#animalice

[elbowreveal]

Showing your friend a cool rock that you found except it’s actually a kity

#philza #Technoblade #emerald duo #tbh creature #my art #animalice #emduo #Phil’s wings are mantled lower rn idk I didn’t feel like using my brain to add them haha #just a little doodle from my sketch page today #c!philza #c!technoblade

[b1eeding-sun]

I share these OCS with my boyfriend but I refuse to tag them :) (unless he somehow sees this and asks me to)

Anyways from left to right:

Eddison (he/she) Timber (he/any) and Tesla (he/him)

#art #ocs #animalice ocs #pangea.5 #original character #digital painting #digital art #the art is the weapon #yea idk #:)

[spearxwind]

Deimos looks so badass and intimidating... The many eyes give her that extra feral animal vibe. And the black and red... Radiating malice... Deimos, the animalice. Hehe

But the head looks mechanical! So she's partially man-made? (Or I guess "mer-made") Makes me really wonder what happened to make her exist. Science experiment gone wrong? 👀 A bio machine which originally was supposed to kill leviathans for the poeple...? Oh... Will we ever know...

Wahh thank you!!!

The head looks mechanical as kind of a nod to my previous design of her which i really liked, but I will find canon reasons for it to be like that :] I will say at least that like, mers aren't really capable of such complex machinery (regarding making their own leviathan killer mech)

HOWEVER.... her skull also looks like that due to being formed from chunks of sunken ships/vessels :]

As for what made her exist........... you'll have to stick around to find out

#ask #anon #deimos #animalice......... very good word to describe her

[animaliccik]

It's time to get to know you, hello everyone!

My name is Lissa (Animalice), and welcome to a warm and cozy corner of creativity inhabited by funny and interesting creatures, kind heroes and stories about them that I look forward to telling the world, and of course you heheheh :)

I'm studying to be an animation director, so in addition to gradually exploring these unexplored worlds, I will also share my projects and working material here for a change, it will be fun:D

With the format of the content for the group and the style of my art, I can say one thing that there will be a great variety, but still I look more towards funny plots and cuteness, but who knows, to what distances I will be carried away, I like to experiment, maybe sometimes | will post fanarts👀

Well, see you soon!

#digital art #sketch #drawing #art #artwork #artists on tumblr #sketching #digital illustration #digital sketch #original character #original art #original charater art

[eclipseexile]

I spent so long on this joke. :,)

Art credits in order :3

@/Dizplicity

@/Poetax

@/Animalice on !! deviant art !!

@/Miru667

@/sburbox

[gentle--man]

Multe dintre relatiile care incep frumos, cu pasiune si atractie reciproca, se transforma in timp in relatii toxice, disfunctionale sau abuzive.

Cauzele care conduc catre acest deznodamand sunt multiple, de exemplu: nepotrivirea la nivel de personalitate si caracter, viziune asupra vietii, valori, aspiratii si stil de viata diferit sau datorita faptului ca atractia fizica este confundata cu iubirea, ca intram in relatii ca sa fugim de singuratate (iar un om insetat este disperat dupa orice picatura de apa), s.a.m.d.

Atractia fizica dintre doi oameni se bazeaza pe bio-chimie, pe instinctele animalice pe care le avem ca si mostenire genetica. Insa aceasta atractie nu este suficienta pentru ca doua persoane cu neocortex si gandire rationala sa poata avea o relatie functionala.

Odata ce pasiunea este consumata, ceea ce ramane intre cei doi oameni determina calitatea relatiei dintre ei, iar daca inafara de atractia fizica nu mai exista puncte comune si compatibilitate, se naste conflictul, frustrarea, dezamagirea, etc.

Cei doi vor continua sa se lupte unul cu celalalt si cu sine insisi pentru ca sa readuca pasiunea inapoi, insa acest lucru nu este posibil. Daca nu exista compatibilitate, o relatie care s-a bazat doar pe atractie fizica este sortita esecului.

Nu te amagi ca poate se va reintoarce pasiunea, nu mai da sanse peste sanse, nu-ti mai face rau iluzionandu-te ca daca incerci mai mult va fi bine, ca daca te schimbi sau il schimbi pe celalalt va fi ca la inceput.

Inconstientul tau te indeamna sa lupti ca sa obtina din nou acea placere pe care ai trait-o, insa mintea ta rationala stie care este adevarul - asculta de ea!

Ursula Sandner

#ursula sandner

[gabiignat-7]

Este ușor să-i JUDECĂM pe oamenii pe care-i considerăm „narcisiști” pentru că sunt extrem de egoiști și pentru că au o imagine de sine grandioasă.

Și este amuzant să te amuzi pe seama epocii rețelelor de socializare, caracterizate de autopromovare.

Pentru persoanele egocentrice, provocarea este aceea de a învăța cum să-și tempereze grandomania printr-o abilitate de a relaționa în mod pozitiv cu oamenii din jurul lor. Ei trebuie să găsească o modalitate de a-și echilibra egocentrismul și tendința introvertită prin empatie și grija față de ceilalți.

Deoarece oamenii egocentrici au un simț al sinelui atât de puternic,rareori se lasă prinși într-o criză de identitate sau suferă de îndoieli existențiale. Chiar și atunci când cei din jur văd dovezi care să demonstreze contrariul, oamenii egocentrici se consideră buni, valoroși și puternici.

Ei cred, cu sinceritate, că merită să aibă succes în viață.

În zilele noastre, dacă spunem cuiva că este narcisist, înseamnă că îl judecăm și că-i vorbim tendențios. Ne referim la faptul că este complet absorbit de propria persoană și indiferent la sentimentele celor din jur.

Trei lucruri importante trebuie înțelese cu privire la tulburarea de personalitate narcisistă.

Primul este acela că narcisiștii patologici sunt complet deconectați de la realitate.

Ne așteptăm ca persoanele egocentrice și de succes să primească respect și recunoaștere pentru realizările lor ‒ după ce le-au obținut.

Un al doilea punct important cu privire la narcisism este că atunci când acesta este patologic, adeseori ascunde un profund simț al inadecvării.

Ultimul aspect important pe care vreau să-l subliniez este că persoanele cu NPD pot fi extrem de abuzive. Indivizii egocentrici de pe întreg continuumul pot fi dificili, deoarece ambiția și încrederea lor în sine pot fi intimidante sau demoralizante.

Psihiatria modernă a definit narcisismul într-un mod mai degrabă rigid, ca tulburare mintală care se încadrează în anumite criterii specifice.

Dar, de fapt, narcisismul este unul dintre cele mai primare tipuri de personalitate, putând fi retrasat în timp nu doar până la satele din Epoca Pietrei, ci până la cele mai timpurii și animalice instincte ale omului.

