Tumgik
#scriitor
blueloveonly · 6 months
Text
I am a mosaic of all the people i have ever loved.
I carry pieces of them just as they carry pieces of my soul. I’m a whole person, just not entirely made by myself.
257 notes · View notes
viatainpasidecuvinte · 6 months
Text
Tu cum te-ai simți dacă ar scrie cineva despre tine cum scrii tu despre acel cineva ?
7 notes · View notes
Text
Îmi place să cred în clișee
„Îmi place să cred în clișee, fiindcă acele clișee sunt, de fapt, unele dintre cele mai adânci nevoi ale sufletului lumii. Îmi place să cred că oamenii încă se uită printr-o mare de alți oameni și zăresc un chip de care se îndrăgostesc preț de câteva secunde sau poate mai mult. Îmi place să cred că încă mai există un el care își freacă emoționat ceafa în timp ce o invită în oraș și că încă mai există o ea care se îmbujorează, dar care îi acceptă invitația cu un surâs pe buze. Îmi place să cred că oamenii încă se emoționează înainte să se vadă – că există un el care schimbă o sută de cămăși în fața oglinzii și că există o ea care își sună prietenele și le spune cât de bucuroasă se simte că a întâlnit unul dintre cei mai drăguți băieți din lume. Îmi place să cred că oamenii încă se mai poartă copilărește unul în preajma celuilalt și vorbesc despre vise înalte și dorințe aprinse – că există un el care o privește cu fascinație pe o ea care  în timp ce îi fură un cartof din farfurie îi povestește despre lucrurile pe care iubește să le facă cel mai mult. Sau poate invers. Îmi place să cred că oamenii încă se adoră complet unul pe altul, de la trup până la suflet – că există un el care nu se mai satură de buzele ei și că există o ea care nu se plictisește niciodată să își înfășoare brațele în jurul lui. Îmi place să cred că oamenii încă se mai ascultă unul pe altul și încă își mai amintesc mici detalii precum acea melodie nepopulară care se întâmplă să fie preferata ei sau a lui. Îmi place să cred că oamenii încă mai cântă în mașină și încă mai vorbesc până la patru dimineață, că devin dependenți unul de prezența celuilalt, că se pierd în emoțiile pe care le poartă unul pentru celălalt, că se aruncă într-un viitor incert dar care speră să înceapă cu „noi” și nu cu „tu” și „eu”. Îmi place să cred foarte multe lucruri, dar mai ales că oamenii încă se îndrăgostesc și nu doar pentru câteva momente ci pentru foarte mult timp. Și îmi place să cred că nu sunt singura care crede toate aceste lucruri.”
17 notes · View notes
psihologdecartier · 1 year
Text
Nașterea nu ține de noi, nimeni nu ne întreabă : "vrei să trăiești pe o planetă numită pământ? ". Si nici macar nu negociază cu noi spunând care-s beneficiile : "O sa ai si alți semeni, nu o sa te simti singur."
Totul este neașteptat in viață. Uneori nu ai puterea, nu vrei sa mai continui pentru ca te doare prea rau, esti prea obosit adunându-se atâtea. Si daca ai si o boala pe deasupra ... e si mai misto. : ))
E normal si sa te simti ridicol, sa te simti anormal de trist.
Ce-i de facut? Nu stiu. Moartea e in mainile noastre, nu? Ramane de tine sa alegi, insa parca e trist sa mori cand ai atatea de vazut si de aflat.
Sunt atatea locuri minunate, sunt atatea experiențe care pot fi ale tale in curand.
Daca te omoara boala pana atunci? Macar ai avut cateva zile in care te-ai bucurat de noi imagini ale vietii. Ai observat in sfârșit acei copaci verzi din fata casei tale, ai simtit iarba rece pentru ultima dată.
Contează și acele ultime câteva zile.
Sa nu-ti fie teama de ziua in care boala o sa te termine, moartea nu doare. Este doar un scurt moment intre viata si moarte, un moment placut in care ii vezi pe cei dragi ca pe niste imagini in minte, apoi un mic video cu cea mai mare bucurie a ta.
Iar in final inchizi ochii vesnic, pleci impacat.
Spune împreună cu mine:
Sunt un om împăcat si nu mi-e frica de moarte. Atat cat am de trait o sa trăiesc liniștit.
Tumblr media
13 notes · View notes
teoet · 1 year
Text
Tumblr media
Odă
Promenada sub Tâmpa
copiii se joacă-n zăpadă
mă plimb singură pe străzi
fără să mă simt vinovată
e ca atunci când întâlnești o persoană
și simți imediat dorința de-a sta împreună
aici sunt mai corectă, mai calmă...
în față, muntele, ca o spinare de lup, arcuită
doarme-ncolăcită, cu puii...
la poarta din Schei, de mână mă iei
ne strecurăm trași de sfoară
pe cel mai îngust drum din țară
sau de pe-ntreg continentul...
se-aude orga prin fereastra gotică
și mă-ntreb
câte tuneluri ți-ascunde pământul?
care-i mormântul celui dintâi?
coroană de ramuri la căpătăi
de sub crucea-ngropată-n zăpadă-mi șoptește:
rămâi!
nu acum...
