#amandoi

[ancaxbre]

Am dat cumva de Ana cu cea mai de cacat viata din toata literatura romaneasca? Nu-s sigura, dar ma cam obsedeaza viata fetei astea. Si, da, stiu ca amestec doua variante destul de diferite a unei balade pentru toata povestea, ceea ce poate n-ar trebui facut, dar sunt pe prea mult paracetamol ca sa-mi mai pese. So...

Fata de imparat frumoasa ca o stea, floarea florilor etc etc, isi traieste viata linistita pe langa ma-sa cand se trezeste unu' sa se indragosteasca de ea. Cine putea sa fie decat cel mai voinic dintre voinici, brat de buzdugan etc, etc, Iovan Iorgovan fecior de....acelasi imparat. Fata normal ca-l trimite la plimbat de ursi, dar afla parintii si ii blesteama pe amandoi pentru incest. De ce pe amandoi? Ca sa se mire cititorii. Fata nu mai poate cu drama asa ca fuge de acasa si traiese in pustiu ca o fata salbatica. Isi gaseste la un moment dat niste prietene cu care se intelege de parca ar fi surori si zburda impreuna prin paduri, dar alea de dovedesc a fi fake friends ca o lasa intr-o zi de izbeliste in mijlocul padurii cand ea dormea si nu mai stie saraca cum sa iasa din padure. Dar totul e OK e un cuc pe aproape si in n mii de balade cucul e defapt un Fat-Frumos care te scoate la civilizatie daca ii promiti sa te mariti cu el. Amamdoua problemele ei s-ar rezolva cu aceeasi pasare, daca ar avea si ea putina bafta, dar cucul ei e doar pasare si n-are chef nici s-o ajute, nici de insuratoare. Apoi un balaur vrea s-o inghita ca n-o avut fata destule pe cap pana acum. O aude un voinic strigand si vine si omoara balaurul. Is fate finally giving her a break? Nu. voinicul ala e frate-su, Iovan Iorgovan, si inca vrea sa se insoare cu ea. Ca cica 'scumpi, nu mai pe tine te vreau ca esti ca Ileana Simziana si nu se mai gaseste nicaieri in lume alta ca tine' si bla bla si bla bla. Fata normal ca-l refuza iar, si incearca sa-i explice 'mai omu' lu' Dumnezeu, suntem pe valea Cernei nu a Nilului si nu merge cu incest pe aicea.' dar nu se prinde nimic de el. Iovan o leaga si o suie pe cal si nu-i mai ramane fetei nimic de facut decat sa incheie povestea aruncandu-se in Cerna. Dupa ce se ineaca se transforma intr-o floare de colt.

Numai una din variante ii da nume fetei si cred ca nu surprinde pe nimeni ca e Ana. 🙃

Exista cumva vreo Ana in toata literatura romaneasca care nu moare si are o viata fericita?

#romanisme #citesc balade ca-s prea racita ca sa am rabdare de altceva #iovan iorgova #romanian folklore #de fapt imi place setul asta de balade cu cate referinte si conexiuni la alte mituri si legende are dar fata asta... #merita mere si o soarta mai buna #f pentru toate anele din literatura romana

[autopsiedeganduri]

Te-as cere

cerului

inapoi,

dar stiu ca noi

n-am fost sa fim,

am fost o lectie

pentru amandoi,

ca sa-nvatam cum sa iubim.

#poezie #ea #ganduri #versuri

[confesiunianonime]

Cel mai dureros lucru e sa simti ca e posibil sa se termine. Amandoi o stim, dar nici unul dintre noi nu are curaj sa faca pasul pentru ca ne iubim.

Doar ca iubirea nu e de ajuns.

#confesiunianonime

[viatainpasidecuvinte]

Nu-mi cere să nu mai simt

Nu-mi cere să nu port dor

Nu-mi cere să mă tot mint

De parcă ar fi totul ușor.

Uită tu dacă-ai să poți

Scoate-mă din gândul tău

Pune-ți inima pe roți

Ca să scapi de dorul meu.

Uită tu pentru-amandoi

Șterge tu ce-a fost frumos

Poate-așa scăpăm de noi

Ridică-ne tu de pe jos.

#inspiratie de viata #suflet #iubire #eu #tu #timp

[arhitectul]

nu spunem nimănui ce ne doare pe noi.

