#deduceme | Explore Tumblr Posts and Blogs

madeixche · 7 years

Text

Singura familie alcătuită doar din membri pe care să-i iubesc cu adevărat, este cea formată din prieteni.

Se spune că membrii familiei sunt singurii în care te poţi încrede în totalitate. Că familia este mereu acolo pentru tine să te ajute şi niciodata nu te va lăsa la greu. Per ansamblu aşa e. Doar că eu prefer să nu mă încred în totalitate în ea.Haideţi să nu uităm totuşi de câteva aspecte ale familiei.Încă de sute de ani, legătura de sânge vine la pachet cu o oarecare obligaţie şi lucruri cheie pe care oamenii le fac doar pentru că ‘’aşa se ştie’’.Lucruri pe care le fac inconştient, nu dintr-o dorinţă proprie, ci din cauza faptului că le-a rămas implementată în cap obişnuinţa de a se proceda astfel.Unele lucruri care nu există ajung să fie forţate, numai pentru ca cele tipice să apară şi în familia ta. ‘’E ruda ta de sânge, cum poţi vorbi aşa despre ea?” Şi ruda ta de sânge e doar o persoană pe care o vezi o dată la 20 de ani şi abia îi reţii chipul, dar ‘’e rudă cu tine şi trebuie să o iubeşti”.Trebuie să o respecţi doar pentru că face parte din familia ta, trebuie să o ajuţi doar pentru că împărţiţi din întâmplare acelaşi sânge. Vai, dar câtă iubire, câtă omenie!Să ajuţi un om pentru că ai crescut cu ideea ca ‘’rudele se ajută şi se iubesc între ele’’.Ce pot spune, cu adevărat înduioşător.Mai că mi se face greaţă. Mă scuzaţi (de fapt nu mă scuzaţi), dar n-am de gand să trăiesc după asemenea idee. E ca şi când toată fascinaţia iubirii şi a oferirii ajutorului a fost transformată în hârtie igienică şi acum toată lumea se şterge la cur cu ea.Ne luăm de tineret pentru că nu ştie să iubească şi pentru că-şi declară iubirea mult prea devreme, dar nu cumva aşa a învăţat?Nu cumva a fost învăţat să spună că iubeşte o persoană pe care o vede o dată la 3 ani? Iubirea parcă nu mai are sens, ‘’ce-i aia, frate?”.Ne iubim unii pe alţii în faţă şi ne scuipăm pe la spate.De mici suntem învăţaţi să fim falşi. ‘’Comportă-te bine cu el că e vărul tău.’’. Ce deducem de aici?Că e ruda noastră şi merită tot respectul.Şi dacă nu e ruda noastră ce facem, o scuipăm între ochi? Ce să spun, foarte practic. De fapt in familie toţi ne iubim între noi şi totul e doar soare şi flori. De data asta să mă scuzaţi,cei care aveţi norocul ca familia voastră să fie alcătuită din persoane care merită iubire şi respect.Dar doar voi.Căci restul probabil mă înţelegeţi şi sunteţi în aceeaşi situaţie. Deci revenind, dacă eşti ca mine, şi ai o familie imperfectă (lucru care este total normal) şi ai şi tu o mamă care-ţi spune ‘’să-ţi iubeşti familia doar pentru că e familia ta’’, înseamnă ca poate înţelegi cum stă treaba cu iubirea doar pe faţă şi-n vorbe, dar cu inima goală. Singura familie completă pe care o iubesc sunt prietenii.Pentru că să nu uităm că prietenii sunt familia pe care ţi-o alegi singur.Ei sunt mereu acolo pentru că vor, nu pentru că sunt obligaţi.Ei chiar ţin la tine, nu li s-a spus acasă că aşa trebuie să facă. Ei sunt realitatea, fie ei în număr cât de mic, căci la urma urmei mai puţini=mai buni. Într-adevăr, unii vin şi pleacă, alţii rămân pe viaţă.Dar indiferent de durata prezenţei lor în viaţa ta, recunoaşte că ţi-o fac mai bună.Ei sunt iubirea reală, cei care chiar te simt aproape sufletului lor, cei cărora chiar le pasă de tine, cei care nu fac acte de caritate. Sper că ideea va fi înţeleasă. Evident că ne şi iubim anumiţi membrii ai familiei, însă să fim serioşi..Este cam imposibil să ne iubim toată familia, aşa că haideţi să ne dăm măştile jos şi să nu ne mai jucăm de-a smeriţii. La un moment dat, o rudă de-a mea mi-a spus că este dezamăgită de mine, iar eu am rămas curioasă tare..De ce anume m-ar interesa? Raspunsul: pentru că suntem rude, deci înseamnă că ţinem unii la alţii si faptul că este dezamăgită de mine ar trebui să mă întristeze. Păcat că eu nu trăiesc după aceste idei şi totul se transformă doar într-o comedie de vândut la colţu’ străzii. Şi totuşi..E păcat?

