#melee matey | Explore Tumblr Posts and Blogs

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years

Text

Există vreo bază biblică pentru afirmația „odată mântuit, pentru totdeauna mântuit”?

de Yang Xin, Provincia Shandong

Soarele cobora la apus și ultima geană de lumină a soarelui asfințind se răspândea peste lume în timp ce mă întorceam pe jos acasă după o întâlnire, gândindu-mă la spusele pastorului. „Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit, căci Biblia spune: «Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea» (Romani 10:9-10). Crezând în Domnul Isus, atâta vreme cât credem în inimile noastre și Îl declarăm cu gurile noastre, suntem mântuiți, iar dacă suntem mântuiți odată, atunci suntem mântuiți pentru totdeauna. Câtă vreme continuăm să lucrăm și să ne sacrificăm pentru Domnul și răbdăm până la sfârșit, atunci când se va întoarce Domnul, vom fi imediat răpiți în Împărăția Cerurilor!” Am spus Amin la cuvintele pastorului: „Da! Domnul Isus a fost pironit pe cruce pentru ca noi să putem fi răscumpărați, deci câtă vreme chemăm numele Domnului, ne mărturisim păcatele și ne căim în fața Domnului, păcatele noastre vor fi iertate și noi vom fi mântuiți prin harul Său – odată mântuiți, pentru totdeauna mântuiți, după care negreșit vom fi răpiți în Împărăția Cerurilor”. De-a lungul anilor de credință în Domnul, am crezut întotdeauna neclintit că această opinie e corectă și nu m-am îndoit de ea nici măcar o dată.

Într-o bună zi totuși, pe când cercetam Scripturile, am citit aceste cuvinte rostite de Domnul Isus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31). Am meditat cu luare-aminte la aceste cuvinte și am priceput că Domnul Isus spunea că numai oamenii care împlinesc voința lui Dumnezeu și care pun cuvintele Domnului în practică sunt vrednici să intre în Împărăția Cerurilor; El nu spunea că oamenii pot fi mântuiți pur și simplu având credință sau că, doar fiindcă au fost mântuiți o dată, sunt mântuiți pentru totdeauna, ori că oamenii vor fi răpiți imediat în Împărăția Cerurilor odată ce Domnul se va fi întors. Începea să pară că opiniile mele nu concordau cu vorbele Domnului! Oare opiniile de care mă agățasem în toți acești ani erau greșite? De-a lungul tuturor anilor pe care îi petrecusem crezând în Domnul, deși am crezut fără umbră de îndoială că Domnul Isus ne-a răscumpărat, adeseori nu am practicat învățăturile Domnului în viața mea; nefiind cineva care împlinea voința lui Dumnezeu, cum aș fi putut oare intra în Împărăția Cerurilor? Gândindu-mă la asta, m-am simțit fără de voie neliniștit, dar apoi m-am gândit: „De vreme ce Domnul Isus a devenit jertfă de păcat de dragul nostru și ne-a iertat toate păcatele, suntem deja mântuiți prin harul Lui, așadar, de ce n-am fi capabili să intrăm în Împărăția Cerurilor? Oare a fi mântuit prin harul Său nu înseamnă mântuire veșnică?” Eram nedumerit de-a binelea, așa că am luat această consternare, am căutat și m-am rugat adesea Domnului și, de asemenea, am consultat multe cărți spirituale, însă răspunsul nu era de găsit.

Mai târziu, la o ședință cu colegii, am dat peste Fratele Zhang, pe care nu-l văzusem de un car de ani. El e predicator și are o înțelegere foarte pură a Bibliei. La fiecare ședință e capabil să împărtășească o lumină nouă, care mie îmi e de mare folos. Când l-am văzut de astă dată, l-am salutat încântat și, în timp ce sporovăiam, am pomenit problema care mă necăjea de o bucată bună de vreme. Zâmbind, Fratele Zhang a spus: „Frate Yang, problema de care pomenești se leagă de importanta chestiune a putinței de a intra sau nu în Împărăția Cerurilor. M-a necăjit și pe mine în trecut, dar mulțumită călăuzirii Domnului și faptului că am căutat un timp, acum înțeleg cât de cât ce este adevărata mântuire”. I-am zis în pripă: „Grăbește-te, deci, și spune-mi!” El a râs și a zis: „După cum știm toți, capitolul 2, versetul 32 din Cartea lui Ioil din Biblie spune: «Oricine va striga numele lui Iahve, acela va fi mântuit.» În acele zile de la începuturi, Iahve Dumnezeu Și-a proclamat legile și a poruncit ca poporul lui Israel să le urmeze. Oamenii credeau că atâta vreme cât țineau legile și nu erau condamnați, vor fi mântuiți. Însă, la sfârșitul Epocii Legii, întrucât omenirea era din ce în ce mai coruptă de Satana, poporul lui Israel nu putea ține legile și săvârșea din ce în ce mai multe păcate; nicio jertfă de păcat pe care ar fi adus-o nu le mai putea ispăși păcatele, așadar, se confruntau cu primejdia de a fi condamnați și osândiți la moarte potrivit acelor legi. Dumnezeu Și-a făcut însă milă de omenire și, pentru ca omenirea să poată fi mântuită și să scape de condamnarea legilor, Dumnezeu a devenit trup cu numele de Isus și a îndeplinit lucrarea de răscumpărare, a fost răstignit ca un trup fără de păcat și ne-a izbăvit în mod liber pe noi, oamenii, de legi. De atunci înainte, câtă vreme l-am acceptat și am chemat numele Domnului Isus, am venit dinaintea Lui pentru a ne căi și a ne mărturisi păcatele, apoi păcatele noastre au fost iertate și n-am mai fost condamnați sau pedepsiți potrivit acelor legi – am câștigat mântuirea pentru că Domnul Isus ne-a răscumpărat.”

După ce l-am auzit pe Fratele Zhang spunând asta, m-am simțit deodată luminat și am zis uluit: „Vrei să spui, așadar, că, în Epoca Legii, câtă vreme oamenii au ținut legile lui Iahve Dumnezeu, au fost mântuiți, iar în Epoca Harului, câtă vreme oamenii s-au încrezut în Domnul Isus, și-au mărturisit păcatele și s-au căit în fața Domnului, atunci și ei au fost mântuiți.”

Fratele Zhang a spus: „Da. Ori de câte ori Dumnezeu împlinește o nouă etapă de lucru, noi suntem capabili să ținem pasul cu lucrarea lui Dumnezeu, să respectăm cerințele lui Dumnezeu în epoca nouă, să practicăm conform cuvintelor lui Dumnezeu și, prin urmare, să fim mântuiți, și să nu mai fim condamnați de Dumnezeu. De fapt, a fi mântuiți prin harul Domnului Isus în credința noastră în El înseamnă doar că păcatele noastre sunt iertate și că nu vom fi condamnați sau osândiți la moarte potrivit legilor; nu înseamnă, totuși, că urmăm calea lui Dumnezeu și că ne-am lepădat de orice păcat, cu atât mai puțin înseamnă că dacă am fost mântuiți o dată atunci suntem pentru totdeauna mântuiți. Deși credem în Domnul Isus și am fost răscumpărați de El, iar păcatele noastre au fost iertate, suntem în continuare capabili să săvârșim frecvent păcate și să-L sfidăm pe Dumnezeu și trăim într-o spirală vicioasă în care săvârșim păcate ziua după care le mărturisim seara, incapabili să ne eliberăm de lanțurile și constrângerile păcatului. Spre exemplu, când dăm piept cu o problemă, pentru a ne ocroti aparența și statutul și pentru ca oamenii să ne stimeze și să ne admire, adeseori purtăm măști, spunem minciuni și ne implicăm în înșelătorii, ne place să ne fălim când facem lucruri și, de asemenea, putem să uneltim împotriva altora și rivalizăm cu ei pentru poziție; când îi vedem pe frații și surorile noastre devenind negativi și slabi, ori pierzându-și credința, mergem să-i ajutăm și să-i susținem de câteva ori, dar vedem că n-are efect, așa că noi înșine ne pierdem mila și răbdarea și începem să încercăm a-i evita pe frații și surorile noastre și devenim incapabili să-i iubim pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine. Mai ales când vin peste noi încercări, ne tânguim, putem să-L învinovățim și să-L judecăm pe Domnul, într-o asemenea măsură încât începem să nutrim gânduri și idei de trădare a Domnului; suntem pur și simplu incapabili să practicăm cuvintele Domnului și nu avem credință adevărată în Domnul și nu suntem cu adevărat supuși Lui. De asemenea, mulți frați și surori urmează tendințe lumești, râvnesc la plăceri păcătoase și duc o viață de mâncat, băut și dănțuit, întocmai cum fac necredincioșii. Dumnezeu a spus: «Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclav al păcatului. Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic» (Ioan 8:34-35). «fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!» (Leviticul 11:45). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare: Dumnezeu e sfânt și firea lui Dumnezeu e dreaptă și inviolabilă, iar dacă cineva vrea să intre în Împărăția Cerurilor, atunci trebuie să se debaraseze de natura sa păcătoasă, să fie curățit și să nu mai păcătuiască ori să-l sfideze pe Dumnezeu; doar asemenea oameni sunt vrednici să moștenească făgăduința lui Dumnezeu. Cum am putea noi, care păcătuim ziua și ne mărturisim păcatele seara și care trăim în păcat ineluctabil, să fim vreodată vrednici să intrăm în Împărăția Cerurilor? Dacă nu ne înăbușim din fașă păcatele, chiar dacă ni s-ar ierta păcatele de o mie de ori, de zece mii de ori, tot Satanei i-am aparține și ne-am împotrivi lui Dumnezeu. Să ne gândim numai – dacă Dumnezeu ar lăsa în Împărăția Cerurilor oameni ca noi, care sunt plini de firile noastre satanice, corupte, și care sunt capabili să-l sfideze și să-l trădeze pe Dumnezeu, atunci cum ar mai putea Împărăția lui Dumnezeu să se numească Împărăția sfântă? Ar fi cu neputință!”

Am încuviințat pe deplin părtășia Fratelui Zhang. Da, cum am putea noi, care trăim zi de zi în păcat și care știm clar că păcătuim, dar totuși, nu putem să ne stăpânim să nu săvârșim păcate, să fim vrednici să intrăm în Împărăția Cerurilor? În acel moment, am simțit că propria mea credință în Dumnezeu era o credință tare confuză; cuvintele Domnului fuseseră rostite foarte limpede, dar eu nu făcusem totuși niciun efort să caut în cuvintele Lui. Dimpotrivă, am trăit în propriile mele concepții și închipuiri, răstălmăcind cu totul voința lui Dumnezeu și nutrind convingerea absurdă că, atât timp cât cred cu inima mea și îl declar pe Domnul cu gura mea, voi fi mântuit și voi fi primit în Împărăția Cerurilor la întoarcerea Domnului. Ce nătărău am fost! Visasem pur și simplu cu ochii deschiși! Dacă nu îndreptam această opinie absurdă și continuam să cred în Dumnezeu bizuindu-mă pe propriile concepții și propria imaginație, atunci, în cele din urmă, voi fi cu siguranță disprețuit, respins și eliminat de Domnul. De aceea, l-am întrebat pe Fratele Zhang: „Ce anume e adevărata mântuire?”

Fratele Zhang a scos din geanta lui o carte și a spus că cuvintele din cartea aceea îmi puteau soluționa problema. Apoi a citit: „Când oamenii lasă în urmă lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei câștigă mântuirea lui Dumnezeu. Dar dacă rămân incapabili de a se dezbrăca de murdărie și de corupție, atunci vor continua să fie în sfera Satanei. Uneltirile, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt lucrurile Satanei; salvându-te, Dumnezeu te separă de aceste lucruri iar lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită și este menită a salva oamenii de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct și te poți scăpa de corupția trupului și nu mai ești încătușat de această corupție, nu vei fi mântuit? Când trăiești în domeniul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu vei primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și ai devenit desăvârșit, vei fi sfânt și vei fi normal, vei fi binecuvântat de Dumnezeu iar Dumnezeu va fi încântat de tine” („Practica (2)”). „Păcatele omului ar putea fi iertate prin jertfa de păcat, dar, doar în ceea ce privește modul în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi distrusă complet și transformată, el nu are nicio cale de a rezolva această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască în interiorul firii satanice pervertite a trecutului. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa satanică pervertită, astfel încât natura lui păcătoasă să poată fi complet distrusă, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și modul de a-și schimba firea. În plus, ar cere omului să acționeze potrivit cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu voia lui Dumnezeu, ca el să-și poată arunca firea satanică pervertită și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă” („Taina Întrupării (4)”).

Fratele Zhang a împărtășit apoi, spunând: „Mulțumim Domnului, aceste cuvinte au arătat limpede precum cristalul ce este adevărata mântuire! Adevărata mântuire înseamnă că, odată ce cineva a câștigat adevărul și a fost curățit și desăvârșit de Dumnezeu, se leapădă cu totul de păcat și se leapădă de influența întunecată a Satanei și nu mai săvârșește păcate, nici nu Îl sfidează pe Dumnezeu. Lucrarea făcută de Domnul Isus a fost într-adevăr lucrarea de răscumpărare, iar noi nu am mai aparținut deloc păcatului. Însă natura satanică din noi era adânc înrădăcinată și, deși păcatele noastre au primit dezlegarea Domnului, când întâmpinăm probleme suntem în continuare capabili să intrăm sub dominația firilor satanice, ca aroganța și îngâmfarea, necinstea și înșelăciunea, egoismul și ticăloșia, perfidia și malițiozitatea și, adesea, fără voia noastră, păcătuim și Îl sfidăm pe Dumnezeu și suntem, pur și simplu, incapabili să punem în practică cuvintele Domnului. Asta se aseamănă cu un hoț prins de poliție fiindcă a furat lucrurile altor persoane. Părinții lui nu pot răbda gândul că fiul lor suferă în detenție, așa că plătesc sume exorbitante pentru a-și scoate fiul din închisoare. Însă natura de hoț este încă în el, iar când se ivește un prilej potrivit, el va fi dominat iarăși de natura lui și va continua să fure lucruri. În consecință, dacă înțelegem toate aspectele adevărului, fiind eliberați complet din sfera Satanei, curățindu-ne firile satanice, corupte, lepădând legăturile păcatului și căutând voința lui Dumnezeu, practicând cuvintele lui Dumnezeu și venerându-L și ascultându-L cu adevărat pe Dumnezeu, indiferent de mediu, atunci suntem pentru totdeauna mântuiți și numai atunci suntem oameni câștigați pe deplin de Dumnezeu.”

Eu am zis fericit: „Mulțumire luminării și călăuzirii lui Dumnezeu că mi-au dat putința de a înțelege că opinia «odată mântuiți, pentru totdeauna mântuiți și atunci se poate intra în Împărăția Cerurilor» este greșită. Înțeleg, de asemenea, că mântuirea veșnică înseamnă a ne debarasa de natura noastră păcătoasă și a fi curățiți, și că asta e cu totul altceva decât a fi mântuiți o dată și a ne fi iertate păcatele. Această carte lămurește efectiv ce este adevărata mântuire; oare se află în paginile ei o cale care ne poate îngădui să ne debarasăm de păcat și să fim mântuiți? Dacă am găsi o cale de a ne debarasa de păcat și de a practica în concordanță cu acea cale, oare n-am fi în stare să obținem adevărata mântuire și să intrăm în Împărăția Cerurilor?”

Fratele Zhang a spus cu bucurie: „Frate Yang, mare dreptate ai! Mulțumim Domnului, dacă am găsi calea de a ne debarasa de păcat și de a rezolva problema naturii noastre păcătoase, atunci am obține adevărata mântuire și am intra în Împărăția Cerurilor. Această carte vorbește foarte clar despre acest aspect al adevărului, deci să citim în continuare…”

Nota editorului: Mulțumim lui Dumnezeu pentru luminarea și călăuzirea Lui. Condițiile fiecăruia dintre noi, cei care credem în Domnul, sunt într-adevăr așa cum se menționează în acest articol: săvârșim păcate ziua după care le mărturisim seara și ne afundăm așa de adânc în păcat încât suntem incapabili să ne eliberăm. Dacă credința noastră în Domnul e o justificare prin credință și credem că, fiindcă am fost mântuiți o dată suntem pentru totdeauna mântuiți, atunci cum se poate exprima firea dreaptă, sfântă și inviolabilă a lui Dumnezeu? Dacă vrem să dobândim lauda lui Dumnezeu și să intrăm în Împărăția Cerurilor, atunci ar trebui să căutăm în mod activ calea de a ne debarasa de păcat – numai aceasta este alegerea isteață a fecioarelor înțelepte! Editorul de față vă recomandă să vedeți clipurile filmului Amintiri dureroase, astfel încât să putem căuta calea de a intra în Împărăția Cerurilor împreună!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#lucrarea lui dumnezeu #cuvântul lui dumnezeu #mântuirea și mântuirea deplină #Împărăţia cerurilor

2 notes · View notes

cercetandbisericaluidumnezeu · 4 years

Text

De ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor

Cuprins

Derutată de citirea Bibliei

Consultarea unui coleg și găsirea răspunsului

Petru Îl iubește pe Domnul și Îi câștigă aprobarea

Cum a căutat Petru să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul

de Yang Qing

Derutată de citirea Bibliei

Când m-am trezit dimineață devreme, am spus o rugăciune, apoi am deschis Biblia la Matei 16:19, unde Domnul Isus îi spune lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Citind acest pasaj al Scripturii, am devenit confuză, gândindu-mă: „Petru nu a făcut nicio lucrare nemaipomenită, nici epistolele pe care le-a scris n-au fost foarte renumite. Pe deasupra, când Domnul Isus a fost arestat și judecat, Petru s-a lepădat de El de trei ori. De ce Domnul nu a dat cheile Împărăției cerurilor altor ucenici, ci numai lui Petru?” Am tot căutat prin scripturi, dar nimic nu mi-a rezolvat confuzia. Nu am avut de ales decât să plec la muncă.

