Tumgik
#textul meu
un-suflet-anonim · 26 days
Text
Sincer, pentru mine viața a fost mereu și încă este un test de supraviețuire.
Eu nu știu cum este să te bucuri de o viață lipsită de griji, fără să te gândești la ziua de mâine, sau la viitor.
@un-suflet-anonim
20 notes · View notes
praf-in-ochi · 10 months
Text
Pont!
Când vrei să cunoști o persoană pentru prima dată, încearcă sa lași gentilomul din tine să iasă la lumină.
Nu totul se reduce doar la contactul intim, și la plăcerile carnale. O persoană nu o cunoști prin experiența sau poziția sexuală preferată în pat. Și nici prin numărul bărbaților care i-au trecut prin pat în trecut.
Nu contează trecutul. Tu nu ai făcut parte din el!
Până să ajungi să cunoști persoana la acest nivel, încearcă întâi să-i seduci sufletul și mintea, urcă-te fără frică la nivelul la care ea este, și sparge-i barierele pe care ea le-a construit ca să-și apere sufletul, inima și egoul.
Fii bărbatul de care are ea nevoie, și ea va deveni femeia de care ai tu nevoie!
Iar dacă n-ai nimic deștept de discutat, taci. Taci și admir-o în tihnă, ia seama la toate trăsăturile faciale și corporale, dezbrac-o din priviri, și pătrunde-i până în adâncul sufletului ei dezgolindu-l, lăsându-l să se simtă vulnerabil numai prin simplul fapt că o privești adânc în ochi.
Ascult-o pe ea cum vorbește în tăcere și învață cum să-i iubești tăcerea. Iar dacă nu poți să te unești cu tăcerea ei și să o auzi, să nu te miri că va pleca. Căci nici vorbele atunci nu-și vor mai avea rostul.
Iar faptele nu vor mai avea valoare, când propriile gesturi ți se degradează!
liennita.tumblr.com
17 notes · View notes
bartholomaus · 1 year
Text
Cand am spus la o sedinta cu parintii ca cei mici au prea multe lectii toti parintii mi-au sarit in ap. Ulterior am aflat ca unui tătic îi venea să mă și bată pentru stupiditatea de a fi ridicat o asemenea problemă. Nu spusesm decât că copii noștrii muncesc spre 10 ore pe zi, și că nu mai au copilărie și că asociază învățarea cu download-area de informații în creier. Cât mai multe, fără discernământ. Din vreo 28 de părinți doar 2 (DOI!) au fost de acord cu mine. Ambele mame de copii ff buni. https://www.simonatache.ro/2015/01/23/o-sa-las-si-eu-aici-pe-internet-acest-textulet -- in loc sa predai bine si atractiv mai bine bagi teme la greu, sa pari exigent si competent. cam asta e faza. de multe ori copilul nici nu stie sa rezolve ceva acasa pentru ca nu s-a predat mai nimic in clasa...solutia? MEDITATII -- Pana si cartile de povesti sunt scrise tampit. Ma chinui sa sar peste cacofonii si formulari gramaticale greoaie si inutile. Imi vine sa rescriu textul si sa-l lipesc peste cel din carte -- Scoala veche, ante- sau interbelica, forma oameni CUM sa gandeasca. Valabil si pentru universitate, nu numai in preuniversitar. Ce faceau dupa aceea cu gandirea, era treaba lor. Scoala noua e gandita sa pregateasca oamenii CE sa gandeasca, pentru a-i pregati pentru Munca. De aceea accentul cade pe asimilarea de informatii necesare unei asemenea munci. Au existat tentative de restructurare, incercand sa readuca materii din programa scolii vechi, crezand ca materiile in sine poarta plus sau minus valoare. Numai ca n-a iesit nimic bun din asta. In fapt, trebuie revenit la sistemul vechi educational, nu la materiile lui. Am mai scris si cu alte prilejuri pe langa postarile lui Radu ca pruncul sau adolescentul trebuie sa aiba perspective. Ce face cu ele dupa absolvire, aia e treaba lui. Pana una alta, va sfatuiesc ce au facut parintii mei: m-au educat acasa, iar aia e singura educatie care a rezistat. asta e malaxorul Sistemului. -- Mi-aduce aminte de unul din momentele mele "rebele" din timpul scolii, cand i-am spus profesoarei de engleza ca nu poate sa-mi dea 4 pentru tema nefacuta pentru ca notele sunt instrumentul didactic de evaluare a cunostintelor elevului (si nu au legatura cu ce fac in afara scolii), iar daca vrea sa-mi testele cunostintele sunt dispus aici si acum. :)) Evident ca ea nu era deloc pregatita pt asa o situatie, asa ca si-a trantit pixul de podea si a iesit tipand ca se duce la director - fara sa se mai intoarca si fara sa mai pomenesca apoi vreodata de incident. --
1. In primul rind copiii (ca si parintii lor) trebuie invatati sa se compare numai cu ei insusi. Orice referire la colegi si premiile lor meritate sau nu sint din punctul meu de vedere complet nepotrivite.
2. Asa cum parintii au servicii si obligatii si copiii au ‘servicii’ = scoala si obligatii = lectii. Unii profesori sint mai exigenti, altii nu; un an scolar e mai lejer, altul nu. Asa e si in viata prin urmare nu le mai plingeti de mila ca supravietuiesc.
