#cabana postavaru

[life-does-not-forgive-weakness]

Cabana Postavarul silva_adventures_in_nature

#silva_adventures_in_nature #brasov #romania #travel #transylvania #europe #europe_gallery #europe_pics #europe_vacations #trends #europe_photogroup #europe_perfection #nature photography #europe_greatshots #cabana postavaru #mountainlovers #winterwonderland #folkscenery #passionpassport #winter #snow #mountains #bucegimountains #nature #forest #trees #sunset #landscape #nature perfection #nature brilliance

[mergpemunte]

Cu cortul in Piatra Mare

New Post has been published on https://www.mergpemunte.ro/cu-cortul-in-piatra-mare/

Cu cortul in Piatra Mare

In Piatra Mare am fost de mai multe ori, fiind un munte aproape de Bucuresti, cu trasee de dificultate usoara-medie. Intr-o iarna am parcurs Valea Horvatca, alta data am fost doar la Canionul 7 Scari, iar alta data am urcat din Timisul de Sus, pe la Tamina.

Totusi, nu ajunsesem la Cabana Piatra Mare niciodata, asa ca ne-am gandit sa mergem la cabana… cu cortul :)) Era primavara de cateva saptamani bune si vremea se anunta cat de cat stabila.

Inainte de a porni pe traseu, am dat un telefon la salvamont pentru a intreba de posibilitatea de a campa in zona cabanei, caci nu voiam sa am surprize cand ajung acolo. Am primit raspuns pozitiv si am luat-o la deal :))

Am plecat de dimineata, din Bucuresti, cu masina, ca sa ajungem la Dambul Morii, de unde urma sa incepem drumetia, pe jos. Doar ca nu am plecat foarte de dimineata, si ne-a prins ora 11 la intrarea pe traseu.

Am ales sa trecem prin Canionul 7 scari, fiind mai putin aglomerat ca deobicei, si asta ne-a costat 20 de lei :)) Mai parcursesem acest canion de doua ori insa ni s-a parut ca e mai fain sa urcam pe aici decat pe varianta ocolitoare. Din Dambul Morii pana la iesirea din canion am facut cam o ora si 45 de minute.

Din capatul canionului, am mai urcat mai bine de doua ore, cu ceva pauze, pana am ajuns la Cabana Piatra Mare. Imediat cum am iesit din padure, in golul alpin, am avut parte de privelisti spre Postavaru, si orasul Brasov.

Apoi ne apare in fata si Cabana Piatra Mare si ne bucuram ca am ajuns si avem ore bune de soare, liniste si relaxare. Am pornit noi tarziu pe traseu, dar fiind un traseu scurt si ziua destul de lunga, ne-a ajuns timpul pentru toate.

La cativa zeci de metri distanta, vedem si ruinele cabanei vechi. Trecem pe la cabana noua, inainte de a monta cortul, ca sa vedem ce avem in meniu si sa schimbam doua vorbe cu oamenii de acolo.

Pe langa cabana, ne-am intalnit si cu domnul de la salvamont cu care vorbisem la telefon.

Am montat cortul si am revenit la cabana sa mancam, sa bem un suc, o bere.

Cabana mi-a lasat o impresie foarte buna, fiind tare cocheta. Micuta, ce-i drept, insa nu conteaza asta. Important este faptul ca e curata, primitoare si, cel putin cand am fost noi, destul de linistita. Cine a dormit aici poate sa ne spuna mai multe despre innoptatul la aceasta cabana.

Ce stiu sigur e ca in weekend e full find atat de aproape de Brasov, iar rezervarile pentru zilele de weekend, se fac din timp. Ca la mai toate cabanele pe unde trec multi turisti.

Pe langa cabana, erau cativa magarusi, iar peisajul cu ei prin zona, era mai frumos. Bineinteles ca erau si caini. Cainii de la cabana. Cat am stat noi in cabana, cel mic (care intre timp s-a facut mare) a socializat cu noi, fiind hiperactiv :))

O mica paranteza. Postarile de pe blogul asta nu mai sunt de mult in ordine cronologica sau macar la zi. De exemplu, tura asta a fost facuta in primavara lui 2019 si eu o pregatesc acum de publicare, in ianuarie 2021.

Fac aceasta precizare pentru a evita confuzii, cu distantarea, accesul in interior, nepurtarea mastii, etc.

Revenind la povestioara noastra, dupa ce ne-am intors la cort, am stat afara la povesti, admirand privelistea spre Ciucas, Muntii Neamtului, Postavaru, orasul Brasov.

