Tumgik
#romanian poetry
ssuzii · 5 months
Text
Everything was bothering me at the time, the fact that I had only ten fingers
instead of a hundred or, even better, a single one that could turn into a lightning bolt,
the fact that I had to walk the earth instead of flying or, even better,
being in a thousand places all at once.
everything was bothering me then, the love between man and woman -
I would have wanted it to be different, supernatural,
a fantastic encounter, in which oceans would take part, and nebulae, with all of their expanse and depth.
desperate I was, and filled with a grim rage against
the filth of the human condition,
always dreaming of big, apocalyptic flames that would turn our pitiful, defective, vulnerable selves into ash,
such an untamed, chaotic young man I was, revolted by the mere biological destiny of the world.
Motto by Geo Bogza, vol. Offensive Poem, 1933
10 notes · View notes
luvsirenne · 8 months
Text
Vremuri amare
Uneori parcă îți dorești să te întorci în uter
în trupul madonnei căreia îi spui mamă
căci acum îți aduci genunchii la piept
și citești poezie, plângând,
simțind răcoarea realității ezoterice
despre care vorbești ca un copilaș
spunând cuvinte mari, dar pe care oricum nu le ințelegi:
așa este mai ușor
jucând un joc care nu e joc
și îți este frică de concretizarea abstractului,
oricum visele sunt mult mai primitoare;
doar atât ți-a mai rămas.
Când te trezești dintr-o dată pe ciment aspru
pur și simplu te ridici și te întorci acasă,
cu coada între picioare,
unde nu mai găsești aceeasi dulce alinare
ca atunci când îți erau pansate juliturile zvâcnitoare
sau ca în zilele de toamnă tânără
când soarele înca te sărută duios și
când simți mirosul strugurilor mieroși și a gălbenelelor pestrițe.
Acum îți contemplezi ziua neagră a morții
deși știi că e departe
și Portishead se aude în spate
și te trec fiori ca vifori
când realizezi că deja ai trecut peste
partea tutoriala a acestui joc murdar,
rugându-te ca urmatoarele nivele să fie mai familiare
chiar dacă câteodată te simți legat la ochi
având o gravă fobie de întuneric
dar alegi să continui, fiindcă speri,
că, în caz de orice, mai ai o viață extra
sau că ai plot armor;
în orice caz, știi că va fi bine
apusul este o lumină caldă și luna o femeie iubitoare.
4 notes · View notes
slut444choso · 2 years
Text
why is it always: bună cf?
and never:
Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne in ochi,
În ochii noștri in jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncununa definitiv
Orice privire,
Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit
Cu dragoste fără de țărm in ochi,
Și, cunoscându-te, ți-as spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine.
Vei rămâne numai cu mine,
Tu, cel născut din cuvânt,
Vei cunoaște gust de pământ,
Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ți prin ele mâinile,
Cu neînțeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie...
Si, mângâindu-mă, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasă-ți culorile in flori,
Plete lungi cărărilor
Și ochii luciu mărilor,
Să știi
De unde să le iei,
Când vei veni...
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaș fiecare și victimă,
Salvator si salvat
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi
Mult după ce nu vom vedea...
(Ana Blandiana - Dacă ne-am ucide unul pe altul)
32 notes · View notes
rygacripto · 4 months
Text
Tumblr media
5 notes · View notes
manwalksintobar · 5 months
Text
"Outside. Quince-yellow a piece" // Paul Celan
Outside. Quince-yellow a piece of half-evening blows from the drifting gaff, the oaths, graybacked, seaworthy, roll toward the galleon, а hangman's noose, the number drapes itself around the neck of the still visi- ble figure. Nobody needs to take in the sails, I journeyman go.
(translated from the German by Pierre Joris)
3 notes · View notes
Text
Tumblr media
Women are violins,
Wordless vibrations,
Violins ignited under the cupola,
Burning in flames and fumes.
Although I studied it in school, it is only now that I truly discover the beauty of Romanian poetry - I translated it myself, in an admiration fit of sorts.
35 notes · View notes
frenezie-n-poezie · 2 years
Text
Inefabil
Cum descrii într-un poem
cosmosul cel etern?