📖Dr. Dale Archer analizează în cartea „Cine a zis sa fii normal”, 8 tipuri de personalitate care pot face parte dintr-un carcter normal.

Află mai multe din „Cine a zis sa fii normal” de Dr. Dale Archer:

👉 https://actsipoliton.ro/cine-a-zis-sa-fii-normal

[arhitectul]

Napolitane cu cremă de lămâie.

Am intrat în apartament, scăpând ușa de la intrare printre degete, încât a scos un zgomot puternic.

Din bucătărie o aud cum se răstește sacadat la mine:

-Nu mai trânti ușa aia, că tre' să luăm alta și abia am schimbat-o.

-N-am trântit nimic, mi-a scăpat. Avem vin?

-Da, de ce?

-Scoate două pahare, îi strig cu o voce molcomă din antreu.

Las pantofii pe raft, servieta lângă cuier, si intru in bucătăria noastră. Nu ne-am permis un apartament mai mare, dar ăsta era tot ce aveam nevoie. Și chiar dacă spațiul de preparat delicatese nu avea mai mult de 15 m², ne convenea de minune, pentru că atunci când găteam amândoi, ne tamponam în grabă, ne opream, uitând de toată realitatea și ne sărutam. Am revopsit de cateva ori, căci pereții au prins tentă negricioasă de la fumul oalelor încinse. Cine mai era atent la tigăile de pe aragaz cand limbile noastre valsau ușor rușinate, ușor perverse?

In fine. Intru in bucătărie si o sărut pe frunte, așa cum obișnuiesc de fiecare dată când vin de la muncă. Se calmase.

-Am pregatit două pahare. Alb sau roșu.

-Alb, de data aceasta alb.

-Deci ai avut o zi proastă la serviciu.

-Iti povestesc mai târziu, nu vreau să mă vezi nervos.

-Stii ca eu am leac pentru toate stările tale, sau trebuie să-ți amintesc de fiecare dată?

-Știu, dar... (privirea căzu în gol. )

-Fără dar, nu-ți permit să vii cu de astea.

M-a împins pe unul din scaunele cu spătar, facut din lemn de fag, lăcuit apoi de către noi. Mi s-a urcat în brațe, mâinile mele s-au fixat pe coapsele-i moi, în timp ce mâinile ei mi-au distrus tot părul. A așteptat 12 ore pentru momentul ăsta, era evident, si stiam ca nu o va opri nimic până nu primește ce-și dorește. Si-a lăsat limba liberă în gura mea, până am rămas amândoi fără aer. Ne-am schimbat sufletele între noi să putem ști ce simte celălalt. Astfel de conexiune nu am mai atins-o înainte cu nimeni.

Își amintește că a uitat cartofii pe foc și după ce mă mușcă de buză până la sânge, sare din poalele mele precum o antilopă în elementul ei natural. Nu i-am spus niciodată cât o iubesc, declarațiile de dragoste nu au fost punctul meu foarte, dar știa. Imi citea cu atâta exactitate fiecare privire. Știa să se privească singură prin ochii mei. Știa tot. Fiecare diavol al meu, fiecare colț întunecat, fiecare stea, fiecare celulă. S-a învârtit de cateva ori între cei patru pereți ai camerei, apoi s-a apropiat din nou de mine, moment în care am răbufnit. Mi-am pierdut culorile pielii, sinapsele s-au defectat și noi am oprit din nou timpul. Am urcat-o pe blatul din lemn de cireș, i-am dat bluza jos, mi-a rupt din nou nasturii de la cămașă ( mai tarziu a regretat și înjurat cand a trebuit să-i coase la loc:)) ) și-am lăsat instinctele animalice să ne conducă până la finalizare.

-știi, cred că o să comand ceva de mâncare până la urmă. Ăștia cu siguranță nu arată a cartofi prăjiți.

- eu fac ce știe să facă cel mai bine o femeie, te susțin.

-unde e vinul? Sa bem un pahar până vine curierul.

-e chiar sub nasul tău, unde te uiți?

- unde să mă uit? Mai există altceva in camera asta in afara de tine? Pe tine te privesc și cred că te-am deocheat de 5 ori până acum.

- tare as vrea sa stiu ce prostii gândești.

-nici că-ți spun:)) .

@arhitectul

[jinxjuice]

audition piece.

This is my favorite audition piece I’ve ever written and wanted to share it  ♥

---------------------------------------------------------------------------------------

Click, click, click. Click, click, click. Eunji sat, clicking her heels on her expensive wooden floors as the clock ticked slower and slower with each moment. The moonlight had been the only source of light for the past few hours and though usually, she couldn’t bare it, today had been different. In trying to avoid her husband, the young woman had found quite a few interesting things. Around her, arranged in a haphazard pile, were stacks of papers; some had been contracts, others had been letters, and many were bank statements. Around the mess of papers, pieces of glass and torn pictures laid across the floor. In a fit of rage, Eunji had destroyed anything she could get her hands on, leaving a trail of destruction behind her. Now, no longer able to be angry with her husband, she sat with a bottle of wine. Slowly she sipped at it, waiting for her husband to arrive from yet another business meeting. Which business he had been coming from, she had no clue. However, this time, she had him in the palm of her hand. This time, she was in charge. 

“Eunji-ah?” The familiar sound of her husband’s voice suddenly echoed through the threshold of the front door. Moonlight spilled onto the hallway, illuminating her for a second before he closed the door behind him. “You’re home early today. What’s the occasion? Why are you sitting in the --“ Heejun stopped mid-sentence as he flicked the lights on, momentarily blinding Eunji. Involuntarily, her entire body tensed, watching the smirk disappear from his face and turn into absolute disbelief. In that split moment Eunji finally felt the fear that had been bubbling underneath all the smugness of her discovery start to creep up, freezing her in place. Then all at once, she was jumping out of the chair as he lunged at her. The bottle fell to the floor, shattering into a million tiny pieces as the red wine stained every object it landed on. Without looking behind her, Eunji ran out of the room struggling to take her shoes off and attempting to throw them at him, hoping to escape through the back door. Once outside, he couldn’t touch her. Much to her disappointment, Heejun was faster. Before she could grab the doorknob, his fingers were wrapped around her wrist, pulling her towards him. Stumbling back, she fought against him and managed to escape –running back towards the living room and the front door. With an animalice scream, Heejun raced after her. Crashing into the door, Eunji desperately jiggled the door before turning to see her husband coming straight for her. Quickly, she bolted up the stairs. Looking back for a split second, Heejun had crashed into the door himself but unlike his wife, that only fueled his anger. Another round of curses followed her as he slowed his pace to follow her up the stairs. This time he wasn’t chasing her. “Fuck,” she cursed under her breath, hurrying to close their door behind her and locking it. Scrambling to the bathroom, Eunji fought the hysteria that threatened to surface. “Fuck, fuck, fuck!” she cried into her hands as she sat on the bathroom floor; Heejun already banging on the door of their room. 