și urcăm
spre poiana-mbrăcată ca iarna, mereu
e ger, știi că frigul e Dumnezeu
de-acolo de sus
orașul ca o insulă-n mare
plutește alb între munți
brazii-mbrăcați în argint
sub gheață, lemnul e sfânt
pădurea-i cu voal de mireasă
în sania de ponei trasă
nu vreau să plec, sunt acasă...
începe iar ninsoarea
și când se-așează seara cu cerul mov
sub grinzile tale
cântecul pașilor pe dale
doi de Rachmaninov
plâng aici, în alcov
m-am îndrăgostit
de chipul tău înzăpezit
Brașov, Brașov...
Tumblr media
7 notes · View notes
p0ck3tp03t · 1 year
Text
Mormântul dintre Pagini
Rămas-am doar o pagină ruptă din context Cuvintele-mi-ngrop cu gânduri puse-n text Feţele mi-s două şi-ntre ele-mi caut scop Între alb şi negru caut să mă-ngrop
Rămas fără cotor scriu p-acelaşi rând Când pagina o-ntorc mă-ntâlnesc cu acelaşi gând Ucid cu răceală gândul regăsit Reprim realitatea că l-am mai întâlnit
Rămas fără lumină c-am stins-o cu cerneală Construiesc peste morminte un regat de smoală Moartea mi-e fundaţie la pereţi-mi de hârtie Cărămizile-s cuvinte ce-mi vor ţine companie
Rămas pe întuneric cuvintele-mi s-adună Numai gânduri se aud prin vântul ce răsună Pereţi-mi se îndoaie şi cerneala-mi se usucă Pagina-mi se-ntoarce c-altă zi s-aducă
Rămân între pereţi îngropat de gânduri Înghiţit de întuneric ş-ale mele rânduri M-aşez între cuvinte să mai scriu un rând Să prefac în realitate ce era odată un gând
                                                                                         By:PocketPoet
5 notes · View notes
ganduri-allbastrrre · 2 years
Text
Cum supraviețuiești când sângerezi excesiv?
Cum strigi după ajutor, când gâtul ți-e strâns de cuvinte pe care trebuia să le spui cu mult timp în urmă?
Cum te miști, când trupul ți-este ținut la pământ de ruine ale vechiului “tu”?
Cum îți umpli plămânii cu aer, când pieptul ți-e plin de lacrimi?
Cum te pansezi, când mâinile-ți sunt plecate în căutarea ajutorului?
Cum reușești să rămâi fără arsuri, când lacrimile fierbinți ți se vor topi-n torace și-ți vor arde oasele ca acidul?
Cum te salvezi de atac de cord, când plângând, sufletul îți sângerează și doare?
Cum îți oprești mâinile din a îngheța, când frigul a ajuns parte din tine?
Și cum… după ce ai făcut tot posibilul să-ți ții sufletul departe de distrugerea omului, ajungi în punctul final al poveștii tragice care nu are manuscrisul terminat? Oare de aici încolo, înecul, durerea, arsurile, rănile, TOTUL, va continua? Durerea va fi tot incurabilă?Va fi totul la fel de infinit și se va simți la fel de neoprit? Vor plânge cei care pun un preț pe viața ta în clipa în care durerea-ți va șlefuii sufletul cum lor nu le place?
Tumblr media
11 notes · View notes
desire-for · 14 days
Text
În căutare de poezie, pentru a simții nemurirea din versuri
0 notes
coolladydot · 7 months
Text
Biletul către DEPARTE (expediția SuperBlog2023)
Încă din 2020, de două ori pe an, mă îmbarc într-una dintre cele mai savuroase și competitive expediții: SuperBlog! Această competiție este o călătorie pe “ape necunoscute” ce dezvăluie “tărâmuri nebănuite” și personaje care mai de care mai interesante. Sursă foto: SuperBlog Și toamna aceasta îmi doresc un bilet în această călătorie scriitoricească pentru că îmi doresc să (re)trăiesc aventura…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
julia-kalman · 1 year
Text
Despre efectul Dunning-Kruger
“Upload pe AMAZON”, “indie author”, “traditionally published author”, “digital marketing”, “social media advertising”, “daily prompt”, “SEO”, sau “CEO”… sunt termeni care produc o mulțime de confuzii. De aceea, este important să ne documentăm și să ne actualizăm cunoștințele cât mai des. “Indie author” nu are legătură cu India, ci este diminutivul lui “independent author”. “Un autor independent…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
atitudini · 1 year
Text
CINE (ȘI DE CE) VREA DEMOLAREA LUI MIRCEA VULCĂNESCU? DE SERGIU OPREA
Din păcate am aflat că Liceul tehnologic „Mircea Vulcănescu”, din București, și-a schimbat denumirea, la presiunile politice. Oare Statul român a ajuns în incapacitatea de a-și apăra valorile naționale? Pe 28 decembrie 2022, a avut loc o tentativă mârșavă de eliminare din conștiința națională a românilor, a unui scriitor, filosof, sociolog, om politic și, cel mai important, martir ortodox în…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
blueloveonly · 7 months
Text
And what else is the purest form of life if not love?
