Tumgik
#gândurile mele pe tumblr
praf-in-ochi · 10 months
Text
Pont!
Când vrei să cunoști o persoană pentru prima dată, încearcă sa lași gentilomul din tine să iasă la lumină.
Nu totul se reduce doar la contactul intim, și la plăcerile carnale. O persoană nu o cunoști prin experiența sau poziția sexuală preferată în pat. Și nici prin numărul bărbaților care i-au trecut prin pat în trecut.
Nu contează trecutul. Tu nu ai făcut parte din el!
Până să ajungi să cunoști persoana la acest nivel, încearcă întâi să-i seduci sufletul și mintea, urcă-te fără frică la nivelul la care ea este, și sparge-i barierele pe care ea le-a construit ca să-și apere sufletul, inima și egoul.
Fii bărbatul de care are ea nevoie, și ea va deveni femeia de care ai tu nevoie!
Iar dacă n-ai nimic deștept de discutat, taci. Taci și admir-o în tihnă, ia seama la toate trăsăturile faciale și corporale, dezbrac-o din priviri, și pătrunde-i până în adâncul sufletului ei dezgolindu-l, lăsându-l să se simtă vulnerabil numai prin simplul fapt că o privești adânc în ochi.
Ascult-o pe ea cum vorbește în tăcere și învață cum să-i iubești tăcerea. Iar dacă nu poți să te unești cu tăcerea ei și să o auzi, să nu te miri că va pleca. Căci nici vorbele atunci nu-și vor mai avea rostul.
Iar faptele nu vor mai avea valoare, când propriile gesturi ți se degradează!
liennita.tumblr.com
17 notes · View notes
un-suflet-anonim · 1 month
Text
”Cât trăim învățăm” = Învățăm ca să trăim
”Cât trăim iubim” = Iubim ca să trăim
@un-suflet-anonim
5 notes · View notes
suntaiciblog · 7 months
Text
-15 întrebări pentru a te cunoaște ceva mai bine-
((întrebările au fost luate de la câteva posturi de pe tumblr, traduse și puțin adaptate; puteți să răspundeți în gând, în jurnal, sau chiar și aici pe post))
1. Încerc lucruri noi, sau stau doar în zona de confort? Fac lucruri noi ce sunt poate înfricoșătoare, dar bune pentru mine?
2. Cum gestionez problemele/situațiile atunci când ceva nu merge bine?
3. Am grijă de corpul meu? Mănânc bine, fac sport/mișcare, dorm suficient, merg la doctor?
4. Sunt atent/ă la gândurile și emoțiile mele?
5. Spun „nu” atunci când e nevoie? Dacă nu, de ce?
6. Învăț din greșelile mele? Atunci când fac o greșeală, sunt capabil/ă să-mi dau seama cum am greșit și poate să nu mai repet?
7. Cer ajutorul atunci când am nevoie?
8. Simt că mă pot accepta? Dacă nu, ce stă în calea mea?
9. Mă simt confortabil/ă să stau singur/ă? De ce da? De ce nu?
10. Ce activități sau oameni mă fac nefericit/ă? Cum aș putea să le dau drumul? Ce mă ține în circumstanțele respective?
11. Ce detest la mine și de ce? Ar putea fi lucrurile alea adevărate, sau sunt doar spusele unor voci exterioare?
12. Cu ce lucruri mă mint singur/ă? De ce?
13. Cum tratez oamenii din viața mea? E ceva ce aș putea face ca să-mi îmbunătățesc relațiile (dacă e cazul)?
14. Ce activități îmi aduc bucurie și mă fac să pierd ore în șir concentrat/ă la ele?
15. De ce am nevoie în momentul acesta, de fapt?
2 notes · View notes
8-august-ganduri · 4 years
Text
N-am mai scris aici de ceva vreme și tot mă gândeam câ trebuie să îmi fac cândva puțin timp să îmi adun gândurile și să le trec aici, pe Tumblr. Și iată, astăzi a venit timpul.