Irina Rimes - Bolnavi Amandoi 

[mihai-florescu]

E toxica iubirea ta...dar cumva inca tine. Inca ma mai tine...TU ACASA LA NOI, EU AICI PRINTRE FOI, SCRIU VERSURI DESPRE NOI. BOLNAVI AMANDOI NU SPUNEM NIMANUI CUM NE DOARE PE NOI OI OI OI...

#that izlo edit on bolnavi amadoi lives rent free in my head #op deactivated im just lucky i screen recorded it

[gandurileluiorlando]

Stateam si ma gandeam,vorbeam cu mine intr-o maniera aproape patologica.Cum vei stii,Orlando,ca e femeia potrivita?Ce se va intampla atunci?Ce vei simti ...

Cand o vei intalni,iti vei da seama ca toate pana la ea palesc,asemeni florilor atinse de prima roua.

Vei simti, dragul meu prieten, cum universul este de partea ta iar in ea vei gasi limanul cel mult cautat.Cand o vei tine in brate,dezinteresat,si ii vei simti caldura sufletului atunci vei constientiza puterea interioara pe care o ai.Ii vei fi recunoscator pentru tot frumosul si binele pe care l-a scos din tine .Nu-ti va veni sa crezi ca traiesti si-ti vei spune ,strigand in interiorul tau:Traiesc!

Si da,vei avea dreptate,ea va fi viata ta.

Multe vor trece pe langa voi,prin multe veti trece impreuna insa toate vor fi efemere.

Iubirea voastra,v-a dainui,in sfarsit pentru amandoi,pana la final.

Atunci vor fi apuse toate insecuritatile de care v-ati lovit de-alungul vietii pentru ca tot ceea ce simti va fi realitate;realitatea voastra.Relativa pentru altii,absoluta pentru voi.

Vei face pace cu Demiurgul,ii vei multumi!nu prin cuvinte ci prin inima ta,cel mai de pret lucru al tau.

In final iti vei odihni razvratirea in bratele ei!

Iar intrebarea,nu e daca ci cand!Iar in momentul ala eu,tu vom fi pregatiti?

#psihologie #suflet #emotie #arta #ganduri #iubire

[tonnic]

Vreau sa-ti vorbesc, sa-ti spun ce simt. Dar de fiecare data cand fac un pas inainte tu faci doi inapoi si ma opresti din nou in loc. Cand am de gand sa abandonez, tu ma opresti din drum. Da, suntem doi copii nehotarati care se joaca de-a sorecele si pisica, punandu-si inimile la bataie.

Sunt fericit daca tu esti fericita, chiar daca nu cu mine. Sunt fericit, chiar daca imi lipsesti.

Imi lipsesti al naibii de mult,dar stiu ca tu nu vrei sa mai auzi de mine.

Stiu ca iti este mai bine fara mine si stiu ca si tie ti-e dor uneori..

Am crescut amandoi impreuna,ne-am maturizat impreuna in urma propriilor greseli si am invatat sa iubim impreuna.

Ai fost sprijinul meu in cele mai grele momente , Ai ajuns sa fii prima si probabil ultimul om care a ajuns sa ma cunoasca 100% si sa fie langa mine mereu..si sa ma accepte si sa ma iubeasca asa cum sunt.

M-ai invatat sa iubesc si te-am iubit mai mult pe zi ce trece timp de cativa ani.

Inca o fac, mereu vei ramane in inima mea..pentru ca sincer sa fiu?

Ti-am daruit-o pe toata tie si tot la tine a ramas.

Uneori ma intrebam “ce am facut sa te merit?” si nu-mi gaseam raspuns.

Alteori ma intrebam “de ce inca sunt langa tine?”, insa mereu ajungeam la concluzia “Pentru ca te iubesc.” si nu era ceva gresit.

Chiar te iubeam, te iubesc!

Probabil de aceea sunt fericit pentru tine pentru ca mereu voiam sa te vad fericita, indiferent de situatie.

Stii ce doare mai tare decat o despartire plina de certuri in care unul dintre ei nu mai simte nimic pentru celalalt?

O despartire intre doi oameni care inca se iubesc.

O despartire in care ultimele cuvinte sunt “Sper ca intr-o zi sa putem fi impreuna pentru ca niciodata nu o sa te uit. Te iubesc.”

Te VREAU , dar voi sta în liniște si nu voi forța nimic traindu-mi viața la maxim, lăsandu-te să ți-o trăiești si tu pe a ta , având încredere că într-un final cândva... Viața ne va aduce împreună .

Te iubesc, mai puțin în cuvinte și mult mai mult, in suflet ,

Amore Mio 🌹

#amore mio #suflet

[dianadamiii]

Acasă!