3. Gasesc ca modul in care se preda in tara si rigiditatea profesorilor sint in parte motivele pentru care unor copii le e frica sa participe in clasa. Jena de a fi facuti de ris infrineaza curgerea de idei.
4. Scoala romaneasca oferea si probabil inca ofera o pregatire academica si cunostinte generale bune. Nu ne pregatea insa pentru realitatile vremii. Noi cei formati pe vremea ‘veche’ nici ca ne trebuia sa ne descurcam in viata ca doar aveam toti joburi si salarii asigurate.
5. Sistemul de invatamint American merge bine, ba chiar foarte bine zic eu. Trebuie insa sa-l intelegi. Cu permisiunea voastra uite cum am inteles eu ca sta treaba asta:
· In linii mari scolile americane (inclusiv liceul) au o reputatie proasta in lume (adevarat).
· Fiecare zona are un Board of Education responsabil pentru alegerea cursurilor, etc. care este platit de taxele locale ale zonei. Zonele cu scoli bune-foarte bune sint si cele cu parinti exigenti si taxe mai mari.
· Se considera o zona buna cea unde numarul de cursuri AP oferite la liceu este mare. Advanced Placement cursuri sint la nivel de college predate de profesori cu o pregatire superioara. Sint licee care ofera 1 AP curs in toti cei 4 ani de liceu si licee cu 24 AP cursuri in 4 ani de liceu.
· De la clasa a 3-a copiii talentati sint pusi intr-un program numit ‘gifted and talented’ (denumirile difera de la stat la stat ca si anul in care sint oferite). Astea sint clasele special de matematica, engleza…Motivul pentru care nu sint formate clase numai cu copii talentati este pentru ca au incercat si a iesit prost. Intentia scolii americane este sa pregateasca copiii pentru viata si viata este mixa de la culori si rase la nivele intelectuale. In concluzie cei care pot mai mult sint scosi din clasele lor la orele de matematica, etc dar restul de clase generale le fac la gramada.
· In liceu esti obligat sa iei numai un numar X de clase peste care tu alegi ce alte cursuri vrei sa iei. Deci poti sa iei AP clase cite poti si vrei sau de loc.
In concluzie: scoala Americana este formata pe principiul sa TE ajute sa te dezvolti la potentialul dorit de TINE. Cine vrea sa invete, invata. Profesorii abia asteapta sa aibe studenti doritori sa fie challenged.
Rezultatul sint univeristatile americane. Consultati ‘Shanghai ranking’ sa vedeti ce rezultate produce sistemul de invatamint American. Din primele 50 de univeristati 33 sint americane.
http://www.shanghairanking.com/ARWU2014.html
Daca as fi in locul parintilor cu copii inca in scoala as mai introduce o materie: sinceritatea. Nu as incerca sa scuz sau sa justific de ce X a luat 10 si al meu 8 ci as spune-o pe nume. Da, profesorul a gresit si nu stiu de ce a facut asta dar tu nu te duci la scoala sa iei note; tu te duci la scoala sa capeti cunostinte intelectuale sa poti ulterior sa faci ce meserie vrei. Vrei si tu 10? Ia-l pentru tine si nu pentru ca X l-a luat. --- Absolut adevarat ca aici procesul de admitere universitara are o complexitate ce il determina pe student la responsabilitate si efort sustinut. Am asa daug doar un detaliu, aici in Canada (presupun ca in US este la fel), pentru a graduate high-school, adica pentru a primi diploma si deci a fi apt sa aplice la university, studentul are nevoie sa dovedeasca cu documente, cateva zeci de ore de voluntariat in servicii comunitare acreditate. Probabil ca multi romani ar zice ca este o prostie....dar in realitate este un program de consolidare a responsabilitatii si spiritului civic. Este ca un part time job, unde studentul invata ce inseamna sa fii angajat, sa lucrezi in echipa ca subordonat si intelege prin experienta personala, ca daca vrei sa fii mai sus in societate, atunci trebuie sa mergi mai departe sa studiezi in University. ---
am uitat sa mentionez de voluntariat ca aici parca face parte din curriculum asa de practicat este. Ba chiar multi liceeni se duc in excursii organizate in Africa, America de sud, etc cu misiuni umanitare pentru care ei/parintii platesc.
In legatura cu ‘student lown-urile’este adevarat ca multi termina facultatea cu sume mari de platit inapoi si cu toate astea tot se duc la facultati. Daca nu ar putea fi platite intr-un interval decent nimeni nu s-ar mai indatora. Faptul ca tinerii americani inca se duc la facultati cu bani imprumutati este dovada ca imprumuturile sint platite inapoi intr-un interval de timp mult mai mic zic eu.
O curiozitate este ca de dupa 1990 Princeton University aduce anual in jur de 10 studenti romani majoritatea olimpici la matematica care apoi sfirsesc a lua master la Harvard University (cei mai multi). Nici unul din acesti studenti nu are toti banii de platit si este tinut de facultate. Nota: facultatile foarte bune sint private si au bani de la donori.
Accesul la studii superioare este la dispozitia oricui vrea. Ca numai 20% se duc la facultati nu are nimic de-a face cu capitalismul inteles gresit. Fiecare are oportunitatea sa intre la cele mai bune scoli nu toti insa aleg sa faca asta. Ce nu se stie este ca un numar destul de mare de tineri americani isi deschid business-uri particulare la scurta vreme de la graduarea liceului, ca intr-o societate capitalista sanatoasa. Mai mult chiar, multi se duc 2-4 ani la Community College si apoi deschid business. Baietii mai nou fac landscape si sint cei care iti taie iarba vara si curata zapada iarna. Cum necum e loc pentru toti.