And what else is the purest form of death if not heartbreak?
33 notes · View notes
jurnaldeoltenia · 2 years
Text
LICEUL “VOLTAIRE” CRAIOVA : INAUGURAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
LICEUL “VOLTAIRE” CRAIOVA : INAUGURAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Având în vedere complexitatea şi multitudinea provocărilor din toate domeniile vieţii materiale şi spirituale, societatea contemporană trebuie să asigure un loc central sistemului educaţional. Şcoala, ca instituţie de informare, formare şi pregătire a tinerilor pentru viaţă are datoria de a ţine pasul şi chiar de a previziona schimbările rapide din toate domeniile societăţii. Astfel, rolul actual…
Tumblr media
View On WordPress
0 notes
Text
„Totuși, îmi este dor de tine. Oriunde ai fi, ai grijă de tine și nu uita de mine”.
12 notes · View notes
psihologdecartier · 1 year
Text
Ce este viata? Viata-i vinovata pentru durerea ta?
Sau poate ca e mediul?
In acest moment nu sunt psiholog, sunt doar un om obișnuit, obosit, un om căruia îi era dor să scrie. Un scriitor care a întâmpinat multe in ultimul timp, un om care a simțit mult timp un gol.
Știți care e problema cu adevărat? Golul nu pleacă pur si simplu la comanda unui om, nici mediul nu se schimba in ciuda dorintei tale arzătoare si nici tristețea nu pleacă pur si simplu.
Ce e de facut cand viata e un rahat?
Nu-i un limbaj potrivit pentru un psiholog, asa-i? Înainte de orice sunt om, apoi pot spune ca-s scriitoare, pictoriță etc. Nici macar rolul de fiica, ori prietena cuiva nu sunt fara principalul rol: #om.
Om esti si tu cel care citesti asta si e normal sa simti cum viata iti fuge de sub picioare, e normal sa tipi, sa urlii, sa fii trist, ba chiar sa vrei sa-ti bagi picioarele in ea de #Viata.
Viata-i vinovata pt tot, nu? Sau poate ca soarta, ori blestemele de acum 100 de ani de la celelalte neamuri.
Poți crede ce vrei tu, însă nu astepta sa se schimbe ceva stand ca o stana de piatră. Cauta ceva de care sa te agăți si ridica-te. Pana la urma rahatul turcesc e cel mai bun in cozonac, asa-i? #Nu mai vrem #lamai si #limonadă, eu cel putin urasc aceasta incurajare învechită.
Realitatea se poate vedea si in poza asta. Ce vezi uitându-te la ea, ce simti?
Initial pare o poza trista, rece, lipsita de viata, insa uita-te mai atent!
In poza e mai multa viata decat iti dai seama. Sunt animale, sunt oameni, e pana si o căsuță in spate, ascunsă cu o mica lumină care e de fapt speranța.
"Asta-i scriitoare... ba chiar psiholog pe deasupra, normal ca vorbește in metafore si sustine speranta".
Sa știi ca nu-i asa! 🤣 Am cautat o poza care sa descrie cel mai bine, am vazut multe, insa m-am intors la aceasta. Nu stiam de ce imi place, eu abia atunci am vazut ca poza are mai multa viata decat credeam inițial.
Unii psihologi sunt pt bani, altii pentru ca au fost obligati de părinți. Si mai există o categorie! "Asa a fost sa fie, nu am reusit la facultatea X, nu am fost admis si am venit aici".
Insa mai exista si psihologi buni, unii care sunt si ei nebuni la randul lor. De ce credeți ca psihologii îi inteleg pe ceilalți? Pentru ca si ei au partea lor de nebunie.
Iar in final nu am niciun sfat, nicio idee miraculoasă cum sa fie totul ok.
Cauta o modalitate sa schimbi #mediul si sa alungi #oamenii #rai.
Tumblr media
11 notes · View notes
teoet · 9 months
Text
Tumblr media
București
cu cât mă plimb mai mult
cu-atât îmi place s-ascult,
București...
noaptea-i prea cald,
vise fierbinți pe asfalt...
mă iubești?
cu cât ascult mai mult
cu-atât îmi place să cânt
câmpie bătută de vânt,
București...
palate și copoi
ceva mă trage-napoi,
ce se-ntâmplă cu noi,
București?
bătrân dragă, prea tânăr
mă uit de ani peste umăr,
tot curge râul
pe unde-au trecut cu buldozerul...
se-ntreabă destui cine ești
te-au arătat în povești
nălucă, te-nalți din praf
scrie-mi pe drum epitaf
spune-mi că mă iubești
București...
Tumblr media
5 notes · View notes