“Eunji! Open the fucking door!” He screamed, making Eunji press her hands into her mouth to keep from whimpering. “Open the door or I will! You’re gonna regret it if you don’t!” Once again, the young girl was hiding but this time, she really didn’t think she’d make it out alive. Then suddenly an idea came to her. Biting her tongue hard enough to draw blood, she got up; her legs shaking violently under her as she approached the bedroom door. Taking in a deep breath, Eunji reached for the lock and flipped it. Upon seeing her tear-stained face, Heejun grabbed her by her wrists and slammed her into the wall making her Eunji scream out in pain. “Shut up! You think you’re so fucking clever, don’t you? I’ll fucking kill you!” he yelled, pressing her hard into the wall. Eunji, with whatever courage she had left, glared at him, “You think you’re so clever? Do you think I wasn’t anticipating this? Do you think I’d be stupid enough to let you get away?” Swallowing hard, she stared him down before giving him a malicious smile. “You think if I got hurt, that I wouldn’t ensure a way to spill your secrets? Are you really that dense?” Shoving her head back into the wall, Heejun then took a deep breath and released her wrists. “Bitch..” he whispered, running his fingers through his hair in frustration. “No one would believe you.” 

“Wanna bet?” Eunji straightened, calling his bluff. “And even if no one did, your name –your company would be tainted. Now tell me, how many producers; how many artists would want to join a company with such a horrific rumor?” With a bitter laugh, Heejun rubbed his face and shook his head. “You really thought this through, didn’t you? Well, since you didn’t go straight to the media or the police, it must mean you want something. But, let me make something perfectly clear. I will not give you a divorce. I have worked too hard to have my company crumble over a divorce scandal. Now, start talking my sweet wife.”

#roleplay #dabble

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Practica (1)

Înainte, era multă deviere în felul în care oamenii experimentau și putea fi chiar absurd. Pentru că pur și simplu nu înțelegeau standardele cerințelor lui Dumnezeu, erau multe zone în care experiența oamenilor era greșită. Cerința lui Dumnezeu față de oameni este ca aceștia să fie în stare să trăiască o umanitate normală. Metodele omului modern cu privire la mâncare și îmbrăcăminte, de exemplu. Ei pot purta costum și cravată și pot învăța ceva despre arta modernă și, în timpul lor liber, pot avea o viață oarecum literară și distractivă. Pot face câteva fotografii memorabile și pot citi și obține ceva cunoaștere și pot avea un mediu de trai relativ bun. Aceasta este viața care corespunde unei umanități normale, și totuși oamenii o văd ca pe ceva detestat de Dumnezeu. 

Practica lor este doar urmarea câtorva reguli, ceea ce îi face să ducă o viață extrem de plictisitoare, fără niciun fel de semnificație. De fapt și de drept, Dumnezeu nu i-a cerut niciodată omului să facă asta. Oamenii doresc să-și reducă propriile firi, rugându-se neîncetat în spirite să fie mai aproape de Dumnezeu, cu mințile permanent ocupate cu cugetatul la lucruri evlavioase, cu ochii privind constant în jur, observând o chestiune sau alta, temându-se grozav că legătura lor cu Dumnezeu ar putea fi cumva retezată. Acestea sunt toate lucruri pe care oamenii le-au sintetizat pentru ei înșiși; acestea sunt reguli stabilite de om pentru om. Dacă nu-ți înțelegi propria esență sau nivelul la care poți ajunge tu însuți, atunci nu vei avea cum să înțelegi exact care sunt standardele a ceea Dumnezeu cere de la om și nu vei avea atunci nicio cale să obții o practică efectuată în măsura potrivită. Mintea ta apucă mereu încoace și încolo, te gândești la toate modurile posibile prin care să cercetezi și să bâjbâi calea prin care poți fi mișcat și luminat de Duhul Sfânt, rezultatul fiind acela de a rezuma un set de metode de practică despre care crezi că te vor ajuta să îți câștigi intrarea. Când practici astfel, nu știi exact ce cere Dumnezeu de la tine, doar practici în felul tău, simțindu-te complet în largul tău, nepăsându-ți de rezultat și păsându-ți chiar mai puțin dacă sunt sau nu prezente devieri și erori. Pe măsură ce mergi mai departe astfel, practicii tale îi lipsesc multe lucruri, cum ar fi slăvirea lui Dumnezeu, coroborarea de către Duhul Sfânt și rezultatul obținut prin cerințele lui Dumnezeu. Îi lipsește chiar și orice umanitate normală sau simțul rațiunii al unei persoane normale. Practica ta înseamnă doar că tu urmezi regulile sau că îți sporești intenționat povara pentru a te restricționa, a te controla. Și totuși, tu crezi că ai practica exactă, neștiind că mare parte din ceea ce practici este un proces sau o respectare nenecesară. Sunt mulți cei care practică astfel de mulți ani, practic fără vreo schimbare în firile lor, fără noi înțelegeri și fără vreo nouă intrare. Ei dau pe neștiute frâu liber naturii lor animalice, chiar până la stadiul în care sunt multe momente când fac lucruri nerezonabile, inumane și multe momente când fac lucruri care pun oamenii pe gânduri și care nu sunt înțelese. Este genul acesta de persoană cineva care s-a schimbat?