Cind se spune sa ‘shop local’ aici asta se face. Fermele locale sint preferate in particular pentru gradinarit vis a vis de magazinele mari. Restaurantele sint in vasta majoritate locale ca si coaforurile si cam tot ce iti trece prin cap. America a prosperat prin micile busniness-uri prin urmare nu vad nimic gresit ca numai 20% aleg studiile superioare.
Faptul ca in Romania in ziua de azi majoritatea tinerilor sint cu diplome de facultate cum a servit sectorul economic? Raspunsul il stim cu totii. Unii din acesti someri nici nu concept sa faca alte job-uri pentru ca sint licentiati si uite asa iti aduci aminte ca ‘meseria e mina de aur’.
0 notes
anoceanofbeauty · 1 year
Text
Numai Sfânta Liturghie mai ține lumea
"Numai Sfânta Liturghie mai ține lumea"  Arsenie Boca
Liturghia este o succesiune de momente “Cu Pace Domnului sa ne rugam”. Ce ar insemna sa facem efectiv ce spune textul, sa dam semnficatia reala cuvintelor ceea ce cel mai probabil credicniosii faceau pe vremea Sf Parinti cand a fost creata liturghia. Pace interioara are nevoie conform neurostiintelor sa fie aprofundata minim 5 optim 20 de minute pentru a se crea efectele nu in ultimul rand asupra fiziologiei. Unul dintre aceste efecte este coerenta EEG care este de fapt o impreuna slujire a neuronilor mei in templul trupului meu. Coerenta care sporeste cu fiecare nou membru al comunitatii care observa sau aprofundeaza starea de liniste interioara. Numai in coerenta suntem cu adevarat impreuna, coerenta este catalizator al starii impreuna.
Tumblr media
"La coerenta materia capata uimitoare proprietati ondulatorii", spune fizica, deci materia se pneumatizeaza, se spiritualizeaza. Se face trecerea de la discret la continuum.
Tumblr media
Prigogine, fizicianul de Nobel, spune despre sistemele coerente: "Sistemul se comporta atunci ca un întreg, ca si cum ar fi amplasamentul fortelor cu raza mare de actiune." Nu conteaza distantele care sunt intre credinciosi si intre Biserici ca nucleatii de coerenta noi ii vom simti pe celalalt ca pe aproapele nostru.
Este ceea ce se numeste entanglement care este doar o fateta a starii de coerenta. Fiti impratisate milioane devine o realitate vie a momentului Sarutul Pacii. Acesta nu mai este un element simbolic ci devine rodul transfigurarii fizice prin pace interioara si coerenta/entanglement a intregii comunitati.
Si probabil ca nu linistea interioara este coerenta ci coerenta, armonia sincronizarii unui mare numar de neuroni o percepem subiectiv ca liniste, pace, armonie. Posibil ca momentul sarutului pacii sa nu fie o simbilistica ci el a fost intrdus in Sf Liturghie pentru ca Sf Parinti simteau real entanglementul cu ceilalti crestini cu care erau impreuna in liturghie, Sarutul Pacii era doar consecinta si pecetea aceste trairi a unitatii.
Momentul Prefacerii si Impartsirea cu Sf Trup devine doar o confirmare a unei stari interioare transfigurate, pneumatizate.
Experimente urmate de studii au fost facute cu grupuri de creare a coerentei de pana la 7000 de persoane. Experimentele au fost realizate utilizand tehnica MT si au dat rezultate care demonstreaza mentinerea tendintelor pozitive in societate prin coerenta si acestea au fost subliniate de 40 de studii stiintifice specifice care fac parte dintr-un corpus de peste 800 de studii. Multi considera ca aceste studii sunt despre o tehnica cu originea intr-o alta cultura dar ele sunt despre o tehnica definita tot de aceste studii ca o stare de ODIHNA similara somnului dar constienta.
Dar experimentul propus de arhitectura liturgica ar putea fi unic in lumea deoarece ar putea implica grupuri de crearea coerentei de sute de milioane de participanti. Rezultatele pot fi nebanuite, toate profetiile s-ar putea implini intr-o sibguta zi.
Ar putea Liturghia Pacii astfel abordata sa salveze lumea noastra si fizic nu numai spiritual?
Da pentru ca nu este nevoie de implicare intregii populatii planetare: “In sistemele coerente, sa zicem laserii, elementele de coerenta din sistem au o influenta care este direct proportionala cu numarul lor la patrat, pe cand elementele incoerente au o influenta proportionala doar cu numarul lor." Hagelin  
Acest experiment ar putea aduce Imparatia lui Dumnezeu pe pamant deoarece sistemele coerente pot genera tranzitii de faza spre stari de functionare mai organizata a intregului sistem. Toate elementele pozitive care cartcerizeza starea de pace interioara a unei parti a sistemului ar fi exprimate in intreg sistemul.
Nu trebuie decat sa facem ce spunem si sute de milioane de oameni ar trebui sa poata intelege asta. La limita 2 miliarde de oameni ar putea intelege si participa la acet experiment care este despre pace interioara ca centru al invataturii crestine.