Consultarea unui coleg și găsirea răspunsului

În timpul pauzei de prânz, încă mă gândeam mult la întrebarea mea din acea dimineață: „Dumnezeu este drept și cu siguranță nu ar face nimic din greșeală, dar de ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor? Ce fel de taină este în acest lucru?” M-am consultat cu un coleg care a crezuse în Domnul timp de mulți ani, astfel încât m-am putut clarifica în acest sens.

Colegul meu a zâmbit și a spus: „Domnul i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor, pentru că Domnul l-a ales pe el. Deci, de ce a fost favorizat Petru de către Domnul?” Văzând privirea mea uluită, el a continuat să întrebe: „Îți amintești cum a răspuns Petru atunci când Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici cine era El?”

Am spus: „Simon Petru a răspuns: Tu ești Fiul lui Dumnezeu cel viu, ești Hristos” (Matei 16:16).

Colegul meu a dat din cap și a continuat: „Așa este. Din cei doisprezece ucenici ai Domnului Isus, numai Petru a primit luminarea Duhului Sfânt și a recunoscut că Domnul Isus era Mesia care a fost profețit să vină, că El era Hristos. Când Domnul Isus a spus că El era pâinea vieții și că oamenii au nevoie doar să-I mănânce trupul și să-I bea sângele pentru a câștiga viață veșnică, destul de mulți oameni au dezvoltat noțiuni și au renunțat să-L urmeze pe Domnul. Doar Petru a spus: «Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!» (Ioan 6:68-69). Din aceste două evenimente, putem vedea că Petru a avut o înțelegere adevărată a Domnului Isus din lucrarea și cuvintele Sale, că a fost în întregime sigur că Domnul Isus a fost Hristos și calea spre viața veșnică. Deci, indiferent de modul în care fariseii L-au judecat, L-au condamnat și L-au atacat pe Domnul Isus, Petru nu a devenit niciodată confuz și dacă alții L-au abandonat sau nu pe Domnul Isus, el nu a fost niciodată constrâns și a continuat să-și mențină devotamentul, urmându-L pe Domnul până la sfârșit. Și, după ce Domnul a fost înviat și S-a înălțat la cer, Petru a păstorit bisericile în conformitate cu porunca Domnului. El a răspândit Evanghelia Domnului și, în cele din urmă, a fost răstignit cu capul în jos de dragul Lui, purtând o mărturie răsunătoare și frumoasă. Putem vedea din toate acestea că Petru a avut o înțelegere adevărată a Domnului și că a posedat o inimă adevărată de dragoste pentru El. În caz contrar, nu ar fi fost capabil să-și dăruiască întreaga viața urmându-L pe Domnul și răspândind Evanghelia Lui și, mai ales, nu ar fi fost capabil să fie martor dragostei supreme pentru Dumnezeu și ascultării până la moarte.”

Am dat din cap și am spus: „Ai dreptate. Din cei doisprezece ucenici, numai Petru a recunoscut că Domnul Isus era Hristos și doar Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru El. Pot vedea din aceste lucruri că Petru a avut aspecte care au meritat acceptarea și aprobarea Domnului.”

Petru Îl iubește pe Domnul și Îi câștigă aprobarea

Colegul meu a continuat să spună: „Domnul Isus ne-a spus: «Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă» (Matei 22:37-38). «Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele» (Ioan 14:23-24). «Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Din cuvintele Domnului, a fost clar că speranța Lui este ca noi toți să putem să-L iubim cu toată inima și mintea noastră, să practicăm potrivit cuvintelor Sale și să susținem calea Domnului. Acestea sunt cerințele Lui pentru noi și ele sunt standardul pentru a-I câștiga lauda și a intra în Împărăția cerurilor. Căutarea lui Petru era bazată pe aceste cuvinte de la Domnul; el a stabilit scopul de a-L iubi pe Dumnezeu și a căutat să devină o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu. Când Domnul Isus a fost arestat în Grădina Ghetsimani, Petru s-a repezit să-L protejeze, tăind urechea slujitorului marelui preot. Deși a fost destul de nechibzuit ca Petru să facă acel lucru, ne arată că el a făcut un pas în față într-un moment periculos, arătând că, în inima lui, L-a iubit pe Domnul cu adevărat și a vrut într-adevăr să-L protejeze. Deși Petru s-a lepădat cândva de trei ori de Domnul, în afară de a se pocăi și a se detesta, el a folosit, de asemenea, acea ocazie pentru a reflecta asupra motivului eșecului său. El a văzut că, deși avea dorința de a-și da viața pentru Domnul, nu poseda realitatea iubirii autentice pentru El sau de a-și da viața pentru El. El era încă supus constrângerilor morții și nu îndrăznea să-și riște viața. Astfel, și-a stabilit scopul pentru căutarea viitoare, ca, pentru restul vieții sale, să caute doar să-L iubească și să-L mulțumească pe Domnul. Petru a rămas credincios pentru întreaga viață însărcinării Domnului – după ce Domnul Isus a fost înviat și S-a întors în ceruri, Petru a mers peste tot răspândind Evanghelia și păstorind turmele. El a fost martor cuvintelor Domnului și voii Lui și i-a învățat pe oameni cum să pună în practică spusele Domnului. În lucrarea sa, Petru i-a sprijinit pe frații și surorile lui cu adevărurile pe care le-a înțeles și înțelegerea lui adevărată despre Dumnezeu, înălțându-L și fiindu-I martor lui Dumnezeu peste tot și aducându-i pe frați și pe surori înaintea Domnului. Și, indiferent de modul în care a fost vânat de conducătorii religiei evreiești sau persecutat de guvernul roman, trecând prin toate suferințele și greutățile, Petru a fost credincios neclintit însărcinării lui Dumnezeu și nu a uitat niciodată porunca Lui. Când tiranul roman Nero voia să-i ucidă pe creștini, Petru a scăpat din orașul Roma cu ajutorul celorlalți. Domnul Isus i S-a arătat lui Petru și a spus că va fi răstignit din nou de dragul lui. Odată ce Petru a înțeles voia Domnului, nu a ezitat să se întoarcă, renunțând la viața sa ca să fie pironit pe cruce cu capul în jos, realizând mărturia ascultării până la moarte și dragostea supremă de Dumnezeu. Petru a fost un om care L-a iubit pe Domnul și a făcut voia Tatălui ceresc, iar căutarea lui a obținut aprobarea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor. Dacă vrem să intrăm în Împărăția cerurilor, trebuie să învățăm din exemplul lui Petru și să fim oameni care Îl cunosc și Îl iubesc pe Domnul, care facem voia Tatălui ceresc. Aceasta este singura modalitate de a câștiga ceea ce a promis Domnul.”

După ce am auzit ceea ce a avut de spus colegul meu, am ajuns la o conștientizare bruscă: „Uau, deci Petru a fost cu adevărat cineva care L-a iubit și L-a ascultat de Domnul! Nu este de mirare că Domnul Isus i-a dat cheile Împărăției cerurilor. Comparându-mă cu experiențele lui Petru, în credința mea și în ceea ce am cheltuit pentru Domnul, m-am gândit doar la faptul cum pot intra în Împărăția cerurilor și să fiu răsplătită. Nu m-am gândit cum să pun în practică cuvintele Domnului sau să-i îndeplinesc cerințele. În lucrarea mea, nu m-am gândit cum să comunic voia Domnului cu frații și surorile, iar, în cursul predicării Evangheliei, atunci când întâmpin dificultăți și nu am putut să-mi sprijin frații și surorile, devin negativă și slabă, pierzând încrederea în Domnul. Doar acum, comparându-mă cu Petru, am văzut că nu sunt de fapt cineva care Îl iubește pe Domnul! Mărturia lui Petru este cu adevărat ceva ce ar trebui să imităm, deci cum a căutat, în general, Petru să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul?”

Cum a căutat Petru să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul

Auzindu-mă spunând acest lucru, colegul meu și-a scos încântat tableta și mi-a spus: „Am citit câteva pasaje pe un website evanghelic despre cum Petru a căutat să-L cunoască și să-L iubească pe Domnul. Este explicat destul de limpede. Haide să citim împreună: «Petru L-a urmat pe Isus un număr de ani și a văzut la Isus multe lucruri pe care oamenii nu le au. […] Fiecare mișcare a lui Isus îi era ca un exemplu în viață, iar predicile lui Isus erau, în mod deosebit, gravate în inima lui. Era foarte atent cu Isus și foarte dedicat Lui și nu s-a plâns niciodată de Isus. Iată de ce a devenit tovarășul credincios al lui Isus, oriunde mergea El. Petru a observat învățăturile lui Isus, cuvintele Lui blânde și ceea ce mânca și îmbrăca, viața Lui cotidiană și călătoriile Lui. A urmat exemplul lui Isus în toate privințele. El nu a fost neprihănit de sine, ci s-a lepădat de toate lucrurile sale anterioare depășite și a urmat exemplul lui Isus cu vorba și cu fapta. Atunci a fost când a simțit că cerurile și pământul și toate lucrurile erau în mâinile Celui Atotputernic și, pentru acest motiv, el nu a avut propria sa opțiune, ci a hotărât că Isus avea să acționeze ca exemplu al său în toate» («Despre viața lui Petru»).

«După o perioadă de experiență, Petru a văzut în Isus multe dintre faptele lui Dumnezeu, a văzut frumusețea lui Dumnezeu și a văzut mult din ființa lui Dumnezeu în Isus. Așa a văzut el și că vorbele rostite de Isus nu puteau să fi fost rostite de om și că lucrarea pe care a făcut-o Isus nu putea să fi fost făcută de om. Mai mult, în cuvintele și acțiunile lui Isus, Petru a văzut mult din înțelepciunea lui Dumnezeu și multă lucrare de o natură divină. În timpul experiențelor sale, el nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine, dar a și observat cu atenție toate acțiunile lui Isus, din care a descoperit multe lucruri noi; anume, că erau multe expresii ale lui Dumnezeu cel concret în lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Isus, și că Isus Se deosebea de un om obișnuit prin cuvintele pe care le rostea și prin faptele pe care le făcea, precum și prin modul în care păstorea El Bisericile și lucrarea pe care o făcea El. Astfel, el a învățat de la Isus multe lecții pe care trebuia să le învețe și, până în momentul în care Isus a fost pe punctul de a fi pironit pe cruce, el dobândise ceva cunoaștere despre Isus – o cunoaștere care a devenit baza loialității lui de-o viață față de Isus, precum și a răstignirii sale cu capul în jos pentru Isus»” („Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”).

Auzind aceasta, i-am spus colegului meu: „Ah, deci pe parcursul urmării Domnului Isus, Petru a continuat să observe faptele și comportamentul Domnului, iar din cuvintele și acțiunile Lui a ajuns să-L cunoască.”

Colegul meu a spus: „Așa este. Putem vedea din aceste două pasaje că Petru a tânjit să-L cunoască pe Domnul și, atunci când a interacționat cu Domnul Isus, a primit fiecare lucru mărunt pe care l-a spus și l-a făcut Isus. În El, Petru a văzut multă divinitate. De exemplu, cuvintele rostite de Domnul Isus au fost adevărul; erau pline de putere și autoritate și puteau oferi sprijin pentru nevoile spirituale ale oamenilor. Minunile și lucrurile extraordinare pe care le-a făcut Domnul Isus au dezvăluit autoritatea și atotputernicia lui Dumnezeu și au fost lucruri pe care nu le putea face niciun om. Domnul Isus i-a mântuit cu milă pe păcătoși, le-a iertat toate păcatele și a dăruit binecuvântări bogate asupra omenirii – El a fost plin de milă și dragoste pentru ființele umane. De asemenea, Petru a văzut din dojana și condamnarea fariseilor cu cele șapte nenorociri de la Domnul Isus faptul că El era sfânt și drept și nu va tolera ofensă din partea omului. În timp ce săvârșea lucrări, indiferent de cum a suferit trupul Lui sau cât de grea a fost lucrarea Lui, chiar dacă a însemnat să-Și sacrifice propria viață, Domnul Isus a fost hotărât să realizeze pe deplin însărcinarea lui Dumnezeu. Petru a văzut că esența lui Hristos era ascultarea față de voia lui Dumnezeu Tatăl. Petru a văzut multă divinitate în Isus și a câștigat o înțelegere autentică și concretă a lui Dumnezeu. În plus, Petru a păstrat cuvintele Domnului Isus în inima lui, gândindu-se în mod frecvent la ele și căutând să înțeleagă din ele voia Domnului, astfel încât să poată îndeplini cerințele lui Dumnezeu față de omenire. Cândva, Isus l-a întrebat de trei ori: «Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?» (Ioan 21:16). Petru a contemplat adesea acest lucru și, prin reflecțiile sale, a înțeles că ceea ce iubea era doar un Dumnezeu nedeslușit în cer, dar nu adevăratul Hristos. El și-a dat seama că nu-L iubea cu adevărat pe Dumnezeu și că, numai iubindu-L pe Hristos pe pământ, Îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu. De atunci, el se ruga de multe ori și căuta modul în care să dobândească dragostea față de Domnul. În cele din urmă, el a obținut dragostea supremă a lui Dumnezeu și ascultarea până la moarte, devenind cineva care L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu. De asemenea, Petru a fost capabil să accepte și să dea ascultare criticii de la Domnul Isus și să caute adevărul din ea. Când a aflat că Isus avea să fie răstignit și a încercat să-L oprească, spunând că nu este posibil să fie astfel, Isus l-a dojenit cu asprime, spunând: «Înapoia Mea, Satan!» (Matei 16:23). Petru a înțeles din dojana puternică a lui Isus că Domnul detestă entuziasmul și bunătatea omului și că orice împiedică voia lui Dumnezeu este o faptă a Satanei și este condamnată de Dumnezeu. Din aceasta putem vedea că era important ca Petru să-L înțeleagă pe Domnul din lucrarea, acțiunile, predicile și dojenile Sale și, de aceea, a avut o adevărată înțelegere a Domnului și a avut o inimă de dragoste autentică pentru El.”

Am simțit cu adevărat un sentiment de claritate după ce am auzit părtășia colegului meu. Am simțit în inima mea că Dumnezeu examinează cu adevărat inimile și mințile oamenilor. Nu a fost fără motiv faptul că Domnul Isus l-a lăudat pe Petru și i-a dat cheile Împărăției cerurilor. Isus a avut o afinitate pentru umanitatea și calibrul lui Petru și pentru inima lui de dragoste de adevăr pentru Domnul. El a știut că Petru era cel mai demn de însărcinarea și de încrederea Lui, motiv pentru care El i-a încredințat marea responsabilitate de a-I păstori turma. În retrospectivă, nu am reușit să înțeleg aprobarea Domnului acordată lui Petru din cauza celor trei dăți în care Petru s-a lepădat de El, dar acum înțeleg că esența unei persoane este lucrul la care privește Domnul. Eu, pe de altă parte, mă uitasem doar la una dintre purtările lui Petru. În plus, la vremea aceea, Petru doar Îl urmase pe Domnul timp de trei ani, deci credința lui nu era încă atât de mare. Într-un moment critic între viață și moarte, este în întregime de așteptat slăbiciunea trupului. Cum aș putea să profit de micile greșeli ale altora? Dacă aș fi fost eu, mi-e teamă că aș fi fugit când a fost luat Isus, totuși l-am judecat și l-am delimitat pe Petru. Acesta a fost un lucru atât de arogant, prostesc și ignorant din partea mea! Prin părtășia colegului meu, am ajuns să înțeleg că Petru I-a adus bucurie lui Dumnezeu și că noi ar trebui să-i urmăm exemplul. Îmi doresc să pot îndeplini cuvintele Domnului în viața mea, să fiu dedicată în lucrarea și slujirea mea către Domnul și în toate lucrurile să caut să-L cunosc și să-L iubesc pe Domnul și să-I împlinesc voia. Numai în acest fel pot obține aprobarea lui Dumnezeu și pot avea șansa de a intra în Împărăția cerurilor.