Are infinitul sens?
E-un concept, un gând, dar n-are înțeles,
doar știu că e, și tot nu e, c-a fost mereu,
ca tine, ca mine,
ca mine cu tine,
ca noi, flama față de care
e invidios și zeul-soare.
Eu sunt un cumul de absurdități
ce-mi ies din gură fragmentate, pe bucăți
și-alunecă în paralel cu alte realități,
ce-i inefabil,
ce-i intangibil.
Tu ești un cumul de vagi referințe
la vechi idealuri, antice dorințe.
Mai știi întâia noastră formă,
acum zidită șters într-o scriere cuneiformă?
Dar oare pe a zecea, o mai ții minte?
Te-am pictat în Renaștere, pe-un pat de roze, cuminte.
E timp doar de-o secundă de fiecare dată
și mai mereu rămân cu secunda blocată
între erezie și artă
între zis și făcut
între ce-i mai straniu și ce-i mai cunoscut.
Dacă închid ochii, aproape-mi amintesc.
Și totuși mi-e greu să te rescriu și să te recitesc,
că tot te-am scris și te-am creat și recreat
și tu pe mine din nimic, am fost împreună vid
și-acum suntem palpabil deopotrivă, suntem chit.
Și-acum din nou mi-ești muză, cu chipul neschimbat,
cu soare ce îți curge din creștet și ochii tăi verzui-căprui
și inima ce-o simt sub palmă cum bate-ntr-a mea cui
(nu cumva să te stingi iar și iarăși căutare
într-o viață viitoare, un august cu soare).
Eternitatea-i simplă – sunt buzele tale,
ce-au gust de mare,
gust de infinit
regăsit,
definit.
Potrivnic sensului exiști și existăm,
ce șansă minusculă să ne căutăm!
Tu, strop de înțeles al ființei, emoție surdă,
tu, ușurință-n urcușul cel greu,
tu, fărâmă de sens în lumea absurdă,
tu, suflet străin ce semeni cu-al meu,
tu, fiică de zeu,
eu, fiică de zeu,
căuta-ne-am prin solzii șarpelui ce-și mușcă coada
oriunde pe el ne-am înfige spada,
și găsi-ne-am mereu!
42 notes · View notes
soulofwords · 2 years
Text
☽⭒ Mortua est! ⭒☾
Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media Tumblr media
1 - "The Black Sea at Night", Ivan Aivazovsky
2 - a stanza from "Mortua est!" by Mihai Eminescu in Romanian (original)
3 - "A Moonlit Costal Scene", Georg Emil Libert
4 - "Landscape in the Moonlight", Knud Baade
5 - same stanza translated in English
6 - "The Wife of the Artist Louise Vernet, on her Deathbed", Paul Hippolyte Delaroche
7 - same stanza translated in French
8 - "The Nightmare", Henry Fuseli
"Mortua est!" is a romantic poem by Mihai Eminescu, written in 1871. It presents the death of a young girl, which leads to mourning as well as to an extensive reflection on the nature of life and death. At first, the poet regards death as a passing to a different realm, littered with starlight and castles. As the contemplation continues though, the frustration with the premature death elicits a different reaction, which suggests dissatisfaction with the futility of life and the inevitability of death, ultimately leading to the rejection of divinity.
