#texte romanesti | Explore Tumblr Posts and Blogs

lady-in-blacks-blog · 1 year

Text

Întotdeauna m-am întrebat de ce viața mea este nedreaptă cu mine?De ce nu îmi oferă un răspuns optimist şi îmi sfâșie în mod incorect realitatea.De ce am avut impresia să cred că, pot salva lucuri din viața mea, când de fapt ele erau pierdute..De ce încrederea mea oarba in oamenii este tot mai rara şi nici zâmbetul nu îmi poate oferi un răspuns?Spune-mi destine ce am făcut greșit, să mă eronezi in mod inexplicit!

29 notes · View notes

zusplace · 2 years

Text

Rază de Lună

Am prins o rază de lună Dintr-o dată, din buclă Fix în etern, spirit ferm Simt o parte, ochii sunt nestemate

Rupt-am bucata bine, Am păstrat-o pentru mine Pusă adânc la suflet, Cu câteva stele, puțin mai grele

Zile și zile am stat, Total nemișcat, Raza lunii mă făcea, Să mă simt straniu, ciudat

Eram pregătit acum, Să văd cum se simte Luna nu mai era, Ziua se pregătea, de noi cuvinte.

1 note · View note

dollsworks6374 · 4 days

Text

Texts of new, current Romanian musical lyrics, as well as old romaniam lyrics texts, light musical texts, gypsy songs

0 notes

turkcentric · 2 years

Text

continued from x // @coltii-romanesti.

[text] Ghosting? :S Disappearing ya mean??

[text] When ya put it that way, yeah. That’d just be rude.

[text] Oh! Yeah! Just say the word and I’ll meet ya! (￣▽￣)ノ

#verse 001. who’s this energetic old man; /main verse #with a springy step and mischievous eyes; /ic #I'm glad to be back!//

0 notes

cryssblog19 · 3 years

Text

Faptul că numele meu le șterge unora zâmbetul de pe buze, mă satisface maxim. ☺️😇

Source @cryssblog19

#sentimente #targujiu #bucuresti #amintiri #italy #texte romanesti #tumblr romania #romania

4 notes · View notes

scrierileuneifetetimide · 5 years

Quote

“Nu, nu sunt fericit și probabil că n-am să fiu niciodată. Ăsta-i adevărul! Există și oameni inapți de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decât un cuvânt rece, înscris în dicționar la litera cuvenită. Incontestabil că eu fac parte din această categorie.”

186 notes · View notes

ambroziie · 5 years

Text

#citate romanesti #citate #ambroziie #citate românești #baia mare #texte romanesti #texte #românia #romania #iubire #statusuri #citate despre viata #ambrozie #versuri #amborziie #societate #te iubesc #dragoste #ea

60 notes · View notes

music-and-love-ro · 6 years

Photo

Nane - Ocean

#nane #ocean #versuri #versuri rap #versuri rap romanesc #versuri nane #dragoste #citat #citate #citate dragoste #citate romanesti #rap romanesc #text #texte #texte rap #texte romanesti

28 notes · View notes

dejavulight · 6 years

Text

Ardeam de nerabdare sa te vad, dar m-ai stins.

@dejavulight

#citat #citate romanesti #tumblr romania #texte romanesti #texte #confesiuni #ganduri #sentimente #iubire #tristete #romani #romania #trist #durere #dragoste #foc #revedere #dor #cuplu #iubiti

46 notes · View notes

rain-onherskin · 4 years

Text

#teiubesc #texte #te #tevreau #sentimente #durere #citate #citate romanesti #citatemotivationale #citate in romana #dragoste #iubire #dor

71 notes · View notes

reystine · 4 years

Text

13 notes · View notes

lady-in-blacks-blog · 8 months

Text

“Viața îți poate demonstra că cea mai frumoasă zi a ta poate deveni cea mai urâtă zi!

Doar în câteva secunde…”

7 notes · View notes

iubiredecititor · 5 years

Text

"Dar, totuși, se simte inexplicabil de tristă."

Salut, rămas bun și tot ce se întâmplă intre ele - Jennifer E. Smith

84 notes · View notes

corbublood · 5 years

Text

Savatie Bastovoi

#quotes #citate #citate romanesti #love #text

28 notes · View notes

nox-scrie · 5 years

Text

De trei ori ura pentru paradoxuri literare

Am postat doua chestii aici si niciuna nu e gay, ceea ce e pur si simplu inacceptabil. Chestia asta a fost scrisa post-”o doamne imi place sa scriu poate ar trebui sa o fac mai des” si ante-”chestia asta nu mai e un hobby, e o pasiune”. E atunci cand eu si muza mea artistica am inceput sa ne cunoastem mai bine. E ca o poezie, dar are exact stropul ala de fucked up-ness care te face sa iti dai seama ca e scrisa de mine. Poate va prindeti care era faza cu copiii astia, sau poate ca nu. E povestea a doi tipi avand o plimbarica ghidusa in Parcul Izvor, un caiet de schite de toate felurile si cum amandoi au uitat ca au fost scrisi de o adolescenta trista si nu de un poet ce se considera geniu.SPER SA VA PLACAAAAA!!!