După ce am înțeles toate acestea, i-am spus colegului meu: „Datorită călăuzirii Domnului și discuției noastre de astăzi, înțeleg acum de ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor. Există cu adevărat o taină în acest lucru! Acum știu cum să caut. Aduc mulțumire călăuzirii de la Domnul. Amin!”

El a zâmbit și a spus: „Slavă Domnului! Amin.”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#domnul isus hristos #isus #dumnezeu atotputernic #voia lui dumnezeu #evanghelia

1 note · View note

kapanbenernya · 6 years

Text

Warhammer: End Times - Vermintide 2 -- Extreme Rat Extermination Service

So not long ago, my friend told me about another game on steam that he wanted me to check out. The game in question was Warhammer: End Times - Vermintide 2. He said it’s some kind of four player co-op game like Left 4 Dead 2. Actually he needn’t explain the game to me because I actually owned Warhammer: End Times - Vermintide, the game that came before this one. I remembered buying it years ago and unable to actually play it until years later because my PC and my internet could not support the game. Actually now that I think about it, I still never get to really play it because nobody is still interested in the game. You know what? Let’s forget everything I said about it and refocus on Vermin 2.

Yeah, I’m just gonna call it Vermin 2, the full game’s name is too fucking long

In Vermin 2, you are some guy/elf/dwarf living in some Victorian Era London type of world fighting giant rats and buff white dudes. This very basic and very unrepresentative description of the world and the lore of the game might just net me an invitation to the chopping block by the Warhammer fanboys, but I don’t care. Look, it’s a Warhammer lore okay, so cheat-sheet's probably there’s a god or some gods with their respective cults and war happens, hopefully involving hammers. Here’s what I can gather from the prologue: a rat guy and some lovechild between a viking and an orc wants to open a portal to somewhere not good, and our heroes must stop them.

Warriors from the northern region with horned helmets? Wonder where the inspiration came from

Our heroes are a ragtag band of five people which includes a soldier with kickass facial hair, a religious nutter, a fire witch, a scottish elf-woman, and discount Gimli. The gang was formed in the events of the first game which I have absolutely no idea how it happened because I didn’t play it, and I have no intention of checking the lore. I mean have you SEEN the lore? If you can be bothered to check, it’s actually rich and ornate, with multiple race and languages. That’s why I will never touch it without a 10-foot barge pole; I still aspire to have a decent sex life someday.

But I’m getting sidetracked, so here’s how the number of heroes will affect the gameplay

The hero you choose will define your play-style. Or to be more exact, the play-style you prefer will mostly dictate which hero you will find enjoyable. You wanna be a quick whoosh whoosh DPS? Go for the elf. You wanna be a stone-wall tank? Go check out the shield-bearing duo: the soldier and the dwarf. You wanna be kinda useful and kinda useless at the same time? Go for the character that looks like he’s from Bloodborne. Interested in being the prick that fills everyone’s screen with bullshit? The fire witch’s your lady, matey. But that’s not all the depth that comes from choosing a hero. You got 3 class for each hero, each offers different passive buffs and hero skill. Don’t think you can try them all instantly though, the game’s gonna make you work for it. You will have to unlock the classes by leveling up with the first class already unlocked from the get-go.

I mean if they didn’t do that, I’d be able to make a joke about being in a classless society etc etc.

After you’ve chosen how highly you are ranked above the local commoner, in comes the weapons. Your main bread and butter is the melee weapon. Of course there’s the good old stereotype on the weapon variety: fast but weak, strong but slow, and medium but medium. The only ones that are a bit different than the rest are the weapons that’s paired with shields, which allows you to block more incoming attacks from enemies before getting your guard broken. Okay, let’s see the variety of shield weapons available: fast but weak, strong but-oh bother, it’s just the fucking same. Mind you, these weapons are not shared among heroes, for each weapon are exclusive to one hero and one hero only. So don’t think you can cheat the game by giving the whoosh whoosh elf a goddamn mace and shield.

But as the old adage goes: “man cannot survive on bread, rats, and buff dudes alone”, so here comes some tasty peanut butter spread to save us from blandness in the form of ranged weapons. As with the melee weapons there are also varieties of different types of ranged weapon for each hero and class, and also like melee weapons, exclusive to each hero. Now, don’t expect to me explain the uniqueness of each weapon type and/or combinations, because that shit’s up to you to try and decide which one’s up your alley.

With those weapons explained, care for a little test drive on rats and buff dudes?

Believe me when I say there are a lot of enemy variations in this game. First off, there’s two factions of enemies going hand in hand to knock the living shit out of your party: the Skaven and the Chaos Army. Although for simplicity matters, I preferred calling them rats and buff dudes respectively, simply because that’s what they are. To start, you’ve got the mob enemies. They’re weak, plentiful, bland, and makes up for 90% of the enemy. And then there’s the elite enemies. They are enemies that have different behavior and approach towards your party. There are ones that disables a player, the ones that punishes loners and drags them away from the party, area denial, the big tanky mini-boss, and so on. These elite enemies are unique in design and therefore can be easily distinguished from the mob by audio cues and vision, especially after the in-game characters shouted callouts before the enemy can even be seen anywhere in this plane of existence. But the one thing I find curious is that design-wise and gameplay-wise, I find that the elite rat enemies are more interesting than the elite buff dudes. I mean you got the sneaky rat and the hooker rat that makes you stick together, the gas rat and fire rat that pushes you away from a beloved choke point, and gatling rat that’s 100% bullshit. But the elite buff dudes are just variations of even buffer dudes that charge in blindly with the mob with roughly the same results or fat dudes with magic hurricanes that’s just here to fuck your shit up, fam.

I gotta admit, still hilarious when it happens to everyone except you

Well, what else can I say about the game?

It’s your standard co-op four player PvE combat goddammit, what else do you wanna know? You grab your friends, choose your weapons, pick a map, and slay some rats. Simple, true and tried ever since the old age of beat em’ up games to the crowned exemplar of the 4 player co-op FPS genre: the Left 4 Dead series. But as of writing the previous sentence, why do I suddenly think that If I was given a choice to play Left 4 Dead or Vermin 2, I'd prefer Left 4 Dead? I mean they were basically the same: traverse map towards the objective, enemy mobs spawning at the worst possible timing, and stupid stupid teammates that just gotta fuck shit up right before the level exit. After taking my time to reflect on both games, I think I kinda know why. I think it’s because some of Vermin 2′s elements is pretty fucking shit.

You see, the enjoyment of the game doesn’t stem from the gameplay alone.It’s also affected by the amount of bullshit you gotta go through to actually experience the gameplay. And with vermin 2, the bullshit comes from having to struggle with the bad netcode. My playtime was 23 hours, and I’m quite sure the amount of time I spent waiting for my friend to be able to connect to my lobby is about a third of that. No joke, you know the worst record? 30 minutes. And even after the four of us can connect, it’s everybody’s guess whether or not we’re still gonna be a four man party after the level or someone’s gonna get dropped from the lobby for no particular reason. And what happens when someone or everyone got dropped? That’s right! Restart the fucking lobby!

And by restart the fucking lobby, I mean more gambling whether or not the fucking thing’s gonna connect again.

Another lesser complaint I got is the weapon power system. Unlike L4D which just plops you the same weapon on every campaign, in Vermin 2 you gotta find your own weapons via lootbox that you get by completing campaigns or challenges. Thing is, the weapon power you can get from the lootbox is capped based on the difficulty that you play. So get this, you start out with bad default weapons which will result in you getting beaten to mulch which motivates you to get better and better weapons until you hit the cap. What’s next? You have to move on to the harder difficulty with your capped weapons, which will result in you getting mulched again. So there you go, trapped in a cycle of mulch-ification towards better weapons. The small number of maps available didn’t help either. Only 13 maps in total, compared to 12 maps in L4D and L4D2.

13 is less than 12? This guy’s off his rockers

Yeah, yeah, dodgy mathematics aside, do remember that every map from L4D is divided into 4/5 segments each. That adds up into around 48/60 maps total, and I needn’t elaborate further to show you that 48 is bigger than 13. That’s not taking into account the numbers of custom maps readily available. Yeah, who’s the brainlet now, bozo? And I swear, the quick play is deliberately messing with my party. Somehow we always end up on the map where we gotta pop some pimples in a cave. If not that, the one where we gotta connect the lines on some temple. I swear to God, small map pool or not, this is ridiculous. It’s like this map tosses off the map RNG every once in a while so it gets chosen.

Now, if you’re a smarter person, you’d have followed the dotted lines all by yourself and successfully deducted the 20 car pile-up all these problems caused. But since unlike me and my big smarty brain, you didn’t know that 13 is less than 12, I fucking doubt it. Here let me explain to you and your slowy slowy boo boo brain.

visual pun, ladies and gentlemen

That’s right, 13 maps, 4 difficulty, and there you go on the mulch-ification cycle. Hope you don’t get bored of running the same levels again and again before reaching the higher difficulty. I know I sure did.

In Brief

After all the spanking I gave the game in the last paragraphs, it’s still fun, and it’s still a good alternative for L4D. Especially more so if you like L4D, but you’d like it more if it was melee-focused, class-based, grindy, and all-around dodgier. It’s kind of a shame really, because I can see that this game had potential to be better, but in the end it just got tossed aside with the remark “like L4D, but made by somewhat incompetent spods”. All because while the core gameplay is very much fun and functional, the elements that support it ends up being a hindrance, not unlike a brake on a car that could go off randomly. This game kinda proves that you can make a gold bar shaped like the world’s sexiest pair of titties, but bury it in deep enough bullshit and people are going to stop giving a shit, mainly because you already had shit deep enough to fertilize the Sahara desert.

P.S.

I am very much aware that the connection problem might stem from me and my friends’ own internet connection, but I did rule it out because L4D works like magic in comparison, and this proves that SOMETHING had to be wrong with the game to cause all the connectivity problems.

27/8/2018

#Vermintide 2 #vermintide #steam #pc games

18 notes · View notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 3 years

Text

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China

Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a cerut să mă duc imediat la ea. Am avut un sentiment că era posibil să se fi întâmplat ceva rău, așa că m-am dus acasă la ea fără întârziere. Abia când am ajuns la locuința ei și am văzut-o citind dintr-o carte, neliniștea m-a părăsit. Sora mea m-a văzut intrând, a tresărit și mi-a spus voioasă: „Qiu Zhen! De data asta în nord, am auzit o veste bună: Domnul Isus S-a întors!”

După ce am auzit-o pe sora mea spunând aceste cuvinte, zăpăcită, m-am gândit: „În ultimii câțiva ani, mișcarea Fulgerul de la Răsărit a mărturisit că Domnul Isus S-a întors; oare sora mea a acceptat Fulgerul de la Răsărit?” Înainte să apuc să spun ceva, sora mea a zis serioasă: „O, Qiu Zhen! Domnul S-a întrupat din nou și a venit în țara noastră, China.” M-am grăbit să-i răspund: „Nu crede tot ceea ce auzi. Poate Dumnezeu să vină în China? În Biblie spune foarte clar: «În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud» (Zaharia 14:4). Venirea lui Dumnezeu va avea loc în Israel. El nu poate veni în China. Tu lucrezi pentru Domnul și, totuși, nu știi nici măcar atâta lucru!”

Sora mea a zis cu sinceritate: „Și eu gândeam așa ca tine, dar, prin cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și părtășia cu frații și surorile, am înțeles că Domnul S-a întrupat cu adevărat în China. Scriptura despre care vorbești este o profeție, dar profețiile nu pot fi interpretate oricum vrem noi. Ele sunt împlinite și făcute vizibile omului prin faptele lucrării lui Dumnezeu. Atunci când Domnul Isus a venit să împlinească lucrarea, nici Petru, nici femeia samariteană, nici eunucul din Etiopia nu s-au agățat de sensul literal al profețiilor biblice, ci mai degrabă faptele a ceea ce Domnul Isus a spus și lucrarea pe care El a împlinit-o au fost cele care le-au confirmat că Mesia venise în persoana Domnului Isus. Toți au urmat pașii lui Dumnezeu și au primit mântuirea Domnului. Iar toți acei farisei care s-au agățat de sensul literal al profețiilor Bibliei L-au tratat pe Domnul Isus, Mesia care venise deja, ca pe un om de rând și L-au negat, I s-au opus și L-au condamnat. La sfârșit, L-au răstignit pe Domnul Isus și, de aceea, au fost pedepsiți de Dumnezeu. Qiu Zhen, trebuie să tratăm cu grijă venirea Domnului și să avem inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar nu trebuie să te grăbești să judeci în acestă chestiune!”

M-am uitat la sora mea, am ridicat Biblia și am spus: „Iahve Dumnezeu a promulgat legea în Israel, iar Domnul Isus a fost răstignit tot în Israel. China este o țară condusă de un partid ateu, deci ar veni Dumnezeu într-o asemenea țară? Credem în Domnul de atâția ani și, în mod cert, nu trebuie să credem tot ceea ce auzim!”

Sora mea a zis, neliniștită: „Qiu Zhen, atunci când Domnul Isus Își făcea lucrarea în vremea aceea, fariseii s-au opus Domnului și au zis: «Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet!» (Ioan 7:52). «Din Galileea va veni Hristos?» (Ioan 7:41). Dar, de fapt, Domnul Isus a crescut în Nazaret, în Galileea. Biblia spune: «O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! „Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?”» (Romani 11:33-34). Cum putem noi înțelege înțelepciunea lui Dumnezeu? Nu putem analiza lucrarea lui Dumnezeu cu propriile noastre minți. Așteptăm cu nerăbdare venirea Domnului în fiecare zi. Acum, când Domnul S-a întors cu adevărat, dacă ne ținem de propriile noastre noțiuni și nu căutăm și nu investigăm, vom rata oportunitatea de a-L întâmpina pe Domnul și vom fi pline de remușcare!”

Văzând că sora mea era atât de serioasă, m-am gândit: „Sora mea crede cu sinceritate în Domnul și este o persoană cu capul pe umeri, care știe ce vrea. În general, este atentă la ceea ce face și, într-o chestiune atât de importantă precum venirea Domnului, este cu atât mai puțin înclinată să creadă orbește ceea ce spune altcineva. Acum a aceptat Fulgerul de la Răsărit, așa că e oare cu putință ca Domnul să Se fi întors cu adevărat și să-Și facă lucrarea în China?” Dar, apoi, mi-a venit un alt gând: „Cum e posibil ca Domnul să-Și facă lucrarea în China? Este prea de neînchipuit!” Așa că am zis ferm: „Biblia este ca o prăjitură cu o mie de straturi și fiecare persoană are modul ei de a o înțelege. Biblia profețește că Dumnezeu Se va pogorî, de fapt, în Israel, în zilele de pe urmă. Mai mult, majoritatea poporului chinez se închină la Buda și guvernul național a persecutat dintotdeauna credințele religioase. Dumnezeu nu va veni în China ca să-Și facă lucrarea!”

Sora mea a răspuns cu înflăcărare: „Qiu Zhen, Domnul S-a întors și S-a arătat în China ca să-Și facă lucrarea. Acest lucru este foarte important. Tocmai am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, așa că încă nu pot explica foarte clar acest aspect al adevărului, dar frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mărturisesc într-un fel foarte luminat. Îi voi ruga să aibă părtășie cu tine!” Eu am fluturat din mână și am spus: „Nu te deranja. Plec.” După ce m-am întors acasă, m-am așezat apatică pe canapea și m-am gândit la spusele surorii mele. Mintea îmi vuia și nu mă puteam calma. Întotdeauna așteptasem ca Domnul Isus să pună piciorul pe Muntele Măslinilor, deci cum putea sora mea să spună, dintr-odată, că Domnul venise în China? Cum era posibil? Am răsfoit fără încetare Biblia, dar nu am putut găsi niciun capitol și niciun verset care să prezică faptul că Domnul avea să vină să-Și facă lucrarea în China. „Când Domnul Isus Își făcea lucrarea pe vremea aceea, fariseii I s-au opus Domnului și au zis: «Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet!» (Ioan 7:52). «Din Galileea va veni Hristos?» (Ioan 7:41). Dar, de fapt, Domnul Isus a crescut în Nazaret, în Galileea…” Cuvintele surorii mele îmi răsunau intermitent în minte și mă gândeam că spusele ei erau adevărate. Alternam între răsfoirea Bibliei și cugetarea la ceea ce spusese sora mea. Mintea îmi vuia și nu știam ce să fac, așa că am strigat către Domnul în inima mea: „Doamne, ce ar trebui să fac? O, Doamne, unde Te vei pogorî, mai exact?”