0 notes
dininimapentrumine · 2 years
Text
Domnul este Păstorul meu… de aceea Îl voi face pe El fericirea mea
„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. Eu zic Domnului: «Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!»” (Psalmul 16:1, 2). Când vine vorba despre lucrurile care ne plac sau care ne fac fericiți, lista este diversă și, de regulă, destul de vastă. Ținând cont de această realitate pe de o parte, iar pe de altă parte, de afirmația psalmistului din textul meditației noastre de astăzi,…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
lost-for-yoou · 4 years
Text
dragul meu "influencer", ca asa preferi sa ti se spună :))). vreau sa te rog din tot suflețelul meu, ala mic si scump. sa termini sa iti trimiți postările in privat cu textul "like si comm" sau orice altceva. sa încetezi sa imi mai ceri promovări pur si simplu cu un mesaj "imi faci si mie o promovare, te rog?" pentru ca probabil nici nu ma urmărești, nici nu știai de mine si nici nu te-ar fi interesat daca nu aveam peste 1k de follow-eri. sunt de acord ca toți am început de jos, de la 0 si sunt total de acord sa te ajut, dar atâta timp ce ai si tu puțin respect fata de mine. dupa ce ca iti fac promovare si iti dau apreciere la kkt-ul ala de postare cu un text pe care l-am mai văzut pe alte 10 pagini numai in ziua aia, mai ai si tupeul sa cerșești incontinuare! daca vrei sa ajungi undeva, muncește, nu "întinde mana" ca sa primești ceva. daca ceri o promovare cuiva asuma-ti sa fie măcar reciproca, ca sa va ajutați cat de puțin reciproc, nu imi cere promovare daca nu ma urmărești ca deja e jalnic si daca accept sa ti-o fac, o fac in scârbă.
nu mai fiti asa penibili măi.
pupici cu sclipici.
2 notes · View notes
un-suflet-anonim · 3 months
Text
Eu nu pot visa mai mult decât nu îmi pot permite!
@un-suflet-anonim
12 notes · View notes
praf-in-ochi · 9 months
Text
Sunt iubiri ce nu le poți povesti nimănui,
Sunt dureri ce nu le poți tăinui oricui.
praf-in-ochi.tumblr.com
17 notes · View notes
Text
LUCACI FLORENTIN - PROBA PENALA ONLINE FURT POEM LIBERI
LUCACI FLORENTIN - PROBA PENALA ONLINE FURT POEM LIBERI
https://www.youtube.com/watch?v=pVZLH-aWw70&list=PL_0fvrsdDkyRhP-L6snh2COkj3EZy05eX&index=1
 POEMUL LIBERI FACE PARTE INTEGRANTA DIN TETRALOGIA DE NIVEL MONDIAL :
LIBERI - LIBERI 2 - LIBERI 3 - LIBERI 4
CREATA DE LUCACI FLORENTIN - POETRY AND ARTWORK GRANDMASTER .
 TEXTUL POEMULUI LIBERI A FOST FURAT IN 2015 DE PE SMS , ORGANELE JUDICIARE PENALE DIN ROMANIA PANA IN PREZENT AU PRODUS NUMAI LUCRARI PUERILE , NEPROFESIONALE , CLASARI , PE FONDUL INCOMPETENTEI PROFESIONALE ABUZIVE , NELUCRULUI TOTAL LA DOSAR SI IN EXTREMIS UNELE ORGANE JUDICIARE DIN ROMANIA AU PRODUS SI FALSIFICAT PROBELE PENALE IN DOSAR PENTRU A MA PUTEA ACUZA CULMEA TOCMAI PE MINE CREATORUL LIBERI DE HARTUIRE A BANDEI CRIMINALE CARE A FAPTUIT ACEST FURT .
 ASTFEL ACESTI TORTIONARI ABUZIVI SI FALSIFICATORI DE MESAJE DE AMENINTARE SI ALTE PROBE PENALE , INSOTITE DE MARTURII MINCINOASE , AU FAURIT UN DOSAR PENAL FALS MINCINOS , ARATAND CA IN ROMANIA A FI ACUZAT PE NEDREPT SI PE PROBE PENALE FALSIFICATE ESTE O PRACTICA GENERALIZATA IN 2015 , DAR SI IN PREZENT EXACT DE GENUL PROCURORUL PORTOCALA .
 DUPA PROBAREA PERFECTA A FAPTULUI CA ACESTI TORTIONARI ABUZIVI FALSIFICATORI DE DOSARE PENALE , PE TOATA TRIPLETA POLITAI - PROCURORI - JUDECATOARE , M AU ACUZAT PE FALSURI INTRODUSE IN MOD CRIMINAL IN DOSAR , EU FIIND NEVINOVAT , DESI PARLAMENTUL SI SENATUL AU INFIINTAT SIIJ DIN CADRUL PICCJ , ACESTIA SUNT TIMORATI CU DESFIINTAREA PRONUNTATA DE LA CEL MAI INALT NIVEL POLITIC , CAT SI PRIN INTERMEDIUL MINISTRULUI JUSTITIEI SI PRODUC NUMAI CLASARI IN CAZUL MEU LA FEL DE PUERILE SI NEPROFESIONISTE FARA A LUCRA DE FAPT NIMIC LA DOSARELE PENALE IMPOTRIVA POLITAILOR , A PROCURORILOR SI A JUDECATOAREI .