2020 Mai.
Luna mai pentru mine a reprezentat o mică schimbare, cele mari o să vină de acum. O să încep acest text cu realizările și lucrurile bune pe care le-am făcut. Am început să-mi dezvolt pagina business pe instagram. Sper ca în câteva luni să o urc la un număr cât mai mare de urmăritori și apoi să încep să generez bani din marketing. Ce am mai făcut..? Ei bine, am renunțat (din nou) la cafea. :)) Am început să mănânc mai multe verdețuri (salate) și am început să beau în fiecare zi minim 2l de apa. Practic sportul aproape în fiecare zi și încerc să mănânc des și puțin ca să-mi mențin o stare de sănătate echilibrată. Ce am mai făcut? Hmm, mi-am făcut o prietenă. Asta trebuie menționat neapărat.:)) (nu se întâmplă prea des) Nu spun că sunt anti-social, dar sunt foarte pretențios atunci când vine vorba de prieteni adevărați. Am învățat o lecție foarte importantă: "muncește câte puțin în fiecare zi ca să vezi rezultatele în viitor". Mi-am propus să pozez săptămânal ceva pe YouTube ca să am rezultate bune peste câțiva ani. Da, am o gândire pe termen lung. Încă nu știu dacă ce fac acum pe YouTube mă definește, dar îmi place să scriu texte despre productivitate și gândirea omenească, oamenii și alte lucruri legate de dezvoltare personală. Am mai observat o chestie interesantă despre viața mea: sunt într-o continua schimbare. Pentru că sunt destul de tânăr, mentalitatea mea se va schimba destul de des. Starile la fel. Scopurile de viitor la fel. Noi, adolescenții suntem ușor de influențat și din acest motiv nu știm ce ne place. Zic asta pentru că e valabil chiar și în cazul meu. Îmi este greu să mă decid ce vreau să fac pentru că sunt egoist, recunosc. Îmi doresc cea mai bună viață și sunt nesigur pe alegerile mele. Mindset-ul este baza productivității și al succesului. Da, este greu de obținut. Să ai un mindset de calitate înseamnă timp dedicat asupra unor chestii, precum motivarea zilnica, citirea cărților, activitati productive, socializare și renunțarea la unele chestii. Sincer să fiu, mi-aș dori să am un mindset mai bun pentru că acesta reprezintă și o stabilitate în viață.
Acum era vorba să vorbesc de părțile negative din viața mea, dar cred ca le-am uitat. Mi-a prins foarte scrisul acestui text. Mi-a adus aminte de realizările mele. A, și vreau să menționez că până la sfârșitul anului 2020 o să mă străduiesc enorm ca să învăț engleză la perfecție, insluciv accentul britanic. I love English. ❤️
Oke, deci ce să mai zic. Cam atât a fost această pagină din jurnalul meu. Sper că când voi citi din nou această peste câteva luni mă voi bucura și îmi va da un impuls mare de motivare și fericire. Credeți-mă, scrisul chiar ajută și îți îmbunătățește ziua. E ca și cum ai vorbi cu cineva, diferența e că nu te întrerupe nimeni.
Muzica pe care am scris acest text:
https://www.youtube.com/watch?v=3sCGysVB41k
youtube
10 notes · View notes
satis14 · 2 years
Text
20.12.2021
Aparent sunt un om prea … nici eu nu știu cuvântul sau, mă rog, sunt prea multe cuvinte.
Scriu aici când tot ce mă apasă devine mult prea mult pentru mine, poate că mă ajută, poate că nu, cine știe.
De o oră încerc să-mi adun ideile printre lacrimi care cad ușor și se opresc stingher.
Bună, Tumblr, psihologul meu pentru care nu plătesc. Bună, comunitate, nu că ar citi cineva asta.
Bună tuturor prietenilor și cunoscuților mei care au ajuns aici din greșeală.
Bună… bună, mie, căci e timpul să mă trezesc.
Sunt un om nemulțumit, sunt un om care își culege fericirea din fericirea altora și care vrea să își asigure fericirea singur. Sunt un om individualist care are nevoie prea des de ajutor și prea rar îl cere. Îmi place să fiu în control, îmi place să știu ce se întâmplă, îmi place ca lucrurile să prindă forma pe care o vreau eu și îmi place cât de mult mă face acest fel de a fi să sufăr. Încerc deseori să-mi reprim gândurile când ceva “nu e ca mine”, dar uneori se adună și se adună așa că ajung aici.
Veșnic nemulțumită zic. O surpriză nu mă bucură, mă bucură intenția. Am așteptări ca oamenii să facă, să dreagă pentru mine așa cum fac eu. Mereu sunt entuziasmată când o fac eu pentru ei, dar când e invers nu simt vreodată ceva special, nu mă pot entuziasma.