La un moment dat, spre apus, in Depresiunea Brasovului s-au adunat nori grosi, iar furtuna anuntata, s-a dezlantuit peste oras. La noi nu a ajuns nici o picatura de ploaie.

A fost interesant sa urmaresc furtuna care s-a abatut asupra Depresiunii Brasovului, fara sa imi fac griji ca ajunge si la mine.

Nu a plouat deloc, nici peste noapte. De ursi nu mai zic, nu am avut treaba si chiar am dormit bine. Niciodata nu las mancare in cort, nici macar ambalaje. M-am invatat asa, si dorm tare linistit oriunde pun cortul.

Apusul nu a fost extraordinar, si asta din cauza furtunii, insa tot a fost ceva de vazut, si anume furtuna.

Dimineata ne-a intampinat cu soare. Astfel de dimineti sunt preferatele mele. Sa ma trezesc pe munte, in bataia razelor soarelui care anunta o noua zi, senina, plina de intamplari si peisaje frumoase.

Pe langa cort, a venit si cainele mare, de la cabana. Foarte bland, ne-a privit cum am strans cortul si a stat la poze. Initial nu stiam care ii sunt intentiile, dar ne-am convins ca este doar curios si in cautare de socializare.

Locul de cort a fost perfect. Chiar daca eram aproape de cabana, tot nu am dormit cu mancarea in cort. Am gasit un loc sub niste pietre, la cativa zeci de metri. Niciodata nu dorm cu mancare in cort, indiferent ca sunt pe marginea drumului sau la 2000m.

Noaptea a fost linistita, fara vizite neplacute, fara galagie si fara vant, ceea ce ne-a permis sa ne odihnim chiar forte bine.

Ne-am apucat de strans cortul si sacii de dormit si cu parere de rau, am pornit la vale.

Coborarea am facut-o pe alt traseu, pe banda rosie, pe Drumul Familiar. Am pornit la 9 si dupa aproape doua ore eram in Dambul Morii, la intersectia tuturor traseelor din zona.

Ne intoarcem acasa cu gandul la cort, saci de dormit si poienite cu soare si abia asteptam sa mai prindem o fereastra in care sa putem dormi pe munte.

[cfurdi]

Am ajuns si la Cabana Postavaru 😜 (at Cabana SKV Postavarul) https://www.instagram.com/p/BoBvHY1hA2G/?utm_source=ig_tumblr_share&igshid=17esbzeqm71x

[silvnunv]

Season opening #splitboard #snowboarding #snowboard #mountainlove #mountains #mountainlife #adventure #silviuadventuretours #postavaru #landscapelovers #landscapephotography #landscape #sunset #view #visit #brasov #transylvania #romania #romaniapitoreasca #romaniapitoreasca #ski #snow #november #winter #beer #poianabrasov (at Cabana SKV Postavarul)

#splitboard #poianabrasov #mountainlove #landscapelovers #silviuadventuretours #ski #snow #mountains #beer #visit #landscapephotography #landscape #mountainlife #transylvania #postavaru #adventure #snowboarding #romania #romaniapitoreasca #sunset #snowboard #november #view #brasov #winter

[irru]

Strecuratoare. #home #where #nothingis #snow #postavaru #copaci #soare #si #ceață (at Cabana Postavarul, 1604 Mt.)

#snow #soare #ceață #postavaru #nothingis #copaci #si #where #home

[mergpemunte]

Masivul Ceahlau (partea 1) - Din Izvorul Muntelui la Cabana Dochia

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/masivul-ceahlau-partea-1-din-izvorul-muntelui-la-cabana-dochia/

Masivul Ceahlau (partea 1) - Din Izvorul Muntelui la Cabana Dochia

Masivul Ceahlau este o destinatie foarte populara, si pe buna dreptate pentru ca este un munte tare frumos si cu trasee diverse, care te surprind, mai ales daca ajungi aici pentru prima oara.

Si cred ca nu dispare sentimentul asta nici dupa mai multe reveniri.

Nu intram in sfera ezoterica si ramanem doar in sfera pamanteana, cu paduri, creste, vai, viscol si zapada.

Cum nu este chiar la indemana sa ajung aici, din Bucuresti, aceasta tura a fost prima in Ceahlau. De altfel intreaga grupa a Carpatilor Orientali este destul de putin exploarata.

Drumul este destul de lung si obositor, mai ales daca te prinde noaptea pe la Gheorgheni. Cu toate astea, noi am mers pe o ruta care ne-a oferit multe repere, atat istorice cat si geografice, asa ca ne-am bucurat si de drum.

