#scriitoare

[blueloveonly]

Și într-un final mi-am dat seama că iubirea mea față de el nu avea nicio legătură cu el. Abilitatea mea de a iubi nu are nicio legătură cu el, ci doar cu mine. Am fost capabilă să iubesc atât de mult și o să o pot face din nou, chiar dacă acum nu simt asta. De abia aștept să aflu cât de mult pot iubi persoana corectă, dacă pe cea greșită am iubit-o atât de frumos.

#citate #statusuri #first love #love #quote #deep quotes #pretty words #spilled ink #book quotes #citate de dragoste #citate in romana #scris #scriitoare #scriitor #scriitori #poetic #poezie #writers #writing #quotes #iubire #prima iubire #dragoste #citate despre viata #romania #ganduri #blueloveonly

[inimitransparentebydariabadea]

Îmi place să cred în clișee

„Îmi place să cred în clișee, fiindcă acele clișee sunt, de fapt, unele dintre cele mai adânci nevoi ale sufletului lumii. Îmi place să cred că oamenii încă se uită printr-o mare de alți oameni și zăresc un chip de care se îndrăgostesc preț de câteva secunde sau poate mai mult. Îmi place să cred că încă mai există un el care își freacă emoționat ceafa în timp ce o invită în oraș și că încă mai există o ea care se îmbujorează, dar care îi acceptă invitația cu un surâs pe buze. Îmi place să cred că oamenii încă se emoționează înainte să se vadă – că există un el care schimbă o sută de cămăși în fața oglinzii și că există o ea care își sună prietenele și le spune cât de bucuroasă se simte că a întâlnit unul dintre cei mai drăguți băieți din lume. Îmi place să cred că oamenii încă se mai poartă copilărește unul în preajma celuilalt și vorbesc despre vise înalte și dorințe aprinse – că există un el care o privește cu fascinație pe o ea care  în timp ce îi fură un cartof din farfurie îi povestește despre lucrurile pe care iubește să le facă cel mai mult. Sau poate invers. Îmi place să cred că oamenii încă se adoră complet unul pe altul, de la trup până la suflet – că există un el care nu se mai satură de buzele ei și că există o ea care nu se plictisește niciodată să își înfășoare brațele în jurul lui. Îmi place să cred că oamenii încă se mai ascultă unul pe altul și încă își mai amintesc mici detalii precum acea melodie nepopulară care se întâmplă să fie preferata ei sau a lui. Îmi place să cred că oamenii încă mai cântă în mașină și încă mai vorbesc până la patru dimineață, că devin dependenți unul de prezența celuilalt, că se pierd în emoțiile pe care le poartă unul pentru celălalt, că se aruncă într-un viitor incert dar care speră să înceapă cu „noi” și nu cu „tu” și „eu”. Îmi place să cred foarte multe lucruri, dar mai ales că oamenii încă se îndrăgostesc și nu doar pentru câteva momente ci pentru foarte mult timp. Și îmi place să cred că nu sunt singura care crede toate aceste lucruri.”

#citate romanesti #bătăileuneiinimitransparente #dariabadea #citate in romana #citate de dragoste #citate despre viata #iubire #dragoste #scriitor #scriitoare #cărți #sentimente

[silence-of-tearss]

I feel like an empty house with no trace of memories.

-silence-of-tearss

#mental health #artists on tumblr #my #my quotes #queen of tears #SofT #idk #tumblr #original art #poets on tumblr #my post #poem #scriitoare #writers on tumblr #writers and poets #god #today on tumblr #text #poetry

[desire-for]

În căutare de poezie, pentru a simții nemurirea din versuri

#poezie #literature #cuvinte #scriitor #scriitoare #versuri

[cristinaboncea]

Scrisoare către Claudia Golea, ianuarie 2024

Dragă Claudia Golea, Voiam să aștept până aș fi terminat de citit toate cărțile tale, pe care am început să le colecționez în urmă cu trei ani. Cu toate acestea, nu mai am răbdare; am prea multe lucruri să îți transmit și nu găsesc nicio altă cale decât de a o face în mod public. Sper că la un moment dat vei da peste această scriitoare. În caz contrar, sunt sigură că universul știe mai bine ce…

View On WordPress

#claudia golea #cărți #literatură română #scriitoare #scrisoare

[julia-kalman]

Salutare! Vrei o pagină de autor pe Amazon?