Câteva zile mai târziu, sora mea a venit să mă caute din nou. De cum a intrat în casă, a zâmbit și mi-a zis: „Qiu Zhen, sora Xie și sora Hao de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic au venit acasă la mine ca să-mi ofere sprijin. Ele cred de multă vreme în Dumnezeu Atotputernic și înțeleg mult mai mult decât mine. Dacă este ceva ce nu înțelegi despre întoarcerea Domnului, du-te să ai părtășie cu ele.” M-am gândit: „Eu cred în Domnul de mulți ani și întotdeauna am sperat la venirea Domnului. A venit Domnul cu adevărat? Poate că ar trebui să profit de această oportunitate ca să am părtășie cu ele.” Și astfel, m-am dus cu sora mea acasă la ea. De cum am intrat în cameră, cele două surori m-au salutat foarte călduros și mi-au vorbit foarte cordial. Mi-au cerut să dau glas întrebărilor pe care le aveam și apoi toate puteam să avem părtășie împreună. Am întrebat: „Voi spuneți că Domnul Isus S-a întors deja și că Își face lucrarea în China. Există vreun temei biblic pentru această declarație?” Sora Hao a zâmbit și a spus: „Soră, în Biblie chiar sunt profeții legate de faptul că Domnul va veni să-Și facă lucrarea în China, în zilele de pe urmă.” Am fost uluită și am spus: „Cum este posibil? Am citit Biblia de multe ori, dar nu am descoperit nici măcar o singură consemnare biblică a acestui fapt. Unde anume în Biblie se află temeiul pentru declarația voastră?” Sora Hao a răspuns cu răbdare: „Soră, să citim două versete din Scriptură și vei ști. În Maleahi 1:11, se spune: «Căci, de la răsăritul soarelui până exact la apusul lui, numele meu va fi minunat printre neamuri […] a spus Iahve al oștilor.» În Matei 24:27, se spune: «Căci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.» Din aceste două versete ale Scripturii, vedem clar că locul unde Dumnezeu Se va pogorî din nou este în partea de Est a lumii și se află în ținuturile neamurilor. După cum știm cu toții, China se află în partea de Est a lumii. Primele două etape ale lucrării lui Dumnezeu au avut loc, amândouă, în Israel. În ceea ce privește statul Israelului, China este o națiune păgână. De aceea, venirea lui Dumnezeu în China ca să Se arate și să-Și facă lucrarea în zilele de pe urmă împlinește aceste profeții.” După ce am ascultat părtășia surorilor și am cântărit înțelesul acestor două versete din Scriptură, m-am gândit că părtășia lor a fost foarte iluminatoare. Deși citisem și înainte aceste două versete, niciodată nu am văzut că sensul lor ar fi acela al întoarcerii Domnului în Est, în China. Ascultându-le explicația, am simțit că părtășia lor își avea sursa în luminarea Duhului Sfânt.

Sora Hao a continuat zicând: „Să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic. «Îmi fac lucrarea de-a lungul universului, iar în Răsărit, trosnetele tunetelor se propagă fără sfârșit, zguduind toate națiunile şi confesiunile. Este glasul Meu cel care i-a dus pe toți oamenii în prezent. Voi face ca toți oamenii să fie cuceriți de glasul Meu, să cadă în acest curent și să se supună Mie, căci de mult Mi-am revendicat slava de pe tot pământul și am eliberat-o din nou în Răsărit. Cine nu tânjește să-Mi vadă slava? Cine nu-Mi așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea? Cine nu este însetat de reapariția Mea? Cine nu tânjește după frumusețea Mea? Cine n-ar veni la lumină? Cine nu ar privi la bogația din Canaan? Cine nu dorește întoarcerea Răscumpărătorului? Cine nu-L adoră pe Marele Atotputernic? Glasul Meu se va răspândi pe tot pământul; Îmi doresc, uitându-Mă la poporul Meu ales, să-i spun mai multe cuvinte. Ca și tunetele puternice care scutură munții și râurile, Eu rostesc cuvintele Mele întregului univers și omenirii. De aceea, cuvintele din gura Mea au devenit comoara omului și toți oamenii Îmi prețuiesc cuvintele. Fulgerul luminează dinspre Răsărit către Apus. Cuvintele Mele sunt de așa natură încât omul nu vrea să renunțe la acestea, însă, în același timp, le găsește de nepătruns, dar se bucură și mai mult de ele. Toți oamenii sunt mulțumiți și bucuroși, sărbătorindu-Mi venirea, de parcă tocmai s-ar fi născut un prunc. Prin vocea Mea, voi aduce pe toți oamenii înaintea Mea. De atunci, voi intra în mod oficial în neamul oamenilor, pentru ca ei să vină să Mă slăvească. Cu slava pe care o radiez și cuvintele din gura Mea, voi face astfel încât toți oamenii să vină înaintea Mea și să vadă că fulgerul luminează de la Răsărit și că am coborât și pe «Muntele Măslinilor» din Răsărit. Ei vor vedea că sunt deja de mult timp pe pământ, nu ca Fiul evreilor, ci ca Fulgerul din Răsărit. Deoarece de mult am înviat și am plecat din mijlocul omenirii și apoi am reapărut cu slavă printre oameni. Eu sunt Cel ce a fost adorat în urmă cu nenumărate veacuri și Eu sunt și copilul părăsit de israeliți în urmă cu nenumărate veacuri. Mai mult, Eu sunt Dumnezeul Atotputernic plin de glorie al acestei epoci! Să vină toți înaintea scaunului Meu de domnie și să-Mi vadă fața plină de slavă, să-Mi audă glasul și să-Mi privească faptele. Aceasta este întreaga Mea voință; este sfârșitul și punctul culminant al planului Meu, și scopul gestionării Mele. Fie ca fiecare neam să se închine Mie, fiecare limbă să Mă recunoască, fiecare om să-și pună credința în Mine și fiecare popor să Mi se supună!» („Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul” din Cuvântul Se arată în trup). Toți știm că Dumnezeu a adus Evanghelia Împărăției cerurilor prima dată când S-a întrupat, iar această Evanghelie s-a răspândit de la Vest la Est. Dar niciodată nu ne-am gândit că Dumnezeu Se va întoarce în carne și oase în Estul lumii, în China, aducând Evanghelia veșnică și făcând lucrarea de judecată, curățire și mântuire a oamenilor. De data aceasta, lucrarea lui Dumnezeu se va răspândi de la Est la Vest…”

Când am auzit acest lucru, am întrerupt-o pe sora și am întrebat, nedumerită: „Soră, Biblia consemnează că Iahve Dumnezeu Și-a făcut lucrarea în Israel și că lucrarea Domnului Isus a avut loc în Iudeea. Cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu au avut loc, amândouă, în Israel, așa că întoarcerea Domnului ar trebui să aibă loc tot în Israel. Cum poți spune că este în China?” Sora Hao a zâmbit și a spus: „Noi credem că, pentru că primele două etape ale lucrării lui Dumnezeu au avut loc, amândouă, în Israel, Domnul Își va face lucrarea în mod sigur în Israel, când Se întoarce. Dar o asemenea gândire concordă cu faptele? E posibil ca Dumnezeu să fie doar Dumnezeul israeliților? E posibil ca Dumnezeu să administreze și să mântuiască doar israeliții? Să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic.”

Sora Xie a deschis cartea cuvintelor lui Dumnezeu și a citit: „Când Mântuitorul va sosi în zilele de pe urmă, dacă I s-ar spune tot Isus și S-ar naște din nou în Iudeea și Și-ar face lucrarea în Iudeea, atunci aceasta ar dovedi că am creat doar poporul lui Israel și că am răscumpărat doar poporul lui Israel și că nu am nimic de-a face cu neevreii. Nu Mi-ar contrazice aceasta cuvintele că «Eu sunt Domnul care a creat cerurile și pământul și toate lucrurile?» Am părăsit Iudeea și Îmi fac lucrarea printre neevrei pentru că nu sunt doar Dumnezeul poporului lui Israel, ci Dumnezeul tuturor creaturilor. Apar printre neevrei în zilele de pe urmă pentru că nu sunt doar Iahve, Dumnezeul poporului lui Israel, ci pentru că Eu sunt, de asemenea, Creatorul tuturor aleșilor Mei printre neevrei. Nu am creat doar Israelul, Egiptul și Libanul, ci am creat și toate popoarele neevreiești de dincolo de Israel. Și, datorită acestui fapt, Eu sunt Domnul tuturor creaturilor. Am folosit Israelul doar ca punct de pornire pentru lucrarea Mea, am folosit Iudeea și Galileea ca fortărețe ale lucrării Mele de răscumpărare și am folosit popoarele neevreiești ca bază de unde voi aduce sfârșitul întregii epoci” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup). „Voi face cunoscut tuturor oamenilor că nu sunt numai Dumnezeul israeliților, ci și Dumnezeul tuturor națiunilor Neamurilor, chiar și al acelora pe care le-am blestemat. Voi lăsa pe toți oamenii să vadă că Eu sunt Dumnezeul întregii creații. Aceasta este lucrarea Mea cea mai mare, scopul planului Meu de lucru pentru zilele de pe urmă și singura lucrare care trebuie îndeplinită în acele zile” („Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de mântuire a omului” din Cuvântul Se arată în trup). „ El i-a condus pe israeliți și S-a născut în Iudeea și, de asemenea, într-un ținut al neamurilor. Nu este toată lucrarea Lui făcută pentru întreaga omenire pe care a creat-o? Îi iubește El pe israeliți însutit și le urăște pe neamuri înmiit? Aceasta nu este noțiunea voastră? Voi sunteți cei care nu-L recunoașteți pe Dumnezeu; nu este faptul că El nu a fost niciodată Dumnezeul vostru. Voi sunteți cei care-L resping pe Dumnezeu; nu El este Cel care nu dorește să fie Dumnezeul vostru. Cine dintre cei creați nu este în mâinile Atotputernicului? În cucerirea voastră de astăzi, scopul nu este acela ca voi să recunoașteți că El nu este nimeni altul decât Dumnezeul vostru? Dacă încă mai susțineți că El este doar Dumnezeul israeliților și încă susții că originea nașterii Lui este casa lui David din Israel, că nicio altă națiune decât Israelul nu este calificată să-L «producă» pe Dumnezeu și, chiar și mai puțin, că orice familie a neamurilor nu este capabilă să primească personal lucrarea lui Iahve – dacă tot crezi astfel, atunci, aceasta nu te face un opozant încăpățânat? […] Nu ai crezut prea mult timp în Dumnezeu, totuși, ai multe noțiuni despre El, până în punctul în care nu îndrăznești să crezi, pentru o clipă, că Dumnezeul israeliților ar binevoi să vă onoreze cu prezența Lui. Chiar și mai puțin îndrăzniți să vă gândiți la modul în care L-ați putea vedea pe Dumnezeu arătându-Se personal, având în vedere cât de insuportabil de întinați sunteți. De asemenea, nu v-ați gândit niciodată cum ar putea Dumnezeu să coboare personal într-un ținut al neamurilor. El ar trebui să coboare pe Muntele Sinai sau pe Muntele Măslinilor și să Se arate israeliților. Nu sunt toate neamurile (adică, oameni din afara Israelului) obiecte ale urii Sale? Cum ar putea să lucreze El personal printre ei? Toate acestea sunt noțiunile profund înrădăcinate pe care le-ați dezvoltat de-a lungul multor ani. Scopul de a vă cuceri astăzi este să sfărâmați aceste noțiuni ale voastre. Prin aceasta, ați văzut că Dumnezeu S-a arătat personal printre voi – nu pe Muntele Sinai sau pe Muntele Măslinilor, ci printre oamenii pe care El nu i-a condus niciodată în trecut” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă lucrarea Lui actuală s-ar desfășura printre israeliți, până când planul Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani s-ar încheia, toți ar crede că Dumnezeu este numai Dumnezeul israeliților, că doar israeliții sunt poporul ales al lui Dumnezeu, că numai israeliții merită să moștenească binecuvântarea și făgăduința lui Dumnezeu. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu este întrupat în rândul națiunii neamurilor marelui balaur roșu; El a realizat lucrarea lui Dumnezeu ca Dumnezeu al întregii creații; El a terminat întreaga lucrare de mântuire și va încheia partea centrală a lucrării Sale în națiunea marelui balaur roșu. Miezul acestor trei etape ale lucrării este mântuirea omului – și anume, să facă întreaga creație să se închine Domnului creației. Prin urmare, fiecare etapă a acestei lucrări este foarte semnificativă; Dumnezeu categoric nu va face ceva fără semnificație sau valoare” („Dumnezeu este Domnul întregii creații” din Cuvântul Se arată în trup).

Sora Hao mi-a oferit apoi părtășie, spunând: „În trecut, am hotărât în inimile noastre că Dumnezeu era Dumnezeul israeliților pentru că primele două etape ale lucrării Lui au avut loc, amândouă, în Israel. Israelul a fost locul de obârșie al lucrării lui Dumnezeu și baza pentru lucrarea lui Dumnezeu, așa că ne-am gândit că lucrarea Lui putea fi făcută doar în Israel, că Evanghelia putea ieși doar din Israel și că doar israeliții sunt cu adevărat poporul ales al lui Dumnezeu. De aceea, dacă Dumnezeu încă Și-ar împlini această ultimă etapă a lucrării Sale în Israel, atunci am crede cu și mai multă putere că Dumnezeu Își poate face lucrarea doar în Israel, că El poate binecuvânta doar israeliții și că nu are nimic de-a face cu neamurile. În zilele de pe urmă, Dumnezeu a ales să-Și facă lucrarea de judecată și de curățire a oamenilor într-o țară păgână, în țara unde marele balaur roșu zace încolăcit – China. Procedând astfel, El a schimbat noțiunile tuturor, pentru ca oamenii să poată vedea că, de fapt, Dumnezeu nu este doar Dumnezeul israeliților, ci Dumnezeul tuturor lucrurilor create. Dumnezeu nu binecuvântează doar israeliții, ci și neamurile. Lucrul acesta împlinește lucrarea lui «Dumnezeu este Domnul întregii creații». Este clar că faptul că Dumnezeu a ales să-Și facă lucrarea în zilele de pe urmă în China este deosebit de important. Dumnezeu este cu adevărat nespus de atotputernic și de înțelept.”

Ascultând părtășia surorii, m-am cufundat în contemplare: „Da,” m-am gândit, „Dumnezeu este Domnul întregii creații. Oare nu toată omenirea a fost creată de Dumnezeu? Dumnezeu nu mântuiește doar israeliții, ci și poporul chinez. Faptul că Dumnezeu vine azi în China nu arată, oare, dragostea pe care o poartă neamurilor? Se pare că eu chiar nu înțeleg voia lui Dumnezeu!” Gândindu-mă la acest lucru, m-am simțit oarecum rușinată. Mi-am înmuiat tonul vocii și am spus: „Soră, înțeleg ce spui. Dacă Dumnezeu Și-ar face încă o dată lucrarea în Israel, L-am delimita pe Dumnezeu și am gândi că El este doar Dumnezeul israeliților. Dumnezeu lucrează în felul acesta astăzi ca să distrugă noțiunile oamenilor și să-i facă pe oameni să înțeleagă că Dumnezeu este Domnul tuturor ființelor create, că Dumnezeu Își poate face lucrarea în Israel și deopotrivă în China, și astfel noi să nu delimităm lucrarea lui Dumnezeu. Se pare că, delimitând lucrarea lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor mele, am fost, cu adevărat, atât de nesăbuită și ignorantă! Însă, mai este ceva ce nu înțeleg. Sunt atâtea țări pe lume, ca numeroasele țări ale Europei și ale Americii de Nord, unde protestantismul și catolicismul sunt religii naționale și unde Dumnezeu a fost întotdeauna venerat. Nu I-ar fi mai ușor lui Dumnezeu să vină și să-Și facă lucrarea de judecată și de curățire a oamenilor în acele țări? China este o țară atee, plină de idolatri. Guvernul național îi persecută frenetic pe cei ce cred în Dumnezeu, așa că de ce Și-ar face Dumnezeu lucrarea în China?”