Masina in care eram si eu, a plecat din Bucuresti, insa, a trebuit sa luam pe cineva din Targoviste, asa ca ruta a fost urmatoarea: Bucuresti-Targoviste-Moroeni-Sinaia-Brasov-Tusnad-Gheorgheni-Cheile Bicazului-Izvorul Muntelui

Inca din prima ora, vedem deja Poarta veche de intrare in Targoviste, Curtea Veche cu Turnul Chindiei. De aici, drumul este liber si destul de frumos. Drumul merge printre sate, paduri si poienite, pana ajunge in Sinaia.

Aici ne asteapta alta frumusete. Frumusetea Bucegilor. Abruptul prahovean este impresionant chiar si atunci cand il vezi a 100-a oara, chiar si din mers.

Dupa ce trecem de Brasov, vedem Postavaru si Piatra Mare. Inaintam si distingem, mai in departare, particularitatile Ciucasului. Se vad si Muntii Intorsurii, Culmi din Muntii Bretcu si Bodoc.

Trecem de Tusnad si constat cu surprindere ca partia este inca functionala. De aici vedem Muntii Harghitei dar incepe sa se intunece si nu mai fac poze. Trecem prin Gheorgheni si admir cateva cladiri vechi, cu siguranta cladiri istorice.

Sectorul de drum cu Lacul Sf, Ana si Chile Bicazului l-am parcurs pe intuneric total asa ca raman doar cu amintirile proprii.

Mi-a parut rau ca ne-a prins noaptea pe aici, mai ales ca era prima oara cand treceam prin zona, atat la lac cat si prin Chei.

Totusi, tura a fost planificata pentru a doua zi, asa ca am avut o noapte de odihna la o cabana din statiunea Izvorul Muntelui.

A doua zi dimineata, inainte de a porni pe traseu, am facut o vizita la centrul de informare turistica din statiune. Un centru diferit de altele, care seamana mai degraba cu un mic muzeu.

Vizita la centrul de informare a inclus si vizionarea unui film despre Ceahlau, in micuta dar cocheta sala amenajata special pentru proiectii de acest gen.

Terminam cu informarea si ne pregatim de traseu. Pornim pe banda albastra, prin padure, pe teren destul de plat.

Vremea este racoroasa dar ne incalzim in mers. La inceputul traseului, poteca taie cateva serpentine si apoi paraseste drumul forestier.

Dupa aproximativ 30 de minute de mers, ajungem la o intersectie de trasee. Aici facem o mica pauza de ceai, la bancuta.

Continuam prin padure si cautam ceva peisaje printre copaci. Vedem putin din Lacul Bicaz(Lacul Izvorul Muntelui) si momentan ne multumim cu atat.

Urcam mai cateva sute de metri si ne apropiem de zona cunoscuta ca “Polita cu Crini” la 1447m altitudine.

Aici este un loc bun de stat la masa, fiind si banci cu masute, dar acum ne era cam frig si decidem impreuna sa mai mergem 5-10 miunte pana la Piatra cu Apa, unde gasim adapost intr-o grota mica.

Traseul asta nu doar ca este destul de scurt dar are si cateva repere faine. Nu ofera foarte multe peisaje dar se vede lacul, iar pe masura ce urci din Izvorul Muntelui, stancile Ceahlaului nu au cum sa nu te impresioneze.

Eu sunt si usor de impresionat cand vine vorba de muntii patriei.

De la Piatra cu Apa nu mai avem de urcat, dar pana sa ajungem la Dochia, trecem de Pietrele Detunate.

Continuam urcusul si ne pregatim sa iesim in golul alpin. Avem parte de ceva mai multa zapada, dar este ok si inaintam fara probleme, feriti de vant, printre copaci.

Cum iesim din padure, cum ne trezim in viscol. Eu nu mai fusesem in Ceahlau si nu stiam cat mai avem de mers pana la cabana. Sectorul de gol alpin a fost destul de scurt, insa intens. Desi majoritatea oameniloragreaza aceasta vreme, mie imi place. Viscolul din varf de munte nu se compara cu viscolul din oras. E o experienta simpla dar revigoranta.

Vantul batea destul de tare, ningea viscolit iar vizibilitatea era sub 50 de metri. Nestiind cat mai avem de mers, ma gandeam ca poate mergem o ora 2 prin viscol. Dar dupa nici 10 minute ne trezim cu cabana in fata.

Daca vrei sa vezi cum viscolea, da-i play clipului de mai jos si asigura-te ca e sunetul pornit. Nu te sperie nimeni :)) Se aude doar viscolul.

