea in mana un tub de pastile si avea pe buze un zambet ce prevestea furtuna; pe Harry nu il deranja, ba chiar gasea inspiratie in asta. Asistentul cu putin mai mare ca el isi dadu o mana prin parul castaniu-argintiu, si arata spre caietul lui.

“Despre cine scriai, Harison?”

“Despre nimeni, Nico. Despre nimeni. Ce pastile mi-ai adus azi?”

#wow postez doua chestii intr-o zi dupa ce am ignorat acest blog doua saptamani??? #da o fac #IDEEA E CA FAC INKTOBER SCRIS PENTRU TOATE ZILELE SI #zilele 21-31 sunt fanfics cu texte romanesti clasice #si CHIAR VREAU SA LE POSTEZ #dar vreau sa am o baza de ce-scriu-in-general inainte sa intru in painea relatilor homosexuale romanesti #PAINEA RELATIILOR HOMOSEXUALE ROMANESTI PLEASE MAKE THAT A THING #gay #ROMANIAN #ROMANIA #GAY IN ROMANIA #WOW #POETIC #TEXT #SCRIS #SCRISUL MEU #??????????? #CHESTIA ASTA E ASA COMPLICATA #MA ROG #natash scrie #slightly cursed #nvm not that slightly #blestemat #iubire #edgy #relatable #owo #akjsdahfkas #yeap that s it that s the post

[lupu97]

Când soarele se ascunde în spatele dealurilor

Răsare doamna luna, răsare doamna noptii

Care mi'a lăsat pe cer doar o stea

Și când credeam cel mai mult ca e steaua mea

A dispărut cu ea, cu noapte cu tot

Ca mai târziu sa apară cu o alta ea

Dar nu era cea dintâi

Nu strălucea la fel de nebuna

Nu, nu era cea dintai

Poate ca e la fel de frumos

Dar nu e cea dintai

Poate e mai bine proportionata

Dar nu zâmbește ca cea din tai

Poate ca o privesc intens, la mijlocul noptii

Poate ca o port in suflet, sub a soarelui cununa

Poate ca o strâng în brațe, ca pe o Sfânta

Poate ca e tot cea am pe acest pământ

Dar totuși nu e cea dintai.