Mă bucur să îţi spun că, dacă vrei o pagină de autor pe Amazon, o putem construi împreună. În primul rând, te invit să descoperi pagina mea de autor şi cea mai recentă carte a mea – primul volum din seria de non-ficţiune, THE BEST KEY. Click pe foto, pentru a naviga pe pagina de Amazon: Tot aici vei găsi o colecţie de cărţi de ficţiune care îți vor satisface orice poftă de lectură! Te invit să…

View On WordPress

#amazon #cumsăpublici #paginadeamazon #scriitoare

[jurnaldeoltenia]

LICEUL “VOLTAIRE” CRAIOVA : INAUGURAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE

LICEUL “VOLTAIRE” CRAIOVA : INAUGURAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE

Având în vedere complexitatea şi multitudinea provocărilor din toate domeniile vieţii materiale şi spirituale, societatea contemporană trebuie să asigure un loc central sistemului educaţional. Şcoala, ca instituţie de informare, formare şi pregătire a tinerilor pentru viaţă are datoria de a ţine pasul şi chiar de a previziona schimbările rapide din toate domeniile societăţii. Astfel, rolul actual…

View On WordPress

#„Cuvântul libertății” #Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” #blogger #Camelia Radulian #CENTRU DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE #Cristian Nedelcu #jurnalist #LICEUL “VOLTAIRE” CRAIOVA #Lucian Dindirică #manager #Marga Bulugean #Petrișor-Cristian Diamantu #Redactor-șef #scriitoare #scriitor #Teatrul „Alexandru Davila” Pitești

[alexsavescu]

Scriitoarea Luminița Aldea a prezentat la Târgul de Carte Gaudeamus al doilea volum al romanului „Acasă”

Duminică, 26 noiembrie 2023, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus Radio România, Luminița Aldea, scriitoarea din Cornu Luncii, a prezentat al doilea volum al romanului „Acasă”. O carte așteptată cu nerăbdare de cititorii Luminiței Aldea. Romanul continua povestea Marianei, personajul principal al cărții, vocea copiilor care au crescut în casele de copii din perioada comunistă (copii născuți din…

View On WordPress

#știri din fălticeni #fălticeni online #lansare de carte #luminița aldea #luminița aldea cornu luncii #romanul acasă #scriitoare cornu luncii #scriitoarea luminița aldea

[confesiunianonime]

Am citit mesajele anonime ale oamenilor ani la rând și nici măcar o secundă nu m am gândit ca și eu voi deveni o scriitoare anonima,ironia sortii huh..

Ei bine , hai sa va spun o scurta,scurta poveste de dragoste ,desigur .

Am întâlnit o gagica, totul a început ca o joaca . Eram curioasa și prea atrasa de ea ca sa pierd șansa asta . Eram conplet pierdută in “traieste momentul”. Pe măsura ce trecea timpul , m a deschis psihic . Mi am oferit gândurile și mi a scurs fiecare picătura de iubire din mine . Din câte îmi zicea , simțea totul la fel de intens ca și mine,o vedeam in ochii ei și nu avea sfârșit. Sincer ,cred, sper ca era adevărat. E posibil sa se fi putut vedea și din afara,însă nu știu căci nu ma puteam transpune in persoana a trei a așa cum tanjeam in unele momente la aceasta posibilitate.

Și desigur ca nu a putut avea un sfârșit frumos , altfel n as mai fi fost aici ,cred. Ceva, mai multe ceva-uri nu au mers , ea a luat o pe alătura și totul s a năruit . Niciuna dintre noi nu a vrut despărțirea in adevăratul sens al cuvântului din cauza iubirii reciproce pe care o aveam . Plângeam amândouă de fiecare data când încercam sa o facem sau oricând ne certam, iar la sfârșit ne îmbrățișăm de parca atunci era întâia oară când puteam respira după prea mult timp sub apa . Pana la urma , s a întâmplat . Am avut o discuție după ceva vreme , a decurs destul de normal,ceva relativ atipic noua, urmând a ne lua rămas bun cu zicala “sper sa putem continua ca prietene când te întorci din DE“. Însă, spune ți mi voi mie , cum se presupune sa rămâi prieten cu cineva pe care ai iubit ? De asemenea, cum rămâi prieten cu cineva cu care nu mai vorbești ? A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea ,lucru care a dus la cea mai proasta condiție mentală actualmente . Dinnou, ironia vieții .