Un cuvânt cu atâtea nuanțe, atâtea conotații și care face inima să tresalte dacă nu de bucurie, atunci măcar de nostalgie!

Mi-au trebuit câțiva ani buni pentru a-mi da seama că acasă nu înseamnă 4 pereți și un acoperiș, că acasă e acolo unde te simți liber și nu te stânjenește nimic!

Acasă e un sentiment, acasă sunt oamenii care ți-au udat rădăcinile și te-au pus sub razele soarelui încă de când nici măcar nu puteai să conștientizezi asta.

Am devenit melancolică zilele astea doar datorită, ori din cauza, nici nu știu cum să o spun mai corect, unor discuții cu fratele meu. Frate pe care bineînțeles că l-am contrazis, pentru că altfel n-aș mai fi sora mai mică și cicălitoare, mi-aș pierde din rang, din atribuții și cu ce preț până la urmă?

Am început amandoi să vorbim în metafore, să o dăm pe filosofii de viață, pe principii și pe nevoia umană de apartenență. Mai e nevoie și de discuții din acestea serioase câteodată.

Nu mai fusesem de mult acasă la țară și acest drum lung cu el a fost prilej de conversație.

Am început cu familia noastră- pomul, ajungând mai în profunzime, până la rădăcini, de unde a pornit totul de fapt.

Astfel, involuntar in interiorul meu niște întrebări și trăiri ciudate au primit răspunsuri și am simțit că întoarcerea la rădăcini te face să conștientizezi cine ai mai rămas din toată suma care ai fost cândva. Ce fundamente au mai rămas în interiorul tău pe acest parcurs poate banal pentru unii, dar tumultuos pentru tine! Ce principii și caracteristici noi ai căpătat cât ai fost plecat? Cu ce suveniruri te-ai întors la rădăcini? Și de ce? “Aveam deja acasă, nu trebuia să mai iei…”

În final, oricum ne bucurăm și de “ceea ce avem acasă”, nici nu se discută, dar dă bine și cate ceva nou, un bibelou, o carte, un ornament în plus, nu strică, oricum suntem români și nici de-am vrea nu am putea să fim pe “minimal aesthetic”!

#familia #balkan #photography #home #SoundCloud

[fara-posts]

Check it out

[09.10, 18:55] Ioana: Azi am venit ...asa...nu stiu daca,mai vin...iubitule,dragostea mea...adie vantul si n nari miros imbatator,noi doi,unde, electrizant, fiori... ,visez cu ochii deschisi alte si alte ,întâmplari ...,dansam nevazut ,nu pot sa te uit ,nu pot sa te alung,o rană sangerie topea,turbinion,tumult.... departarea ce o pusera ntre noi... oamenii,menirea ,si calea ...e una ce o stim amandoi...sa nu te prefaci intr un sloi ....te as invăta ritmuri noi ,nu imi deschizi ,jocul lor ,justificari,masti,departari...pioni si proscrisi,ascultări ...uite un nor ,ce ardori...si picurii imbatatori ce vor cadea,pe fața ta ,pe gura mea ,un dans nebun ...sa iesi in ploaie ,gol, un dans nebun îmbatator...ploaia sunt eu si tu perdea ,catifelari nevazute ,ascunde mă ,iubitule ,toti neuronii au fost electrizati de apropierea ta ,scrântit imi este chipul dupa plecarea ta...intind o mâna n zare sa ti mângâi ,nu stiu ce ,poate apropierea...auriul din ochii tai ,din viata ta ,asa de mult ne doare ACEST ,CEVA,ACEST ASA...MI AI PUS IN SUFLET LIBER, PARFUM DE VINO INCOA SAU POATE, DOAR UN SIMPLU ,NU MA UITA ,N AM VARIANTA ,IUBIREA MEA ...IUBIREA MEA ...

O lume intre noi si tu,dragostea mea ,un leac "întâmplator"...dar ,care ,e ,asa,un nu stiu ce ...vibreaza nesfarsirea in toata carnea mea....tânjind ca un pierdut in inefabil "întâmplator "...da tare linistea....iubitule -iubita mea....

[09.10, 18:55] Ioana: Si nu te intrista prea tare ...tu,esti iubirea mea....