Intram in cabana, ne cazam apoi coboram in sala de mese. Cu toate ca era cam aglomerat, mi-a placut ce am gasit la Dochia. Nici mancarea nu e rea iar servirea e destul de rapida, daca mai conteaza asta in varf de munte.

Dupa un timp iesim pe langa cabana, sa vedem daca avem la ce face poze.

Totusi, peste vreo ora situatia s-a schimbat brusc. Norii se risipesc si se deschide privelistea de jur imprejur. Vedem Muntii Stanisoarei si Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), vedem Varful Toaca dar si culmi sudice din masiv.

Ne hotaram sa mergem la o plimbare scurta, pana la un alt varfulet din zona. Lasam bagajele la cabana si mergem ca in parc :))

De la Cabana Dochia, mergem vreo 20 de minute pe platouas, si ne bucuram ca norii se mai risipesc si putem vedea atat spre Varful Toaca cat si spre Durau.

Ne trezim iar prin nori si ne intoarcem la Dochia, nu inainte de a trece pe la Manastirea Ceahlau, cocotata in varf de munte, atat de aproape de Cabana Dochia.

Lasam pentru a doua zi urcarea la Varful Toaca (Varful Ceahlau) si ne retragem la cabana.

Pentru ca acest jurnal sa nu fie foarte lung, il voi imparti in doua parti. Aici se incheie prima parte pentru ca in urmatorul articol sa va povestesc despre urcarea la varf, pe celebrele scari si coborarea in Izvorul Muntelui prin Poiana Maicilor.

[danvoican]

#perfectday #postavaru #snowday #snow #mountainlife #danvoican #ysbh (at Cabana SKV Postavarul) https://www.instagram.com/p/B6ygJ4_F63t/?igshid=fsuf52a7pky6

#perfectday #postavaru #snowday #snow #mountainlife #danvoican #ysbh

[silvnunv]

#mtb #mountainbike #mountains #mountainlove #landscape #sunset #winter #november #visit #brasov #transylvania #romania #romaniamagica #romaniapitoreasca #postavaru #sport #hikingadventures #hiking #silviuadventuretours (at Cabana SKV Postavarul)

#landscape #mtb #visit #romaniapitoreasca #postavaru #sport #winter #mountainlove #november #transylvania #romania #hikingadventures #hiking #mountains #brasov #mountainbike #sunset #romaniamagica #silviuadventuretours

[mergpemunte]

Sate pitoresti, cetati si pesteri.

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/sate-pitoresti-cetati-si-pesteri/

Sate pitoresti, cetati si pesteri.

Dupa noaptea la cort in Fagaras, unde ne-a cam batut vantul, am plecat din zona alpina, mai la deal. Despre experienta unei nopti la cort, langa Lacul Capra, la peste 2000 de metri altitudine, am povestit aici.

Dupa ce am plecat de la Balea, am ajuns in Avrig unde am facut o vizita scurta la Palatul Brukenthal. De aici am plecat apoi spre Sighisoara, unde am ramas inca o noapte. La Sighisoara am mai fost in 2015 dar parca ne era putin dor de ea si am zis sa o vizitam.

Dupa o noape la Sighisoara, voiam sa plecam undeva mai pitoresc. Ma gandisem initial la satul Magura dar pana sa ajungem in zona Zarnesiului, am oprit la Cetatea Rupea, pe langa care am tot trecut fara sa oprim.

Cand am fost in 2014 la Sighisoara, venind dinspre Brasov, am vazut cetatea cocotata pe un deal, insa nu am oprit atunci, asta si pentru ca o prietena ne spusese ca nu e mare lucru de vazut.

Cetatea este destul de daramata, insa ceea ce s-a conservat, este suficient cat sa te trimita in niste timpuri medievale. Exista turnuri si ziduri autentice, reparate sau renovate precum si camere de locuit, pivnite sau magazii.

Ca si comparatie, o aseman putin cu Cetatea Rasnov, cu adaugarea ca la Rupea, nu prea e nimic prin incaperile care inca au acoperis si ziduri. Am petrecut ceva mai mult de o ora in cetate dupa care am pornit la drum spre Sercaia, de unde trebuia sa nimerim drumul de Zarnesti. Din dreptul localitatii Fagaras, am nimerit drumul care duce direct la Zarnesti, fara a mai trece pe la Brasov. Este un drum si mai scurt si mai frumos, prin prisma peisajelor. Asfaltul e cam gaurit dar merge.