Oricum , problema care este ? Ei bine , cum lași in urma o iubire pe care tu singur te ai lăsat sa o simți mai mult decât infinit ? Mi am zis , as vrea sa am jumătate de amnezie. Vreau sa mi aduc aminte cum m am simțit , ce am făcut... însă nu vreau sa mi aduc aminte de tine . Se spune ca timpul le rezolva pe toate , însă tind sa ma indoiesc de aceasta zicala pe măsura ce se scurge acest timp.

Va mulțumesc pentru atenție ! Sper sa aveți parte de o iubire care se simte la fel de puternic ca a mea,chiar mai puternica, însă sa aveți un sfârșit fericit.

#confesiunianonime

[psihologdecartier]

Ce este viata? Viata-i vinovata pentru durerea ta?

Sau poate ca e mediul?

In acest moment nu sunt psiholog, sunt doar un om obișnuit, obosit, un om căruia îi era dor să scrie. Un scriitor care a întâmpinat multe in ultimul timp, un om care a simțit mult timp un gol.

Știți care e problema cu adevărat? Golul nu pleacă pur si simplu la comanda unui om, nici mediul nu se schimba in ciuda dorintei tale arzătoare si nici tristețea nu pleacă pur si simplu.

Ce e de facut cand viata e un rahat?

Nu-i un limbaj potrivit pentru un psiholog, asa-i? Înainte de orice sunt om, apoi pot spune ca-s scriitoare, pictoriță etc. Nici macar rolul de fiica, ori prietena cuiva nu sunt fara principalul rol: #om.

Om esti si tu cel care citesti asta si e normal sa simti cum viata iti fuge de sub picioare, e normal sa tipi, sa urlii, sa fii trist, ba chiar sa vrei sa-ti bagi picioarele in ea de #Viata.

Viata-i vinovata pt tot, nu? Sau poate ca soarta, ori blestemele de acum 100 de ani de la celelalte neamuri.

Poți crede ce vrei tu, însă nu astepta sa se schimbe ceva stand ca o stana de piatră. Cauta ceva de care sa te agăți si ridica-te. Pana la urma rahatul turcesc e cel mai bun in cozonac, asa-i? #Nu mai vrem #lamai si #limonadă, eu cel putin urasc aceasta incurajare învechită.

Realitatea se poate vedea si in poza asta. Ce vezi uitându-te la ea, ce simti?

Initial pare o poza trista, rece, lipsita de viata, insa uita-te mai atent!

In poza e mai multa viata decat iti dai seama. Sunt animale, sunt oameni, e pana si o căsuță in spate, ascunsă cu o mica lumină care e de fapt speranța.

"Asta-i scriitoare... ba chiar psiholog pe deasupra, normal ca vorbește in metafore si sustine speranta".

Sa știi ca nu-i asa! 🤣 Am cautat o poza care sa descrie cel mai bine, am vazut multe, insa m-am intors la aceasta. Nu stiam de ce imi place, eu abia atunci am vazut ca poza are mai multa viata decat credeam inițial.

Unii psihologi sunt pt bani, altii pentru ca au fost obligati de părinți. Si mai există o categorie! "Asa a fost sa fie, nu am reusit la facultatea X, nu am fost admis si am venit aici".

Insa mai exista si psihologi buni, unii care sunt si ei nebuni la randul lor. De ce credeți ca psihologii îi inteleg pe ceilalți? Pentru ca si ei au partea lor de nebunie.

Iar in final nu am niciun sfat, nicio idee miraculoasă cum sa fie totul ok.

Cauta o modalitate sa schimbi #mediul si sa alungi #oamenii #rai.