2 notes · View notes

crestintodox · 7 years

Text

Întoarcerea unui monah la pocăință

Aici în Sfântul Munte, înainte cu mulți ani, era un monah, care la început era silitor. Și ce deducem din povestirea lui este faptul că dobândise mult har în rugăciune. Se pare însă că s-a trufit. Credea că era diferit de ceilalți monahi în ce privește starea duhovnicească și de aceea era foarte firesc ca Harul să se retragă, iar el să fie supus ispitirii. Astfel, ispititorul l-a chinuit atât de…

View On WordPress

2 notes · View notes

lgbt-romanian-teens · 7 years

Note

(pt2) acceptare, cum este si cu cuplul bi-rasial. astea fiind spuse, este 100% plauzibil sa fie un cuplu gay. intrebare e de ce ar fi pus carla's asa ceva in clip? mult mai multi ar avea backlash la ceva ce pare gay decat cei care cumpara cantecul din queerbaiting (ceea ce mie sincer nu mi s-a prea parut). din ce imi pare mie el vrea sincer sa ne dea un pic de reprezentare dar fara repercursiuni. stiu ca e ipocrit si urat, dar la urma urmei suntem in romania. ma astept la asta (inca ascult csd)

Sunt total de acord cu tine, eu una am realizat si dedus tot ceea ce am spus dintr-un comentariu lasat de cineva la clipul video, din pacate nu il mai gasesc acum (probabil ca a fost sters pentru ca a starnit multa discutie intre sustinatorii lgbt si homofobi) era cam asa (dar nu il pot cita pentru ca nu-mi aduc aminte exact) ‘Ma bucur ca a fost inclus si un cuplu gay, vedem mai rar asta, mai ales in muzica romaneasca.’ Si de aici au inceput multe discutii contradictorii legate de cei doi, daca sunt gay sau nu. Multi spuneau ca e doar un albinos care e discriminat si un tip care îi ia apararea, cum ai zis si tu. DAR daca ne gandim toate cuplurile sunt diferite, ‘imperfecte’ si unul dintre ei sufera discriminare intr-un fel: cuplul bi-rasial cu fata asiatica, si cei doi care au situatii financiare diferite: taximetristul si femeia care deducem ca are o pozitie sociala importanta. ~mod d

#mod d #am comentat mai mult clipul asta decat comentariile de la romana

1 note · View note

rudyroth79 · 4 years

Text

Luni, 3 februarie 2020, la ora 2.00 și, în reluare, la ora 14.00, pe site-ul eteatru.ro Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi Adunarea femeilor de Aristofan. Traducere de Alexandru Miran. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Alexandru Arşinel, Valentin Teodosiu, Eusebiu Ştefănescu, Virginia Mirea, Coca Bloos, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Oana Ştefănescu, Silvia Codreanu, Medeea Marinescu, Cristian Iacob. Muzică originală de Gabriel Bassarabescu. Interpretează: Ioan Caţianis, Iulica Szekeres (flaute), Cristian Balea (percuţie). Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Înregistrare din 2003.

Penultima, cronologic, dintre cele 11 piese păstrate de la Aristofan (probabil 450 î. Hr. – 386 î. Hr.) are un titlu, Ekklesiazousae (Adunatele), care ”constituie în sine o glumă, căci verbul ekklesiazo («a aduna pentru luarea hotărârilor») nu se întrebuinţa niciodată la participiul feminin.” (Robert Flacelière, Istoria literară a Greciei antice). După toate probabilităţile, a fost jucată în 392 î. Hr., fiind urmată de Plutos (388). Trecuseră, aşadar, mai bine de un deceniu de la Broaştele (405) şi peste 30 de ani de la satira din Norii (423), îndreptată împotriva lui Socrate şi a sofiştilor. Nimic din verva scânteietoare a comediografului, din puterea lui de observaţie, din capacitatea limbajului de a înfăţişa în pastă „grasă” frământările epocii, o realitate pe care o deducem cu suficientă claritate, nu lipseşte de aici.

Ca şi în Plutos, în Adunarea femeilor parodia este totală. Fără nuanţele de revoltă din ultima piesă, ţinta satirei lui Aristofan o constituie aici teoriile sociale utopice care circulau în cercurile înalte ateniene, ideile lansate de Protagora şi de alţi sofişti. S-a spus că subiectul Adunării femeilor plutea în aer, la fel cum – opinie curentă la mulţi cercetători – piesa aceasta ar anunţa Republica lui Platon. Aceste aspecte pot desigur interesa astăzi, chiar dacă nu ele dau tonul atracţiei pentru utopia peste care Aristofan toarnă o tolbă de săgeţi. „Tematica ei, scrie Vito Pandolfi, are o vigoare neobişnuită.” Dispreţul nu se manifestă printr-o negaţie cinică ori printr-o punere în pagină, cu mijloacele comicului, a conflictului de idei, ci se transformă într-un râs de cele mai multe ori ”gros”, convocând un registru de trimiteri directe sau aluzive la persoane, obiceiuri, relaţii sociale greu de desluşit pentru spectatorul contemporan, dar care făceau deliciul publicului din Atena.

Poetul imaginează un stat atenian condus de femei şi întemeiat pe comunitatea bunurilor. ”Voi face să crească o singură viaţă comună, la fel pentru toţi”, în care va curge ”belşug tuturor şi din toate”, spune Praxagora (nume compus transparent din ”praxis” şi ”agora”), stratega, conducătoarea revoltei femeilor care, deghizate în bărbaţi, preiau puterea în Cetate. În zori, Praxagora adună femeile îmbrăcate în mantii bărbăteşti, dotate cu ciomege şi bărbi şi, după o repetiţie generală, porneşte spre locul Adunării. Misterios la început, dialogul răsfrânge abilitatea sui-generis a conspiraţiei. Până se dezmeticesc bărbaţii, femeile au şi devenit stăpâne pe cetate şi Praxagora prezintă cu o siguranţă de invidiat noua alcătuire socială în care totul devine comun, spre mirarea lui Blepyros, soţul Praxagorei şi a vecinului său, ”cetăţeanul sceptic”. Euforia nebunească a înfăţişării noii ordini sociale, în care nu va mai fi nevoie de tribunale (uriaşă deziluzie pentru atenieni!), pentru că nimeni nu va mai avea de ce să fure sau să înşele, iar în oraş va exista ”un singur lăcaş”, prin dărâmarea zidurilor dintre încăperi, atinge apogeul când bărbaţii încep să-şi scoată lucrurile din casă pentru a le preda în Agora ”averii obşteşti”. Revoluţia nu se reduce la atât. Până şi femeia va fi bun comun, desigur după anumite reguli care trebuie să-i mulţumească pe toţi (şi pe care le vom vedea de altfel puse în practică într-o scenă următoare, de o teatralitate excepţională):

”Blepyros: Să zicem că văd o puştancă, şi-mi cade cu tronc şi vreau s-o-ncălzesc, am voie să iau pentru dar de la obşte, iar după culcat să păstrez şi câtimea din zestrea comună?