Acum, relativ vorbind, oamenii se roagă mai puțin decât înainte pentru că acum nu este era căutării și a pipăirii drumului înainte al cuiva. Acum este era revelației, Epoca Împărăției, este viața pătrunderilor unde toate lucrurile sunt spuse pur și simplu omului și omul nu mai este lăsat să-și bâjbâie drumul prin viață. Cu privire la aspectele căsătoriei, ale treburilor lumești, vieții, mâncării, îmbrăcămintei și adăpostului, cum poate cineva sluji într-un fel care să-I satisfacă voia lui Dumnezeu, cum ar trebui cineva să renunțe la trup… care dintre acestea nu v-au fost spuse? Încă mai aveți nevoie să porniți în căutare? Încă mai aveți nevoie să vă rugați? Chiar nu este nevoie! Dacă încă mai faci aceste lucruri, nu faci oare decât să adaugi alt strat de formalitate? Nu este necesar! Cheia este dacă ai sau nu hotărâre. Unii oameni comit delicte cu bună știință și știu clar că a merge pe calea lumească nu este bine, că acest lucru aduce pierderea vieții cuiva și îi întârzie progresul în viață, totuși, ei insistă să facă acest lucru și îl fac după ce se roagă și cercetează. Nu înseamnă asta să comiți un delict cu bună știință? Ca aceia care tânjesc după plăceri carnale și se agață de bogății, care apoi se roagă la Dumnezeu spunând: „Dumnezeule! Îmi permiți să mă agăț de plăceri carnale și să mă agăț de bogății? Este dorința Ta ca eu să câștig bani astfel?” Este aceasta o modalitate potrivită de a te ruga? Dacă ei știu foarte clar că Dumnezeu nu este încântat de aceste lucruri, atunci ele ar trebui abandonate, dar aceste lucruri sunt fixate în inimile lor și ei se roagă și cercetează pentru a-L forța pe Dumnezeu să le încuviințeze și pentru a-L face pe Dumnezeu să le dea un răspuns. Apoi sunt aceia care aduc frați și surori ai bisericii de partea lor și își înființează propriile regate independente. Știi foarte bine că aceste acțiuni Îl sfidează pe Dumnezeu, totuși tu continui să cercetezi și să te rogi lui Dumnezeu. Ai obrazul prea gros și, când faci asemenea lucruri, ești capabil încă să pari curajos și să te rogi cu calm lui Dumnezeu. Chiar ești lipsit de rușine! În privința mersului pe calea lumească, acest lucru a fost de mult predicat. Este urât de Dumnezeu, totuși tu încă te mai rogi, spunând: „O, Dumnezeule! Îmi permiți să merg pe calea lumească? Îți pot satisface voia în acest fel? De fapt, intențiile mele sunt corecte. Nu fac asta pentru trup; o fac doar ca numele Tău să nu fie făcut de rușine, o fac pentru slava Ta, ca oamenii lumești să-Ți poată vedea slava în mine.” Nu este modul acesta de a te ruga doar o adunătură de aberații? Nu te simți rușinat? Și nu ești tu cel mai nesăbuit crezând că acesta este un lucru valoros pe care să-l faci? Nu ești dispus să experimentezi viața de lumină, alegând în schimb intenționat să guști din viața aceea de întuneric și suferință. Așadar, nu ceri pur și simplu să suferi? Ți s-a spus cum să trăiești o viață spirituală, o viață de umanitate normală, și ți-au fost spuse toate aspectele adevărului. Dacă tu nu înțelegi niciunul dintre ele, atunci citește-l direct. Încă mai ai nevoie să închizi ochii și să te rogi? Dacă încă mai cercetezi ridicându-ți ochii spre ceruri, nu crezi tu încă într-un Dumnezeu vag? Ai văzut înainte rezultatele cercetării și rugăciunii și Duhul Sfânt ți-a mișcat întrucâtva spiritul pentru că acel timp era Epoca Harului. Nu-L puteai vedea pe Dumnezeu, așa că nu aveai altă șansă decât să-ți bâjbâi drumul înainte și să continui să cauți în felul acela. Acum Îl poți vedea pe Dumnezeu și, în consecință, Duhul Sfânt nu mai lucrează așa cum lucra înainte. Epoca s-a schimbat și s-a schimbat și felul în care lucrează Duhul Sfânt. Cu toate că rugăciunea poate fi prestată mai puțin ca înainte, pentru că Dumnezeu este pe pământ, omul are acum ocazia să-L iubească pe Dumnezeu. Omenirea a intrat în stadiul iubirii lui Dumnezeu și au în ei o apropiere efectivă de Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Ești într-adevăr atât de bun și sunt dornic să Te iubesc” Doar câteva cuvinte clare și simple dau glas iubirii de Dumnezeu în inima ta și nu sunt decât ca să adâncească iubirea dintre tine și Dumnezeu. Uneori poți să te vezi exprimând oarecare rebeliune, spunând: „O, Dumnezeule! De ce sunt atât de corupt?” Chiar îți dorești să te învinovățești, cu lacrimi în ochi. În acest moment, inima ta se simte plină de regrete și nefericită, dar nu ai cum să exprimi acest lucru. Aceasta este lucrarea prezentă a Duhului Sfânt, dar este un lucru pe care numai cei care caută viața îl pot obține. Simți că Dumnezeu are o mare iubire pentru tine și nutrești un sentiment special, dar nu ai cuvintele ca să te rogi clar. Simți întotdeauna, totuși, că dragostea lui Dumnezeu este ca marea de adâncă, dar nu ai nicio modalitate să exprimi această situație, simțind-o mereu în inima ta, dar neavând niciodată cuvintele potrivite să o exprimi. Aceasta este o situație care apare frecvent în spirit. Genul acesta de rugăciune și părtășie din inima ta care aspiră să ajungă mai aproape de Dumnezeu este normal.