Am ajuns dupa masa, in jur de ora 15:00 in Zarnesti si cum nu nimeream drumul bun pentru Magura am plecat la sigur in satul Simon, unde mai fusesem cand am fost la Varful Omu prin Valea Gaura. Nu mai aveam numarul de la cazare si nici nu mai stiam cum se numeste dar parca stiam cum sa ajung acolo. Am gasit numarul de la pensiune, intr-o discutie pe grup din saptamana premergatoare drumetiei la Omu si am sunat fix cand ma aflam la 2 metri de pensiune :))

La pensiune erau „cazate” mai multe animalute printre care 2 iepuri, un caine si 3 pisici iar de jur imprejurul casei, erau meri plini de fructe.

Prietena mea s-a bucurat foarte mult de linistea din zona cat si de peisajele pitoresti, atat de aproape de casa. Isi dorea sa ajungem in zona Maramuresului, candva, insa cum nu este chiar la indemana o excursie pana in nordul tarii, s-a multumit si cu pitorescul din Culoarul Rucar-Bran 😀

Am pornit apoi spre Manastirea Bran, unde urma sa ne intindem la iarba verde, la un picnic, pentru 2-3 ore. Eram in natura si nu mai trebuia sa ma grabesc ca sa ajung undeva anume.

Puteam sa stau in poiana asta ore intregi si sa admir aceleasi peisaje. De aici vedeam Piatra Craiului si Bucegii iar cu vremea insorita, totul era perfect. Craiul nu iesea bine in poze din cauza luminii orbitoare a soarelui asa ca am pozat doar Bucegii.

Satul Pestera Cum am vazut ca prietenei mele ii place foarte mult in zona, am decis sa mai ramanem inca o noapte iar a doua zi sa mergem la iarba verde in satul Pestera, la doi pasi de Simon. Nu mai fusesem nici eu in Pestera asa ca era o premiera pentru amandoi. Cu o zi in urma statusem in poiana de la Manastirea Bran si admiram de aproape Bucegii. Acum era randul Craiului sa fie admirat de aproape.

Pana sa plecam in satul Pestera, ne-am plimbat putin si prin centrul orasului Bran, unde principala atractie este, desigur, Castelul Bran. Ma intreb uneori, cum ar mai fi mers turismul in orasul asta, daca nu exista castelul.

Drumul catre satul Pestera, porneste din DN si urca in serpentine destul de abrupte pana la peste 1000 de metri. Exista asfalt iar starea drumului este foarte buna. Tot pe aici era si o pestera dar nu am avut dorinta sa o cautam.

Dupa ce urci primele serpetine ale drumului, peisajul se deschide si vedem Masivul Postavaru si chiar Piatra Mare.

Ne apropiem de ultimele ulite ale satului iar de aici, de la poalele Craiului, nu mai vedem tot muntele ci doar varfurile crestelor. Magurile impadurite obtureaza vederea insa completeaza peisajul si ascunde Craiul in asa fel incat sa te faca si mai dornic sa ii bati potecile. Doar ca noi ne oprim aici, desi acum daca stau bine sa ma gandesc, am fi putut sa mergem pana la Cabana Curmatura. Am ales sa stam la iarba verde ca in ziua precedenta.

Cum satul Pestera este la peste 1000 de metri, nu a lipsit panorama catre partea vestica a Bucegilor.

Dupa mai bine de o ora de prajeala, pornim spre Magura, pe un drum de pamant dar ne intoarcem dupa cateva sute de metri. Ne gandeam sa facem o vizita si la Prapastiile Zarnestilor insa cum drumul devenea din ce in ce mai prost si nu aveam chef sa ocolim prin Zarnesti, am decis sa ne intoarcem in Simon si sa mai stam pe marginea raului cat e soare.

Fundata si Podul Dambovitei Pentru ziua de sambata cand era planuita intoarcerea in Bucuresti, am ales traseul prin Campulung si Pitesti, in detrimentul Vaii Prahovei. Urma sa mai trecem prin alte sate la fel de frumoase, zone pe care Oana nu cred ca le vazuse pana atunci.

Am oprit pe drum intr-o curba prin Fundata, sa mai facem cateva poze, apoi in Podul Dambovitei unde eu dormisem la cort in 2016.

Pana in Podul Dambovitei, oprim sa mai facem cateva poze pentru ca de aici se vedea masivul Iezer-Papusa, care pana aici statea ascuns dupa Crai.

Mi-am adus aminte cu mare placere de cele doua nopti si doua zile petrecute la cort in acel loc minunat, desi atat de aproape de sosea.

Din Podul Dambovitei am pornit spre Pestera La Uluce, pe care o vizitasem cu Ioan in 2016 insa nu mai eram sigur cat trebuie sa merg pana la pestera, aceasta nefiind semnalizata in nici un fel.