Praxagora: Îţi va fi-ngăduit să te culci cu ea pe daiboj. Voi face ca însăşi femeia să fie obştească. Bărbaţii pot, aşadar, să se culce cu ele, făcându-le-n voie copii.

Blepyros: Dar cum să-i opreşti să nu meargă cu toţii la cea mai bine făcută, să nu se străduiască s-o-mbrăţişeze?

Praxagora: Şedea-vor balcâzele şi borcănatele-n preajma celor plăcute, iar cel ce pofteşte pe una cu nuri, să zgâlţâie-ntâi o urâtă.

Blepyros: Şi ce-o să ne facem, noi, ăştia mai vârstnici? Intrând mai întâi la urâte, mă tem că-nainte s-ajungem la ţinta dorită, ne va lăsa mădularul.

Praxagora: Dar nu se vor bate, stai molcom, să nu-ţi fie teamă, că nu se vor bate.

Blepyros: Din pricina cui?

Praxagora: De dor să se-ntindă cu tine. Deci nu îţi va fi decât… bine.

Blepyros: Da’ straşnic v-aţi îngrijit pentru voi, rânduind ca nu cumva să rămână o singură bortă nefolosită. Cu treaba bărbaţilor ce-o să se-ntâmple? Femeile se vor feri de urâţi, roind numai-n jurul celor mai falnici.

Praxagora: Bărbaţii mai neizbutiţi vor pândi după cei mai frumoşi, când se-ntorc de la prânzuri acasă, vor sta să-i aştepte pe străzi şi pe la răspântii. Femeilor nu le va fi-ngăduit să-nnopteze cu cei minunaţi şi voinici, dacă nu îi vor fi bucurat mai întâi pe cei pirpirii şi scălâmbi.

Blepyros: Va fi preţuit un năsos, Lysikrates de pildă, la fel ca bărbaţii frumoşi?

Praxagora: La fel, pe Apollo, şi acesta-i un rost democratic.”

Nici cele mai negre proiecţii egalitariste nu ating această viziune, de altfel deloc excentrică, pe care o ridiculizează Aristofan în Adunarea femeilor. Comunismul avant la lettre se combină ridicol cu un feminism stupid, deznodământul „orgiastic” fiind o soluţie la rândul ei grotescă. Aristofan atacă vremurile de falsă democraţie, decăderea moravurilor, superficialitatea, acceptarea snoabă a modei noi, credulitatea într-un limbaj adesea licenţios.

Dacă poetul comic scria pentru actualitatea imediată a epocii sale, geniul său satiric i-a asigurat universalitatea.

Adaptarea radiofonică foloseşte traducerea din greaca veche a lui Alexandru Miran, plină de expresivitate şi culoare, apărută în 1974. Regizorul Cristian Munteanu este autorul unei montări care, la premiera din 16 martie 2003, a întrunit toate superlativele prin ritmul compoziţiei teatral-radiofonice, reliefarea plastică a contrastelor, paleta de registre comice, individualizarea personajelor şi nu în ultimul rând, prin expresivitatea corului femeilor.

În rolul Praxagorei, Mariana Mihuţ, voluntară, temperamentală, conduce ferm ”ostilităţile”. Alexandru Arşinel creează plastic grotescul personaj Blepyros, alături de Valentin Teodosiu, Eusebiu Ştefănescu, Coca Bloos, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Silvia Codreanu, Oana Ştefănescu, Virginia Mirea, Medeea Marinescu, Cristian Iacob.

Muzica inspirată a lui Gabriel Bassarabescu, dansul din ultima parte şi efectele instrumentale atât de sugestive realizate de Ioan Caţianis, Iulica Szekeres (flaut, flaut alto, flaut piccolo), Cristian Balea (percuţie), toate înregistrate live, devin la rândul lor personaje de comedie.

youtube

Vezi arhiva rubricii Totus mundus agit histrionem

Arhiva rubricii Theatrum

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

”V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?” – articol de Costin Tuchilă Luni, 3 februarie 2020, la ora 2.00 și, în reluare, la ora 14.00, pe site-ul eteatru.ro…

0 notes

stejarmasiv · 5 years

Text

Povestea despre o decupare circulară cu CNC are mai multe părți pentru a defini corect și complet scena.

Prima parte se referă la calitatea pieselor vândute de noi. Am văzut de atât de multe ori în descrierea mobilei din online-ul românesc eticheta – „finisaj Stejar”. ASTA NU ÎNSEAMNĂ LEMN MASIV! Le comunic beneficiarilor noștri că dacă au îndoieli pot băga circularul în masă, să verifice pe cheltuiala lor că nu mințim și blatul este din lemn masiv integral, nu din furnir aplicat peste MDF sau PAL.

Xavier 120 cm – inainte

Xavier 120 cm – după

Lemnul masiv permite șlefuirea și refinisarea ulterioară, când vreți schimbarea culorii sau rectificarea unui defect accidental apărut care dăunează esteticii. Spun deschis fără reținere că mobila noastră durează până crește alt stejar în loc. În acest răstimp se pot schimba multe și lemnul va rămâne impecabil.