 IN ACEST TABLOU TOTAL MAFIOT CORUPT SI TORTIONAR ABUZIV AL JUSTITIEI IN ROMANIA , NIMENI SI NIMIC NU RASPUND PENAL PENTRU ABUZURILE SI FARADELEGILE SAVARSITE , TOTI SE PITESC DUPA TOT FELUL DE IMUNITATI STUPIDE ALE MAGISTRATULUI SI PROCURORILOR , IAR POLITAII SI BANDA CRIMINALA FAPTUITOARE SE PITESC DUPA CEI MENTIONATI MAI SUS INTR UN CERC VICIOS CRIMINAL SI ABUZIV .
 IN CONDITIILE IN CARE IN ROMANIA ACESTE ABUZURI GROAZNICE IMPOTRIVA OMULUI NEVINOVAT NU SUNT REPARATE DE NIMENI , ASTEPTAM AJUTORUL INTERPOLULUI CAT SI SISTEMULUI JURIDIC EUROPEAN , PENTRU REZOLVARE CU CELERITATE IN ACEASTA VIATA , NU IN CEA VIITOARE PROMISA DE GUVERNANTII DIN ROMANIA , SI NU DUPA DECESUL DE COVID SAU CEL NATURAL SAU DUPA DECESUL GENERAT DE ACESTI TORTIONARI ABUZIVI BRUTALI CRIMINALI , CARE M AU ASALTAT CU TRUPE DE POLITAI FALSIFICATORI DE MESAJE DE AMENINTARE , FIIND SI ARESTAT O ZI SI TINUT CA UN CAINE IN CONTROL JUDICIAR 2 ANI FARA SA FI FACUT ABSOLUT NIMIC IMPOTRIVA LEGILOR PENALE ALE ROMANIEI .
 NU AM CREZUT CA IN PLINA DEMOCRATIE DUPA 30 DE ANI DE ESECURI , JUSTITIA IN ROMANIA VA AJUNGE TOT UN ESEC TOTAL , DAR CU VENITURI SPECIALE NESIMTITE , IAR CEI CE CONTRIBUIE ZI DE ZI LA ACEST ESEC , ADICA TORTIONARII ABUZIVI FALSIFICATORI DE PROBE PENALE , NU RASPUND PENAL IN FATA NIMANUI  SI CULMEA MAI SI CERSESC PENSII SI VENITURI SPECIALE NESIMTITE DE MARI , SI PENSIONARE LA VARSTE TINERE , PENTRU PRESTATIA LOR ANALFABETA TOTAL NEPROFESIONISTA DAR CRIMINALA SI TORTIONARA IMPOTRIVA MEA .
1 note · View note
bloguluneitinere · 4 years
Text
Deci m-a dat gata textul de mai jos....
- Tati, mi-e frică, pot să dorm cu tine?
- Ce s-a întâmplat fetița mea? E deja târziu! Culcă-te!
- Dar tati, se aud niște zgomote ciudate în camera mea.
M-am trezit și am plecat cu fetița mea în camera ei. Am aprins lumina.
- Vezi? Nu ai de ce să te temi, nu e nimeni.
- Dar tati, când stingi lumina, se aud zgomote foarte urâte.Te rog nu pleca, stai cu mine!!!
- Bine iubirea mea, dar doar pentru seara asta, acum culcă-te!
M-am întins în pat cu copilul meu și am îmbrățișat-o.
- Jorge, Jorge!! Trezește-te odată!!! E târziu!! Iar ai adormit în camera fetei!! Până când o vei opri să plece? Las-o să plece! Acum un an a murit și tu vii în fiecare noapte să dormi aici în camera ei! Acceptă asta o dată pentru totdeauna!
- Vin iubire!
Dacă i-aș spune soției mele că fetița mea vine în fiecare seară să mă caute poate mi-aș aminti că anul de după moartea ei, s-a sinucis de durere!
Trăiesc de ani de zile între cele doua fantome.
Bucură-te în fiecare zi de soția și copiii tăi, spune-le cât de mult îi iubești și joacă-te cu ei, râzi și nu trăi grăbit sau în oboseală, nu știi când va fi ultima dată când îi vezi.
Trăiește-te zi de zi și bucură-te de familia ta!❤😔
1 note · View note
Text
Nu, nu mi-am revenit încă
.. cred ca e una dintre cele mai oribile nopți din viața mea. Nu pot sa dorm, gândurile despre tine nu ma lasă sa adorm. Îmi vin in cap imagini cu noi, amintiri de care pana acum am și uitat. Florile, cadourile, bomboanele mâncate prin te miri ce locuri, micile surprize apărute de nicăieri, toate parca și-au găsit drum către mine fix in seara asta. Și cireașa de pe tort care e responsabila pentru toate gândurile apărute din senin, nenorocita aia de brățara de la tine pe care ar fii trebuit s-o dau jos de la mana de cateva luni bune. Dar nu pot. Nu ma lasă inima.
Acum ceva timp am dat din nou peste acel mic puzzle cu poza noastră. Îți mai aduci aminte? Cel din scrisorile pentru tine, pe care mi le-ai înapoiat la un moment dat, deșii susțineai sus și tare ca le vei păstra pentru ca sunt cadoul meu pentru tine. L-am refăcut, și mi-am adus aminte de faptul ca o piesa lipsea din acel puzzle special pentru a-l completa împreuna când aveai sa te întorci din străinătate. Te-ai întors, dar puzzle-ul tot descompletat a rămas. Scotocind prin lucrurile pe care le mai aveam, am dat de lănțișorul cu bucata mea din yin și yang. Niciodată nu am știut “care ce bucata e” dar partea mea e cea albă. Partea “buna” cu puțin “rau” in ea. Dar stau și ma întreb.. care e partea buna in toată povestea dintre noi? Ah da. Partea in care tu ești, citez, “foartee bine”, iar eu încă stau și ma gândesc destul de des dacă ești fericit, dacă ești ok etc.