Dupa ce am mers cu vreo 4-5 km mai mult decat ar fi trebuit, mi-am dat seama ca am mers prea mult si ca pestera era mai in spate. Cu ajutorul Oanei, care era atenta la peretii de stanca in timp ce eu eram atent la pietroaiele si gropile de pe drum, am gasit pestera.

Nu este o pestera mare sau spectaculoasa in vreun fel anume, insa faptul ca exista, o face interesanta. Nici nu trebuia sa aiba ceva deosebit ca sa ne placa. De la pestera ne-am intors pe acelasi drum 5-6 km, pana in Podul Dambovitei, dar nu inainte de a opri in Cheile Cheii.

Trecusem pe aici si la venire insa cu ochii dupa pestera, am zis ca oprim la intoarcere. Dupa cateva poze, am pornit spre Bucuresti si nu ne-am mai oprit decat la benzinarii. Eram plecat de 5 zile si desi am mai fi stat, trebuia sa ne intoarcem la treburile lasate aici.

[mergpemunte]

La Crucea Eroilor de pe Caraiman prin Jepii Mici si retur pe Jepii Mari.

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/crucea-eroilor-caraiman-jepii-mici-retur-jepii-mari/

La Crucea Eroilor de pe Caraiman prin Jepii Mici si retur pe Jepii Mari.

Unul dintre cele mai lungi trasee pe care le-am facut, daca nu chiar cel mai lung, s-a intamplat vara aceasta in Bucegi. Mai fusesem pe Jepii Mici si la Piatra Arsa insa nu parcursesem alte obiective parte a drumetiei noastre cum ar fi Brana Mare a Caraimanului sau Jepii Mari. Nici la Crucea Eroilor nu ajunsesem niciodata desi ma tentase in vara lui 2016, cand am ales sa urc pe Costila la intoarcere de la Omu si in lipsa de timp nu am mai mers si la cruce.

Trei motive numai bune ca sa ies la plimbare in Bucegi. Drumul clasic dintre Bucuresti si Busteni a durat aproximativ 3 ore. Am lasat masinile putin mai sus de statie de telecabina si am pornit pe clasicul traseu Jepii Mici.

Pe traseul asta intalnesti zeci de turisti pana ajungi in platou. Unii sunt mai inceti altii mai grabiti, dar e loc pentru toata lumea.

Sunt cateva portiuni unde trebuie sa te ajuti de lanturi ca sa urci sau sa cobori si cateva saritori peste apa ce curge din Cascada Caraiman. Am facut doar pauze scurte pe vale, pentru gustari si sa ne tragem sufletul. Dupa mai bine de doua ore,incepem sa vedem Cascada Caraiman, pe care o mai vazusem si in 2016, insa cu un debit ceva mai mare pe atunci(era iunie).

Din Busteni pana la Cabana Caraiman am facut acm 4 ore iar odata ajunsi la cabana, ne-am intins pe iarba pentru relaxare si pentru un mic picnic.

Dupa mica relaxare, am pornit spre Crucea Eroilor pe Brana Mare a Caraimanului fara un membru al grupului, care mai fusese la cruce si care nu avea chef sa mai mearga iar asa ca ne-a asteptat la Cabana Caraiman.

Brana este impresionanta iar prapastiile te intimideaza cel putin. Daca ai rau de intaltime, poti sa ai probleme pe aici.

Poteca este destul de lata si cu atentie la fiecare pas, se trece in siguranta, mai ales daca vremea este buna si nu este ud pe jos.

Pana la Crucea Eroilor am facut 40 de minute iar aici am mai stat un sfert de ora, pentru a ne bucura de peisaje si a face poze.

De aici vedem Postavaru si Piatra Mare, Muntii Baiului, Clabucetele Predealului, Varful Furnica de la Cota 2000 Sinaia, Costila in nori, Valea Prahovei spre Comarnic si alte peisaje.

Intoarcerea la cabana a durat cam jumatate de ora iar de acolo am inceput sa urcam pe platou, in directia opusa de Brana Mare, adica spre Piatra Arsa.

Am facut cam o ora pana la Cabana Piatra Arsa unde ne-am oprit sa servim o ciorba si o bere apoi am inceput sa coboram, pe la 18:45 :)) Era totusi o zi de vara si mai aveam cel putin 2-3 ore de lumina. Eventual urma sa ne prinda intunericul prin padure, pe ultima portiune, dar nu era problema pentru ca aveam frontalele.