Caz Real – primesc o solicitare din parte unui beneficiar care a achiziționat o masă Xavier rotundă pentru redimensionarea blatului, la o dimensiune mai mică. Pentru că Bucureștiul nu e la o azvârlitură de băț de Baia Mare, chestiunea transportului este o dilema. Înlocuirea blatului existent, cu altul de dimensiune mai mică ar fi fost o altă opțiune, dar costurile mult mai mari. Concomitent, un prieten din București, care se ocupă cu de-ale lemnului mă contactează cu aceeași problema, pentru o prietenă arhitectă. Fac legătura și deduc că este vorba despre aceeași masă Xavier.

Cu sprijinul lui, deducem că o decupare circulară cu CNC -ul ar rezolva problema pe loc, fără transporturi dus-întors Nordul țării – București. El urma să rezolve problema finisajului fiind reprezentant Woca, după această decupare circulară cu CNC. Intermediar, înainte de finisare rămânea problema re-dublării blatului pe circumferință, folosind materialul rămas din inelul îndepărtat.

A doua parte a poveștii vine cu sprijinul Wood IQ. Îl contactez pe Dan Pruteanu să îmi recomande pe cineva din București, deținător de CNC capabil de astfel de operațiune și om de comitet, cu care să se poată discuta. Râde la telefon și-mi spune că toți clienții Wood IQ sunt oameni faini, la care poate apela cu încredere. Pe loc mi-a venit o idee că ar putea să-și facă pe site o hartă pe care să arate locul din România unde se poate găsi un CNC livrat de el. Mai or fi fiind și alții ca mine care au nevoie de o operațiune simplă și nu știu la cine să apeleze.

Am comunicat datele celui din București care ne poate ajuta cu această decupare circulară cu CNC prietenului meu de la Woca, apoi o vreme am pierdut faptul din vedere. Recent am primit imagini și vi le arăt cu încântare, ca să vedeți că se poate și că prima parte a acestui articol se susține. E lemn masiv, poți face ce vrei cu el. Poate că bagajul de imagini este sărac, însă e tot ce dispun. Oamenii au fost mai preocupați de tâmplărie decât de jurnalism.

Eu aș fi preferat un film în timpul decupării efective 🙂

Concluzie:

Masa Rotundă model Xavier a avut nevoie de o reducere a diametrului de la 120 cm la 100 cm. Soluția a fost o decupare circulară cu CNC -ul, redublarea bordurii de pe circumferință și refinisare a marginii. Cost total – 450 de lei, plus 8 ore de bunăvoință gratuită din partea prietenului meu care a oferit sprijin clientului meu, d-na arhitect, care îi este prieten. Eu am ajutat doar cu conexiunile de la distanță, ajungându-se la final rapid și pe măsura așteptărilor.

Am adunat 7 ani de comerț cu mobila din Catalogul Mobel Amadeus în România și după știința mea toate piesele vândute se găsesc în uz. Ceva similar pretindea și Rover despre modelul Discovery, dar acolo era vorba de vreo câteva decenii bune.

Nu-i bai, mai aștept și eu câteva decenii și am să pot spune la fel!

Decupare circulară cu CNC – redimensionarea unui blat rotund Povestea despre o decupare circulară cu CNC are mai multe părți pentru a defini corect și complet scena.

0 notes

youngprofessionalsoradea · 6 years

Text

DE CE NU PUTEM AVEA LUCRURI FRUMOASE?

E o tradiție în familia mea ca fiecare generație să spună celei ce urmează că ceva e bolnav în țara în care trăiesc. Însă de ce să fac referire la istoria închisă a familiei mele, când literatura unei întregi națiuni spune același lucru, acompaniată de pressă și de societatea civilă?

Poate că rândurile care urmează sunt scrise din frustrare. Ce cuvinte stranii sunt împrumuturile din franceză! Ele fac ideile să pară neașezate. Cu mult înainte să simtă frustrare, românii au simțit străvechea ciudă. Știu stimații cititori că ”ciudă” e un cuvânt slav, însă în toate celelalte limbi ce îl păstrează, înseamnă miracol? Nu e straniu ca, în noaptea timpului, când a pătruns în limba noastră, ceva atât de măreț precum miracolul să se fi mânjit de ceva atât de murdar ca invidia?

Să luăm alt cuvânt, apelativul ”bă”. Limba română e singura care consfințește o manieră de a-l adresa pe celălalt cu lehamitea de a nu îl numi. Iar aceasta nu se întâmplă, oare, fiindcă celălalt e obișnuit să răspundă la ”bă”, ca un câine sau un cal?

Fie că e frustrare sau ciudă ce pune în mișcare felul românilor de a vorbi despre sine, critica vieții lor se alcătuiește pe marginea disfuncției; durerea, mânia și revolta vin din disconfortul, incompetența și dezordinea zilnice, mai ales în cotloanele ce răspund nevoilor vitale, ca școlile, spitalele, instituțiile publice sau pușcăriile.

Spre exemplu, mizeria din spitale pare a-i primejdui în chip degradant pe pacienți. În timp ce oamenii se zborșesc că pacienții sunt scopul ultim al spitalului, uită că medicii, asistentele, femeile de serviciu, ”sistemul” și stăpânii săi petrec mai mult timp în aceleași saloane decât orice bolnav, că cei în a căror putere stă să facă ordine și curat se mulțumesc cu igrasia, bacteriile și haosul. Oamenii uită că dascălul petrece o viață întreagă în școala murdară și violentă, că gardianul e condamnat în temniță până la pensie, că funcționarul public stă în mucegai și duhoare mai mult decât contribuabilul, iar îngrijitorul de orfelinat vede mai multă cruzime decât simte orice unic copil. Și sunt mulțumiți așa, nu îi deranjează nici murdăria fizică, nici cea a experienței, le îndură pe amândouă pentru mărunte remunerații, otrăvindu-și mintea și trupul. Pe scurt, spurcându-se.