Am încercat sa păstrez cât de cât legătura cu tine dar m-a lovit brusc realitatea când mi-ai luat și ultimul mod in care puteam știi de tine. Aplicația care a suportat 99% din discuțiile noastre. Snapchat-ul. Nu le mai deschizi, nu te mai interesează, nu-mi mai răspunzi, nu te mai uiți, și nici măcar nu cred ca mai intri pe aplicație. Minunat. Mi-ai zis intr-un timp, “dacă ai nevoie de mine, lasa-mi un snap cu subînțeles, și te sun imediat ce pot”. Am făcut asta de zeci de ori. Ghici ce. Niciun apel. Te-am sunat, in momentul in care nu aveam la cine apela și erai singura persoana care mi-a venit in cap in momentul ăla. Ghici ce. Nu ai răspuns, ba mai mult, norocul a fost ca mi-ai scris. Dacă ma sunai, sigur acel “ți-am zis sa nu ma suni așa” ar fii avut un ton muuuult prea ridicat. Avem nevoie de ajutorul tău. Dura doua minute. Nu cred ca făceam rau nimănui. Dar așa sunt oamenii in general. Spun un lucru și fac altul.
Simt nevoia sa scriu toate lucrurile astea pentru ca efectiv simt ca nu mai pot. Nu cred in depresie dar starea pe care o am de câteva săptămâni, ma duce cu gândul la una. In fine, nu ma dau victima acum.
Știu ca probabil n-o sa vezi asta prea curând.. știu ca nu mai ai contul activ. Dar poate cândva, când îți amintești de mine prin clipele tale fericite, o sa vrei sa văd ce mai fac și preferând sa nu ma suni, o sa intri pe blogul meu. Poate o sa dai de textul asta și o sa-ți (re)dai seama cât de mult ai însemnat, însemni și vei însemna pentru mine. Ai grija de tine.
2 notes · View notes
Text
#SISU @ #laymedownacrossthelines 13.09.19/13.12.19
V: [...]+ am nevoie de un short bio de cateva randuri al tau si de 1-2 imagini cu cicatricea. pentru asta sa vorbesc cu Cristina, nu? nu vrei sa alegi tu imaginile care apar in publicatie?
S: Cateva randuri despre mine:
"Fairygodfather of TRANSform. Superputerile mele sunt gătitul molecular megasenzorial experimental unicat... şi spălatul vaselor. Plus iubirea. Bărbat trans activist, Queer Snowflake implicat civic, prieten cu Unicornii şi copiii. Zidarul unei lumi mai blânde.
Te rog nu-mi spune ce mâncare am voie să mănânc, ce muzică am voie să ascult sau pe cine şi cum am voie să iubesc. Sasha Ichim în buletin."
#SISU @ #laymedownacrossthelines 13.09.19/13.12.19
#SISU si-a primit oficial cutiuta lui si hastag, ca sa stiu unde sa pun gandurile atunci cand vin la mine. Intr-o lume ideala acum as fi stat cu caietul in brate si pixul in mana intr-o pozitie incomoda, apoi in mai multe pozitii incomode, iar toata experienta SISU ar fi ajuns indosariata sub una din infinitele culori de coperti de caiet pe care le-as fi comandat de pe wish, cel mai probabil rozul ala frumos de-mi place mie mult; asa are hashtag.
Da nu zic ca nu-mi place cu tehnologia, ci doar zic ca parca pentru mine e prea repede si ma cam oboseste ca io-s mai domol de fel - probabil sunt un pic si de ardelean si d-aia o fi -, bine ca am chestii prin arhiva, I buy myself some more time.
Treaba asta cu scrisu si cu blogu si cu povestitu si ce-o mai iesi p-aicea face parte din lucrurile alea care pe mine ma fac sa fiu si parca ma si organizeaza umpic. Da clar face parte si din procesul meu de vindecare, de ce sa mananc cacat? recunosc.
Am inceput blogul de ziua maica-mii cu gandul sa va zic despre performance-ul de la Timisoara dar am oprit trenu in alta gara asa c-am revenit cu-acelasi gand. Sa nu va mirati daca lucrurile pe-aici par sa fie haosate ca nu sunt, e decat ordinea din mintea mea.
Despre #laymedownacrossthelines as vrea sa pot sa spun lucruri dar pe langa orele petrecute scriind texte pe pereti de pal, restul le-am stat inchis intr-o camera mare, gol, pe semi-intuneric, stand de vorba despre de toate cu oameni dezbracati.
Asa ca eu nu pot sa povestesc decat despre SISU, dar au povestit altii si mai destepti si mai prezenti ca mine despre toata expozitia #laymedownacrossthelines si-o sa va las linkurile gramada aici, so knock yourselves out:
by Mia Harrison (en) (Mia este absolut minunata si o ador, sa se stie)
~~~~~~~
by Ana Daniela Sultana (ro)
~~~~~~~
by Andrea Lieber (en&ro)
Trigger warning: nu e un text neaparat usor de citit, eu l-am citit de cateva ori si tot mai am mult de inteles din ce-a vrut sa zica Andrea acolo.