Cu toate că viața de bâjbâire a drumului înainte și căutare s-a terminat, asta nu înseamnă că oamenii nu ar trebui să se roage niciodată, nici că oamenii nu au nevoie ca voința lui Dumnezeu să se releve înainte de a continua lucrarea; acestea sunt doar preconcepții ale omului. Dumnezeu a venit printre oameni ca să trăiască alături de ei și ca să fie lumina omului, viața omului și calea omului, iar acesta este un fapt. Bineînțeles, în venirea lui Dumnezeu pe pământ este necesar ca El să-i aducă omului o cale practică, una care să se potrivească staturii și vieții pentru ca ei să se bucure – nu a venit ca să distrugă toate metodele practicii omului. Omul nu mai trăiește bâjbâind drumul în față și căutând, pentru că acestea au fost înlocuite cu venirea lui Dumnezeu pe pământ pentru a lucra și a-Și rosti cuvintele. El a venit ca să-l elibereze pe om din viața întunecată și obscură și să-i ofere o viață de lumină. Lucrarea actuală este aceea de a indica lucruri clar, de a vorbi clar, de a-i spune omului direct și de a defini lucrurile explicit, pentru ca omul să poată pune în practică aceste lucruri. Întocmai cum Iahve a condus poporul lui Israel, spunându-le cum să se sacrifice și cum să construiască templul, la fel, nici tu nu mai ai nevoie să trăiești o viață de căutare, așa cum ai făcut după ce a plecat Domnul Isus. Este necesar să bâjbâiți drumul pentru lucrarea viitoare de răspândire a cuvântului sfânt? Este necesar să bâjbâiți drumul ca să știți cum ar trebui să trăiți? Este necesar să bâjbâiți drumul ca să știți cum ar trebui să vă faceți datoria? Este necesar să vă culcați la pământ și să plecați în căutare ca să știți cum ar trebui să depuneți mărturie? Este necesar ca voi să postiți și să vă rugați ca să știți cum ar trebui să vă îmbrăcați sau să trăiți? Este necesar ca voi să perseverați cu rugăciunile la Dumnezeu din ceruri ca să știți cum ar trebui să acceptați să fiți cuceriți? Este necesar ca voi să vă rugați neîncetat, zi și noapte, ca să știți cum ar trebui să vă supuneți? Sunt mulți printre voi care spun că nu sunteți în stare să practicați pentru că nu înțelegeți. Oamenii chiar nu acordă atenție lucrării de astăzi! Multe dintre aceste lucruri le-am spus cu mult timp în urmă, doar că voi pur și simplu nu ați dat atenție, așa că este de mirare că nu știți. Desigur, în epoca de astăzi, Duhul Sfânt încă mișcă oamenii ca să le permită să simtă bucurie și El trăiește alături de om. Acestea sunt niște sentimente speciale și aducătoare de plăcere care apar adesea în viața ta. Din când în când, vine o zi în care simți că Dumnezeu este atât de demn de iubire și nu poți să te abții să nu te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Iubirea Ta este atât de frumoasă și imaginea Ta este atât de măreață. Îmi doresc să Te iubesc mai profund. Îmi doresc să dedic tot ceea ce sunt ca să-mi sacrific întreaga viața. Atât timp cât este de dragul Tău, îmi doresc să-Ți dedic totul, doar ca să Te pot iubi…” Acesta este un sentiment de plăcere oferit ție de către Duhul Sfânt. Nu este luminare, nici iluminare, este o agitare. Genul acesta de experiență se va întâmpla din când în când, cum ar fi pe drumul tău spre serviciu. Te vei ruga și te vei simți aproape de Dumnezeu, în așa măsură încât lacrimile îți vor uda fața, atât de mișcat că nu te poți controla și vei nerăbdător să găsești împrejurimi potrivite unde îți poți exprima întreaga fervoare din inimă. Uneori vei fi într-o situație publică și vei simți că iubirea de care te bucuri este prea mult, că soiul tău nu este altceva decât obișnuit, dar și mai mult vei simți că ești mai demn decât oricine altcineva. Vei ști în adâncul inimii că Dumnezeu te ridică, că aceasta este marea iubire a lui Dumnezeu pentru tine. În cele mai adânci colțișoare ale inimii tale vei simți că este un fel de iubire de Dumnezeu care e inexprimabilă și de necitit; este ca și cum știi, dar nu ai cum să exprimi, punându-te mereu pe gânduri, dar lăsându-te incapabili să o exprimi pe deplin. În astfel de moment, chiar vei uita unde te afli, până la punctul la care vei spune: „O, Dumnezeule! Ești atât de greu de înțeles, totuși ești atât de iubit!” Uneori ai putea chiar să faci niște acțiuni ciudate și excentrice pe care oamenii le găsesc inexplicabile, și acestea sunt toate lucruri care se pot întâmpla frecvent… Genul acesta de viață este prea mult în experiența voastră și aceste lucruri sunt viața pe care Duhul Sfânt ți-a oferit-o astăzi și viața pe care ar trebui să o trăiești acum. Nu e vorba să te oprească din a-ți trăi viața, ci, mai degrabă felul în care viața ta se schimbă. Este un sentiment care nu poate fi descris sau exprimat. Este și adevăratul sentiment al omului și, mai mult, este lucrarea Duhului Sfânt. Te face să înțelegi în inima ta, dar nu ai cum să o exprimi clar pentru absolut nimeni. Nu pentru că nu ai fi un vorbitor bun sau pentru că te bâlbâi, ci pentru că este un fel de sentiment care nu poate fi descris în cuvinte. El îți permite să te bucuri de aceste lucruri astăzi pentru că aceasta este viața pe care ar trebui să o trăiești. Bineînțeles, cealaltă viață a ta nu este goală, simplul fapt că ești mișcat în acest fel devine un fel de bucurie în viața ta care te face să dorești mereu să te bucuri de asemenea stârniri ale Duhului Sfânt. Dar ar trebui să știi că faptul că ești mișcat în acest fel nu este ca să te poți detașa de trup și să te duci în al treilea rai, ci este mai degrabă ca să poți experimenta astăzi iubirea lui Dumnezeu, să experimentezi astăzi semnificația lucrării lui Dumnezeu, să retrăiești grija și protecția lui Dumnezeu. Toate acestea sunt ca tu să ai o cunoaștere mai mare a lucrării pe care Dumnezeu o face astăzi și ca să fii în stare să simți și să experimentezi mai mult din dragostea lui Dumnezeu de care te bucuri astăzi – acesta este scopul acestei lucrări.

Viața de căutare și bâjbâire a drumului era pe când Dumnezeu nu se întrupase încă. Pe vremea aceea, oamenii nu-L puteau vedea pe Dumnezeu și nu aveau altă opțiune decât să caute și să bâjbâie pe drum. Astăzi îl poți vedea pe Dumnezeu și El îți spune direct cum ar trebui să practici, așa că nu mai ai nevoie să bâjbâi sau să cauți. Calea deschisă de El este calea adevărului și ceea ce El îi spune omului, ceea ce omul primește, este viața și adevărul. Ai calea, viața și adevărul, așa că ce nevoie mai ai să pleci în căutări? Duhul Sfânt nu poate face două stadii ale lucrării simultan. Dacă, după ce Mi-am terminat de rostit cuvântul, oamenii încă mai au nevoie să se roage și să caute, nu ar însemna asta că stadiul lucrării pe care îl fac este făcut în van? Deși Mi-aș fi putut termina de rostit cuvântul, oamenii tot nu înțeleg pe deplin și asta pentru că le lipsește calitatea. Această problemă poate fi rezolvată prin viață bisericească și prin părtășie unii cu ceilalți. Înainte, trupul întrupat al lui Dumnezeu nu a început lucrarea, așa că Duhul Sfânt lucra în felul acela pe vremea aceea și întreținea lucrarea. Pe vremea aceea, Duhul Sfânt făcea lucrarea, dar acum Dumnezeul întrupat Însuși este cel care o face, luând locul lucrării Duhului Sfânt. Când oamenii se rugau înainte, ei simțeau pace, bucurie, reproș și disciplină și toate acestea țineau de lucrarea Duhului Sfânt. Acum, aceste stări sunt mai puține și mai rare. De ce atunci când se ruga Petru avea sentimente de pace și reproș și de ce Pavel și alții simțeau la fel când se rugau? Asta pentru că era pe vremea când chipul lui Dumnezeu nu fusese văzut și, mai mult, era pe timpul Epocii Harului, când Dumnezeu lucra în alt fel. Duhul Sfânt poate face un singur fel lucrare în orice epocă unică. Dacă ar face două feluri de lucrări simultan, cu trupul făcând un fel și Duhul Sfânt făcând alt fel între oameni, și dacă ceea ce spune trupul nu ar fi valid și ceea ce spune Spiritul ar fi, atunci Hristos nu ar avea niciun adevăr, cale sau viață despre care să vorbească. Ar fi o auto-contradicție și ar fi o greșeală direct la sursă.