[vorbe-goale]

Letter for him

Sufletele pereche sunt jumătatea ta mai buna. Persoanele acelea care te completează în cel mai armonios mod, langa care poți fi cea mai buna versiune a ta de pana acum - un yin și yang format dintr-un amalgam de sentimente și trăiri ce nu pot fi exprimate sau definite la perfecție. Cum iti dai seama ca ți-ai găsit sufletul pereche, și chiar el este acela? Îl simți. Pur și simplu, îl simți. Atât. Se simte pana când nu se mai simte.

Timpul se oprește în loc de fiecare data când sunteți împreună, indiferent de când de banala este activitatea în desfășurare. Este o înțelegere în 2 care se face prin priviri, prin gesturi, și când uneori cuvintele sunt de prisos. Știi la ce se gândește celălalt fără prea mult efort, ca și cum ati fi fost împreună nu de săptămâni, luni sau ani, ci de câteva vieți întregi. 

O astfel de conexiune este o binecuvântare pentru unii, pentru foarte putini oameni care au norocul sa treacă măcar o data în viață prin așa o experiență. Din nefericire, nu toți avem acest privilegiu - dar eu l-am avut. 

Când toate erau degeaba și nimic din jurul meu nu mai avea sens din nicio perspectiva pe care încercăm sa o abordez, tu mi-ai fost alături. Mi-ai oferit o energie unica și o prezenta de care probabil nu voi mai avea parte din nou în aceasta viață. Nu m-am bucurat și nu am prețuit-o cât ar fi trebuit - dar oh, cât de recunoascatoare iti sunt TIE, jumatate mai buna a sufletului meu. Singurul lucru pozitiv și care mi-a adus un zâmbet larg pe buze și mai ales în inima, când nimic nu reușea. 

Atatea momente pe care aș putea sa le descriu aici, desi aleg sa le păstrez pentru mine, în amintirile mele pana la ultima suflare. Sunt multe, profunde și mereu unice. Nu ne-am ales și cu toate astea, ne-am găsit în cel mai nepotrivit moment, dar când timpul nu a ținut de nicio culoare cu noi doi. Toate au mers bine pana când au mers pe dos, și ai plecat. 

Nu ai vrut, sau poate da. Vreau sa cred ca nu, și inima îmi spune un singur lucru doar. Nu vom știi niciodată pana când nu ne vom regăsi din nou. În aceasta sau în alta viață. 

La fel de ușor cum mi-ai dat lumea peste cap în cel mai frumos mod, la fel mi-ai zdrobit pământul de sub picioare și m-ai lăsat sa cad; sa mă afund în acest întuneric gol și sumbru, fără ca o raza de lumina care să-mi arate calea înapoi, calea ce duce afara la caldura, la tine. 

Aș fi ipocrita sa nu recunosc cât de mult mă deranjează, cât m-a durut, cât de obosita este inima mea și în câte bucăți s-a spart intr-o singura clipita. Și totodata, aș fi mincinoasa sa nu recunosc cât de mult iti doresc fericirea, cu sau fără mine, dar una adevarata și pura, precum am fost noi. Poate. Sper. Amandoi vom fi, separat; dar nimic nu va inlocui legatura de neinlocuit pe care am avut-o.

Din acest motiv, trebuie să-mi ascund cu totul ochii, să-mi blochez picioarele obosite și inima țăndări; s-o opresc din a mai bate, atât de tare, dur. Sa nu mai fug după fantome și sa nu mai scot măcar un sunet, de frica zgomotului ce învăluie orice colțișor atins. O singura speranță, mică precum o raza de soare din acele dimineți reci de Octombrie, e puternic inradacinata în adâncul acestui suflet părăsit și acum singur, fara pereche. Si totodata, e aproape de moarte.

Lacrimile reci, șuvoaie și suspine înecate nu-și mai au un rost, ci marchează un dor necontenit care și-a pus amprenta pe același suflet incomplet. Rest de sentimente de surprindere și lipsa de credință, lipsa de cuvinte, explicații, tot - au rămas în aer, sunete și gânduri surde. Prea multe am să-ți spun și în zadar...

Inelul tău uitat la gâtul meu, și rânduri de cerneala șterse, de mult uitate. Promisiuni ce sunt acum doar vorbe goale. Inel ce-l pastrez ascuns in semn de a-l proteja pe el, pe mine, pe noi. Va fi mereu aici, precum au fost si restul.

Adio, tu - suflet pereche. Pana când ne vom vedea din nou - în aceasta sau în alta viață, pentru totdeauna. 