~~~~~~~
by Codrina Tomov (ro)
~~~~~~~
Despre performance-urile Virginiei si al meu, cel mai tare mi-a placut ce-a zis Sultana in articolul ei, a zis c-au fost spectaculoase. Asa, frumos si simplu ca sa inteleaga tot omu. Acuma nu stiu daca Ana s-a lasat sau nu dezbracata la o vorba cu mine si i s-a parut spectaculoasa interactiunea, sau a fost unul din oamenii de la coada de asteptare, sau poate nici n-a avut intentia sa se dezbrace, dar eu m-am bucurat c-a zis asta pentru ca eu chiar m-am simtit spectaculos. Mai ales dupa ce mi-a materializat Virginia in cositor fricile de-am putut sa le asez la vedere.
Totusi, in ciuda aparentelor, debutul meu ca artist n-a avut loc la Timisoara la Kunsthalle Bega ci pe mail la Vali Iancu, pentru ca, nu-i asa, fara statement de artist nu esti, si nici nu merge arta cum ar trebui.
-------***********-------------*******'______________
V: bby pentru expozitia de la timisoara o sa existe o mica publicatie, o brosura cat o palma in care am decis in locul statement-urilor de artist super plictisitoare sa fac niste micro-interviuri cu artistii. pentru ca e atat de mica chestia am redus la 1-2 intrebari de persoana.
Iata intrebarea ta cu rugamintea unui deadline cat mai scurt.
Linia cicatricei tale este eliberatoare, nu?
S: "Cicatricile mele nu sunt doar cele două linii care-mi conturează linia pieptului, alea de sub sfârcurile decupate şi recusute deasupra muşchiului pectoral, amintirea unor sâni pe care nu i-am vrut niciodată şi de care am scăpat într-o superbă toamnă la Chişinău. Aş fi vrut să plâng de bucurie în momentul când m-am trezit din anestezie şi mi-am atins pieptul bandajat dar până şi lacrimile au cedat în fața sentimentului de imensă eliberare, şi m-au lăsat să-mi văd liniştit de zâmbetul larg întins pe toată fața.
Mai am nişte cicatrici şi în buca stângă dar şi în cea dreaptă. Peste 120 în total dacă stai să numeri toate dățile când s-a scurs în muşchiul fesier prin acul seringilor de 2 ml ba testosteron enantat, ba cipionat, ba sustamed, ba iar enantat. Am vrut să mă nasc de ziua mea aşa că, în dimineața aia de 31 Mai când totul în jur vibra a despărțire iar afară ploua a primăvară, mi-am luat energia şi emoțiile din diminețile când plecam în cantonamente, am luat în buzunar fiola de 250 mg Enantat şi-am fugit să evadez, să scap din puşcăria disforiei de gen. Aşa cum am făcut-o şi-atunci când am spus în gura mare lumii că sunt un bărbat transgender dar şi-atunci când mi-am întins pieptul dezgolit pe masa chirurgicală şi-am adormit vorbind de Ştefan cel Mare.
Disforia de gen e ca o pacoste de care nu scapi. Mai e şi o suferință greu de explicat celor cărora identitatea de gen nu le este invalidată niciodată sau celor care atunci când se uită în oglindă se bucură de construcția anatomică a organelor lor reproductive şi sexuale, şi de felul cum hormonii lor biologici le-a dat formă corpului. Nici eu n-o înțeleg pe deplin deşi o trăiesc intens, dar am învățat că nu se vindecă ci se tratează. Iar unul din medicamente e empatia şi grija celor din jur. "
eu am pus diacritice dar vezi si tu poate mi-a scapat pe undeva.
love&unicorns
ps: ma uit dupa doua poze
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: m-am uitat degeaba ca aia de i-am trimis-o tot n-a pus-o, in schimb a ales-o p-aia cea mai nasparlie, nici n-o pun pe net. Iar textul in brosura e si in engleza dar cine l-a tradus zici ca aproape a folosit google translate smr, deci il pun si p-ala aici dar doar dupa ce il corectez... umpic.
Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media
2 notes · View notes
nox-scrie · 5 years
Text
seara aia nebunatica a meciului
Acum doi ani, stiam ca imi place sa scriu; nu am avut insa niciodata motivatia sa ma pun jos si chiar sa scriu o chestie importanta pentru mine, la care sa ma uit si sa imi zic: da, asta e. Asta e bine. Pe masura ce am scris din ce in ce mai mult, totusi, am inceput sa fiu mai comoda cu scrisul meu, sa ma regasesc in el, sa am o poveste de zis. Cumva, totul a inceput cu povestea asta. Cred ca in momentul in care am scris-o era ceva de venting, si mi se intampla sa ma gandesc uneori la ea si parca ma trece un fior. E exact ce zice titlul, dar de asemenea ceva EXTREM de dubios. Aveti dreptul la interpretare a ce am vrut sa zic acolo; chiar va rog sa o faceti (poate ma lamuriti si pe mine). Daca as scrie ceva atat de concis incat textul meu sa nu poate fi interpretabil, atunci nu as mai fi eu. Ma rog, asta e povestea unui tip, a lui ta-su si a unui meci de fotbal. Sper sa va placa <3 !!!!!!!!