Oamenii au deviat prea mult și au făcut prea multe erori în experiența lor trecută. La origine, existau niște lucruri pe care oamenii cu umanitate normală erau meniți să le aibă și să le facă sau erau greșeli greu de evitat care erau menite să fie văzute în viața omenească, și când lucrurile acestea se făceau greșit, ei puneau răspunderea pentru ele pe seama lui Dumnezeu. Era o soră care avea musafiri la ea acasă. Chiflele ei la abur nu erau gătite suficient, așa că ea s-a gândit: „Aceasta ar putea fi pedeapsa lui Dumnezeu. Dumnezeu îmi pedepsește inima orgolioasă. Sunt prea orgolioasă.” De fapt, în ceea ce privește modul normal de gândire al omului, când sosesc musafiri, ești entuziast și te agiți, neștiind ce să faci mai întâi și neorganizând ceea ce faci, de aici rezultând că, dacă nu ajunge să ți se ardă orezul, atunci felurile tale de mâncare sunt prea sărate. În mod obișnuit, fără musafiri ești în regulă, dar când vin oameni la tine, totul merge prost. Această situație este creată de sentimentele de entuziasm, dar oamenii ajung să o pună pe seama „disciplinării lui Dumnezeu”. De fapt, asta ține de defecte în viața omenească. Nu ai întâlni genul acesta de lucruri dacă nu ai crede în Dumnezeu? Nu este genul acesta de lucruri ceva frecvent? Sunt multe lucruri care țin de defectele oamenilor; oamenii fac greșeli, dar acestea nu sunt făcute de Duhul Sfânt și nu nimic de-a face cu Dumnezeu. Ca atunci când îți muști limba în timp ce mănânci – poate fi aceasta disciplinarea lui Dumnezeu? Disciplinarea lui Dumnezeu este principială și se vede de obicei atunci când comiți delicte în mod conștient. Dumnezeu îl disciplinează pe om cu lucruri care implică numele Lui sau care privesc mărturia sau lucrarea Lui. Oamenii înțeleg suficient din adevăr acum ca să aibă conștiința interioară a lucrurilor pe care le fac, de exemplu: ești capabil să nu simți nimic dacă delapidezi banii bisericii sau îi cheltuiești în mod nesocotit? Vei simți ceva atunci când faci asta. Nu este posibil să faci ceva și apoi să începi să simți ceva după aceea. Îți este clar în inima ta cu privire la lucrurile pe care le faci care merg împotriva conștiinței tale. Chiar dacă ei pot cunoaște clar adevărul, pentru că fiecare are propriile plăceri, ei se lasă în voia lor, așa că după ce fac ceva, nu au niciun sentiment evident de reproș. Dacă nu sunt disciplinați la momentul la care greșesc, ce disciplinare ar putea fi după aceea? Ce disciplinare ar putea fi după ce toți banii au fost făcuți praf? Ei sunt pe deplin conștienți de ceea ce fac atunci când o fac și simt reproș. Dacă nu asculți, atunci Dumnezeu nu-ți va da atenție. Când sosește clipa, când se abate dreapta judecată, răsplata va fi dată fiecăruia conform acțiunilor lor. Ca persoană normală cu simțul rațiunii, persoană cu conștiință, ești conștient de tot ceea ce faci, mai ales când faci ceva rău. Încă mai sunt în biserică câțiva oameni care delapidează bani? Încă mai sunt câțiva oameni care nu mențin limitele clare între bărbați și femei? Încă mai sunt câțiva oameni care judecă, sfidează și încearcă să demoleze lucruri în secret? De ce sunt, totuși, toate acestea în regulă pentru voi? Aveți cu toții conștiință, sentimente și reproș în inimile voastre și, din acest motiv, suferiți uneori mustrare și cizelare. Doar că oamenii sunt atât de nerușinați! Dacă ar fi ca pedeapsa să se abată cu adevărat asupra lor, ar mai îndrăzni ei să practice în felul acesta? Când oamenii cu conștiință fac lucruri, ei se simt tulburați când conștiința lor este doar un pic chinuită, așa că sunt capabili atunci să abandoneze trupul. Ca aceia care comit păcate între bărbați și femei. Sunt conștienți de ceea ce fac în acel moment, dar desfrâul lor este prea mare și nu se pot controla. Chiar dacă Duhul Sfânt pedepsește, nu va servi la nimic, așa că Duhul Sfânt nu se mai deranjează cu tine. În acest moment, dacă Duhul Sfânt nu te-ar disciplina, nu ți-ar face reproșuri sau nu ar face nimic trupului tău, ce reproș ar putea fi după aceea? Ce disciplinare ar putea exista după ce fapta este săvârșită? Dovedește doar că ești prea nerușinat și degradat. Ești un nenorocit bun de nimic! Duhul Sfânt nu lucrează fără rost. Dacă știi adevărul foarte bine, dar nu cooperezi și nu ești capabil să faci absolut nimic, atunci nu poți decât să aștepți până când va sosi ziua în care vei fi pedepsit alături de cel malefic. Acesta este cel mai bun sfârșit pentru tine! Am predicat acum în mod repetat despre conștiință, pentru că acesta este standardul cel mai scăzut. Fără conștiință, oamenii vor pierde și disciplinarea Duhului Sfânt și pot face orice doresc. Dacă o persoană are cu adevărat conștiință, atunci, când Duhul Sfânt îi reproșează ceva, ea trece printr-o luptă interioară și este improbabil atunci să facă ceva prea grav. Indiferent de modul în care Duhul Sfânt disciplinează și mustră, în general vorbind, oamenii vor avea cu toții sentimente atunci când fac ceva rău. Așa că oamenii înțeleg acum tot felul de adevăruri și, dacă nu practică, atunci este treaba lor. Eu nu reacționez la asemenea oameni, nici nu am vreo speranță pentru ei. Poți să faci cum poftești!