#viata #durere #medium #citate #scriitor #beauty

[blueloveonly]

Încep să trec peste noi, însă îți promit că te voi povesti frumos, oricât de mult timp o să treacă. Îți mulțumesc că mi-ai oferit inima ta cândva, și mă bucur că am putut să ți-o ofer si eu pe a mea la schimb când a fost cazul. Îmi pare rău că nu ne-am iubit suficient de frumos încât să ne rămânem, dar îți mulțumesc pentru fiecare lecție pe care mi-ai oferit-o și fiecare amintire.

Promit că te voi păstra in gând același om pe care l-am iubit, promit să uit ce am devenit unul altuia la sfârșit.

#citate #statusuri #first love #love #quotes #quote #iubire #blueloveonly #prima iubire #scriitor #tumblr romania #writers on tumblr #scriitoare #scriitori #dragoste #citate de dragoste #te iubesc #te am iubit

[inimitransparentebydariabadea]

„Precum un far în mijloc de ocean, așa e și iubirea față de cel ce îți este aproape. Uneori apele sunt tulburi, uneori liniștite, dar indiferent de circumstanțe, există acea lumină în orziont care îți ghidează drumul. Niciodată nu o să fii pierdut. Niciodată, când cineva te așteaptă cu lumina aprinsă.” — Bătăile unei inimi transparente, D.B.

#bătăileuneiinimitransparente #dariabadea #citate despre viata #citate in romana #citate #sentimente #scriitor #cuvinte #scriitoare

[life-starts-in-june]

“Ce-ți mai face sufletul, dragul meu? Cum mai ești, acum că e toamnă între noi? Te face fericit sau încă vă mai certați? Zâmbești sau ești la capătul puterilor?

Am lăsat frigul să se aștearnă între noi și este atât de rece, încât dacă n-aș fi avut inima de gheață oricum, aș fi degerat. M-ai lăsat să flămânzesc după tine și mi-ai lăsat durerea singură și a nimănui, când toată îți aparținea ție, dragul meu... M-ai lăsat cu sufletul curgându-mi în absența ta.

Cum ai putut să dormi știindu-ți o parte a inimii sfâșiată de dorul tău și din cauza ta? Cum ai putut să lași totut la voia soartei, când totul depindea de tine de fapt?

M-ai lăsat să îmi pansez singură răni pe care mi le-ai încurajat tu și acum parcă nu îți mai convine că am învățat câte ceva despre primul ajutor. Parcă ai vrea să sângerez după tine ca mai demult și să te iubesc la fel de mult, dar cât timp poți ține pe un piedestal pe cineva care te acuză că rănile ți le faci singură și apoi pleacă? M-ai lăsat mereu singură ca să îmi revin și acum că mi-am revenit, parcă nu îți vine să crezi.

Cât de tare doare să vezi că mi-ai pus înapoi bucățele zdrobite de suflet, având grijă să nu mai adaug și bucățelele care îți aparțineau ție?

Ce-i drept, a trebuit să mă lipsesc de o bună parte din inima mea, aproape toată aș putea spune, căci atât de mult îți aparținea ție, îți dai seama cât te puteam iubi? Îți dai seama că am preferat să renunț la tot decât să te mai iubesc?!

Mie nu... și eu sunt cea care a renunțat. 

Nu pot nici acum să cred că am avut puterea de renunța la tine... De data asta fără avertizări, fără amenințări, fără lacrimi, fără țipete, fără drame.

Râdeai când îți spuneam că o să plec, te plictisea probabil să auzi toate dramele mele. Adică trebuia să te înțeleg mereu, iubitule, că tu doar ești o persoană ocupată și trebuia să zic ”merci” fărâmelor de iubire pe care le aruncai unei biate flămânde, nu? Te-am înțeles până la un punct când nu mi-au mai fost de ajuns și sper că și tu mă înțelegi acum, când plec. 

Plec. 

Nu-mi mai ajung firimiturile tale și nici toate scuzele pe care mi le-ai servit de-a lungul timpului. Am obosit să mă doară și am obosit să te mai cred. Am obosit...