Sora Xie a zâmbit și a spus: „Soră, întrebarea ta este esențială! De ce a ales Dumnezeu să-Și facă lucrarea de judecată și de curățire în China? Doar înțelegând scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu din Israel și din China vom putea înțelege acest aspect al adevărului. Să aruncăm o privire la ceea ce spune Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: «Vechiul Testament consemnează cuvintele lui Iahve către israeliți și lucrarea Lui în Isreal; Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus în Iudeea. Dar de ce Biblia nu conține niciun nume chinezesc? Deoarece primele două părți ale lucrării lui Dumnezeu s-au desfășurat în Israel, deoarece oamenii din Israel erau cei aleși – ceea ce înseamnă că au fost primii care au acceptat lucrarea lui Iahve. Ei erau cel mai puţin corupţi din întreaga omenire și, la început, au fost înclinaţi să Îl admire pe Dumnezeu și să I se închine. Ei ascultau cuvintele lui Iahve și întotdeauna slujeau în templu și purtau veşminte sau coroane preoțești. Ei au fost poporul care I s-a închinat cel mai devreme lui Dumnezeu și cel mai timpuriu obiect al lucrării Sale. Acești oameni au fost un exemplu și model pentru întreaga omenire. Ei erau exemple și modele ale sfințeniei și dreptății. Oameni precum Iov, Avram, Lot sau Petru sau Timotei – ei erau cu toții israeliți și cele mai sfinte exemple și modele. Israel a fost țara care I s-a închinat cel mai devreme lui Dumnezeu și de aici au provenit mai mulți oameni drepți decât de oriunde altundeva. Dumnezeu a lucrat în ei pentru a putea să gestioneze mai bine omenirea dintr-un capăt în celălalt al ținutului pe viitor. Dreptatea închinării lor față de Iahve și reușitele lor au fost consemnate astfel încât ei să poată sluji ca exemple și modele pentru oamenii din afara Israelului în timpul Epocii Harului, iar acțiunile lor au susținut câteva mii de ani de lucrare, chiar până astăzi» („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” din Cuvântul Se arată în trup). «Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost îndeplinită printre cei aleși ai Israelului și a reprezentat începutul unei noi epoci în cel mai sfânt dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este îndeplinită în cea mai necurată dintre țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit, lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din cel mai necurat și întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu și fiecare persoană a fost convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini lucrarea de cucerire dintr-un capăt în celălalt al întregului univers. Această etapă a lucrării este simbolică: odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de 6000 de ani de gestionare va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are un simbolism semnificativ. China întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei care aparțin trupului, Satanei din carne şi oase. Poporul chinez este cel care a fost cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și necurată și, astfel, reprezintă arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme deloc; concepțiile omului sunt toate la fel și, deși oamenii acestor țări pot avea o bună valoare, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun Lui. De ce evreii I s-au opus și, de asemenea, L-au sfidat pe Dumnezeu? De ce I s-au opus şi fariseii? De ce L-a trădat Iuda pe Isus? La acea vreme, mulți dintre ucenici nu Îl cunoșteau pe Isus. De ce, după ce Isus a fost răstignit și a înviat, oamenii tot nu credeau în El? Nu este la fel neascultarea oamenilor? Doar că oamenii din China sunt daț‏i ca exemplu și când ei vor fi cuceriți, vor deveni un model și exemplu și vor servi ca referință pentru alții. De ce am spus întotdeauna că voi sunteți accesorii ale planului Meu de gestionare? În poporul chinez corupţia, impuritatea, nedreptatea, opoziţia şi răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin şi sunt dezvăluite în toate diferitele lor forme. Pe de o parte, ei sunt de un calibru slab şi, pe de altă parte, viețile și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei – toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea din acest loc este simbolică și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în întregime, lucrarea Sa ulterioară se va desfășura mult mai bine. Dacă poate fi finalizată această etapă a lucrării, atunci lucrarea ulterioară e de la sine înțeleasă. Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi complet realizat, iar lucrarea de cucerire din întregul univers va ajunge la o încheiere totală. De fapt, odată ce lucrarea printre voi va avea succes, aceasta va fi echivalentul succesului pretutindeni în întreg universul. Aceasta este semnificația motivului pentru care vă fac să fiți model și exemplu. Răzvrătirea, opoziția, necurăţenia, nedreptatea – toate se găsesc în acești oameni și în ei este reprezentată toată răzvrătirea omenirii. Ei sunt cu adevărat ceva de groază. Astfel, ei sunt considerați drept întruchiparea cuceririi și, odată ce vor fi cuceriți, ei vor deveni în mod natural un exemplu și un model pentru alții» („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” din Cuvântul Se arată în trup).”

După ce a citit cuvintele lui Dumnezeu, sora Xie a continuat cu părtășia ei. „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne spun clar că, pentru fiecare etapă a lucrării Sale, felul locului și obiectele lucrării Sale sunt toate alese pe baza nevoilor lucrării Sale și că toate au o semnificație considerabilă. De exemplu, primele două etape ale lucrării lui Dumnezeu au avut loc în Israel pentru că israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu. Ei erau cel mai puțin corupți dintre toți oamenii și aveau inimi temătoare de Dumnezeu. Făcându-Și lucrarea printre ei, lui Dumnezeu I-a fost mai ușor să formeze un grup de modele și specimene care să se închine Lui. Astfel, lucrarea lui Dumnezeu s-a putut răspândi mai repede și mai ușor, pentru ca toată rasa omenească să știe de existența lui Dumnezeu și de lucrarea Lui și pentru ca mai mulți oameni să poată veni înaintea lui Dumnezeu și să primească mântuirea Lui. De aceea, pentru Dumnezeu a fost de cea mai mare importanță să-Și facă primele două etape ale lucrării Sale în Israel. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își face lucrarea de cucerire și purificare a oamenilor. De asemenea, are nevoie de niște reprezentanți care să accepte primii cucerirea și purificarea Lui. Dintre toți oamenii, cei din China sunt cei mai corupți și înapoiați, iar China este națiunea care crede cel mai puțin în Dumnezeu și care se opune cu cea mai mare înverșunare lui Dumnezeu. De aceea, prin faptul că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Își face lucrarea de judecată și cucerire mai întâi în China, prin faptul că Își face lucrarea de mustrare și judecată asupra celor care au fost cel mai profund corupți și prin cucerirea și purificarea oamenilor din China, care sunt cei mai stricați din lume, omnipotența, sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu sunt cel mai bine demonstrate, iar Satana este cel mai tare făcut de rușine. Atunci când cei mai corupți sunt cuceriți de Dumnezeu, se înțelege de la sine că restul omenirii va fi cucerit și că Satana va fi și el învins pe deplin. Din locul și obiectele lucrării Sale alese de Dumnezeu în fiecare etapă a lucrării Lui și din rezultatele finale obținute, vedem și mai clar că lucrarea lui Dumnezeu este nespus de înțeleaptă și de minunată!”

După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și părtășia surorilor, am înțeles: Dumnezeu mai înainte Și-a făcut lucrarea în Israel pentru că a vrut să formeze un grup de modele și de specimene dintre cei mai puțin corupți dintre oameni și, prin mărturia lor și predicarea Evangheliei lui Dumnezeu, să permită și mai multor oameni să primească mântuirea Lui. Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește în zilele de pe urmă este cea de cucerire și purificare a omului, iar El a ales oamenii din China, care sunt cei mai stricați și cei mai pângăriți din lume, ca obiectele lucrării Sale, făcând din acești oameni modele și specimene care sunt cucerite și mântuite. Lucrul acesta dezvăluie cu atât mai mult înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu. Niciodată nu am înțeles voia lui Dumnezeu, iar atunci când am citit în Biblie că Domnul Se va întoarce coborând pe Muntele Măslinilor din Israel, am acceptat sensul propriu-zis și m-am gândit că Dumnezeu Își va face lucrarea, în mod sigur, în Israel. Niciodată nu m-am așteptat ca Dumnezeu să fi venit deja, cu mult timp în urmă, în China! Se pare că lucrarea lui Dumnezeu nu este atât de simplă pe cât și-o închipuie oamenii!

În acest moment, sora Xie a continuat: „Nu contează în care țară Își face Dumnezeu lucrarea, totul este pentru binele lucrării Sale și pentru o mai bună mântuire a omenirii și totul este foarte semnificativ. Dacă vrem să căutăm arătarea lui Dumnezeu azi, trebuie mai întâi să ne dăm deoparte închipuirile și noțiunile noastre. Trebuie să nu delimităm urmele pașilor lui Dumnezeu la o anumită zonă, gândindu-ne că Dumnezeu ar trebui să vină în cutare sau cutare țară. Dumnezeu este Dumnezeul întregii omeniri. El poate alege liber locul lucrării Sale, potrivit nevoilor acesteia. Dumnezeu Atotputernic spune: «Dumnezeu este Dumnezeul întregii rase umane. El nu Se consideră proprietatea privată a niciunei națiuni sau a niciunui popor, ci Își îndeplinește lucrarea așa cum a planificat-o, nefiind constrâns de nicio formă, națiune sau popor. Poate nu ți-ai imaginat niciodată această formă, poate atitudinea ta față de această formă este una de negare sau poate națiunea în care Se arată Dumnezeu și poporul în rândul căruia Se arată este discriminat întâmplător de toată lumea și este, întâmplător, cel mai înapoiat de pe pământ. Cu toate acestea, Dumnezeu are înțelepciunea Lui. Cu marea Lui putere și cu ajutorul adevărului Său și al firii Sale, El a câștigat cu adevărat un grup de persoane care sunt în asentiment cu El și un grup de persoane pe care Și-a dorit să-l facă complet – un grup cucerit de El, care, după ce a îndurat tot felul de încercări, de necazuri și de persecuții, Îl poate urma până la capăt» („Arătarea lui Dumnezeu a adus o nouă epocă” din Cuvântul Se arată în trup).”

După ce am auzit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am plans de bucurie și le-am spus surorilor: „Aceste cuvinte poartă în ele puterea și autoritatea lui Dumnezeu și vin de la Dumnezeu. Acum, în sfârșit, înțeleg: Dumnezeu nu este doar Dumnezeul insraeliților, ci și Dumnezeul poporului chinez și, mai mult, El este Dumnezeul întregii omeniri. Dumnezeu chiar S-a întors! În aceste ultime câteva zile, n-am putut mânca și nici dormi bine, pentru că mă temeam să nu apuc pe drumul greșit! Mulțumită părtășiei cu voi astăzi, mi-am luat o greutate de pe inimă. Îi mulțumesc cu adevărat lui Dumnezeu pentru că nu a renunțat la mine!” După aceea, cele două surori mi-au dat o copie a cărții „Cuvântul Se arată în trup” și m-am întors bucuroasă acasă, ținând-o strâns cu amândouă mâinile. În urma citirii cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, am devenit convinsă că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus cel revenit. Domnul nostru Isus S-a întors cu adevărat!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#cuvintele lui dumnezeu #domnul isus #Evangheliei lui Dumnezeu

0 notes

suceavaevanghelica · 3 years

Text

''Cântarea inimii mele'' - Aura Tătar

”Cântarea inimii mele” – Aura Tătar

Prin intermediul lui Corneliu Matei am intrat în posesia unui exemplar din carea scrisă de Aura Tătar. Între coperțile cărții ”Cântarea inimii mele” am identificat experiențe intense ale autoarei care s-a aruncat efectiv într-o cursă care nu putea fi anticipată de la început. Nu regretă ci redundant experimentează mai mult din prezența divină în viața sa. ”Cântarea inimii mele” este unică pentru…

youtube

View On WordPress

#Youtube

0 notes

itsandyarifthings · 4 years

Photo

La numai 13 ani, Matei Dobrota, omuletul cu salai, a castigat Mr. Kopyto Predator Challenge 2020! Pe mine unul nu m-a surprins ca am luat bataie de la Matei Dobrota – 13 ani si tatal lui, Mihnea Dobrota. Ba chiar mi-a facut placere. Daca urmariti Rapitorimania sau canalul de Youtube AA Fishing, nici pe voi nu v-a luat prin surprindere acest rezultat ravnit de cele mai puternice echipe de pescuit la salau din tara. Va invit sa cititi si sa vizionati cum au castigat Matei si Mihnea maratonul de pescuit la salau Mr. Kopyto Predator Challenge 2020. Echipa Solemn, Dobrota-Dobrota, merita toate aprecierile noastre, inca o data, cu drag, felicitarile mele! Articol Rapitorimania: http://www.rapitorimania.ro/articole/competitii/la-numai-13-ani-matei-dobrota-omuletul-cu-salai-a-castigat-mr-kopyto-predator-challenge-2020-13668 Video Youtube AA Fishing: https://youtu.be/C464FjQs5W4 #relax #relaxlures #PredatorChallenge #MrKopytoPredatorChallenge #radutalake #sarulesti #salau https://www.instagram.com/p/CGUxjBODk2P/?igshid=1xjqee5e2axhn

#relax #relaxlures #predatorchallenge #mrkopytopredatorchallenge #radutalake #sarulesti #salau

0 notes

incomodtutorials · 4 years

Text

Lista filmelor si serialelor care apar pe Netflix in luna August

Luna August bate la usa, iar Netflix a facut cunoscuta lista filmelor si serialelor noi care apar in ultima luna de vara. 1 AUGUST 2020 Super Monsters: The New Class (Supermonstruleții: Clasa cea nouă); Anaconda; Black Lightning (Black Lightning: Fulgerul Negru); Bulletproof (Antiglonț); Bumblebee; Double Jeopardy (Evadata); Dumplin‘ (Dumplin’. Vreau o viață pe măsura formelor mele); Duplicity (Duplicitate); Failure to Launch (Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani); Free Willy (Salvați-l pe Willy I); Ghost (Fantoma mea iubită); Labyrinth (Labirintul); Land of the Dead (Tărâmul morții); Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life (Lara Croft Tomb Raider: Leagănul Vieții); Lara Croft: Tomb Raider (Lara Croft: Jefuitoarea de Morminte); Made of Honor (Mireasa e iubita mea!); My Perfect Landing: Season 1 (Operation Ouch: Season 1); Operation Ouch: Special (Petit Ours Brun: Little Brown Bear: Season 1); Rango; Rise of the Legend (Huang Fei Hong: Nașterea unei legende); Rudy; Seed of Chucky (Fiul lui Chucky); Sicario: Day of the Soldado (Sicario 2: Soldado); Star Trek (Star Trek: Un nou început); Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street); Talking Tom and Friends: Season 2; Terminator Genisys (Terminator Genisys); O cursă cu obstacole; The Stepford Wives (Neveste perfecte); The Sum of All Fears (Pericol absolut); Where’s the Money (Unde-s banii?); 2 AUGUST 2020 Connected (Conexiuni: Viitorul e azi); Hook: Season 1; 3 AUGUST 2020 Immigration Nation (O națiune de imigranți); Dinotrux Supercharged: Season 1; Dinotrux Supercharged: Season 2; Dinotrux Supercharged: Season 3; Paul, Apostle of Christ (Pavel, apostolul lui Hristos); The Underclass: Season 1; 4 AUGUST 2020 A Go! Go! Cory Carson Summer Camp (Tit-Tit! Matei Mașinescu: Tabăra de vară); Malibu Rescue: The Next Wave (Salvamarii din Malibu: Valul următor); Mundo Mistério (Câte-n lună și în stele); Sam Jay: 3 In The Morning (Sam Jay: La trei dimineața); 5 AUGUST 2020 Anelka : L’Incompris (Anelka: Neînțeles); Unbreakable Kimmy Schmidt: Kimmy vs. the Reverend (Indestructibila Kimmy Schmidt: Kimmy vs. pastorul); World’s Most Wanted (Cei mai căutați infractori); 6 AUGUST 2020 The Rain: Season 3 (The Rain: Sezonul 3); The Seven Deadly Sins: Imperial Wrath of The Gods (The Seven Deadly Sins: Imperial Wrath of The Gods); The First Purge (Noaptea judecății: Începutul); Unlucky Ploy: Season 1; 7 AUGUST 2020 Berlin, Berlin (Berlin, Berlin: Fuga miresei); High Seas: Season 3 (Mările nimănui: Sezonul 3); ¡Nailed It! México: Season 2 (La fix! Mexic: Sezonul 2); Selling Sunset: Season 3 (Apusul e de vânzare: Sezonul 3); Sing On! Germany (Să cântăm! Germania); The Magic School Bus Rides Again Kids In Space (Din nou la drum cu autobuzul magic: Copii în spațiu); The New Legends of Monkey: Season 2 (Noile legende ale Regelui Maimuță: Sezonul 2); Tiny Creatures (Creaturi micuțe); Wizards: Tales of Arcadia (Vrăjitorii: Povești din Arcadia); Word Party Songs (Bucuria cuvintelor: Cântecele); Work It (Arată-le ce poți); Unlucky Ploy: Season 1; 9 AUGUST 2020 Hook: Season 1; Unfriended: Dark Web; 10 AUGUST 2020 GAME ON: A Comedy Crossover Event (Pe locuri, fiți gata, start! Un eveniment de comedie pentru familie); The Underclass: Season 1; 11 AUGUST 2020 Rob Schneider: Asian Momma, Mexican Kids (Rob Schneider: Copii mexicani, mamă asiatică); 12 AUGUST 2020 Greenleaf: Season 5 (Greenleaf: Sezonul 5); (Un)Well ((Ne)sănătos); Alex Cross (Detectivul Alex Cross); Hands of Stone (Pumni de piatră); 13 AUGUST 2020 Une fille facile (O fată ușoară); RIDE ON TIME: Season 2; Skyscraper (Infernul din zgârie-nori); Unlucky Ploy: Season 1; 14 AUGUST 2020 3%: Season 4 (3%: Sezonul 4); Dirty John: The Betty Broderick Story (Dirty John: Betty Broderick); El robo del siglo (Jaful secolului); Fearless (Neînfricatul); Glow Up: Season 2 (Glow Up: Sezonul 2); Octonauts & the Caves of Sac Actun (Octonauții și peșterile din Sac Actun); Project Power; Teenage Bounty Hunters (Adolescente pe urmele ticăloșilor); Honey 2; Land of the Lost; Unlucky Ploy: Season 1; 15 AUGUST 2020 Rita: Season 5 (Rita: Sezonul 5); Escape from Alcatraz (Evadare din Alcatraz); Takki: Season 1; The Squad (Brigada de elită); 16 AUGUST 2020 Hook: Season 1; 17 AUGUST 2020 Glitch Techs: Season 2 (Tehnicienii de glitch: Sezonul 2); The Underclass: Season 1; 18 AUGUST 2020 Pope Francis: A Man of His Word (Papa Francisc: Un om de cuvânt); 19 AUGUST 2020 Crímenes de familia (Umbra crimelor noastre); DeMarcus Family Rules (Acasă la familia DeMarcus); High Score (Scoruri mari); Little Singham: Season 2; 20 AUGUST 2020 Biohackers (Biohackeri); Great Pretender (Marele șarlatan); John Was Trying to Contact Aliens (John încerca să contacteze extratereștrii); Unlucky Ploy: Season 1; 21 AUGUST 2020 Alien TV (Emisiune extraterestră); Fuego negro (Forța obscură); Hoops; Lucifer: Season 5 (Lucifer: Sezonul 5); Rust Valley Restorers: Season 3 (Restauratorii din Rust Valley: Sezonul 3); The Sleepover (O noapte cu surprize); Unlucky Ploy: Season 1; 23 AUGUST 2020 Hook: Season 1; Septembers of Shiraz; 24 AUGUST 2020 The Underclass: Season 1; 25 AUGUST 2020 Emily’s Wonder Lab (Superlaboratorul lui Emily); Trinkets: Season 2 (Zorzoane: Sezonul 2); 26 AUGUST 2020 Million Dollar Beach House (Plaja reședințelor de milioane); Rising Phoenix (Renăscând din cenușă: Istoria Jocurilor Paralimpice); American Psycho; Mamma Mia! Here We Go Again; 27 AUGUST 2020 Aggretsuko: Season 3 (Aggretsuko: Sezonul 3); Unlucky Ploy: Season 1; 28 AUGUST 2020 All Together Now (Ca un star rock); Cobra Kai: Seasons 1-2 (Cobra Kai: Sezoanele 1 și 2); I AM A KILLER: Released (SUNT UN UCIGAȘ: VIAȚA DUPĂ ELIBERARE); Orígenes secretos (Origini secrete); Tales from the Crypt: Demon Knight (Cavalerul întunericului); The Bridge Curse (Podul blestemat); Unlucky Ploy: Season 1; 30 AUGUST 2020 Hook: Season 1; 31 AUGUST 2020 Luo Bao Bei: Season 1; The Underclass: Season 1; Uma Maheshwara Ugra Roopasya. Read the full article