Unii oameni se adună și așază deoparte cuvântul lui Dumnezeu, vorbind mereu despre cum e o persoană sau alta. Bineînțeles că e bine să ai un pic de discernământ, ca oriunde te-ai dus să nu fii ușor de înșelat, nici ușor de păcălit sau prostit ; acesta este de asemenea un aspect pe care oamenii ar trebui să-l posede. Dar nu trebuie să te concentrezi exclusive asupra acestui aspect, pentru că el ține de lucruri care sunt negative. Ochii tăi nu trebuie să fie mereu fixați asupra oamenilor. Cunoașterea ta despre felul în care lucrează Duhul Sfânt este acum prea mica, credința ta în Dumnezeu este prea superficială și ai prea puține lucruri pozitive. Cel în care crezi este Dumnezeu, Cel pe care trebuie să Îl înțelegi este Dumnezeu, nu Satana. Dacă nu înțelegi decât cum lucrează Satana și ai știința tuturor modurilor în care lucrează spiritele malefice, ce semnificație ar avea acest lucru? Nu este Dumnezeu cel în care crezi astăzi? De ce cunoașterea ta nu include aceste lucruri pozitive? Pur și simplu nu dai atenție aspectului pozitiv al intrării și nu ai înțelegerea ei, așa că ce Dumnezeu vrei să câștigi? Nu știi cum ar trebui să cauți? Ai multe „materiale didactice” negative, dar nu ții minte aspectul pozitiv al intrării, așadar, cum ar putea statura ta să crească vreodată? Dacă o persoană vorbește numai despre războiul cu Satana, ce perspective viitoare de dezvoltare va avea acea persoană? Nu este intrarea ta prea depășită? Ce lucruri vei fi în stare să obții din lucrarea prezentă dacă mai continui așa? Ceea ce este crucial acum este ca tu să înțelegi ceea ce vrea Dumnezeu să facă acum, cum ar trebui să coopereze oamenii, cum ar trebui ei să-L iubească pe Dumnezeu, cum ar trebui ei să înțeleagă lucrarea Duhului Sfânt, cum ar trebui ei să pătrundă în toate cuvintele pe care Dumnezeu le spune astăzi, cum ar trebui să ei să le citească, să le înțeleagă și să le experimenteze, cum ar trebui ei să-I satisfacă voia lui Dumnezeu, să fie complet cuceriți de Dumnezeu și să se supună în fața lui Dumnezeu… Ar trebui să te concentrezi asupra acestor lucruri pentru că sunt lucruri care ar trebui pătrunse acum. Înțelegi? Ce folos să te concentrezi exclusiv asupra discernământului oamenilor? Îl poți distinge pe Satana aici, poți distinge spiritele malefice dincolo, poți distinge multe lucruri, poți avea o înțelegere deplină a spiritelor malefice și poți recunoaște unul imediat ce îl vezi. Dar dacă ești incapabil să spui ceva despre lucrarea lui Dumnezeu, poate discernământul tău să înlocuiască înțelegerea ta despre Dumnezeu? Am făcut înainte părtășie cu privire la expresiile lucrării spiritelor malefice, dar acesta nu este un lucru major. Bineînțeles că oamenii ar trebui să aibă și puțin discernământ, deoarece acesta este un aspect pe care cei care Îl slujesc pe Dumnezeu ar trebui să îl posede pentru a evita să faci lucruri prostești și să întrerupi lucrarea lui Dumnezeu. Dar lucrul cel mai important rămâne să ai cunoașterea lucrării lui Dumnezeu și înțelegerea voinței lui Dumnezeu. Ce cunoaștere ai despre stadiul acesta al lucrării lui Dumnezeu? Poți să spui ce face Dumnezeu, care este voia lui Dumnezeu și poți să spui care sunt propriile tale carențe și care sunt lucrurile cu care ar trebui să te înzestrezi? Ar trebui să înțelegi care dintre intrările tale anterioare au fost deviații și erori și care intrări au fost depășite. Ar trebui să fii capabil să culegi roadele și să atingi înțelegere în noile tale intrări. Nu simula ignoranța; trebuie să faci mai multe eforturi în intrările tale cele noi pentru a-ți adânci propria experiență și cunoaștere și, mai mult decât atât, trebuie să fii stăpân în special pe noile tale intrări și pe cea mai corectă metodă de a experimenta. Trebuie să mai știi și cum să dai deoparte metodele de practică depășite și să intri în noua experiență. Mai mult chiar, ar trebui să distingi practica ta anterioară, depășită și deviată, de noua lucrare și intrare. Acestea sunt lucruri pe care ai nevoie acum să le înțelegi urgent și să le pătrunzi. Trebuie să înțelegi diferențele și relația dintre intrările tale vechi și noi. Dacă nu ai o înțelegere a acestor lucruri, atunci nu vei avea cum să avansezi, pentru că vei fi incapabil să ții pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. Mare parte din intrarea și experiența ta din trecut ținea de o cale deviantă și greșită de practică și mare parte din ea era o modalitate de a experimenta care aparținea unui timp de mult trecut; trebuie să înțelegi cum ar trebui să abordezi aceste lucruri. Prin mâncatul și băutul corespunzător al cuvântului lui Dumnezeu și prin părtășie corespunzătoare, trebuie să fii capabil să-ți schimbi modurile anterioare depășite de practică și vechile tale concepții tradiționale, ca să poți pătrunde într-o nouă practică și pătrunde în noua lucrare. Acestea sunt lucruri pe care se cuvine să le obții. Nu-ți cer să te înțelegi în cel mai mic amănunt; nu-ți cer să iei acest lucru prea în serios. Mai degrabă, îți cer să-ți iei în serios intrarea și înțelegerea aspectului pozitiv. Cu toate că s-ar putea să fii capabil să te cunoști pe tine însuți, nu rezultă în mod obligatoriu că aceasta este adevărata ta statură. Dar dacă poți experimenta practica și intrarea în noua lucrare până la punctul în care ești în stare să distingi care erau concepțiile sau neînțelegerile tale personale anterioare, atunci aceasta este adevărata ta statură și este ceva ce ar trebui să deții. Acestea sunt lucrurile pe care fiecare dintre voi ar trebui să le obțină.