Dar a vorbi despre josnicia celor ce îndură mizeria în instituții distrage atenția de la cei ce o cultivă în propriile case. Nicăieri în lumea ”civilizată” (ce mediocru ideal, și totuși de neatins!) nu s-a întâmplat ca omul să împartă un apartament de bloc cu porcul, jertfindu-și sănătatea și confortul pentru o economie de câteva monede. Așa cum nicăieri în lume nu e un fenomen societal mediatizarea violului unei bătrâne de un bărbat tânăr, aducătoare de plăcere nu înțeleg cui, dar savurată de atâția.

Spurcare sinelui e un reflex înscris în genetica acestei culturi. Să luăm biserica, care a știut să cultive întru blândețea lui Hristos cruzimile legionarilor. În numele ei, oameni nevinovați au fost agățați în cârlige de carne de tineri evlavioși. Azi, credința unora stârnește indignare altora la marile sărbători. Spre exemplu, la pelerinajul Sfintei Parascheva. Știu, oare, stimații cititori de ce fața Sfintei e acoperită de un giulgiu? Fiindcă prea mulți pelerini, sărutând-o, o mușcau ușor, sfâșiind bucăți din piele pentru a le scuipa apoi în flaconașe cu vată și a le duce acasă. Să furi în însăși clipa adorării e ceva ce doar aici se poate întâmpla.

În colțul opus al societății, pornografia, întâlnim aceleași ciudățenii. Știu stimații cititori că majoritatea căutărilor ”român” într-un director de pornografie dau ca rezultat videochat, în care bărbați și femei se prefac a face sex unul cu celălalt, de parcă prefăcătoria le-ar face pe ele mai puțin curve, pe ei mai puțin homosexuali? Să te înjosești public prin prostituție fără a trăi măcar plăcerea sexului, iată ceva cu totul nou!

În ce direcție să o luăm dinspre prostituție: politică sau sex?

Să începem cu sexul. Sau doar întâlnirea. Nicăieri nu am mai văzut ca, pe site-uri de socializare, cineva să flirteze furând identitatea altcuiva, iar în clipa întâlnirii și a dezamăgirii, să fie uimit de refuz. Cu siguranță, cel ce face astfel are așteptarea ca, pus în fața faptului împlinit, celălalt să primească înjosirea de a fi fost înșelat și să se predea unei persoane nu doar urâte, ci și mincinoase. Iată cum prea mulți (”o massă critică”) văd înjosirea drept ceva de la sine înțeles și reflexiv: singur să te calci în picioare.

Cât despre hulita politică, o singură ciudățenie merită amintită aici: dacă în lumea largă politicienii se prefac amabili unul cu celălalt pentru a se înjunghia în spate, în România mizeria, bălăcăreala sunt fațada unor nevăzute prietenii. Dacă nebunia supremă e să te prefaci a fi nebun, nu e, oare, o supremă mizerie să te prefaci mizerabil, fiindcă vorbim atunci de mizerie de propriul drag?

Dar viața de zi cu zi, să fie ea altfel? Nicidecum! În lumea întreagă, o bijuterie strălucitoare, o țesătură fină, un chip frumos atrag priviri și zâmbete. Doar aici, frumusețea celuilalt provoacă oamenii să horcăie pe stradă precum porcii, în acceptul tacit al trecătorilor. Peste tot în lume, bărbații strigă după femei, însă doar românii, în loc să le facă avansuri sau complimente vulgare, le înjură, așa cum doar ei se desfată răcnind înjurături trecătorilor în orașele străine.

Zbierătul și guițatul sunt și formă, și substanță pentru majoritatea trăirilor publice. După incendiul Colectiv, din marea de tragedii aducătoare de audiență, televiziunile aveau la dispoziție ușurarea unui apelant că prietenul său fusese „internat” la institutul de medicină legală, sau durerea unui tânăr prea copleșit de griji pentru prietenii săi pentru a răspunde reporterilor. Nu. Dintre toate clipele sfâșietoare, cea aleasă și difuzată la nesfârșit era criza de isterie a unei protestatare adolescente că ”ne mor copiii”.

Zbierătul și guițatul nu doar însoțesc, ci creează marile probleme ale agendei publice. Ce altceva e referendumul pentru definirea familiei decât prilejul unei vome intelectuale ce ține loc de efectivă politică, efectivă legislație? Iar cel ce acceptă discuția, nu primește să se înjosească singur, ca preț de intrare la marele balamuc?

Centenarul. Nu voi dezbate de ce anume au ales românii, ca act de întemeiere, dislocarea și înfrângerea celuilalt. Dar, dacă tot e acesta prilejul ales, nu e ciudat că, după ce au avut timp un secol să organizeze sărbătoarea, singurele lucruri bine pregătite sunt zbieretele și ura, iar acestea vor mânji în chip de nespălat jubileul nașterii acestei societăți? Același lucru îl întâlnim în toate simbolurile, puse în valoare fiecare cu o murdărie de neșters. Nu e nimic greșit în a identifica ”spiritul românesc” cu balada Miorița. Nu e însă bizar că cei ce au făcut alegerea, în loc să admire felul în care un tânăr (”îndrăgostit de moarte, ca toți tinerii bărbați”, vorba Virginiei Woolf) contemplă întâia oară Marele Necunoscut, sunt tot cei care ceartă personajul că ar face bine să pună mâna pe par, că e un fătălău, că mai bine s-ar apăra, anulând însuși prilejul superbei contemplații?