Astăzi, 3 octombrie, plec...Îți las amintire doar un text pe care l-am scris acum o lună, pe 3 septembrie, atunci când îmi doream să faci ceva pentru noi, să fii al meu, să mă faci fericită. Îți mai las și resturile de iubire pe care mi le-ai aruncat tu și îți las și toate textele pe care le-am scris despre tine și de dragul tău. Bucură-te, dragul meu... Acum nu te mai așteaptă nimeni toată noaptea doar ca să plângă de dorul tău, acum nu se mai supără nimeni pe tine pentru micile chestii, acum nu mai are cine să fie dezamăgită de tine pentru că ai uitat de aniversarea ei. Acum ești nemuritor, dragul meu! Sunt scriitoare și am scris pagini întregi despre tine, acum te știe o lume întreagă, iubitule... 

Acum cu toții știu că iar am iubit mai mult decât ar fi trebuit.

Acum cu toții știu că iar am cerul mai mult decât mi se putea oferi.

Acum cu toții știu că iar am pierdut...

Acum cu toții știu că plec.

Mi-am propus să aștept o lună, ca să știu că este decizia cea bună. Cine știe? Acum, când scriu asta, mă gândesc că poate peste o lună o să uit de complet de tot și o să fiu a ta, ca de obicei, fiind fericită. Așadar, dacă reușești să citești asta acum, să știi că este undeva după 3 octombrie și eu sunt frântă... Nu mă învinovăți tot pe mine, te rog, adică să fim serioși, am avut nevoie de o lună ca să am puterea să îți las asta și să plec și să nu mai putem și toate certurile de dinainte în care eram hotărâtă să dispar din viața ta. Ai avut atâtea ocazii la dispoziție în care să îmi schimbi decizia și totuși nu ai făcut nimic, încât ar râde o lume întreagă de logica ta dacă te-ai hotărî că este vina mea în toată povestea noastră.

Iartă-mă doar pentru că plec ca o lașă din viața ta și nu sunt în stare nici măcar să îți trimit toată tărășenia asta lungă și plictisitoare într-un mesaj privat, să ne putem lua rămas bun așa cum se cuvinte... Sper să mă ierți pentru asta. 

Eh, și dacă nu mă ierți, mă doare fix acolo unde te durea pe tine când urlai la mine că îți este somn și că vrei să dormi, iar eu plângeam ca o proastă și plângeam și mai tare când îmi închideai telefonul și apoi nu mai răspundeai.

Pur și simplu am vrut să plec de atâtea ori și n-ai făcut niciun gest spre mine, încât acum, că m-am hotărât cu adevărat să plec, mi-ar fi rupt sufletul să văd că nici măcar acum nu faci vreun pas spre mine, spre cea pe care strigai că o iubești în timp ce țineai de mână pe altcineva...”

Asta scriam acum 6 ani, iubitule, atunci când nu știam cum să îți cer iubirea, cum să ți-o ofer pe a mea și unde e drumul nostru. Anul acesta, iubitule, pe același 3 Octombrie, serbăm un an și o zi de căsnicie. ☀️

[tearsforsoul]

Voi scrie aici o poveste prin care am trecut și pot spune ca încă trec. Nu sunt vreo scriitoare, sunt o persoană oarecare. Nu știu să mi stăpânesc emoțiile și nu pot să mă rup de tot ceea ce am trăit. E greu, mă simt singură, aș vrea să pot vorbi cu el, dar știu ca nu mai am această variantă. Nu pentru ca nu pot, ci pentru ca nu mai vreau sa trec prin aceleași traume. Din păcate îl iubesc în continuare și cred ca îl voi iubi mult timp de acum încolo.

Totul va fi ciudat, voi scrie tot ce mi trece prin minte ca să mă pot elibera de gândul ca el nu mai e aici pentru mine..

[paginadepsihologie]

Adina Rosetti, autoare de cărți pentru copii, creează universuri magice, iar seria „Domnișoara Poimâine“ a devenit emblematică. Fondatoare a De Basm, cultivă lectura și imaginația, iar cursurile sale îi încurajează pe copii să-și descopere creativitatea.

[filmchillnet]

Miller's Girl O tânără scriitoare precoce se implică cu profesorul ei de scriere creativă de la liceu într-o dramă întunecată despre maturitate care examinează liniile neclare ale conectivității emoționale dintre profesor și protejat. https://filmchill.net/movies/millers-girl/?feed_id=2605