#sonsuzakadar #mykemal

#descarcare #adio #sonsuzakadar #writing hour #late night thoughts #soulmates #writingplot #writingpractice #runningoutofideas

[overthinkfeelings]

31 martie 2020:

de ce sa mai incerc caci tot nu simt nimic

incerc atat de mult si-incerc sa nu ma mint

fac asta pentru tine,mine,noi

dar tu nu stii cum e sa tragi pentru-amandoi

de fiecare data cum ceva intervine

daca ne enerveaza- pe mine sau pe tine

incerc s-ajung cumva sa fac sa te ating

dar tu deja demult esti data jos din ring

si-ajung sa ma bat singur cu-acel imens ceva

si chiar daca mai pierd eu ma ridic cumva

o fac sa iti arat cat de mult te iubesc

si fie-orice in fata eu n-am sa contenesc

sa ma lupt.

iar dupa ce inving si batalia-i gata

ma bucur caci eu astazi am rezolvat si fapta

dar ea apare-n fata cu-n zambet larg,senin

si parca uita totul si ma lasa in chin

si spune “n-ai fost singur deloc in lupta asta

ci eu sunt cea care a infrant napasta

degeaba imi arati c-ai sange cu venin

din cauza celor ce urmeaza sa vin’”

si eu indurerat aleg sa nu-nteleg,

sa-ngenunchez, sa ma supun asemeni unui bleg

toate aceste lucruri le fac pentru iubire

fiind unica mea sansa de a ma face bine

si-aleg sa ma supun acestei dulci dorinte

ca sa-mi gasesc si-eu locul prin ale lumii fiinte

singuratatea astfel fiind singurul motiv

pentru care, aproape mereu, singur..ma mint.

[confesiunianonime]

Credeti ca am avut o copilarie buna doar pentru ca am avut tot ce n-au avut altii? Ce anume ? Lucruri materiale.. si astea au fost cele care a-ti crezut eu ca le vreau.

I never was happy, am parinti.. dar niciodata nu am simtit caldura parinteasca, I always feel alone.

Inteleg, ai continuat sa pleci in strainatate pentru a construi tot ce avem.. dar tot ce aveam nevoie era caldura ta, imbratisarile tale.. sa fi langa mine si sa ma suporti, sa ma asculti, sa ma inveti. Din pacate am invatat totul pe propia piele, habar n-ai prin cate am trecut.

Iar tu tata stiu ca ma iubesti si o simt, stiu ca ai rasturna lumea pentru mine.. dar dependenta ta de alcohol si toate prin cate am trecut mi-au lasat traume. Nu ai fost violent, dar in schimb toate gesturile tale au fost dureroase.

My life was a disaster and know one know how much i was hurt, how much I feel alone.. what i was going thru.

Toata lumea credea ca sunt fericita si ca o duc foarte bine .. but this is not the truth

I’m still trying to heal, but it’s so f**g hard with so much trauma.

I love you both, dar amandoi sunteti toxici.

#confesiunianonime

[glamorousdepressedbitch]

inca odata cred ca m-am lasat purtat de val prea tare….

Uite inca o poveste pe care n-o voi spune nimanui, doar aici, pentru tine cititoru-le……