Într-atât de obișnuită a devenit spurcarea, că societatea noastră, construită pe cultul jertfei, ca toate societățile, o admite drept formă legitimă de sacrificiu și deseori o pretinde ca preț. De câte ori nu se întâmplă ca un elev prea înzestrat să fie chinuit de profesori pentru a-și cenzura singur înzestrarea, ca un artist să își urâțească lucrarea pentru a nu stârni patimile altor artiști, ca un politician să își împăneze ideile de înjurături pentru a atrage simpatie? În definitiv, oameni cruzi și maligni ca Vadim Tudor există oriunde, dar nicăieri în maniera lui atât de căutat dezgustătoare de a fi crud și malign. Îmi amintesc înțeleptul sfat al diavolului bătrân către cel tânăr din cartea lui Tolkien: secretul de a cumpăra sufletul unui om e să îl faci să îl vândă pe nimic, pierzând și sufletul, și răsplata pe care o aștepta în schimb.

Iată enumerate răspunsurile întrebării din titlu. Fiindcă cei ce pot să le facă trebuie să accepte că opera și persoana lor trebuie desfigurate pentru a se înscrie în propria națiune. Și nu acceptă.

În călătoriile mele, niciodată nu am ascuns faptul că aș fi român, fiindcă nu am simțit că m-ar rușina. Nu, rușinea de a fi român am trăit-o doar aici, în țara mea, prin felul cum mizeria zilelor se lipește de spirit. Dar nu aș vrea să se înțeleagă că îi cred pe români mai puțin buni, mai puțin inteligenți, mai puțin demni. Nicidecum. Cele mai bune, mai frumoase și mai interesante persoane pe care le cunosc sunt români, dar poate și fiindcă români sunt și majoritatea cunoscuților mei.

Nu e adevărat nici că nu există măreție în societatea noastră. Dar, când sfera publică, singurul mediu în care filosofia, arta, buna guvernare și împărțirea dreptății pot trăi, e atât de calculat și de sârguincios contaminată, le ucide sau le obligă să migreze în viața particulară, în care sunt cel mult virtuți și nu filosofie, artă, bună guvernare sau dreptate. Acolo, în viața ascunsă a fiecăruia, există virtuți în pofida sau împotriva societății mai largi. Iar de aici deducem că societatea noastră e fie inutilă, fie periculoasă pentru ființa morală. Iar de aici deduc eu că, poate, nici nu ar trebui să fie.

Gabriel Miloia

#romania #2018 #centenar #gabriel miloia

1 note · View note

7estiasi · 7 years

Text

Sexy-făptura săptămânii se intitulează Georgiana Cantea, are 20 de ani împliniți și vine tocmai din Huși, județul Vaslui. Juna a studiat la Colegiul Național “Cuza Vodă” din Huși, după care a migrat spre Bahlui pentru a urma cursurile Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Când nu este la facultate, Georgi este pe câmp sau în pădure. Mai exact, focoasa hușeancă este vânată de obiectivul fotografului pe pășunile județului Vaslui. Cele mai apreciate fotografii ale modelului sunt cele în care nu poartă sutien, fanii alegându-se cu febră musculară severă a doua zi la o singură mână.

Pe lânga pasiunea pentru carte și modelling, Georgiana cea cu sfârcuri grăitoare mai are un hobby, acesta fiind manelele. Tânăra bustoasă a postat pe Facebook un filmuleț în care aceasta se află alături de niște colegi și un domn profesor de “ingliș”, filmuleț în care aceștia rup opinca pe ritmuri de manele și cu băutură din belșug.

Sexy-manelista de la Huși a postat pe Facebook o poză cu o frunză de cânepă însoțită de textul “vegetarian”. Noi deducem că este fană turte cu julfă și că nu prea se apropie de carne.

Andrei VILICHE

Georgiana-i fenomen, e alergică la sutien Sexy-făptura săptămânii se intitulează Georgiana Cantea, are 20 de ani împliniți și vine tocmai din Huși, județul Vaslui.

0 notes

politicaastazi · 7 years

Text

Laurențiu Rebega: Ghici cine nu vine la cină?

Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, îi invită la cină pe liderii Grupului de la Vișegrad. Această știre a trecut oarecum neobservată in România.

În afară de înțelesul direct, al unui schimb de opinii relativ informal, întâlnirea este un semnal important din care putem să deducem o modificare de strategie la nivelul leadership-ului de la Bruxelles.

Să explicăm, mai întâi, contextul!

În primul rând, la deschiderea Sesiunii de toamnă a PE, domnul Juncker a prezentat o „stare a Uniunii” sensibil diferită de scenariile pe care tot domnia sa le avansase în primăvară. O viziune mai inclusivă, mai lipsită de asperități, mai seducătoare, dar în același timp mai vagă și mai lipsită de elemente concrete. Din aceste motive, discursul domnului Juncker a fost primit și cu laude, și cu rezerve. Ulterior, au avut loc alegerile în Germania, alegeri câștigate de partidul doamnei Merkel, principala inspiratoare a politicilor bruxelleze. Totuși, poziția internă a Cancelarei Germaniei este mai slabă decât în mandatul precedent. În fine, înainte ca Germania să aibă un nou guvern, președintele Emanuel Macron a susținut un discurs extrem de bine pus în scenă în care a încercat, practic, să preia rolul de lider informal al Uniunii Europene.

Dacă la aceste declarații strategice adăugăm amenințarea secesiunii Cataloniei, avem în față un tablou care arată implicit că, la nivelul leadership-ului Uniunii, se manifestă clar o tendință de reformă.

Revenind la invitația făcută liderilor de la Vișegrad, trebuie să observăm că aceștia nu s-au manifestat niciodată, nici prin vorbe și nici prin acțiuni, ca niște adversari ai ideii de Uniune Europeană. Dimpotrivă! Acuzațiile care le-au fost aduse au venit din partea mainstream-ului politic de la Bruxelles și au fost mai degrabă niște procese de intenție. Gestul președintelui Juncker, cu care, iată!, acum sunt total de acord, denotă faptul că Bruxelles-ul a ajuns la înțelepciunea reconsiderării politicii dictatului celor mari și puternici în favoarea politicii înțelegerii problemelor celor mai mici și a includerii acestora în procesul decizional.