Respira aerul primaverii si nu ii venea sa creada ca trecuse atata timp de cand fusese ultima data aici. Copacii erau diferiti, erau asezati intr-un haos de muguri si de crengi, era ca un colaj al naturii in jurul sau. Aleea pe care calca cu tenesii sai vechi se intindea la infinit sub pasii lui; parea ca o atinge cu talpile goale, iar cerul, cerul era gol precum o foaie velina, neatinsa de cuvinte ce sa o pateze, ce sa o schimbe.

De cand nu mai simtise asta? De cand nu mai statuse asa, sub lumina ce ii ardea spatele, ce ii facea umbra sa ia viata si pasea cu frica sperand sa nu isi ia zborul. Oamenii din jurul sau erau precum figurile de ceara, cu expresii sculptate si surasuri seci, si rar observa un om ce sa para cu adevarat real, ce sa radieze, asa cum simtea ca face el in acea zi de luni.

Sau asa credea el. Din partea celalta a aleii, un baiat cu par precum bolta cereasca inainte de furtuna si ochi mai albastrii ca cerul noptii instelate, venea calcand ca pe apa. Inaltimea lui parea sa il faca sa atinga tunelul de ramuri are pomilor din jurul drumului, iar acestea se conformau pentru a-i da spatiu sa mearga pe sub ele, caci el era precum un print al naturii, ce cu fiecare pas indeparta un nor de ploaie si aducea unul de furtuna.

Cei doi s-au observat simultan. Cu totul opusi, ar putea sa zica cineva, dar desi diferentele dintre ei erau evidentiate prin apropierea lor, de la distanta modul in care se completau erau perfect identic. Ochi de aur topit, par de argint solid si par de cenusa imprasiata cu ochi de flori de camp, inaltime ce te apropia de natura, de viata de la inceputul sau, inaltimea unui munte, ce te ridica pana la cer si nu iti dadea drumul.

S-au oprit si s-au studiat reciproc, in timp ce figurile de hartie din jurul lor ii urmareau curiosi, cum o data ce unul clipea, celalalt il urma, iar toata tensiunea dintre cele doua fiinte ce aratau de parca aveau sa aduca echilibrul in univers se incheie cu un zambet.

“Imi place tricoul tau.”

Cuvintele baiatului cu par precum plumbul se auzira cu claritatea unei orchestra intr-o sala amortita. Celalalt isi aminti brusc de legatura sa cu viata reala, cu corpul sau, ce uneori il controla pe el, si nu invers; isi aminti de locul in care se aflau si de cum legatura pe care o formasera mergand unul spre celalalt nu poate fi mai mult ca un simplu gand, nu aici, nu acum.

“Mersi. E de pe net.. internet. Esti fan Bacovia?”

“Fan e putin spus, sincer. As vrea ca Bacovia sa ma adopte si sa ma creasca precum as fi al lui, doar pentru a avea posibilitatea de a pune mana pe toate manuscrisele sale fara sa intru in inchisoare.”

“Sunt destul de sigur ca incercarea de a-l face pe Bacovia tatal tau in momentul prezent ti-ar aduce mai multe consecinte decat furtul unor manuscrise dintr-un muzeu. Furtul din morminte si invierea osemintelor pentru semnarea actelor de adoptie e o problema reala, ce ne afecteaza pe toti intr-o mai mica sau mai mare masura.”

Cu un gest mic, baiatul cu par arginitiu a atins scrisul inclinat de pe tricoul sau, ce cita “Azi nu mai sunt eu si mintea ma doare… nimic nu mai vreau- liceu, cimitr al tineretii mele”. Precum vederea intoarcerii pasarilor din locurile indepartate aducea zambete pe chipurile copiilor obositi de ecrane si jocuri fara sfarsit, asa simpla atingere a mesajului imprimat il facu pe baiatul cu par de aur sa zambeasca, dar se opri brusc, amintindu-si de oamenii inflamabili ce ii priveau.

“Nico.” a spus baiatul nascut din noapte, si a intins mana.