Am ajuns intr-o relatie, din nou, de data asta dupa ceva timp. S-a intamplat pe nepregatite, pe nepusa masa, si complet……accidental. Am dormit 3 seri impreuna, eu mergeam dimineata la lucru, adica imi deschideam laptopul in bucatarie, el statea sa doarma pana la amiaza cand ieseam eu de la lucru……A fost cred, ceea ce multi numesc dragoste la prima vedere, desi n-am crezut niciodata in asa ceva, ci mai mult in “instant match” am vibe uit la unison, din prima seara, ne vazusem atunci pentru prima data…..pentru prima data din prima am dormit 3 seri impreuna, a fost ceva…..de nedescris….. se simtea bine, o persoana langa care pot sa dorm, langa care nu cad din pat cand se misca, nu e clingy si face ce-mi place cel mai mult, dormeam imbratisati dar fata in fata….. a fost superb, si inca e acum ca scriu si-mi amintesc…. Dupa acele 3 zile, eu urma sa vin o vreme la ai mei, pentru ca le promisesem ca o sa petrecem putin timp impreuna, el sa plece la practica in Luxembourg, si sa ne revedem in octombrie. Toate acestea s-au intamplat pe la jumatatea lui iunie……Am continuat sa vorbim in fiecare zi, meme, chestii despre noi, ajutat pe ici colo care cu ce putea ……. lucrurile au decurs bine, mi se parea ca inflorea ceva frumos…. nu era ceva aberant, era rational ce se intampla intre noi, nu era nevoie sau prea multa dorinta, ci mai mult…..am vrut amandoi, sau sper asta, recent am aflat ca suntem impreuna desi nu mi s-a pus niciodata problema de asa ceva, si cazusem de acord sa ne luam timp sa ne cunoastem, pentru ca nu vreau si nici el din cate mi-a zis in ceva…..”anevoios”…..dar s-a intamplat, si am continuat. Lucrurile inca decurg bine cred, viata mea…..ei bine ea s-a dat putin peste cap in ultima vreme. dar nu pot spune ca a lui nu….. ne-am retras poate putin, sau mi se pare mie, stiind mai multe doar despre cum sunt eu…..nu pot stiii ce se intampla pentru el acum….doar sa sper ca inca nu-l cunosc destul si e ceva trecator …..pentru ca nici cu mine nu stiu ce se intampla si pe mine cel putin pot spune ca ma cunosc. Cu tot cu zilele astea agitate am pornit intr-o vacanta(in care inca sunt) in grecia( din care cred ca o sa ma intorc mai obosit decat am plecat), timp in care el ramasese sa lucreze….pe langa fusuri orare diferite, avem si orare de somn diferite, moduri de atasare diferite, practic, suntem doi oameni complet diferiti, desi avem si lucruri in comun chiar daca nu tocmai multe sau mari, sunt putine si suficiente.Ne-am pus termeni foarte clari in ceea ce priveste libertatea cat suntem la distanta, ma fascineaza cum am reusit in sfarsit sa gasesc pe cineva cu care pot sa rezonez atat de bine, poate de asta si totul asa puternic si inca rezistent, pentru ca vreau asta, il vreau….Dar nu pot sa nu ma gandesc, vreau imaginea cu care el rezoneaza, sau ceea ce este el defapt, pentru ca….nici foarte diferit de ceilalti nu pot sa spun ca e, sau daca e inca nu mi-am dat seama, nu-i place sa vorbeasca despre el, sau sa-si faca poze sau…..pres multe lucruri de genu, timp in care eu nu pot trece pe langa o reflexie fara sa ma blochez cateva secunde sa ma uit, sau uit sa ma mai opresc cateodata din vorbit despre mine :))))) Dar lucrurile urmeaza sa evolueze, directia in care urmeaza…..ei bine asta inca nu pot stii. Singurul lucru de care pot sa fiu sigur, e ca daca nu evolueaza in. favoarea mea, sau in echitatea mea, le voi redirectiona in alta parte…..oricat de mult as tine la asta, si oricat de mult vreau sau imi doresc…..Am inceput sa vad viata mai mult ca o iubire de sine, sa inteleg de ce zic oamenii ca iubirea e viata…..dar n-am foat invatat cu iubirea altora asa ca am invatat-o pe a mea. Anul asta mai ales, am dat rateuri, am clacat, am gresit, si am facut o gramada de lucruri nebunesti….si pot sa zic ca a fost, printre cei mai interesanti ani din cati am trait. Nu asa multi, daca te intrebai, dar suficienti sa pot face o poveste buna.

[arhitectul]

ne scoatem din minți unul pe altul.

Irina Rimes - Bolnavi Amandoi 

[lumea-ei]

[-Sunt atat de multe in ultima vreme, ultimii ani. Vroiam doar liniste, caut asta si in iubire. Liniste.

Am trait deja prea mult in zgomot. Toate dramele si stariile negative, au fost doar zgomot. Imi doresc de prea mult timp, incat nu mai imi doresc nimic. Sunt nesatisfacuta de tot ceea ce inseamna "a dorii". Sunt lipsita de orice inauntrul meu. Sunt doar zgomot. Sunt nimic.]

Era atat de tragic ceea ce simtise, incat si el incepu' la fel.

Vezi tu, cand iubirea dintre doi e prea mare, incep apare problemele cele mai urate, unde este asa zisul rai. Dar amandoi se schimbasera in timp, devenisera tot mai reci unul cu altul. Tot mai sumbrii amandoi. Ea cauta pe cineva care sa o ajute, sa o fereasca de ploaie, o singura imbratisare..Iar el, el cauta pe cineva care sa il placa. Sa il agreeze, sa il accepte exact asa cum este. Sa fie vazut. Dar totul e frumos la inceput. Greul vine mai de dupa.

-Scrisoriile unor doi amarati batuti de soarta.

#citate #citate despre iubire #citate despre oameni #durere #quotes #eu #scrisoare #ganduri #stari