Meciul de fotbal era in plina desfasurare, iar Mike parea prins in actiune mai mult decat orice alt tanar ce se uita la meci in acelasi timp cu el. Tatal lui, aplecat, se uita cum jucatorul sau preferat urma sa dea gol. Mike se concentra, aplecandu-se in fata, imitandu-i pozitia tatalui sau, cand mingea a intrat in poarta. Doamne, Mike iubea cand tatal sau sarea de pe canapea sa il imbratiseze. S-a ridicat de pa canapea, asteptand imbratisarea, insa aceasta nu a venit.
Totul pare ciudat. Mike s-a dus la bucatarie, a deschis frigiferul, a luat una dintre multiplele doze de bere. S-a sprijinit de raft, uitandu-se la sufrageria luminata doar de exranul televizorului. Parea sa astepte ca tatal lui sa ii zica ceva, poate sa ii aduca o bere, sau sa il grabeasca pentru a vedea reluarea golului ce asigura victoria echipei lor preferate. Insa nimic nu s-a intamplat.
Mike se uita in fata acum, parca privind prin mine. A deschis doza cu o mana, intorcandu-si privirea la tatal lui, ce inchidea televizorul si inainta pe hol spre dormitorul sau.  Cu doza in mana, deschisa, dar nebauta, Mike a urcat scarile spre camera sa. Putea foarte bine sa fie camera oricarui altcuiva, sau o camera de hotel, sau una de spital. Tot ce reprezenta Mike era ascuns de ochii lumii, insa eu puteam vedea.
A deschis dulapul, scotand cutia veche so prafuita de pantofi. In ea, sub mai multe tricouri vechi de fotbal, erau figurinele sale cu super eroi. Putine mai aveau toate membrele, si imi placea sa ne jucam cu ele atunci cand eram mici. Mike se uita la mine pentru un moment, dar apoi a clatinat din cap si a continuat sa se uite prin cutie.
Vedeam ca e incruntat. Probabil se intreba de ce e tatal lui asa rece. De ce nu vorbea cu el. De ce nu il imbratisase cand jucatorul lor preferat daduse golul castigator. De ce nu pot sa ii dau raspunsul.
Pot, Mike. Uita-te la mine. Trezeste-te.
***
Afara, respiratia lui facea ca abur sa iasa. Alerga, si parea sa alerge spre infinit. Lovea mingea cu piciorul, iar transpiratia ii curgea siroaie pe tample. Era in fata mea acum. Ma privi fix cand lovi mingea in poarta, asa tare, ca plasa de care eram sprijinit se cutremura. Portarul se uita trist la mingea pe care nu a apucat sa o prinda.
Eram in tribune acum, si vedeam cum era aclamat de coechipierii lui, imbratisat si ridicat sus, pe bratele lor. Pare ca isi aminteste ceva. M-am aplecat, coatele pe genunchii mei, iar el mi-a prins privirea.
Ti-a fost de ajuns, Mike? Vrei sa mergem inapoi?
***
Pe canapeaua lui, de unde a inceput totul, Mike vedea meciul de fotbal. Fiul sau era langa el, si bea o doza de bere de-abia desfacuta. Avea 18 ani, pana la urma. Ar fi fost gresit daca nu ar fi baut bere cu tatal sau pe canapeaua lor, in timp ce se uitau la meciul ce i-a adus tatalui lui faima in urma cu 30 de ani.
Avea 18 ani, cel mai tanar membru al echipei, cand a inscris golul castigator. I-a adus faima, cel mai bun jucator pe care l-a avut vreodata echipa lui, insa doar pentru cinci ani.
A fost internat intr-un spital de boli mintale la varsta de 23 de ani, deoarece avea vedenii, vorbind cu prietenul lui cel mai bun din copilarie, ce nu mai era in viata. Coechipierii au explicat cum parea ca se afla in alta parte, si de multe ori, cand alerga pe teren, nici macar nu era acolo. Cand se intorcea, insa, era cel mai bun.
Stateam pe canapea cu ei. Mike a inchis televizorul, si s-a uitat la fiul lui, plangand. Fiul lui parea speriat. L-a imbratisat, iar tatal sau a inceput sa planga in hohote. M-am ridicat, si am luat doza de bere a fiului de pe masa.
Mike incepu sa planga si mai tare cand m-a vazut, iar eu am ridicat doza, dand norc cu aerul, ca mai apoi sa o dau peste cap.
2 notes · View notes
insomnii-de-toamna · 5 years
Text
nu simt nevoia de obicei să scriu
am încercat
nu mi-a ieșit
nu sunt bună la asta
însă acum ceva mă cheamă să scriu câteva rânduri
și nu știu ce să scriu
da-s fericită
și-mi vine să scriu pe-o foaie oamenii care mă fac să fiu așa
să le mulțumesc
și să-i cuprind cu toată iubirea mea de piersică fragedă
am pierdut ideea
da' tot fericită-s
textul ăsta-i cringe
dar cineva știu c-o să râdă.
pentru el îl scriu.
și pentru zilele-alea frumoase împreună
și care-or urma
că simt că-i omul meu
și nu vreau pe-altul
și-s fericită
și poate am ceva probleme
da-s fericită, nu ?
spunea cineva în seara asta că nu tre' să ai un motiv pentru care să scrii
trebuie doar s-o faci
și asta fac
sunt fericită
punct
8 notes · View notes