De la Piatra Arsa am ajuns rapid la Cantonul Stechil, a carui poveste am aflat-o ulterior. Cladirea este intr-un stadiu de degradare si probabil va disparea in cativa ani, daca nu se va interveni. Fac poze doar la peisaje. Parca e deprimanta ruina asta. Prin totusi un singur cadru in care apare ceva din respectiva constructie.

Pe aici pe undeva zaresc si un curcubeu pe care incerc sa il prind intr-o poza, fara sa stiu daca se va vedea ceva sau nu. Ulterior am vazut acasa pozele si pare sa se vada curcucebul. Voi il vedeti?

Aveam un spor mare la coborare si ma trezeam mai mereu singur. Ma opream si asteptam sa vina si ceilalti din urma apoi iar o luam la vale. Pana in Busteni am facut maxim 3 ore si chiar mai era putina lumina cand am ajuns la masini.

[mergpemunte]

Pe Varful Piatra Mare intr-o zi de vara. Timisul de Sus-Varful Piatra Mare-Cabana Susai.

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/pe-varful-piatra-mare-intr-o-zi-de-vara-timisul-de-sus-varful-piatra-mare-cabana-susai/

Pe Varful Piatra Mare intr-o zi de vara. Timisul de Sus-Varful Piatra Mare-Cabana Susai.

La inceptul verii, alaturi de o mana de prieteni, am pornit spre Varful Piatra Mare. Am plecat din Bucuresti destul de devreme, pe la 6 dimineata si in doua ore jumate eram in Timisul de Sus, pe marginea drumului, de unde pornea traseul nostru marcat cu banda albastra. Pe pancarta scrie ca se fac 2 ore si jumatate pana pe varf. Cu tot cu pauze nu cred ca am facut mai mult de 3 ore pana pe varf, insa pana la Susai a fost ceva de mers.

Am lasat masina la intrarea pe traseu si am inceput sa urcam usor. In nici jumatate de ora, ajungem suficient de sus cat sa vedem Bucegii si Predealul.

Continuam si ajungem la o cabana privata, undeva pe la baza Canionului Tamina.

Aici facem o pauza de masa si de hidratare si ne pregatim pentru urcusul care urmeaza. Daca din punctul de mai jos vedeam Bucegii, de aici vedem Postavaru.

Noi nu mergem la canion si il ocolim in drumul nostru spre varf. Urcam destul de abrupt, pe un teren noroios si suntem atenti la pasi ca sa nu alunecam. Nu e mare lucru dar o cazatura, fie ea cat de mica ar insemna sa ne umplem de noroi.

Cam intr-o ora si iesim in golul alpin si mai urcam putin pana la o stana unde mai multi magarusi stateau si se uitau la noi.

Facem poze cu dragalasii magarusi si apoi continuam ultimul urcus pana la varf.

Dupa aproximativ 15 minute ajungem pe varf unde intalnim o multime de turisti. Cred ca mai toti venisera pe la Canionul Sapte Scari. Cred ca am numarat peste 50 de oameni in jumatatea de ora petrecuta acolo. Sau sa fi fost o ora. Nu mai stiu exact.

Mi-a placut privelistea de aici, mai ales ca puteam vedea Brasovul dintr-un perspectiva noua. Nu mai fusesem pe varful Piatra Mare, desi drumetii prin acest masiv am mai avut, atunci cand am fost la Canionul Sapte Scari.

Cert e ca vremea era superba si m-am intins la soare.

La un moment dat m-am incalzit foarte tare, cam ca pe plaja. Am strans rucsacii si am pornit in coborare pe un alt traseu, spre Predeal. Coboram de pe varf spre dreapta, in directia opusa de cabana Piatra Mare si dupa cativa zeci de metri facem stanga printre stanci.

Traseul merge apoi prin padure pentru ore bune si intalnim mai multe marcaje.

La un moment dat obosesc si ma plictisesc dar stiu ca nu mai avem mult pana in Predeal si nu e mare lucru oricum. Urcam din nou o culme, doar ca acum soarele bate direct pe noi. Nu sunt copaci pe aici si abia astept sa urc panta asta odata. Pe aici trec foarte multi cu atv-urile si ne perturba linistea dar nu avem ce face. Ajungem dupa vreo 3 ore la Cabana Susai unde servim o ciorba de pui a la grec de burta :)) si o bere. De la Susai pana in Cioplea facem cam 30 de minute iar pana jos la primarie inca 20.

Prietenul nostru sofer s-a dus sa recupereze masina lasata la inceputul traseului, in Timisul de Sus si ne-a luat apoi si pe noi din Predeal.