Dragă eu din postările din trecut, acum ai relație, nu mai numeri capitolele încheiate și dezamăgirile una câte una. Pentru că acum ai unul al tău, mare și lat, un story simplu pe care tu îl faci complicat. E genul de relație pe care o visai, să ai cu cine să te cerți, să fie prezent, să fie acolo palpabil, pe bune. E genul de relație în care toate sunt naturale, toate vin de la sine, tensiuni, plăceri, armonii și cercuri vicioase. TOT. Și uite că… nici cu asta nu ești mulțumită. De ce nu sunt mulțumită? Simplu. Mi-e frică, mi-e frică de lucrurile pe care eu le văd ca și defecte la el, de chestiile care mă deranjează… mi-e teamă că odată cu trecerea timpului poate va veni momentul când toate aceste lucruri mă vor face să răbufnesc și totul va fi stricat, iar pentru amândoi va fi prea târziu să o mai luăm de la capăt. Mi-e teamă să-mi asum viitorul alături de cineva, mi-e teamă de dezamagire. Mi-e teamă de vorba “de ce ți-e frică de aia nu scapi” și simt că o să înnebunesc.
Mi-e frică de oamenii care nu sunt eu, nu am încredere în nimeni în profunzime. Mă urăsc pentru fricile mele, care sunt multe și nenumărate și mi-e teamă că mă voi afunda singură în ele fără a mai găsi scăparea. Nu vreau să vorbesc cu cineva, cel puțin nu cu cineva cunoscut. Așa că…
Sunt un om nemulțumit, frustrat și sper să îmi găsesc alinarea cumva, cândva.
Clasic.
Satis.
0 notes
pisica404 · 6 years
Text
Vineri, 5 Ianuarie 2018
 Este ora 11 şi ceva.
 Lumina telefonului mă orbește, nu reușesc să citesc în totalitate numerele afişate pe ecran.
Sting repede ecranul și las telefonul pe noptiera din dreapta mea.
M-am trezit buimacă, dar după visul din noaptea precedentă, nici nu mă mir.
Mă ridic totuși din pat și cu-n mers stângaci mă îndrept spre baie.
 Ajunsă acolo , mă spăl pe față și îmi pieptăn părul.
După câteva minute, dau să ies din baie, dar ca de fiecare dată mă lovesc vizual de cântar. Asta îmi reamintește că trebuie să mă duc să-mi fac ceva să mănânc, cu speranța că în câteva zile, voi mai pune măcar 1 kilogram pe mine.
Până ajung în bucătarie și îmi pregătesc micul dejun, încerc să uit de visul de aseară și de gândurile negative care nu îmi dau pace.
Am decis că anul ăsta va fi anul meu,  nu pot lăsa nimic să mi-l strice!
Așa că, mă ridic de la masă și mă duc să pornesc muzica.
În  boxe răsună melodia asta : https://youtu.be/8M-FfwBAVFo
Îmi iau și telefonul cu mine și ies din cameră fredonând versurile melodiei :
,, Another year is running through my veins
Some moments wasted, some will remain
The days are getting shorter and I try to drown my fears
The shadows of the night slowly disappear
Another day to leave it all behind
Good morning life, so beautiful and bright
I'm going back in time to the days when I was young
And now it feels like life had just begun"
Mă așez din nou la masă și continui să mănânc din bolul cu cereale.
Într-un final, termin de mâncat și spăl castronul.
Deja începusem să mă simt mai bine, chiar zâmbeam!
M-am întors în cameră să mă schimb de pijamale și să-mi strâng lucrurile aruncate pe acolo la întâmplare.
Am terminat relativ repede, cu muzica totul e mai simplu.
M-am uitat la ceas,  era ora 12:35
Aveam de învățat pentru sesiune, dar mai aveam timp (așa spun mereu, dar nu știu cum se face că mă trezesc fix cu 2 zile inaintea examenului că trebuie să învăț totul.)
Așa că mă așez pe scaunul din fața biroului și îmi aprind o țigară.
Îmi verific mesajele și intru pe Tumblr.
Tot dădeam scroll din plictiseală, mă mai opream din când în când,cu gândul că, poate găseam ceva interesant de citit.