Singurul regret pe care îl am este că România nu s-a plasat cu mai mult curaj în această dezbatere. Am susținut întotdeauna că interesele țării noastre trebuie foarte bine armonizate cu cele ale vecinilor și că docilitatea necondiționata vizavi de Bruxelles nu ne aduce decât strângeri de mână și urări de bine. Repet: nimeni de la Bruxelles sau de aiurea nu ne va rezolva problemele de infrastructură, de conectivitate sau de înțelegere cu vecinii direcți!

Pentru România cred, deci, ca ar fi fost mai bine dacă ar fi primit și ea invitația la cină din partea domnului Juncker.

Cât de convinși sunt liderii europeni de necesitatea reformei și până unde sunt dispuși să meargă, vom vedea! Este, însă, obligatoriu ca opiniile tuturor sa fie susținute cu argumente temeinice și să fie transpuse într-un dialog rațional, responsabil și constructiv.

Europarlamentar Laurențiu Rebega

Vicepreședinte al Grupului Europa Națiunilor și Libertății

The post Laurențiu Rebega: Ghici cine nu vine la cină? appeared first on Arges Plus.

vezi sursa: http://ift.tt/2wBcNOv from Blogger http://ift.tt/2wCloRa via IFTTT Like: My Library Like: Facebook

#IFTTT #Blogger

0 notes

melidonium-revista-de-cultura · 7 years

Text

Triada comportamentală conduită-conștiință-caracter

În urmă cu peste 2000 de ani, Cicero spunea cam așa: „Caracterul fără inteligență valorează mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic”. De unde lesne deducem că nu numai în zilele noastre și, îndeosebi, pe meleagurile noastre nord-dunărene s-au prăsit acei ipochimeni cu obraz de toval, ce-și spun descurcăreți și pentru care noțiunile morale consacrate nu înseamnă nimic. De pildă, ce…

View On WordPress

0 notes

ventilatorzy-blog · 7 years

Text

Huse Iphone 7

Iti imprimi cu lux de detalii fiecare zambet al persoanei dragi, atunci cand primeste darul, pentru ca, peste alte cateva zile, sa repeti momentul de bucurie. Ii oferi accesorii huse samsung galaxy s7 edge sau accesorii samsung galaxy tab! In tot cazul, nu te invatam noi cum sa oferi cadourile, ci doar te ajutam ca acestea sa fie dintre cele mai calitative si inspirate, de vreme ce, in magazinul nostru, vei gasi o gama extrem de variata de huse si accesorii pentru telefoane! Sa nu credeti nici o secunda ca am scris aceste randuri intr-un moment de nostalgie, pentru ca nu este deloc asa. Totusi, va mai amintiti iubirile adolescentine si felul in care se manifestau acestea? Fara sa lansez o suita de adjective, ceea ce ar fi caracterizat aceste sentimente resimtite de generatiile de adolescenti din urma cu zece ani, sa zicem, este cuvantul delicatete: flori, bomboane, tinut timid de mana.Cand venea vorba despre mici atentii intre indragostiti, trebuie sa va aduceti aminte nebunia jucariilor de plus. Desi nu am sansa de a avea adolescenti in jur, as putea sa presupun ca, mai degraba, florile s-au transformat in accesorii iphone, atunci cand vine vorba de a nu te duce cu mana goala la vreo intalnire mai importanta. Se bucura domnisoara cand proaspat amorezatul ii aduce in dar accesorii iphone? In cazul in care este detinatoarea unui iphone, desigur!

Sau, bineinteles, accesorii huse samsung galaxy s7 edge ori accesorii samsung galaxy tab. Pentru ca poate parea aproape imposibil in a corela micile capricii, concediile si mai sus mentionatele accesorii, propun sa o luam cu binisorul in argumentarea ce se impune. Pentru ce motive as simti aproape o obligatie innoirea unor accesorii iphone sau accesorii ipad, de vreme ce, mai degraba, gandu-mi fuge la soare si la mare?Inainte de toate, invoc argumentul hotararilor luate fara a se respecta intru totul regula lui masoara de trei ori inainte de a masura. Prin urmare, multi dintre noi au cazut prada ispitei de a-si innoi telefonul, desi poate au optat, in cele mai multe dintre cazuri, pentru aceeasi marca. Insa dupa momentul achizitiei, nu mai discuta despre orice fel de accesorii iphone, ci neaparat despre accesorii iphone 6. Este si aceasta o realizare estivala, sa te tina tot anul: iti asortezi noua investitie cu niste accesorii iphone 6 dintre cele mai rafinate! Bineinteles ca nu stai pe ganduri nici cand vine vorba despre o husa iphone. O husa iphone 6, merita mentionat. Ziceam ca ispita cumparaturilor va reveni, poate cu forte chiar mai puternice, si in preajma Craciunului, insa ar risca cineva ca, pana atunci, sa nu-si protejeze noul iphone cu o husa iphone 6 de-aia de calitate vizibila cu ochiul liber?