Sunt multe lucruri în care pur și simplu nu știți cum să practicați și cu atât mai puțin știți cum lucrează Duhul Sfânt. Uneori, faci ceva care este în mod clar nesupus față de Duhul Sfânt. Ai deja înțelegerea principiului lucrului prin mâncat și băut, așa că suferi în interior un sentiment de reproș și neliniște și, bineînțeles, acesta este un sentiment pe care o persoană îl va simți pe baza cunoașterii adevărului. A nu coopera și a nu face lucrurile în concordanță cu cuvântul de astăzi împiedică lucrarea Duhului Sfânt și o persoană se va simți în mod necesar neliniștită în sinea sa. Înțelegi principiile acestui aspect, dar nu practici în conformitate, așa că suferi un sentiment de reproș în sinea ta. Dar dacă nu înțelegi acest principi și pur și simplu nu ai mâncat și nu ai băut acest aspect al adevărului, dacă nu-l cunoști deloc, atunci nu vei simți neapărat o senzație de reproș în această chestiune. Generarea reproșului Duhului Sfânt este condițională. Crezi că pentru că nu te-ai rugat, nu ai cooperat cu Duhul Sfânt, nu ai eliberat povara pe care o duci înăuntrul tău, ai întârziat lucrarea Duhului Sfânt. De fapt și de drept, nu poate fi întârziată și, dacă nu vei spune ceva, atunci Duhul Sfânt va stârni pe altcineva să o spună; Duhul Sfânt nu este înfrânat de tine. Simți regret în fața lui Dumnezeu și asta ar trebui să simți. Dar Dumnezeu nu dă două parale și apoi, acesta este trecutul. Dacă poți sau nu obține ceva este treaba ta. Uneori conștiința ta se simte ca și cum ar suferi acuzații, dar nu este luminare sau iluminare a Duhului Sfânt în acel moment, nici reproșul Duhului Sfânt. În schimb, este un sentiment în conștiința ta. Dacă implică numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu sau lucrarea lui Dumnezeu și tu acționezi nebunește, atunci El nu te va ierta. Dar are o limită, și, în privința lucrurilor care abia dacă merită menționate, El nu se va deranja cu tine, El te va ignora și, astfel, acesta este un lucru pe care ar trebui să-l simți înăuntrul conștiinței tale. Unele lucruri sunt ceea ce oamenii cu umanitate normală sunt meniți să facă și unele sunt elemente ale vieții omenești normale. De exemplu, nu-ți gătești bine chiflele la abur și crezi că Dumnezeu te disciplinează – acesta este un lucru total nerezonabil pe care să-l spui. Înainte de a ajunge să crezi în Dumnezeu, nu se întâmpla adeseori genul acesta de lucru? Pe atunci te disciplina Satana? De fapt, dacă practici mai mult în această chestiune, va fi improbabil să faci greșeli; pur și simplu, creierul tău este cel care face greșeli. Simți că pare a fi disciplinarea Duhului Sfânt când, de fapt, nu este cazul (lăsând la o parte unele circumstanțe excepționale), pentru că lucrarea aceasta nu este complet realizată de Duhul Sfânt, ci sunt doar sentimente pe care le au oamenii. Dar să se gândească în această direcție este ceea ce ar trebui să facă aceia care au o credință corespunzătoare în Dumnezeu. Nu ai fi putut gândi așa când nu credeai în Dumnezeu. Odată ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, inima ta a depus efort în această privință și tu ai început pe neștiute să gândești în această direcție. Acest fapt rezultă din gândirea oamenilor normal și ține, de asemenea, și de efectul propriei lor mentalități. Dar lasă-Mă să-ți spun, acesta nu este un lucru care să țină de lucrarea Duhului Sfânt. Acest aspect ține de o reacție normală dată oamenilor de către Duhul Sfânt prin intermediul propriei lor gândiri; dar trebuie să înțelegi că această reacție nu este lucrarea Duhului Sfânt. Deținerea genului acestuia de „cunoaștere” nu dovedește că deții lucrarea Duhului Sfânt. Cunoașterea ta nu aparține de iluminarea Duhului Sfânt, cu atât mai puțin să fie lucrarea Duhului Sfânt. Este pur și simplu o reacție a gândirii normale a oamenilor și nu are nimic de-a face cu luminarea sau iluminarea Duhului Sfânt. Sunt două lucruri complet diferite și nu sunt realizate în întregime de către Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează pentru luminarea sau iluminarea oamenilor, El le oferă, în general, acestora, o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și a adevăratei lor intrări și adevăratei lor stări și le mai oferă și hotărâre, le permite să înțeleagă intenția hotărâtă a lui Dumnezeu și cerințele Lui de astăzi față de oameni astăzi, El le dă hotărârea să deschidă fiecare cale. Chiar atunci când oamenii trec prin vărsare de sânge și sacrificiu, ei trebuie să acționeze pentru Dumnezeu și chiar când întâmpină persecuție și aversiune, ei trebuie să continue să-L iubească pe Dumnezeu și să nu aibă regrete și trebuie să depună mărturie pentru Dumnezeu. O asemenea hotărâre este stârnită de Duhul Sfânt și lucrarea Duhului Sfânt – dar să știi că nu ești stăpânit de asemenea stârniri cu fiecare moment care trece. Uneori, la întruniri, poți să te simți extrem de mișcat și de inspirat și poți să preaslăvești și să dansezi. Simți că ai o înțelegere incredibilă a ceea ce împărtășesc ceilalți, te simți nou-nouț pe dinăuntru și inima ta este absolut clară, fără vreun sentiment de deșertăciune – toate acestea țin de lucrarea Duhului Sfânt. Dacă ești un conducător și Duhul Sfânt îți oferă luminare și iluminare extraordinare atunci când te duci la biserică să lucrezi, făcându-te incredibil de zelos, responsabil și serios în munca ta, aceasta ține de lucrarea Duhului Sfânt.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#Cuvântul lui Dumnezeu #Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi #voia lui dumnezeu #Binecuvântarea lui Dumnezeu

[evamelba]

Animalice 

Gamedesign

#animalice #gamedesign

[elbowreveal]

Charlie and Norman sharing ❤️

#my cats #REJOICE! ANIMALICE!

[b1eeding-sun]

Throws oc art into the void

Cam (red hair): he/it/any

River (pink hair): they/them

#mcr #my chemical art #three cheers for sweet revenge #album art #my ocs #original character #animalice ocs

[spearxwind]

Was there a point in time where Deimos was a thinking individual? Or was she always an animalice...

No, there WAS a point where she was conscious, but she became victim of her own derangement and now knows only rage

#ask #anon

[spiritual123]

masura libertatii

Omul e liber numai în măsura în care îşi poate crea în sfera conştiinţei resorturi ideatice ale acţiunilor sale. ... Resorturile ideatice pe care oamenii le produc din ei înşişi se suprapun, totuşi, până la un anumit punct, la diferiţii indivizi. Chiar dacă omul individual creează gânduri din sine însuşi, în mod absolut liber, acestea coincid într-un anumit sens cu gândurile altor oameni. De aici decurge pentru cei liberi dreptul de a presupune că în societatea umană armonia apare de la sine, dacă ea constă din indivizi suverani. El poate opune această părere celui care apără nelibertatea şi crede că faptele unei mulţimi de oameni sunt în concordanţă unele cu altele numai dacă sunt dirijate de o putere exterioară spre un ţel comun. De aceea, spiritul liber nu e adeptul acelei concepţii care vrea să lase instinctele animalice să domnească în mod absolut liber şi vrea, de aceea, să abolească toate ordinile bazate pe lege. Dar el cere libertate absolută pentru aceia care nu vor să se supună doar instinctelor animalice, ci sunt în stare să creeze resorturi morale, propriul lor bine şi rău.

#libertate #antroposofia

[sunkissed-dew-drop]

Pacat

Mi-am murdarit mainile cu pacat

Si ochii cu privelisti animalice.

Mi-am stors sacrul ca pe-o lamaie

Pana la ultima picatura de otrava.

Mi-am murdarit hainele cu sange putrezit.

Si auzul cu soapte demonice.

Mi-am abuzat sacrul pana la infinit,

Pana la ultimul strop de lava.