Așa am stat timp de vreo 10 minute, până când am dat de ceva care mi-a stârnit interesul.
Un fragment dintr-o carte care spunea așa :
„Mi-a spus mama într-o dimineață: „Tu ai nevoie de un bărbat răbdător, care să te iubească cu adevarat. Evită oamenii fara un țel în viața, evită bărbații care promit prea multe deşi faptele lor lasă de dorit. Tu poți şi vei face totul singură, iar asta sperie pe oricine. Doar bărbatul potrivit va rămâne, te va susține și îți va dărui liniștea de care ai nevoie. Draga mea, tu ești o furtună si puțini bărbați știu cum să te calmeze”.”
Nu prea sunt genul de fată care să fie atrasă de astfel de subiecte. În schimb, fragmentul ăsta mi s-a părut... foarte familiar și ciudat, pot spune.
  Chiar asta mi-a spus bunicul meu într-o dimineață tomnatică, abia împlinisem 18 ani. Dacă nu greșesc, cred că era chiar adoua sau atreia zi după onomastică . Adică, 5 sau 6 Octombrie.
Am povestit mult atunci, mai mult ca deobicei.  Mi-a povestit despre mama așa cum n-o mai făcuse niciodată. Mi-a spus și despre mine, mi-a povestit atât cât a putut. Căci mi-a mai spus că voi afla mai multe pe parcurs, de una singură.
Printre toate astea, a citat fragmentul acela, parcă cuvânt cu cuvânt.
Am rămas puțin pe gânduri și am realizat că au trecut 2 ani și 3 luni de atunci.
În timpul ăsta, pot spune că absolut totul s-a schimbat, inclusiv eu. Multe întâmplări mi-au dat lumea și sufletul peste cap. Am simțit totul în anii ăstia.
Am închis fereastra de la Tumblr și am oprit și muzica.
M-am ridicat de pe scaun și m-am dus în sufragerie.
Acolo fiind,  m-am așezat pe canapea și priveam fotografia pusă pe unul din rafturile bibliotecii.
Acum, stau și te privesc în liniște, ești fix în fața mea și îmi zâmbesti cu încredere, așa cum o faceai pe vremea când 5-ul din calendarul de astăzi, reprezenta de fapt vârsta mea. Vremea aceea când credeam că odată împliniți 17-18 ani ești total independent.
Îmi e dor de vremea aceea, de cum eram eu, micul tău învățăcel. De cum mă îndrumai în  tot, dar totodată indrumarea ta nu era una rigidă, ci una în care mă invățai să fac proprile alegeri.
Îmi  e dor pentru că timpul a trecut și nimic din ce a fost nu mai este.
Dar zâmbesc! Zâmbesc pentru că azi, acum de fapt, stau și te privesc și deși îmi e dor, constientizez că ai avut dreptate.
De azi, stiu cine sunt și de ceea ce am nevoie!
Te privesc suflete, poate că doar în poze mai pot, dar te simt aproape. Și știu că îmi ești aproape și acum. M-ai luat sub aripa ta de înger, pentru că știi ceea ce ai crescut! Ai încredere în mine și de azi am și eu încredere în mine!
Ce va fi, va fi, dar ăsta e anul meu! Asta e viața mea! Și joc după regulile mele!
Pentru că eu pot singură!
• TU! cel care citește,  ce mai stai?  Trăieste-ți viața, este a ta! Și nu uita, iubește-te pe tine, iubeşte-ti aproapele!
( @pisica404 )
108 notes · View notes
gandurinocturne · 7 years
Text
Tipic românesc
Îmi place Tumblr. Îmi place foarte mult. Oameni faini, n-am ce reproșa, doar că mai sunt și alții cărora nu le pasă de oameni, ci de bani și de popularitate. Citatele pe care le scriu îmi aparțin. Sunt gândurile mele. E ceea ce gândesc, ce simt, iar ăsta e refugiul meu, locul meu unde nu-mi las gândurile să mă controleze pe deplin, așa că le scot la suprafață, le transform în cuvinte. Problema e că există pagini care preiau citate și nu menționează sursa. Nu înțelegeți greșit, nu mi se cauzează vreun prejudiciu, doar că mi se pare lipsă de respect să construiești un public de peste 100 de mii de oameni prin citatele altora, prin ceea ce simt alții, apoi să-ți faci un shop cu tricouri și să câștigi și bani din asta și tu să fii marele șmecher pe ceea ce gândește altul, nu tu.