#drumetie piatra mare #masivul piatra mare #varful piatra mare

[mergpemunte]

Pe Varful Ciucas, la -20 de grade.

New Post has been published on http://www.mergpemunte.ro/pe-varful-ciucas-la-20-de-grade/

Pe Varful Ciucas, la -20 de grade.

Pe Varful Ciucas nu ajunsesem desi cu Ciucasul facusem cunostinta cu o luna inainte, cand am urcat pe Varful Gropsoarele, toamna. Acum era 3 decembrie si iarna in Ciucas era deja prezenta. Auzisem cat de frumos este acest munte si il vausem in imagini si in video-uri. Ba chiar vazusem Ciucasul de pe Varful Postavaru si se pare ca tot alaturi de Ioan am ajuns si aici. Multe din drumetiile mele cat si primele contacte cu anumiti munti, au fost alaturi de Ioan. Traseul propus incepea din Pasul Bratocea, pana unde am ajuns cu masinile, trecand de statiunea Cheia. Aici zapada avea jumatate de metru si cumva ne dadea de inteles ce ne asteapta sus.Am pornit pe marcajul banda rosie, ce tine un drum forestier aproximativ 20 de minute. O panta printre copaci, ne-a dat putine batai de cap insa fara incidente. Intr-o ora eram deja la gol alpin, probabil in Poiana Bratocei, unde vantul batea batea din ce in ce mai tare. Partea buna era ca in ciuda vremii reci, era soare si aveam vizibilitate destul de buna. Iesiti din padure, am inceput sa vedem Muntii Grohotisului si speram la privelisti mai curpinzatoare, cu cat urcam mai sus. Am continut prin Saua Tigailor iar dupa putin timp, am facut o mica sedinta pentru a evalua starea grupului dar si posibilitatile pe care le aveam la acel moment.

S-a luat in discutie renuntarea la Varful Ciucas pentru a evita viscolul puternic insa mai nimeni din grup nu a agreat varianta asta. In fapt, venisem sa ajungem pe Varful Ciucas si iarna tocmai debutase, asa ca mari zapezi nu erau si pe vant tot mersesem pana aici. Zis si facut! Am continuat pana pe varf unde am ajuns dupa aproape o ora de la ultima oprire. Pe Varf erau doar cativa turisti veniti de la Cabana Ciucas iar pe traseu mai intalnisem un grup pe care l-am lasat sa ne depaseasca dar cu care nu imi aduc aminte sa ne mai fi intalnit la varf sau la coborare. Probabil au ajuns inaintea noastra si au avut un alt traseu de intoarcere, eventual tot pe Culmea Bratocea, pe unde si venisera.

Tot pe varf, viscolul era la el acasa. Temperaturile indicau cel putin -20 de grade iar viscolul iti ingheta fulgii de nea pe obraji. Nu aveam ochelarii potriviti iar in mers, de la buff, se aburau lentilele asa ca am avut de ales. Fie merg mai des cu bufful pe nas dar fara ochelari, fie fara buff dar cu ochelari.

Am mai alternat insa asta a fost ultima tura in care am venit fara ochelari de ski. In Cindrel, cateva luni mai tarziu am fost asa.

Nu am stat pe Varful Ciucas decat pentru cateva poze si fugariti de ger, am coborat din creasta la adapost. Era in plan si un ocol pe la Varful Tesla insa cum am ales sa urcam pe Varful Ciucas, Tesla putea sa mai astepte, intrucat nu era foarte mult timp. Iarna se intuneca foarte repede pe munte dar aveam frontale. Problema era oboseala si gerul care se regasea la altitudini mari. Valea pe care am coborat ne-a ferit de ger si ne-a coborat destul de rapid in padure. Zapada depusa ne-a pus ceva probleme in sensul ca nu stiam ce e sub ea, dar ne-am descurcat. Am profitat de moment si ne-am dat putin pe derdelusul improvizat. Ioan a imortalizat momentul 😀 Coborarea a fost lunga insa pe valea, vantul nu mai batea la fel ca in creasta iar totul devenise o plimbarica inspre masini. Pana sa intram in padure, am avut priveliste catre Varful Tesla, varf pe la care am fi putut ajunge si noi.

Este a doua oara cand vin in Ciucas dar nu m-am saturat de acest masiv minunat, asa ca va trebui sa revin vara, pentru a ma putea bucura la maxim de tot ce are de oferit Ciucasul, in special de peisajul stancos care a stat destul de ascuns in ceata si viscol.

#drumetie in ciucas #in ciucas iarna #pe varful ciucas