“Harry.” a venit raspunsul celui facut in miezul zilei, in timp ce intindea la randul lui mana.

Strangerea de mana dintre cei doi a fost mai intima decat orice actiune asemanatoare din cartile de dragoste citite de oricare dintr ei. Mainile lor erau prinse cu totul, degete lungi si degete calde, degete reci si degete scurte, si odata cu legatura dintre ei oricine ce se uita cu destul interes putea vedea rauri si rauri de posibilitati iesind din mainile lor impreunate, visuri de-abia formate prinzand contur cu fiecare secunda, povesti nemaipomenite, neimpartasite, ce asteapta sa fie traite si povestite mai departe. Iar Nico era luna, frant si intunecat de mister si de iubire, si Harry soarele ce stralucea chiar si atunci cand nu voiai sa o faca, nemilos in caldura sa; intre mainile lor impreunate era universul mic si limitat de care aveau nevoie.

Nu dura mult, caci legatura le-a fost franta de un strigat puternic. Din umbra copacilor iesea o femeie ce parea pe cale sa distruga ultima farama de bunatate cunoscuta vreodata de omenire. Cu privirea fixa, clara, determinata, aceasta ii ochi pe cei doi cu ochii de menta ai elfilor din mituri, si scoase un al doilea strigat. Haina alba pe care o purta nu era potrivita locului in care se aflau, iar modul in care Nico s-a departat de baiat trezea mai multe suspiciuni ca prezenta unui doctor, inca in uniforma, in Parcul Izvor.

“Nicolae Dima. Asta este a patra oara cand ai iesit din spital in ultima luna pentru a hoinari prin parc in cautare de alte.. alte probleme pe care tot bietii tai parinti o sa fie nevoiti sa le rezolve! Este de-ajuns tinere, de acum te punem sub supraveghere.”

Harry, ce isi bagase mainile in buzunare, speriat ca aura de dezgust si ura ce o impartea doamna avea sa ii atinga mainile colorate de galben din sufletul noului sau prieten, a ras fara umor.

“Nu se intampla nimic, nu stiu, necrestin, sau nesabuit aici, doamna. Eu si Nico ne cunoastem din generala, si ne-am revazut dupa cativa ani, asa ca e normal sa dam mana. Interpretati cu totul gresit.”

Nico aduna ce ii mai ramasese din imaginea lui Harry, dorind sa o pastreze cat timp va fi incarcerat in spital, pentru a sasea oara in ultimul an, al saptelea spital la care a fost internat in ultimii trei ani.

Harry se uita la el, ochii sai sclipind de soare si de lumina, de speranta unui viitor imposibil si de asteptare a ce va urma. Nico fu tarat de femeia solida pe aceeasi alee pe care oamenii ii vazusera acum cateva minute pe Harry si Nico avand un moment de liniste cereasca, de implinire, si susoteau captivati, punand niste sentimente reale pe chipurile lor de lut.

***

In camera in care era tinut, Nico ii desena chipul lui Harry asa cum si-l amintea in parc, venind prin tunelul de crengi, colorand cu portocaliu totul, emanand caldura, iubire.

Aseza portretul in caietul sau de schite, trecand peste multele figuri masculine pe care le desenase inainte, si, intr-un moment de luciditate, realiza ca nici macar una dintre ele nu e reala. Totul e efectul bolii sale mintale, care il tine captiv in aceasta celula, care il face sa vada semizei si oameni imbracati in aur, care il facea sa fie diferit, mai rau, care il facea sa nu poata iesi, sa nu se poata bucura de natura pe care o iubea cel mai mult, sa nu poata vorbi cu cineva ce nu poarta un halat alb si are un tub de pastile in mana.

Cu o a doua privire la schita, gandurile rele trecura. Era intr-un loc luminos, ferit, doar el si Harry, iar universul era perfect echilibrat din nou, cum putea sa fie doar atunci cand era cu el…

Atunci, Harry si-a inchis jurnalul, pentru ca un asistent intra in camera sa. Tinea in mana un tub de pastile si avea pe buze un zambet ce prevestea furtuna; pe Harry nu il deranja, ba chiar gasea inspiratie in asta. Asistentul cu putin mai mare ca el isi dadu o mana prin parul castaniu-argintiu, si arata spre caietul lui.

“Despre cine scriai, Harison?”

“Despre nimeni, Nico. Despre nimeni. Ce pastile mi-ai adus azi?”

3 notes · View notes

cryssblog19 · 3 years

Text

Pentru cine se simte 😁😉

#targujiu #bucuresti #italy #romania #tumblr romania #texte romanesti #sentimente

0 notes