Fazele de genul mă dezgustă. E tipic românesc să faci rahaturi din astea, iar eu n-am de gând să tac, așa că dacă voi, cei care profitați de ceea ce fac alții, nu aveți respect, atunci n-am nici eu. Prin urmare, vă dau muie! :)
30 notes · View notes
eusuntaleex-blog · 6 years
Text
Ma simt de parcă nu am nici un fost pe această lume...Fumez si eu o țigară linistit gândindu-mă la viitor dar degeaba nu ma văd făcând ceva prea wow...Cred ca daca nu ar tumblr nu as avea unde posta toate gândurile mele fără sa ma critice cineva. Pot spune ce simt cu adevarat despre aceasta viața care este asa degeaba daca nu ai pe cineva cu care să o împarți..Eu visez la aceea relație perfecta si nu cred ca sunt singurul care face asta..Dar gândurile mele sunt mai întunecate în timp ce trec prin mai multe greutăți..😔
3 notes · View notes
my-dark--world · 7 years
Text
Înainte ma simteam rușinată sa postez pe Tumblr gândurile mele,ce simt,stările ,tot ,îmi era frica sa nu ma judece lumea de pe aici,dar am învațat ca nu i așa cum cred,aici sunt cele mai frumoase suflete ,cei mai frumoși îngeri pe care eu ii cunosc . De acum Tumblr îmi va fii un jurnal
0 notes
praf-in-ochi · 10 months
Text
Îmi bate vântul prin suflet și prin oase
E plin de nervozitate și de durere,
De stări și sentimente emoționale,
Ce mi se lovesc mereu de coaste.
Îmi bate vântul prin gânduri și prin trup
Mă amețește ușor, nestingherit, neîntrerupt,
Răstălmăcește plin de cruzime totul
Și mă împinge nemilos în focul
Ce l-ai aprins în mine atât de obsesiv,
Poate din dorință, sau poate impulsiv.
liennita.tumblr.com
16 notes · View notes
un-suflet-anonim · 4 months
Text
Nu-i înțeleg pe cei care oferă în iubire doar jumătate de inimă!
Eu când iubesc, dau toată inima.
@un-suflet-anonim
8 notes · View notes
praf-in-ochi · 10 months
Text
Ierți! Ierți pentru că iubești oamenii, pentru că îți pasă de oameni, pentru că, atunci când și tu vei greși, și tu la rândul tău, te aștepți să fii iertată. Dar nu este așa. Când ai nevoie să fii iertată, ești tratată în cel mai rău mod posibil. Când faci o singură greșeală, indiferent cât de mică e, indiferent că nu se va mai repeta, te transformi într-o nenorocită. Și astfel, totul se destramă!
liennita.tumblr.com
15 notes · View notes
praf-in-ochi · 11 months
Text
Nu mă întreba ce simt, căci nici eu nu mai știu,
Sunt în viață, trăiesc, respir, dar parcă nu sunt eu,
Am cicatrici în suflet și răni nevindecate,
Am nopți nedormite și lacrimi pe obraz uscate,
Am cearcăne, tenul palid și fără strălucire,
Ochii-mi sunt goi și triști, și caut încontinuu părți din mine,
Mă privesc în oglindă și văd cum am pierdut copilul din mine,
Am inima dezgolită și mi-e foarte dor de tine,
Încerc să fiu ceva, orice, dar mă pierd într-una,
Încerc să mă regăsesc și rătăcesc în neștire, nu-mi găsesc calea,
Mă-mbăt cu durere și suferință, iar războiul ce-l duc în mine
cu mine, e doar o altă parte a iubirii.
https://liennita.tumblr.com/
11 notes · View notes
praf-in-ochi · 11 months
Text
Avem dorințe-n suflet ce ne ard,
Avem mereu lacrimi ce cad,
Avem regrete nerostite,
Purtăm cu noi iubiri neîmplinite.
liennita.tumblr.com
14 notes · View notes
praf-in-ochi · 10 months
Text
Nimic nu te doboară așa de tare cum o fac oamenii!
liennita.tumblr.com
7 notes · View notes
praf-in-ochi · 11 months
Text
Mi-e foame de iubire, mi-e sete de fericire.
liennita.tumblr.com
7 notes · View notes