27 notes · View notes
p0ck3tp03t · 1 year
Text
Minciuni de Hârtie
Scris-am pe buze slăbiciunile-mi din umbră Colorat-am făr' culoare realitatea-mi sumbră O pictură incoloră de privirea-ţi colorată Cerneală şi vopsea fragil amestecată
Printre pagini de bumbac înmuiate-n cerneală Ne-am trezit într-o poveste despre foc şi smoală Mângâieri cicatrizate continuă d-ard în rânduri Flăcări înc-aprinse găsesc viaţă printre gânduri
C-ochi de chihlimbar şi de smoală-ncoronată Prin vene mi-ai aprins o scânteie-nfometată M-am văzut Infern dar eram o lumânare Focul mi-am hrănit apropiindu-mă de Soare
Devenit-am scrum şi mai apoi ninsoare Lumea-m îngropat în fulgi făr' de culoare Lumina-ţi sufocată de cenuşă şi amprente Devenit-ai moarte din motive aferente
Văzut-am timp târziu adevăr ascuns în ceaţă Minţit-am timp îndelungat faţa sub prefaţă Am plătit în firimituri lăcomia-mi arzătoare Furia-ţi încolţită încă-njunghie când răsare
Cărbuni încinşi am înghiţit să creez obişnuinţă Vrut-am s-ard precum o stea să-ţi ofer credinţă Reuşit-am doar în schimb s-ard ca şi sentinţă Prea târziu aprins-am focul s-ardă cu căinţă
Bătuţi de vânt ş-udaţi de ploi ajuns-am la lumină Asemănarea dintre doi îmi este acum străină Văzut-ai printre flăcări stinse adevăr aprins Depărtări de realitate cum c-aş fi un Soare-ncins
Condamn cuvântu-mi de cerneală pentru locu-mi din cenuşă Aprins-am stropi de smoală cu deschisă uşă Ars-am de la temelie ziduri de hârtie Inceput-ai să stingi foc când s-a arătat ce scrie
                                                                                           By:PocketPoet
7 notes · View notes
goldencrownofsorro · 10 months
Text
Tumblr media
#81
2 notes · View notes
dukhoiada · 2 years
Text
Tumblr media
~~ Grigore Vieru, "Doina"
14 notes · View notes
rmbrshit · 1 year
Text
26th of feb 2021
carte de poezii
ești o carte de poezii
vreau să te citesc, dar n-am răbdare,
ca pe o carte de poezii
te deschid și rămân acolo,
mă uit la un singur poem
scris de un singur poet
o strofă, două, trei
și până la ultima.
răbdarea imi piere
atenția-mi dispare.
ești o carte de poezii
imi dai totul, iar eu nu iau nimic,
ca o carte de poezii
mereu acolo, dar eu tot te uit.
5 notes · View notes
luvsirenne · 9 months
Text
does the dessert miss the rain?
deşertul este rece noaptea
aşa cum şi gândul îşi răcoreşte ardoarea
ca atunci când îți conduci motocicleta vişinie
pe la unşpe într-o seară de mai târziu
sau când te prinde răsăritul cu o carte stufoasă în mână,
intimitatea acea dulce şi goală îți răvăşeşte mintea
şi tot ce-i neînțeles e dintr-o dată departe,
rezumându-te la tot ce-i trupesc:
o atingere, o lacrimă, un cântec în surdină.
florile de liliac îşi metamorfozează culoarea din lila extravagant în maro putrezit,
însă schimbarea nu te mai înspăimântă,
fiind singura constantă în natură
şi începi să reflectezi asupra problemelor apendicitare – oare de ce engleza nu are traducerea dorului?
Numai Crezul în teoria limbii ne este de ajuns
ea cu siguranță creează realități
deci absența unui singur cuvânt anulează
o infinitate de experiențe –
iar ploaia dintr-o dată se simte mai caldă,
te face să te gândeşti la cât de mult
acestea două îşi duc lipsa,
chiar te întristează,
dar nimic nu este cu adevărat trist,
dacă acest cuvânt nu-l cunoşteai
nu aveai capacitatea de a simți.
4 notes · View notes
gmary · 1 year
Text
n-am de gând sa mai stau la mal,
lasă-mă să mă inec în valuri mari.
să mă arunc în golul lacrimal,
să plutesc printre ghețari.
și în momentul în care am să simt
cum mă trag curenții sub apă,
să-mi dau jos colacul de salvare
și să i-l arunc, căci o aud cum țipă.
în plămâni să-mi fie tot mai strâmt,
să am cristale de sare pe pleoapă,
să mă las cuprinsă de mare
și să-mi fie respirația tăiată.
- eu
3 notes · View notes
rygacripto · 1 year
Text
Tumblr media
2 notes · View notes
manwalksintobar · 9 months
Text
A leaf, treeless, for Bertolt Brecht:  // Paul Celan
A leaf, treeless, for Bertolt Brecht: What times are these when a conversation is nearly a crime, because it includes so much that’s already been said.
(translated from the German by Pierre Joris)
3 notes · View notes