Huse Samsung Galaxy S6 Edge :

Nu ar fi deloc gresit sa ne consideram drept contemporani ai epocii telefonului mobil. Acest lucru ni-l spun atat statisticile, cat si realitatea ce ne este la dispozitie tuturor. Conform cifrelor, datele cele mai obiective, aproape toate gospodariile sunt dotate cu cel putin un telefon mobil, daca ne referim la tara noastra. Daca ne gandim la tarile cu mult mai dezvoltate din punct de vedere economic, situatia este limpede: aproape fiecare cetatean beneficiaza de cel putin un telefon! Asadar, avem motive sa ne miram ca, cel putin in ultima vreme, s-a inregistrat o semnificativa crestere a vanzarilor la husa iphone? Ce ni se pare cu adevarat tentant este faptul ca telefonul ne-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni, daca este sa ne gandim si la functiile multimple cu care acesta a fost dotat. Un bun prieten merita o buna protectie, deci o husa iphone de cea mai buna calitate. Am face orice sa nu periclitam viata prietenului de ultima generatie, nu-i asa? Prin urmare, o husa iphone este cu adevarat o necesitate. Ca veni vorba de ultima generatie, nu ar strica sa aducem in discutie o husa iphone 6. Discutand cu dealerii de telefonie mobila, aflam ca, fara rezerve, husa iphone 6 ocupa locuri fruntase in topul vanzarilor. Remarca valabila si atunci cand vorbim despre accesorii iphone 6. Necesitatea merge intotdeauna mana-n mana cu eleganta, nu-i asa?

Huse Samsung Galaxy S7 :

Folosim, aproape cu totii, cu maxima dezinvoltura expresia a intra in randul lumii. Nu supun atentiei aceasta sintagma ce-a intrat in uzul lingvistic, ci mai degraba m-ar preocupa motivele ce determina majoritatea persoanelor ca, din cand in cand, sa isi manifeste verbal dorinta de a fi in rand cu lumea. Fara nici un fel de surprindere, cel putin in ceea ce ma priveste, aceste motive sunt cat se poate de egoiste. Spre exemplu, pentru a ne studia indeaproape evolutia comportamentala, sa supune atentiei cazul adolescentilor. Ca majoritatea, daca nu toti, au telefoane mobile, nu incape discutie. Si nu de orice fel, ci de-alea inteligente. Ca sa fie, cu totii, in randul lumii! Dar presupunem ca cel putin un membru al gastii beneficiaza si de o husa iphone capabila sa starneasca interesul tuturor celorlalti. Unii veti considera ca o husa iphone nu difera foarte mult de vreo alta husa iphone, deci de unde s-ar putea genera eventuale invidii? „Pai sa vezi ca X are husa iphone 6 roz cu strasuri si eu am o husa iphone 6 simpla”, ar putea sa-si manifeste nemultumirea, in prima instanta, vreo adolescenta mereu preocupata de trend, chiar si atunci cand in discutie este o husa iphone.

TEMPERED GLASS SAMSUNG GALAXY

Desi nu am fi tentati sa oferim prea mari sanse de incantare din partea unui adolescent ce a primit, drept cadou, o husa huse samsung galaxy s7 edge, o husa samsung galaxy tab sau o husa samsung galalaxy note, as putea paria ca situatia nu este deloc asa. Din contra, daca este sa mai adaugam si accesorii huse samsung galaxy s7 edge ori accesorii samsung galaxy tab, efectul este garantat. Suntem de acord ca vremurile si mentalitatile sunt in continua schimbare, insa noi ne mentinem aceeasi deviza: accesorii pentru telefoane de cea mai buna calitate, dar la cele mai rezonabile preturi, pentru a nu refuza nimanui dorinta de a pregati un cadou inspirat pentru cineva special!Sunt persoane si lucruri pe care oricare dintre noi le iubeste neconditionat. Ar fi mult prea delicat sa insist asupra persoanelor asupra carora ne revarsam cele mai sincere sentimente pozitive, asa ca ma voi referi, in cele ce urmeaza, la lucrurile de care nu ne-am putea lipsi prea mult timp. Este o moda sa ai masina pe care nu ti-o permiti, cumparata adesea pe datorie, dar pe care s-o iubeste ca pe ochii din cap, cum suna o sintagma arhicunoscuta.

Huse Samsung Galaxy S6

Sa vezi acum santaj emotional la adresa parintilor, pana cand tanara reuseste, din nou, sa se simta in randul lumii, adica beneficiara de husa iphone 6 cu modele si culori cu-adevarat stridente, care sa raspunda nevoilor estetice ale varstei. Se va multumi ea doar cu aceasta husa iphone? Bineinteles ca nu! Alaturi de respectiva husa iphone 6, mai trebuie adaugat ceva cu adevarat deosebit, pentru ca aceasta sa reuseasca sa simta ca si-a luat, cu adevarat, revansa in fata rivalei in materie de modele de husa iphone. Discutam despre accesorii iphone, cu siguranta, pentru ca nu ma taie capul cu ce altceva ar putea fi innobilat un telefon, in afara de o husa iphone deosebita si accesorii iphone nemaivazute. In situatia mai sus relatata, nici nu poate fi vorba despre altceva decat despre accesorii iphone 6. Ei, oricat de pretentios ar fi cineva, mai are vreun motiv de a invoca necesitatea stringenta de a fi inglobat in randurile lumii normale, in viziunea sa? Ma rog, a capriciilor sale, mai degraba! Inainte de toate, deducem ca beneficiaza de un iphone 6. Mai apoi, se lauda si cu o husa iphone 6, dar si cu accesorii iphone 6 cu modele cat se poate de originale, aceasta insemnand ca este pe punctul de a lansa un nou trend in materie de modele de husa iphone si accesorii iphone! Iata, asadar, rezumatul unei clipe de fericire resimtite la varste la care grijile nu sunt percepute decat maximum intr-o stare embrionara. Bineinteles ca aceasta este o ecuatie cu necunoscute variabile.

#huse iphone 6 huse iphone 6 plus huse samsung galaxy s6 huse samsung galaxy s6 edge huse samsung galaxy s6 edge plus huse samsung galaxy s7

0 notes