#filme #netflix #seriale #streaming

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years

Photo

1. Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu? Dacă doar propovăduim și lucrăm pentru Domnul înseamnă că urmăm voia lui Dumnezeu?

Versete din Biblie pentru referințe:

„«Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi»” (Matei 22:37-39).

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele” (Ioan 14:23-24).

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei” (Ioan 8:31).

„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»” (Matei 7:21-23).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

În fiecare epocă, Dumnezeu transmite omului anumite cuvinte, îi spune anumite adevăruri. Aceste adevăruri servesc drept cale pe care omul să o urmeze, cale care trebuie să fie urmată de om, cale care le permite oamenilor să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, cale pe care oamenii trebuie să o pună în practică și să o urmeze în cadrul periplului lor prin viață. Acestea sunt motivele pentru care Dumnezeu transmite omului aceste cuvinte. Aceste cuvinte care vin de la Dumnezeu ar trebui să fie respectate de om, iar să le respecți înseamnă să primești viață. Dacă o persoană nu le respectă, nu le pune în practică și nu trăiește cuvintele lui Dumnezeu, atunci această persoană nu practică adevărul. Iar dacă nu practică adevărul, atunci nu se teme de Dumnezeu și nu se ferește de rău și nici nu Îl poate mulțumi pe Dumnezeu. Dacă cineva nu-L poate mulțumi pe Dumnezeu, atunci nu poate primi slava lui Dumnezeu; acest tip de persoană nu are niciun rezultat.

Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale” în Cuvântul Se arată în trup

Să urmezi calea lui Dumnezeu nu înseamnă să respecți superficial regulile. Mai degrabă, înseamnă ca atunci când te confrunți cu o problemă, să o privești ca pe o situație care a fost aranjată de Dumnezeu, ca pe o responsabilitate pe care El ți-a dat-o, ca pe ceva încredințat ție de către Dumnezeu, și că, atunci când te confrunți cu această problemă, ar trebui chiar să o consideri o încercare primită de la Dumnezeu. Când te confrunți cu această problemă, trebuie să ai un standard, trebuie să te gândești că ea a venit de la Dumnezeu. Trebuie să te gândești cum să tratezi această problemă în așa fel încât să îți poți îndeplini responsabilitatea și să fii credincios lui Dumnezeu; cum să procedezi fără a-L înfuria pe Dumnezeu, fără a-I ofensa firea.

Fragment din „Cum să cunoaștem firea lui Dumnezeu și rezultatul lucrării Sale” în Cuvântul Se arată în trup

Atunci când se vorbește despre lucrare, omul crede că lucrarea este de a alerga încoace și încolo pentru Dumnezeu, de a predica peste tot și de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Deși această credință este corectă, ea este prea unliaterală; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar a călători încoace și încolo pentru Dumnezeu; ci mai degrabă slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. Mulți frați și multe surori nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, chiar după atâția ani de experiență, deoarece, lucrarea concepută de către om, este incompatibilă cu aceea care este cerută de Dumnezeu. De aceea, omul nu are absolut niciun interes în problema lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de unilaterală. Voi toți ar trebui să începeți a intra, lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți experimenta mai bine toate aspectele sale Aceasta este în ceea ce ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu se referă la alergarea încoace și încolo pentru Dumnezeu; ci ridică problema dacă viața omului și ceea ce trăiește omul sunt pe placul lui Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea credinței pe care o au oamenii în Dumnezeu și a cunoștințelor pe care le au despre El, pentru a-I fi mărturie lui Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Cu alte cuvinte, intrarea voastră este lucrarea voastră; căutați să intrați pe parcursul lucrării voastre pentru Dumnezeu. A-L experimenta pe Dumnezeu nu înseamnă doar capacitatea de a mânca și de a bea cuvântul Lui; mai important, trebuie să puteți să fiți martori pentru Dumnezeu, să-L slujiți, să vă îngrijiți de oameni și să le asigurați nevoile. Aceasta este lucrarea, dar și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare om ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar asupra călătoriei încoace și încolo pentru Dumnezeu și asupra predicării peste tot, cu toate acestea, ei își neglijează experiența personală și intrarea în viața spirituală. Acesta este motivul pentru care cei care Îl slujesc pe Dumnezeu devin cei care I se opun.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de creatură a lui Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este nesupusă Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator; nu Îl asculți și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare față de Dumnezeu și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Mulți dintre cei care Îl urmează pe Dumnezeu sunt doar preocupați de modul de a obține binecuvântări sau de a evita dezastrul. La menționarea lucrării și a gestionării lui Dumnezeu, ei tac și își pierd orice interes. Ei cred că cunoașterea unor astfel de întrebări plictisitoare nu le va spori viața nici nu vor avea vreun beneficiu, așa că, deși au auzit mesaje despre gestionarea lui Dumnezeu, le tratează cu neglijență. Și ei nu le văd ca fiind ceva prețios de acceptat, cu atât mai puțin le primesc ca parte a vieții lor. Acești oameni au un scop foarte simplu în a-L urma pe Dumnezeu: să câștige binecuvântarea și sunt prea leneși să participe la orice lucru care nu implică acest scop. Pentru ei, credința în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări este cel mai legitim dintre obiective și însăși valoarea credinței lor. Aceștia nu sunt afectați de nimic care nu poate atinge acest obiectiv. Acesta este cazul majorității celor care cred astăzi în Dumnezeu. Scopul și motivația lor par legitime, pentru că, în același timp în care ei cred în Dumnezeu, ei cheltuiesc și pentru Dumnezeu, se dedică lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria. Ei renunță la tinerețe, își părăsesc familia și cariera și chiar își petrec ani, ocupați, departe de casă. De dragul scopului lor final, își schimbă interesele, își schimbă viziunea asupra vieții și chiar își schimbă direcția pe care o caută, totuși ei nu pot schimba scopul credinței lor în Dumnezeu. Ei aleargă pentru a-și gestiona propriile idealuri; indiferent de cât de departe este drumul și indiferent de cât de multe greutăți și obstacole întâmpină pe drum, rămân aproape de armele lor și fără teamă de moarte. Ce putere îi face să continue să se dedice în acest fel? Este conștiința lor? Este caracterul lor minunat și nobil? Este hotărârea lor de a duce până la sfârșit lupta cu forțele răului? Este credința lor în care stau mărturie lui Dumnezeu fără să caute recompense? Este loialitatea lor pentru care sunt dispuși să renunțe la toate pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu? Sau este spiritul lor de devotament în cadrul căruia au renunțat întotdeauna la cererile extravagante personale? Ca niște oameni care nu au cunoscut niciodată lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu să dea atât de mult este, pur și simplu, un miracol nemaipomenit! Pentru moment, să nu discutăm despre cât de mult au oferit acești oameni. Comportamentul lor, totuși, este foarte demn de analiza noastră. În afară de beneficiile care sunt atât de strâns asociate cu ei, ar putea exista vreun alt motiv pentru care acești oameni care nu Îl înțeleg niciodată pe Dumnezeu să-I dea atât de mult? În aceasta, descoperim o problemă neidentificată anterior: relația omului cu Dumnezeu este doar una de interes personal. Este relația dintre receptor și Cel care dă binecuvântarea. Pentru a spune lucrurilor pe nume, este ca și relația dintre angajat și angajator. Angajatul lucrează numai pentru a primi recompensele acordate de angajator. Într-o relație ca aceasta, nu există nicio afecțiune, ci doar o afacere; nu există a iubi și a fi iubit, numai caritate și milă; nu există înțelegere, doar resemnare și înșelătorie; nu există intimitate, ci doar o prăpastie care nu poate fi trecută. Când lucrurile ajung până în acest punct, cine poate inversa o astfel de tendință? Și câți oameni sunt capabili să înțeleagă cu adevărat cât de disperată a devenit această relație? Cred că atunci când oamenii se scufundă în bucuria de a fi binecuvântați, niciunul nu-și poate imagina cât de jenantă și de dizgrațioasă este o astfel de relație cu Dumnezeu.

Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni spun: „Pavel a lucrat extrem de mult, a dus pe umerii lui poveri mari pentru biserici și a contribuit mult în cadrul lor. Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au confirmat 2 000 de ani ai Epocii Harului și sunt inferioare doar celor Patru Evanghelii. Cine se poate compara cu el? Nimeni nu poate descifra Apocalipsa lui Ioan în timp ce epistolele lui Pavel aduc viață și lucrarea pe care a făcut-o el a folosit bisericilor. Cine altcineva ar mai fi putut obține astfel de lucruri? Și ce lucrare a făcut Petru?” Când oamenii îi evaluează pe alții, o fac în funcție de aportul acestora. Când Dumnezeu evaluează omul, o face în funcție de natura lui. Dintre cei care caută viața, Pavel era cineva care nu își cunoștea propria esență. El nu a fost în niciun caz umil sau ascultător, nici nu și-a cunoscut esența care era împotrivitoare lui Dumnezeu. Și prin urmare, era cineva care nu trecuse prin experiențe detaliate și cineva care nu pusese adevărul în practică. Petru a fost diferit. El și-a cunoscut imperfecțiunile, slăbiciunile și firea coruptă ca și creatură a lui Dumnezeu, așa că avea o cale de practică prin care să-și schimbe firea; nu a fost unul din aceia care avea doar doctrină, dar nu trăia în realitate. Aceia care se schimbă sunt oameni noi care au fost mântuiți, ei sunt aceia calificați să caute adevărul. Oamenii care nu se schimbă aparțin acelora care sunt învechiți prin natură; ei sunt aceia care nu au fost mântuiți, adică, aceia care au fost detestați și respinși de Dumnezeu. Ei nu vor fi comemorați de Dumnezeu indiferent cât de măreață este lucrarea lor. Când compari toate acestea cu propria ta căutare, ar trebui să fie de la sine evident dacă ești în final același tip de persoană ca și Petru sau Pavel. Dacă încă nu este niciun adevăr în ceea ce cauți, și dacă chiar și azi ești la fel de arogant și impertinent ca și Pavel și ești la fel de abil în a te înălța pe tine cum a făcut-o el, atunci ești fără îndoială un degenerat care eșuează. Dacă însă cauți la fel ca și Petru, dacă tu cauți practici și schimbări adevărate și nu ești arogant sau îndărătnic, ci cauți să îți îndeplinești datoria, atunci vei fi o creatură a lui Dumnezeu care poate obține victoria.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Nu voi avea niciun pic de milă pentru aceia dintre voi care suferă de mulți ani și lucrează din greu, dar fără niciun rezultat. Dimpotrivă, îi voi trata cu pedepse pe cei care nu Îmi respectă cererile, nu cu recompense, cu atât mai puțin cu compasiune. Probabil vă imaginați că deoarece ați fost ucenici vreme de mulți ani și v-ați străduit în toate, veți primi în orice caz un bol de orez în casa lui Dumnezeu pentru că ați fost un făcător de servicii. Aș spune că majoritatea dintre voi gândesc în acest fel pentru că până acum ați urmat mereu principiul legat de cum se poate profita de ceva fără a se profita de voi. Așadar, vă spun acum cu toată seriozitatea: nu Mă interesează cât de meritorie este munca ta, cât de impresionante sunt calificările tale, cât de îndeaproape Mă urmezi, cât de renumit ești, sau cât de îmbunătățită este atitudinea ta; atâta timp cât nu ai făcut ce ți-am cerut, nu vei putea dobândi niciodată lauda Mea. Renunțați la toate acele idei ale voastre și la calculele voastre cât mai repede cu putință, și începeți să-Mi tratați cererile cu seriozitate. Altfel, voi preface toți oamenii în cenușă pentru a pune capăt lucrării Mele, și voi transforma anii Mei de muncă și suferință în nimic, pentru că nu Îmi pot aduce dușmanii și oamenii mirosind a răutate după modelul Satanei în împărăția Mea, în noua epocă.

Fragment din „Fărădelegile vor duce omul în iad” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni vor ajunge să spună: „Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și chiar dacă poate nu au fost realizări comemorate, totuși, am fost sârguincios în eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?” Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Eu decid destinația fiecărei persoane, nu pe baza vârstei, a experienței, a suferinței și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți întru dreptatea lui Dumnezeu și ca răsplată pentru numeroasele lor fapte rele.

Fragment din „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Urmând voia lui Dumnezeu #Cuvântul lui Dumnezeu #Împărăția lui Dumnezeu

1 note · View note

cercetandbisericaluidumnezeu · 4 years

Video

youtube

Film creștin „Dorință arzătoare” Segment 3 - Cine va fi răpit primul când va veni Domnul?

Mulți dintre cei care cred în Domnul au convingerea că, atât timp cât fac sacrificii, se consumă și lucrează din greu, cu certitudine vor fi printre primii care vor fi răpiți. Dar există un temei pentru așa ceva în cuvintele Domnului? Domnul Isus a spus, „Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi” (Matei 19:30). (NTLR®) „Oile Mele ascultă glasul Meu” (Ioan 10:27). (NTLR®) Este clar că răpirea cuiva este determinată de capacitatea lui de a auzi glasul lui Dumnezeu. Cei care aud primii glasul Lui și acceptă arătarea și lucrarea Lui sunt fecioarele înțelepte și ei vor fi primii răpiți.

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Vă invităm să vizionați mai multe conținuturi despre diferitele numele lui Dumnezeu.

#Revenirea lui Isus #Judecata din zilele de pe urmă #Împărăția lui Dumnezeu

1 note · View note

opiniile-unui-clovn-play · 5 years

Text

21 mai, ora 8 pm - OUC @ Teatrul LUNI de la Green Hours

Teatrul LUNI prezintă:

Opiniile unui clovn după Heinrich Böll

un One Man Show Alex BUESCU

regia: Anca Maria Colteanu muzica: Ovidiu Savu costume: Matei Vladimir producția: Teatrul LUNI de la Green Hours

”- Dar tu ce ești de fapt: catolic, protestant sau evreu? - CLOVN!”

„Sunt clovn sau, denumirea oficială a profesiunii mele, comic” – aşa se prezintă Hans Schnier, artistul nefericit din perspectiva căruia este privită societatea germană din timpul şi de după cel de-al Doilea Război Mondial.

”Un spectacol de neocolit pentru om.” Andrei Crăciun

Facebook event

Rezervări [email protected]

#Opiniile unui clovn #Alexandru Buescu #Alex Buescu #teatru #live #performance #The Clown

0 notes

incicauraul · 7 years

Text

Iertarea se naște din iubire.

Iubiți credicioși, pericopa Evanghelică de astăzi, ne pune în față aspectul și dimensiunea fundamentală a iertării. Iertarea este actul sincer prin care eu sau fiecare dintre noi, ne eliberăm de orice sentiment negativ de ură împotriva aproapelui nostru. Acest act este sincer și trebuie să vină din inimă. De ce din inimă ? Pentru că în inimă este locașul Duhului Sfânt, cu inima îl putem vedea pe Dumnezeum din inimă pornesc toate sentimentele sincere: fie cele de iubire sau de ură. Când vine vorba de iertare, adesea ne gândim ca la un fapt aproape imposibil pentru noi, oamenii. Nu iertăm din cauză că aproapele ne-a greșit prea mult, sau ne-a rănit prea tare, nu iertăm pentru că suntem indiferenți, reci, orgolioși… pentru că ne-am obișnuit să fim singuri, să renunțăm prea ușor la prieteni, la frați, izolându-ne în propira autosuficiență. Dar Dumnezeul nostru nu face așa! Chiar dacă Îi greșim, și Îi greșim destul de des, nu ne părăsește, nu ne lasă, ci ne primește în brațele Sale. Și ca să vedeți că așa este, tot în Cap. 18 din Evanghelia după Matei, din care s-a citit azi pericopa, vedem ceva ce ne umple sufletul de nădejde, de iubire. Dumnezeu ne iartă mereu, și a spus-o de atâtea ori prin gura proorocilor, a apostolilor, dar chiar și Mântuitorul Însuși a spus-o. ,, Eu nu voiesc moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu.” Dar iată că în acest capitol, Mântuitorul, Păstorul cel Bun, pentru a ne arăta nesfârșita Sa iubire, este dispus să lase cele 99 de oi și să meargă după cea rătăcită, și când o află, nu o bate și nici nu o ceartă pentru că s-a îndepartat de turmă, ci o ia pe umerii Săi, și o aduce alături de celelalte oi din turma Sa, o reprimește cu aceeași iubire ca și pentru celelalte oi. „Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut . Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. ( Mt. 18, 11-13). Hristos ne-a dat foarte multe exemple, nu doar prin pilde și cuvântări, ci și prin faptele Sale: prin minunile și vindecările săvârșite, parcă exact acelor oameni la care nu te aștepți: vameși, desfrânate, tâlhari, ș.a.m.d; tocmai pentru a arăta că El pentru aceștia a venit, ca să-i ierte și să ne dea și nouă nădejde că deși suntem păcătoși, dacă ne pare rău din suflet, suntem pe deplin iertați. Am să dau un singur exemplu, dar foarte profund, în care Hristos, pe Cruce fiind, îl iartă pe tâlharul aflat pe cruce lângă el, căruia i-a trebuit câteva secunde să Îl recunoască pe Hristos ca Dumnezeu adevărat și să se pocăiască, și fix în acea secundă, Hristos îi spune că va fi cu El în Rai. Deci pentru un moment de sinceritate, de părere de rău, tâlharul a fost iertat, și nu numai că a fost iertat, ci i s-a promis ca va fi cu El în Rai.Astăzi, în pilda datornicului nemilostiv, vedem exemplul unui om nerecunoscător și, aș spune, ipocrit. ( Vezi: Mt. 18, 23-35 ).

Pilda aceasta ne pune în față exemplul clasic al credinciosului fățarnic, cu inima împietrită care, punându-se în genunchi, îi cere iertare lui Dumnezeu, având pretenția să fie iertat deși el, la rândul său, nu îl iartă pe slujitorul său și, mai mult decât atât, îl pedepsește. Aceasta pentru că nu are în inimă legea iubirii. Dragii mei, așa cum am mai spus, din inimă pornesc toate: gândurile și vorbele urâte. Mântuitorul atenționează în acest sens: „ Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi, iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Mt. 5, 21-22). Și în alt loc spune: ” Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu săvârșești adulter. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și sărârșit adulter cu ea în inima lui.” ( Mt. 5, 26-27). Deci iată că inima care nu cugetă la Dumnezeu, devine sălaș al păcatului. Sf. Scriptură subliniază importanța curăției inimii pentru a-L vedea pe Dumnezeu: aceasta o găsim și în Fericiri: ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”( Mt. 5, 8 ) sau rugăciunea psalmistului: ” Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele” ( Ps. 50, 11 ) și mai departe, psalmistul arată consecințele celor ce au inima împietrită: „ Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.”( Ps. 50, 12 ).

Și pentru că pilda reliefează DATORIA slugii, trebuie să menționez că și datoria noastră este aceea de a ierta și de a iubi. Dacă nu iertăm și venim în fața Altarului să ne împărtășim, cerând iertare greșelilor noastre, dar noi la rândul nostru nu iertăm, ne asemănăm cu sluga aceasta nevrednică și impocrită, căruia Dumnezeu i-a spus: (Vezi: Mt. 18, 32-35). Iertarea nu este un simplu gest lipsit de substrat, ci iertarea are o valoare hristologică. Expresia populară: „te iert, dar nu te uit”, este total lipsită de orice rădăcină creștinească. Când spui: te iert dar nu te uit, înseamnă că, de fapt, tu încă nu l-ai iertat pe deplin pe aproapele tău, din moment ce nu uiti ce ți-a făcut, și încă mai ai resentimente; înca te mai frământă ceea ce ți-a făcut. Și pentru a vă demonsta că această expresie nu are rădăcini crestinești, dacă ne uitam în Sf. Evanghelie, nu găsim nicăieri scris că Hristos a spus: Te iert, dar nu te uit; ci din contră, Hristos spune: „ Fiule, păcatele iți sunt iertate” (Marcu 2,5), nu zice: „ păcatele îți sunt iertate dar nu uitate”. Când ierți, ierți din toată inima, fără a mai avea pic de resentimente față de acea persoană, de aceea trebuie să scăpăm de această expresie populară care nu are nici un fundament creștinesc. Deci condiția este să iertăm din toată inima noastră. De asemenea, Mântuitorul ne atrage atenția zicând: ” Deci dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.” ( Mt.5, 23-24 ) iar în alt loc spune: „Că de veți ierta oamenilor greșelile lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.” ( Mt. 6, 14-15). Hristos ne spune: „ Voi sunteți sarea pământului, voi sunteți lumina lumii”(Mt. 5, 13-14). Atitudinea unui creștin adevărat trebuie să fie una exemplară: „ Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât, să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” ( Mt. 5, 16).

Iertarea vine din iubire, iar noi suntem datori să iubim. Două sunt cele mai mari dintre porunci, despre care Mântuitorul a vorbit, fiind provocat de un iudeu care l-a întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege; iar Mântuitorul a zis: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii.” ( Mt.22, 37-40). Cine este aproapele meu? Aproapele meu este și cel care mă iubește, și cel care mă urăște, și pe acesta suntem datori să-l iubim, căci așa ne spune Mântuitorul: „ iar Eu vă zic vouă: iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc. Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea ? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru? Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este. ( Mt. 5, 44,46-48).

Haideți să vedem ce ne îndeamnă și Apostolul neamurilor, Apostolul Pavel, cel care a elogiat atât de frumos dragostea, în Epistola sa către Corinteni, cap. 13. Sf. Ap. Pavel, referindu-se la cum trebuie să ne comportăm noi, creștinii, spune: „ Fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Domnul v-a iertat vouă, în Hristos.” ( Efeseni, 4, 32 ). În alt loc zice: „Îngăduiți-vă unul pe altul, iertând unul altuia, iar dacă cineva are vreo plângere împotriva cuiva, după cum Hristos v-a iertat vouă, așa iertați și voi.”( Coloseni, 3, 13 ). Mântuitorul Hristos, ne-a învățat să ne rugăm cu rugăciunea domnească, Tatăl nostru. În această rugăciune, zicem, la un moment dat, „ și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Vizavi de rugăciunea Tatăl nostru și legat de cererea noastră de a ne ierta precum și noi iertăm greșiților noștri, am să vă zic pe scurt, o întâmplare din pateric. – Un călugat tânăr s-a dus la un sihastru bătrân și i-a spus că are vrajbă asupra cuiva și nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a îndemnat bătrânul la iertare, că ucenicul nu voia să-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: „ Să spunem împreună Tatăl nostru, fiule!”. Iar pe când ucenicul zicea: „ Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, bătrânul îi spune: „ Nu așa, fiule! Ci să zicem: „ Și nu ne iartă nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri!”. Auzind aceasta ucenicul, a căzut în genunchi și a zis: „Iartă-mă, părinte, că am greșit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!”. Așa fecem și noi, dragii mei. Să cerem iertare întâi și să iertăm cu dragoste pe toți, ca să fim și noi iertați de Dumnezeu. Așadar, suntem datori să iertăm, pentru a putea avea comuniune cu Dumnezeu, așa cum Sf. Părinte Isaac Sirul, împreună cu Sf. Efrem, arată că nu primește Dumnezeu rugăciunea noastră, dacă noi avem ură și nu vom ierta pe cei ce ne greșesc nouă, că iară ce zice: ” Sămânță pe piatră este rugăciunea celui ce are pomenire de rău asupra fratelui său.”

Închei cu îndemnul preotului din cadrul Sf. Liturghii, rostit înainte de a urma Simboul de Credință, oarecum ca o condiție că nu putem să rostim Simbolul de Credință, să Îl mărturisim pe Dumnezeu, dacă nu iubim. Acest îndemn îl cunoaștem cu toții și sună așa:

” Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin!”.

Raul Incicău. 20 August 2017

2 notes · View notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 3 years

Text

Împărăția cerurilor este, de fapt, pe pământ

de Chen Bo, China

Noi, credincioșii, tânjim cel mai mult după a putea intra în Împărăția cerurilor și a ne bucura de fericirea eternă acordată de Domnul omului. De fiecare dată când auzeam un pastor spunând în cadrul unei predici că locul pe care Domnul Îl va pregăti pentru noi în viitor este sus în ceruri, că vor fi câmpii de aur și pereți de jad, pietre prețioase vor sclipi peste tot, vom putea mânca fructe din pomul vieții și vom bea apă din râul vieții, nu va mai fi durere, lacrimi sau necaz, și vom fi cu toții liberi și eliberați, simțeam un val incredibil de emoție și bucurie. Acesta este un loc după care tânjeam atât de mult și viața mea pe pământul trudei și necazurilor mă făcea să mă simt atât de istovită în inimă. Și, astfel, am alergat încoace și încolo predicând Evanghelia și sacrificându-mă entuziasmată pentru Domnul; voiam să răspândesc Evanghelia și să înființez biserici și nu m-am oprit niciodată să-mi trag sufletul, indiferent cât de dureros sau dificil devenea. În special pentru că știam că suntem în zilele de pe urmă și că Domnul Se va întoarce în curând să ne ia pe toți în casa noastră din ceruri, am lucrat și m-am sacrificat cu mult mai activ.

Într-o zi, m-am dus acasă la sora mea s-o vizitez pe mama și, când mă pregăteam să plec, sora mea mi-a dat o carte și mi-a cerut s-o citesc atent. Mi-am spus: „Cartea asta pe care mi-a dat-o soră-mea trebuie să fie ceva spiritual și, întâmplător, spiritul meu se simte foarte însetat chiar acum. Nu simt prezența Domnului. Când citesc Biblia, nu câștig nicio iluminare. Când mă întorc, trebuie să citesc temeinic cartea asta. Poate că voi câștiga oarece provizii din ea.” După ce m-am întors acasă, am deschis cartea și am început să citesc – am fost absorbită fără să-mi dau seama. Cu cât o citeam mai mult, cu atât voiam să citesc mai mult și cu atât simțeam că este lumină în aceste cuvinte, că ele cuprind luminarea Duhului Sfânt și că nu se poate ca aceste cuvinte să fie rostite de o persoană obișnuită. După ce am citit cartea aceea, am ajuns să înțeleg adevăruri pe care nu le înțelesesem înainte citind Biblia și am simțit o claritate și o bucurie interioară. Mă făcea să-mi doresc să mă rog și să mă apropii și mai mult de Domnul – credința mi-a crescut și starea spirituală mi s-a îmbunătățit din ce în ce mai mult. M-am gândit: „Doar lucrarea Duhului Sfânt îi poate furniza omului credință și tărie și poate furniza hrană și provizii spiritului omenesc. Cuvintele din această carte cu siguranță au venit de la Duhul Sfânt.” Drept urmare, primul lucru pe care îl făceam în fiecare dimineață după ce mă trezeam era să citesc această carte.

Într-o zi, am deschis cartea și am citit următorul pasaj: „Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Și va mai îndeplini lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale; nu va mai exista nici urmă de corupție a Satanei, și nici nu se vor întâmpla lucruri nedrepte. Omenirea va trăi normal pe pământ și în grija lui Dumnezeu” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Am simțit că-mi stă inima-n loc când am citit asta și mi-am spus: „În viitor, oamenii vor trăi pe pământ? Nu a promis Domnul Isus că, în viitor, vom trăi în ceruri? De ce aici scrie că vom fi pe pământ? Cum este posibil așa ceva? Oare citesc eu greșit ce scrie aici?” Așadar, am citit din nou, cu grijă, pasajul; chiar spunea că, în viitor, oamenii vor trăi pe pământ. M-am mirat: oare ce înseamnă asta, de fapt? Nu avea niciun rost – știam că trebuie să înțeleg ce înseamnă asta cu adevărat. Am continuat să citesc: „Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar omul are destinația omului. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să ghideze toți oamenii în viețile lor pe pământ. În timp ce Se află în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului adevărat Dumnezeu din ceruri. […] Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că omul a devenit o adevărată creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor avea vieți umane normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători față de Dumnezeu sau nu I se vor mai împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simțeam mai confuză: oamenii Îl vor slăvi pe Dumnezeu de pe pământ? Cum se va întâmpla asta? Nu menționează Biblia că vor fi în ceruri? Cum se poate întâmpla asta pe pământ? M-am repezit la Biblie, am deschis-o la Ioan 14:2-3 și am citit aceste cuvinte ale Domnului Isus: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Domnul Isus spune clar că reînvierea și înălțarea Sa la ceruri au fost ca să pregătească un loc pentru noi, așadar destinația noastră ar trebui să fie sus, în ceruri. Asta este promisiunea Domnului! Mi-am spus: „Cartea asta spune ceva diferit de ceea ce spune Domnul, așa că n-o mai pot citi.” După ce am închis cartea, eram într-o stare accentuată de confuzie și nu știam cum este corect să procedez, așa că m-am tot rugat la Domnul: „O, Doamne, Te rog îndrumă-mă și condu-mă. Ar trebui să citesc cartea asta sau nu? O, Doamne, Te rog, luminează-mă, îndrumă-mă…” După ce m-am rugat, m-am gândit că, după ce am citit cartea asta, m-am simțit mai apropiată în relația mea cu Domnul, mai entuziasmată de credința mea și că spiritul meu câștigase provizii. Am simțit că, dacă o las din mână și nu o mai citesc, mă voi întoarce la starea mea anterioară în care mă simțeam însetată spiritual. Pentru că acea carte fusese incredibil de lămuritoare pentru mine și pentru că puteam confirma că venise de la Duhul Sfânt, iar orice vine de la Duhul Sfânt nu poate fi greșit, știam că nu ar trebui s-o resping și să refuz s-o citesc, chiar dacă o parte din conținutul ei nu era conform noțiunilor mele. După ce m-am gândit la toate astea, m-am hotărât să continui s-o citesc înainte de a mă hotărî.

Așadar, am ridicat cartea din nou și am continuat să citesc: „Locul de odihnă al omului este pe pământ, iar locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul Îl venerează pe Dumnezeu în odihnă, el I se va închina lui Dumnezeu și va locui pe pământ, iar în timp ce Dumnezeu va călăuzi partea rămasă a omenirii în odihnă, El o va conduce din ceruri, nu de pe pământ” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Am meditat în mod repetat la asta, gândindu-mă: „Acest pasaj spune că locul de odihnă al lui Dumnezeu este sus în ceruri și că oamenii, în locul lor de odihnă, Îl vor slăvi pe Dumnezeu pe pământ. Este posibil ca locul de odihnă al oamenilor chiar să fie pe pământ, așa cum spune cartea asta? Este imposibil! Domnul Isus a spus deja că noi ar trebui să fim oriunde se află Domnul și, pentru că Domnul Isus a fost reînviat și S-a înălțat la ceruri, cu siguranță și noi ne vom înălța la ceruri!” Mi-am amintit de ultimii câțiva ani, cum am bătut în caldarâm pentru Domnul, cum am îndurat atât de multă suferință. Toată suferința asta n-a fost ca să pot urca la ceruri și să nu mai am experiența suferinței lumești? Dacă chiar este așa cum spune cartea, că, în viitor, oamenii încă vor trăi pe pământ, atunci nu se vor spulbera speranțele mele? Am stat așezată pe pat, incapabilă să mă mișc, simțindu-mă slăbită din cap până-n picioare. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai neliniștită mă simțeam. Voiam să obțin niște claritate privind subiectul ăsta, așa că m-am grăbit spre casa surorii mele.

Când am ajuns acolo, am văzut o femeie de vârstă mijlocie, pe care sora mea mi-a prezentat-o drept sora Li. La puțin timp după asta, mi-am deschis sufletul lor cu privire la gândurile mele după ce citisem această carte. După ce m-a ascultat, sora Li a avut părtășie cu mine: „Soră, noi, toți cei care credem în Domnul, credem că Domnul Isus a promis să ne pregătească un loc, că oriunde Se află El, vom fi și noi. Credem că, pentru că Domnul S-a urcat înapoi în ceruri, când Se va întoarce în viitor ne va întâmpina, cu siguranță, în ceruri unde vom locui împreună cu El. Dar ne-am gândit noi vreodată dacă acest tip de închipuire, acest tip de extrapolare, poate fi susținută? Dacă ar fi după cum ne închipuim, adică Domnul va veni și ne va urca pe toți la ceruri să locuim acolo, atunci nu ar fi fără rost cuvintele din rugăciunea Domnului: «Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!» (Matei 6:10) și profeția din Apocalipsa «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)» (Apocalipsa 21:3)? Cum s-ar putea îndeplini? Dacă destinația finală pe care Dumnezeu ne-o va da ar fi în ceruri, atunci când Dumnezeu a creat omul la început, care a fost semnificația faptului că ne-a lăsat să locuim pe pământ?” Nu eram deloc convinsă și am răspuns: „Deși asta spun Scripturile, Domnul Însuși a spus: «Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi» (Ioan 14:2-3). După ce Domnul Isus a reînviat, S-a înălțat la ceruri, iar, aici, Domnul spune că Se va duce să pregătească un loc pentru noi. Spune că acolo unde este El, putem fi și noi. Așadar, asta dovedește că Dumnezeu ne-a promis că ne vom înălța la ceruri pentru a obține viața veșnică, nu că vom obține viața veșnică pe pământ. Asta e ceva ce nimeni nu poate tăgădui!” Sora Li a continuat răbdătoare: „Soră, este adevărat că Domnul pregătește un loc pentru cei care cred în El, dar este acest loc, de fapt, pe pământ sau sus în ceruri? Asta nu este exprimat în aceste cuvinte ale Domnului, așadar pe ce ne bazăm când spunem că locul pe care ni-l pregătește este sus în ceruri? Chiar este asta promisiunea Domnului sau sunt propriile noțiuni și închipuiri? Pentru cei dintre noi care cred în Domnul, toate lucrurile trebuie să se bazeze pe cuvântul Domnului – nu trebuie să denaturăm cuvintele Domnului cu propriile noțiuni și închipuiri și apoi să pretindem că asta a vrut să spună. Nu îți folosești oare ideile și motivele personale pentru a explica spusele Domnului? Nu distorsionezi cuvântul Domnului? Nu ne putem baza pe ce ne imaginăm sau pe propriile gânduri și preferințe pentru a explica spusele Domnului. Asta ar fi o greșeală. În Geneza 2:7-8 scrie: «Și Iahve Dumnezeu l-a creat pe om din praful pământului și i-a suflat în nări suflarea vieții; iar omul a devenit un suflet viu. Și Iahve Dumnezeu a sădit în Eden o grădină spre răsărit; și acolo l-a pus pe omul pe care El îl făcuse.» Este clar că, la început, Dumnezeu a creat omul pe pământ și, înainte să creeze omul, a creat mai întâi toate lucrurile pentru a crea un mediu potrivit pentru supraviețuirea noastră. Putem vedea că voia lui Dumnezeu este ca noi să trăim pe pământ. De asemenea, în rugăciunea Domnului, El ne cere să ne rugăm lui Dumnezeu ca Împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ. Este profețit în Apocalipsa: «Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său» (Apocalipsa 11:15) și «Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei» (Apocalipsa 21:3). Putem vedea din aceste versete și profeții că locul pe care Dumnezeu îl pregătește pentru noi este pe pământ și că destinația noastră viitoare este pe pământ, nu sus în ceruri.” Părtășia surorii Li era complet contrară noțiunilor mele. Pur și simplu nu am ascultat ce a spus. M-am ridicat și i-am spus furioasă: „Am auzit destul! În toți acești ani am bătut în caldarâm, m-am sacrificat și am suferit pentru Domnul ca să pot urca în ceruri! Întotdeauna am tânjit ca Domnul să mă ia acasă, sus, în ceruri, astfel încât să nu mai sufăr pe pământ, dar tu spui că destinația noastră finală este pe pământ. Acest lucru este pur și simplu inacceptabil pentru mine.” După ce am spus asta, m-am întors să plec. Sora mea mai mică s-a grăbit să vină lângă mine pentru a-mi băga mințile în cap: „Hei, cum poți fi atât de încăpățânată? Noțiunea asta de care te agăți este corectă? Nu știi adevăratul înțeles al spuselor Domnului: «Mă duc să vă pregătesc un loc», ci doar te sfătuiești singură. Nu e o prostie să procedezi așa? Asta nu e tipul de atitudine pe care ar trebui să o aibă căutătorii adevărului! Domnul Isus după care tânjeam S-a întors deja – Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! Cartea aceea pe care ți-am dat-o s-o citești conține cuvântările personale și cuvintele lui Dumnezeu! Domnul, a cărui întoarcere am așteptat-o în fiecare zi astfel încât să poată veni să ne primească, S-a întors acum. Trebuie să ascultăm cu atenție. Chiar nu putem rata șansa asta care apare o dată în viață!”

Eram șocată să-mi aud sora spunând toate astea. Pur și simplu nu-mi venea să-mi cred urechilor: Domnul S-a întors? E adevărat? Apoi sora mea mi-a spus: „Nu ai spus înainte că spusele din cartea asta vin de la Duhul Sfânt? Ai spus că citirea ei ți-a dat multe provizii, ai câștigat lucrarea Duhului Sfânt și relația ta cu Domnul a devenit mai apropiată. Acum gândește-te la asta: în afară de propriile cuvinte ale Domnului, cine altcineva poate vorbi astfel încât să obțină acest tip de efect? Acum Domnul S-a întors pentru a săvârși lucrări și a rosti noi cuvinte, iar noi putem savura dulceața cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu căutăm și examinăm asta, dacă doar ne agățăm orbește de noțiunile și închipuirile noastre și de sensul literal al Bibliei, în cele din urmă ne vom distruge. Pe vremea lor, fariseii, care erau versați într-ale Bibliei, s-au agățat orbește de litera Bibliei, dar nu au încercat deloc să pună sub semnul întrebării dacă înțelegerea lor cu privire la Biblie era corectă sau dacă aceasta era conform voii lui Dumnezeu. În schimb, ei credeau doar că oricine care nu se numea Mesia nu era Mântuitorul care urma să vină. Ei pur și simplu nu au examinat dacă viața omului primea provizii pe calea Domnului Isus sau dacă această cale putea oferi un mod de practică. Ei doar și-au păstrat cu încăpățânare noțiunile și închipuirile, refuzând orbește mântuirea Domnului Isus, comițând în cele din urmă păcatul oribil al răstignirii Domnului. Nu putem merge pe urmele fariseilor și nu o putem lua pe calea împotrivirii față de Dumnezeu!” După ce am ascultat cuvintele surorii mele, m-am gândit că e rezonabil ceea ce spune. Doar cuvintele Domnului sunt soluția pentru un spirit însetat. Mi-am adus aminte cum, de când am început să citesc cartea asta, starea mea spirituală chiar s-a îmbunătățit din ce în ce mai mult. Îmi dăduse credință în Dumnezeu și am putut simți prezența Domnului. Chiar am ajuns să înțeleg unele adevăruri. Oare cuvintele din cartea asta sunt cuvântările Domnului întors? Este extraordinar că Domnul S-a întors. Știam că nu pot să resping și să judec orbește asta, ci trebuia să fac un efort să caut și să cercetez. Nu puteam fi precum acei farisei care nu căutau adevărul, ci se agățau de noțiunile lor și I se opuneau lui Dumnezeu! În acel moment, m-am simțit atât plăcut impresionată, cât și speriată. Eram plăcut impresionată pentru că eu credeam în Domnul și tânjeam ca El să Se întoarcă și să mă accepte în Împărăția cerurilor unde puteam trăi o viață fără griji, unde nu mai trebuia să trăiesc o viață de greutăți pe pământ și în acea zi auzisem vestea despre întoarcerea Domnului. Era un lucru cu adevărat monumental, fericit. Eram speriată pentru că, dacă Dumnezeu Atotputernic era Domnul întors, atunci visul meu de a-L aștepta pe Domnul să mă ia în Împărăția cerurilor era spulberat… Inima îmi era într-un adevărat clocot – era inundată de diverse emoții. În această stare de neajutorare, tot ce puteam face era să mă întorc spre Domnul în rugăciune: „O, Doamne! În fiecare zi am așteptat cu nerăbdare să vii și să mă duci în casa Ta din ceruri, dar ele spun că locul pe care l-ai pregătit pentru destinația mea finală este aici, pe pământ. Chiar nu sunt capabilă să mă confrunt cu acest fapt. Chiar nu vreau să continui să trăiesc o astfel de viață grea pe pământ. O, Doamne! Inima chiar îmi este plină de suferință acum, Te rog, ajută-mă și îndrumă-mă pe calea ce vine.” După ce m-am rugat, mi-au venit în minte aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Matei 5:3). Este adevărat! Domnului Îi plac cei săraci cu duhul, care caută adevărul, și doar ei pot intra în Împărăția cerurilor. Ar trebui să fiu săracă cu duhul – doar să ascult cu atenție părtășia lor este conform voii Domnului.

Chiar în acel moment, sora Li a spus: „Domnul a spus: «Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!» (Matei 5:8). Ar trebui să ascultăm cuvântul Domnului; ar trebui să avem o inimă pură pentru a întâmpina întoarcerea Lui. Deși lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește astăzi nu este conform noțiunilor și închipuirilor noastre, tot ceea ce face Dumnezeu este bun, este pentru binele omenirii, și tot ceea ce cuprinde voia lui Dumnezeu – există adevăr care trebuie căutat acolo. Dacă nu avem o înțelegere solidă, trebuie mai întâi să ne dăm deoparte și să facem un efort să căutăm adevărul, astfel încât să putem primi luminarea lui Dumnezeu și să-I înțelegem voia. Soră, te rog să-ți deschizi inima și să ne împărtășești orice încă nu îți este clar și putem căuta împreună prin părtășie.” Am simțit că spusele surorii Li sunt adevărate și că ar trebui să mă calmez și să caut, așa că am spus: „Soră, un lucru nu înțeleg. De ce destinația noastră finală nu va fi în ceruri, ci aici, pe pământ?” Sora Li a găsit pasajele Ioan 3:13 „Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)” și Isaia 66:1 „Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele”, și mi-a dat să citesc aceste două versete. Apoi, a avut părtășie cu mine despre sensul acestor două pasaje. Părtășia ei mi-a adus deodată lumină în inimă – eram deja familiarizată cu aceste versete din Biblie, așa că oare nu mă gândisem cu adevărat la ele înainte? Domnul spune foarte clar că, în afară de Fiul Omului care a coborât din ceruri, niciun om nu poate urca la ceruri, căci acolo este tronul lui Dumnezeu, iar pământul este așternutul picioarelor Lui, așadar cum să fie oamenii vrednici să urce la ceruri? Dumnezeu a creat oamenii pe pământ și ne-a lăsat să trăim pe pământ. Chiar din ziua în care Dumnezeu a creat omul, acesta din urmă a trăit și s-a înmulțit pe pământ, generație după generație. Toată lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii a fost săvârșită, de asemenea, pe pământ. Acest lucru a fost predestinat de Dumnezeu cu mult timp în urmă și ceva ce nimeni nu poate schimba. Ea a continuat și a legat Biblia de părtășia ei, despre felul în care Domnul a spus că va pregăti un loc pentru noi. A explicat că aceasta se referea la arătarea întrupată și la lucrarea lui Dumnezeu pe pământ în zilele de pe urmă și la faptul că El predestinase că noi ne vom naște în zilele de pe urmă, că vom auzi glasul lui Dumnezeu, vom fi prinși înaintea tronului Lui, Îi vom accepta judecata și purificarea din zilele de pe urmă și, în cele din urmă, vom fi conduși în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles al cuvintelor: „ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3). Am văzut că Împărăția lui Dumnezeu este, de fapt, pe pământ și că destinația finală a omenirii este pe pământ și nu în ceruri! În tot acest timp, trăisem cu noțiunile și închipuirile mele, delimitasem întoarcerea lui Dumnezeu la simplul fapt de a mă ridica să trăiesc la ceruri, dar asta nu era deloc conform voii Domnului sau faptelor! Totuși, deoarece încă nu eram dispusă să trăiesc acest tip de viață pe pământ, eram afectată de Satana. Apoi, i-am explicat gândurile mele surorii Li.

După ce m-a ascultat, sora Li a deschis „Cuvântul Se arată în trup” și mi-a citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Viața în odihnă este una fără război, fără murdărie, fără nedreptate stăruitoare. Aceasta înseamnă că îi lipsește hărțuirea Satanei (aici «Satana» se referă la forțe ostile), corupția Satanei, precum și invadarea de către orice forță opusă lui Dumnezeu. Totul își urmează propriul fel și I se închină Domnului zidirii. Cerul și pământul sunt cu desăvârșire liniștite. Aceasta este viața tihnită a omenirii. […] După ce Dumnezeu și omul vor intra în odihnă, Satana nu va mai exista și, precum Satana, nici acei oameni răi nu vor mai exista. Înainte ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă, acei indivizi răi care odată L-au persecutat pe Dumnezeu pe pământ și dușmanii care nu L-au ascultat pe pământ vor fi fost deja distruși; ei vor fi fost distruși de marile dezastre ale zilelor de pe urmă. După ce acei indivizi răi vor fi complet distruși, pământul nu va mai cunoaște vreodată hărțuirea Satanei. Omenirea va obține mântuirea deplină și abia atunci va fi momentul când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în întregime. Acestea sunt condițiile necesare pentru ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup).

Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțeleg că, deși vom continua să trăim pe pământ, odată ce Dumnezeu Își termină etapa finală a lucrării de mântuire a omenirii, Satana va fi distrus și, în viețile noastre pământești, nu vom mai fi niciodată deranjați de Satana, nu vom mai trudi și nu vom mai fi în dificultate niciodată, și nu vom mai fi nici lacrimi, nici suspine. Va fi ca atunci când Adam și Eva trăiau în Grădina Raiului. Vom fi liberi să-L slăvim pe Dumnezeu și vom trăi o viață frumoasă și binecuvântată în care Dumnezeu este alături de oameni. Aceasta este destinația finală a omenirii și asta este ceea ce Dumnezeu va îndeplini, în final, prin lucrarea Sa din zilele de pe urmă. Este cu adevărat grozav! În acel moment, am exclamat: „Cine ar putea explica atât de clar destinația finală a omenirii? Cine ar putea aranja deznodământul omenirii? Doar Dumnezeu o poate face!” am recunoscut glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este arătarea și lucrarea lui Dumnezeu! Noțiunile pe care le aveam au fost, în sfârșit, împrăștiate și am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, întorcându-mă înaintea tronului lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#cuvintele lui Dumnezeu #lucrarea lui Dumnezeu #glasul lui Dumnezeu #ISUS #Biblia

1 note · View note